Capitolul 3

MODULATIA DIGITALĂ

Modulatia digitala este o metoda de a transforma o secvenţă discretă

de simboluri dintr-un alfabet finit , precodata sau nu , intr-o secvenţă
continua de semnale potrivita pentru transmiterea intr-un canal de informatii.
Un demodulator este un aparat pentru procesarea versiunii
zgomotoase, poate chiar distorsionate , a semnalului transmis si producerea
rezultatelor numerice , unul pentru fiecare semnal modulator .

1. Modelul de transmisie

Un model general pentru un sistem cu un singur emitator si un singur

receptor este ilustrat in figura 1. Acest model incorporeaza cele mai
interesante probleme cu care se confrunta designerul sistemului , ca
distorsiunea datorata filtrarii , efecte de estompare a amplitudinii si zgomot .

Fig. 3.1.

Modulaţia M - dimensională

La intrarea modulatorului sunt prezente semne binare xn

corespunzătoare unui alfabet de M semne. Modulatorul, în fiecare interval

27
Ts , generează la ieşire un semnal s (t ) , dintr-un set de M forme se undă
x
n
[si(t), i=0,M-1 ], prin asocierea la fiecare xn a unei forme de undă notată
s x (t ) .
n

Cele M semne ale alfabetului pot fi reprezentate cu m - biţi  M  2 m .

Semnele sunt limitate la un interval de timp Ts , aşa încât debitul (rata)
semnalelor de intrare este

1
Rb  [simboluri/secundă].
Ts
Fiecare simbol fiind reprezentat cu m – biţi debitul (rata) de bit semnalelor
de intrare este

m
Rb  [biţi/secundă = b/s =bps ].
Ts

Semnalul de la ieşirea modulatorului este o sumă a semnalelor

generate de acesta în diferite intervale de timp

s (t )   s x (t  nTs ) .
n
n

Energia Es cheltuită (în Joules), pe o sarcină de 1  , pentru un simbol

al emiţătorului (în condiţiile în care considerăm amplitudinea semnalelor
normată) este
1 M 1 2 1 M 1 ( i 1)T 2
s

 
E s  E  si2 (t )dt   i
M i 0
s ( t ) dt    si (t )dt
M i 0 iT
s

Semnalul de radioferecvenţă se propagă prin canalul de comunicaţie, unde

suferă acţiunea canalului şi acţiunea diferitelor perturbaţii. Echipamentul de
recepţie trebuie să fie capabil a extrage semnalul util şi să poată face
distincţia între semnele transmise. În acest scop se impune ca semnele ce se
vor transmite să fie cât mai diferite unul de altul.
Măsura diferenţei dintre două semne este dată de

- factorul de corelaţie, definit astfel

28
  s (t ) s
Ts
1 2
(t )dt
 2
;
 s1 (t )dt
Ts

- distanţa euclidiană

 s (t )  s (t ) dt  E1  2 E1 E 2  E 2 .
2
D2  1 2
Ts

1. Modulaţia în impulsuri PAM ( Pulse Amplitude Modulation ) cu M=4

simboluri

Fie semnale de intrare de forma

s i (t )  a i hT (t ),

unde hT este un impuls, iar ai se adoptă din mulţimea  3a,a,a,3a

conform simbolului aplicat la intrare.
Energia pe simbol este

1 M 1
2
Es  s i (t )dt  5a 2 E p ,
M i0

cu
Es
E p   hT2 dt  a  ,
5E p

adică pentru ca semnalul să fie normat nivelul a are o valoare impusă de

energia semnalului Es .

PAM cu 4 simboluri (m = 2 biţi, pentru reprezentarea fiecărui simbol) se

foloseşte în cazul ISDN (Integrated Services Digital Network) pentru un
debit al sibolurilor de
Rs = 80 ksps sau, altfel spus, pentru o rată de bit de Rb = 160 kbps.

29
2. Modulaţia binară de amplitudine BASK (Binary Amplitude Shift
Keying)
Avem M=2 şi m  1  x n  0,1.
Semnalul de la ieşirea modulatorului este

2Es
sin( 2f c i ) , i  0,1 0  t  Ts ,
s i (t ) 
Ts
ceea ce înseamnă că pentru xi =1 avem la ieşire oscilaţii sinusoidale un timp
Ts , iar pentru xi =0 nu avem oscilaţii (se deconectează purtătoare), ca în
figura 1.

xn

1
0 t

s xn

2Es
Ts t

Tc

Fig. 3.2.

În figura 3.2 avem un semnal NRZ unipolar care, după ce modulează

purtătoarea, determină un semnal de radiofrecvenţă. Spre exemplu pentru
secvenţa 1,0,1,0,1,0,.... are semnalul de radiofrecvenţă expresia

A 1   f   1   3f   
s (t )   cos2f c t   cos 2  f c  b t   cos 2  f c  b t  
2     2  3   2   


30
Spectrul semnalului conţine două transformate ale spectrului de bază
centrate pe frecvenţa purtătoarei, ca în figura 3.3.

Datorită faptului că lărgimea de bandă a canalului de comunicaţie este

finită, se impune ca spectrul semnalului ce se transmite să fie limitat la
minimum posibil. În cazul acestui tip de modulaţie se poate limita spectrul la
f b , ceea ce înseamnă că pot fi transmise numai semnale de frecvenţe din
f
domeniul f c  b .
2

fc

fb

Fig. 3.3.

Pentru că limitarea severă a benzii introduce întârzieri mari ale

semnalului ( care conduc la deformarea puternică a acestuia) se preferă a
limita banda cu ajutorul unui filtru mai puţin abrupt, spre exemplu cu un
filtru cu caracteristică „cosinus ridicat” a cărei expresie este

 1
1 pentru 0  f 
2T

1   2 fT  1  1 1 
H (t )   1  sin  pentru  f 
2  2 T 2T
 1
0 pentru  f
 T

31
 Pentru   0,35 spectrul semnalului va avea banda de 1,35 fb iar
pentru   0,5 banda semnalului se limitează la 1,5 fb .
Distanţa euclidiană dintre două simboluri, pentru că s1 = 1 şi s2 =0,
este
DBASK  E s .

3. Modulaţia cu deviaţie de fază PSK (Phase Shift Keying) cu M=4

simboluri

Semnalul de ieşire al modulatorului, pentru M= 4, este o salvă de

semnale sinusoidale de frecvenţă fc şi cu faza  . Faza, în funcţie de
simbolul aplicat la intrare, are valori din domeniul

  3 
  0, ,  ,  .
 2 2

Forma semnalului de ieşire este

2Es 
s i (t )  sin( 2f c  i ) , i  0,1,2,3 , 0  t  Ts .
Ts 2

Fiecare semnal are aceeaşi energie Ei= Es . Pentru  c Ts  n şi chiar

pentru 2f c Ts  1 energia medie este tot Es .
2Es
Amplitudinea sinusoidei V  reprezintă căderea de tensiune pe care
Ts
o determină semnalul pe o rezistenţă de 1 
Modulaţia este utilizată în transmisia prin sateliţi cu Rs = 772 ksps, adică
cu o rată de bit Rb = 1544 Mbps (pentru că m=2).

4. Modulaţia binară cu deviaţie de fază BPSK( Binary Phase Shift

Keying)

Sunt M=2 simboluri , adică m=1. Domeniul fazei este

  
   ,  ,
 2 2

32
conduce la semnalul de ieşire

2E s 
s i (t )  sin( 2f c  (1) i 1 ) , i  0,1 0  t  Ts
Ts 2

Distanţa euclidiană dintre două simboluri, pentru că s 2   s1 , este

DBPSK  E s .

5. Modulaţia binară de frecvenţă BFSK (Binary Frequency Shift

Keying)

Semnalul de ieşire, pentru M= 2, este o oscilaţie sinusoidală cu

frecvenţa f0 sau f1 cu faza respectiv  0 ,1 , în funcţie de simbolul aplicat la
intrare 0, 1 .
Pentru ca energia pe semnal să fie Es semnalul de la ieşire are amplitudinea

2E s
s i (t )  cos(2f i t   i ) .
Ts

Modulaţia BPSK este folosită în cazul telefoniei comutate cu

frecvenţele 1070 Hz şi 1270 Hz respectiv pentru 0 şi 1. Se mai folosea la
modemurile telefonice pentru o rată de transfer de 300bauds.
O variantă a metodei constă în modularea unei purtătoare cu cele două
frecvenţe asociate simbolurilor de la intrarea modulatorului.
Distanţa euclidiană dintre două simboluri depinde de indicele de
modulaţie. Pentru un indice de modulaţie de 0,5 avem DCPFSK  2 E s .

In tabelul sunt prezentate formulele pentru distanţa Euclidiană pentru tipurile

uzuale de modulaţie digitală.

Tabelul 1.

33
Tipul modulaţiei Nr. Denumirea Distanţa
Modulaţia binară de 2 BASK DBASK  Es
amplitudine
Modulaţia binară cu 4 BPSK DBPSK  E s
deviaţie de fază
Modulaţia binară de 5 BFSK DCPFSK  2 E s
frecvenţă

34