BIOETANOLUL DIN DESEURI

AGRICOLE

Profesor îndrumător:Conf. Dr. Ing. Jipa Iuliana

Studenți: Mihaiu Maria Roxana
Juganaru Elena Camelia
Profeanu Raluca Andreea
Grupa: 743
 Înlocuirea combustibililor fosili cu biocombustibili este o
tendinţă ce s-a definit în contextul creşterii preţului petrolului şi este
prezentată ca fiind o alternativă ecologică, ce creează locuri de muncă
şi nu are un impact social major.
 Producţia şi utilizarea biocombustibililor poate duce
la reducerea presiunilor sociale şi de mediu produse de
extracţia petrolului, însă ar duce la creşterea presiunilor
asupra pădurilor, biodiversităţii şi producţiei alimentare,
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din arderea
combustibililor fosili, însă ar avea loc eliberarea dioxidului de
carbon fixat în păduri – în urma defrişării pentru obţinerea
de teren arabil în vederea cultivării biocombustibililor.
 Biocombustibilii cei mai
cunoscuţi în prezent sunt
biodieselul şi bioetanolul.
 Aceşti doi combustibili de
transport lichizi au
capacitatea de a înlocui, în
mare măsură, motorina şi
benzina.
 Aceştia pot fi utilizaţi
pentru motoarele maşinilor
moderne şi distribuiţi prin
intermediul
infrastructurilor existente
PRODUSE CONSIDERATE BIOCOMBUSTIBILE

Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub formă

lichidă sau gazoasă, produşi din biomasă.
Conform reglementarilor existente pot fi considerate ca
biocombustibili următoarele produse:

 bioetanolul: etanol produs prin fermentaţie din biomasă şi/sau din

partea biodegradabilă a deşeurilor;

 biodiesel: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal

sau animal, de calitatea dieselului;

 biogaz: un combustibil gazos rezultat din biomasă şi/sau din partea

biodegradabilă a deşeurilor care poate fi purificat la calitatea gazului
(natural) pur;
DIAGRAMA OBȚINERII PRINCIPALILOR
COMBUSTIBILI
 biometanol: metanol produs prin fermentaţie din biomasă şi / sau
din partea biodegradabilă a deşeurilor;

 biodimetileter: dimetilester produs din biomasă,

 bio-ETBE (etil-terţo-butil-ester): ETBE este produs pe bază de bioetanol.

Procentul în volum de bio-ETBE socotit ca biocombustibil este de 47%;

 bio-MTBE (metil-terţo-butil-eter): un combustibil pe bază de biometanol.

 biocombustibilii sintetici: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de

hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasă;

 biohidrogen: hidrogen extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a

deşeurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil

 ulei vegetal crud; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin
presare, extracţie sau proceduri comparabile;
CONSIDERATII GENERALE ALE BIOETANOLULUI

Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru

motoarele cu ardere internă nu este o invenție recentă, fiind
practicată de aproape un secol și jumătate.
Ideea folosirii bioetanolului drept carburant pentru
motoarele cu aprindere prin scânteie datează din primele
decade ale secolului al XIX-lea.
 Marele constructor de automobile Henry Ford a proiectat motorul
modelului T (1908) ca sa functioneze cu etanol si a construit împreuna cu
Standard Oil o uzina pentru producerea acestui carburant în Midwest.
Ford a continuat promovarea folosirii etanolului, dar în 1940 uzina a
trebuit sa fie închisa sub efectul preturilor extrem de scazute oferite de industria
petroliera.
Principalul avantaj al biocombustibililor este compatibilitatea lor cu
soluţiile tehnice larg utilizate actual şi cu infrastructura existenta (de
fabricare, transport si distribuţie.
Biocombustibili sunt de asemenea neutri din punct de vedere al
efectului de seră. Se spune despre un combustibil că este neutru atunci
când nu se produce un surplus de CO2 în atmosfera prin arderea lui.
 Astăzi bioetanolul este, de departe, cel mai important (cantitativ)
produs de fermentatie. La nivel mondial se produc anual 45,6
milioane litri (2005) din care peste 95,5 % sunt de origine biogenică.
Brazilia și SUA sunt cei mai mari producători dând împreună cca. 90
% din totalul monidial(fig 1.2) Europa situându-se deocamdată la
un nivel modest.
PROPRIETĂȚILE BIOETANOLULUI

 Etanolul este o substanță organică din clasa alcoolilor. Mai poartă

denumirea de alcool etilic și are formula moleculară C2H5OH putând
fi scris CH3 – CH2 – OH.
Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, solubilă în apă în
orice proporții. Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din
molecula alcoolului prin intermediul careia între moleculele de apă
și de alcool se stabilesc legături de hidrogen intermoleculare.
Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit
prin reacția sa cu metalele alcaline; o reacție tipică este reacția cu
sodiul în urma căreia se formează ionul etoxid și se eliberează
protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează pe perechea de
electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă
aciditate soluției respective.
Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli
care sunt tot compuși hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul
de sodiu formând ionul fenoxid. Alte reacții tipice etanolului sunt
reacțiile cu acizii carboxilici când rezultă esteri folosiți pe post de
aromatizanți
 Etanolul este usor de transportat si
are o toxicitate redusa, ceea ce îl
face avantajos din punct de vedere
al protectiei mediului. Etanolul este
o importanta sursa regenerabila.
 Importanța optiunii pentru lărgirea bazei de materii prime
regenerabile pentru obținerea bioetanolului prin următoarele avantaje:
a. Existența unei potențiale baze majore de materii prime
(sfecla de zahar, sorg zaharat, etc.)
b. dezvoltarea unei infrastructuri industriale care a acumulat
o experiență necesară trecerii la producția pe scară mare a
bioetanolului.
c. impactul redus al bioetanolului asupra mediului ambiant
(există potențial de reducere a emisiilor de CO2 cu până la 70%)
d. modificările ce trebuie aduse motoarelor cu ardere internă
pentru a folosi bioetanol sunt minore (unele amestecuri de combustibili
petrolieri și etanol nu necesită nici un fel de modificări) motoarele cu
ardere internă sunt mai eficiente și au o viață mai lungă.
PRODUCEREA DE ZAHARURI FERMENTESCIBILE ȘI
FERMENTAREA LOR PRIN HIDROLIZA ENZIMATICĂ
 Amidonul și materialul lignocelulozic (de fapt hemiceluloze si
celuloze) se transforma în zaharuri simple prin procedee de degradare
(hidroliza) enzimatică (fig.de mai sus )
Solutia de zaharuri fermentescibile se tratează cu drojdie-de -bere (sau, în
tehnologiile avansate cu bacterii Zygomonas mobilis) și se lasă la
fermentat. Fermentatia alcoolică durează 2-3 zile în cazul drojdiilor,
câteva ore în cazul bacteriilor. Vasele în care se produce fermentatia
trebuie racite, deoarece prin fermentarea fiecărui kg de zahar
fermentescibil
Prin fermentația alcoolică se produce un lichid, numit plamadă, care
conține pâna la 18 % alcool, restul fiind apa, cantitatea mică de glicerină,
alcooli propilic, butilic, amilic etc. Acest lichid este supus unei prime
distilări, în urma careia rezultă etanolul brut, de 90 % concentrație.
Reziduul de la distilare se numește borhot și este folosit ca furaj, deoarece
conține proteine, grăsimi etc. Alcoolul brut este supus rectificării, în
coloana de rectificare, obtinându-se ca produs de distilare un alcool de
95,6 %, iar ca reziduu de distilare glicerina și fuzelul, un lichid uleios,
format din alcooli superiori (propilic, butilic, amilic).
PRODUCŢIA DE BIOBENZINE

Etanolul poate fi fabricat sintetic din petrol sau prin conversia

microbiană a biomasei în procesul de fermentaţie. În 1995, aproximativ
93% din etanolul de pe Glob a fost produs prin fermentaţie şi numai 7 %
prin metodă sintetică.
Utilizările actuale ale etanolului drept combustibil (pentru
motoare) necesită concentraţii mult mai mari ale acestuia faţă de cele 8 –
10% ale etanolului brut obţinut din fermentaţie, iar concentrarea acestuia
este realizată în prezent prin procedee de fracţionare-distilare. Se poate
avea în vedere o creştere considerabilă a eficienţei energetice a etanolului
din biomasă, promovând deci utilizarea să drept combustibil eficient
(indirect) regenerabil şi prietenos pentru mediu în sursele de energie
curată.
O nouă tehnologie ce ar permite utilizarea etanolului diluat
provenit din biomasă drept combustibil ar crea totodată o piaţă lărgită
pentru produsele agricole. O astfel de tehnologie nouă ar putea pune la
dispoziţie o sursă alternativă de energie comodă, eficientă şi nepoluantă
pentru comunităţile mici sau rurale izolate sau surse de alimentare cu
energie electrică în cazurile de urgenţă.
Productia de biobenzine de generația I se bazează pe aplicarea
biotehnologiilor, fie prin fermentarea materiilor prime zaharoase, fie prin
hidroliza amidonului din cereale sau a materiilor ligno-celulozice
 La fabricarea biocombustibililor din bioetanol rezultă
următoarele produse secundare:

Bioetanol din sorg zaharat

- bagasa de sorg (tulpini de sorg stoarse de zahăr);
- drojdie de fermentaţie / borhot
Bioetanol din porumb
- borhot de porumb
- drojdie de fermentaţie
Extinderea producerii şi utilizării biocombustibililor nu se
datorează numai aspectelor legate de reducerea efectului artificial de
seră. Există şi aspecte ale producerii şi utilizării biocombustibililor care
sunt mai puţin evidente la o analiza superficială. Preţul petrolului,
excedentele agricole, volatilitatea zonei Orientului Mijlociu (principal
zona exportatoare de petrol), atitudinea Rusiei (principalul furnizor de
gaze naturale) şi dependenta (de risipă) de energie au determinat
guvernele europene (şi ale celorlalte state industrializate) să stimuleze
producerea şi utilizarea de biocombustibili.
UTILIZAREA BIOETANOLULUI

Bioetanolul este etanol (C2H5OH) produs prin fermentarea

biologică a carbohidratelor derivate din materii vegetale. El poate fi
folosit fie că aditiv, fie că substituent pentru benzină. Etanolul anhidru
(conţinut de apă < 1 %) poate fi combinat cu benzină în orice proporţii,
până la eatnol pur 100 %. În Brazilia se utilizează motoare care pot
funcţiona cu etanol hidratat, care este un amestec azeotrop între etanol
(cca. 93 % v/v) şi apă (7 %). Acesta poate fi utilizat în amestec cu
benzină în cazul motoarelor flexibile. Procedeul este simplu şi ieftin,
dar actualmente nu există suficiente capacităţi de producţie pentru
ETBE prin adăugarea (blending) etanolului, în cantităţi moderate,
direct în benzină sau motorină (până la 15...25 %, combustibili
cunoscuţi sub codul E15, E25). Există temeri privind calitatea
combustibilului astfel obţinut
prin folosirea amestecurilor bogate în etanol (E85, E95, 85-95% etanol
de fermentaţie); asemena amestecuri pot fi folosite că atare înlocuind
benzină sau motorină
prin folosirea etanolului 100%, direct în motoare (experienţă Braziliană
în materie este îndelungată şi relevanţă).
CICLU INTEGRAT DE CONVERSIE BIOCHIMICĂ ȘI TERMOCHIMICĂ A
MATERIALULUI VEGETAL ÎN BIOCOMBUSTIBILI, AMELIORATORI DE
SOL, CALDURĂ ȘI ENERGIE ELECTRICĂ.
 În fig. de mai sus este prezentat un alt proces integrat de
fabricare a biocombustibililor, din care rezultă inclusiv
amelioratori de sol. Procedeul implică un proces biochimic, de
solubilizare a carbohidratilor din biomasă și procedee
termochimice, de distilare uscată și de gazeifiere a
materialelor vegetale care nu sunt hidrolizabile enzimatic.
 Din procesul de distilare uscată rezultă un cărbune vegetal cu
proprietăți foarte bune de absorbție, care este folosit pentru
absorbția gazelor poluante (NOx si SOx) emise de
termocentrale (cu generarea unui fertilizant N-S cu eliberare
controlată)De menționat că subprodusele rezultate la distilarea
bioetanolului fabricat din fermentarea zaharurilor hidrolizate
din biomasă sunt si ele valorificate, prin producerea de biogaz
și de compost.
 Ultimele tipuri de sisteme integrate care vor fi prezente aici
sunt cele care iau în considerare fixarea de către alge a
bioxidului de carbon în vederea producerii de biodiesel,
biopesticide si amelioratori de sol.
 Avantaje biocombustibili:

- cantitatea de CO2 emisă în urma arderii bioetanolului este mult mai mică decât
în cazul benzinei și motorinei;
- culturile destinate biocombustibililor captează CO2 și elimină oxigen până în
momentul recoltării;
- în producerea lor se folosesc materiale biodegradabile, astfel apa folosită in
producția bioetanolului nu va polua mediului;
- unele resturi vegetale din producția de bioetanol pot fi refolosite pentru
încălzire(prin ardere);

Dezavantaje biocombustibili:

- bioetanolul pur (E100) poate porni autovehiculul mai greu la

temperaturi scăzute, de aceea cel mai răspândit bioetanol se găsește în
amestec (etanol+benzină în diferite proporții);
- un procent de bioetanol mai mare în combustibilul folosit duce la un
consum mai mare al autototurismului;
- mașinile foarte vechi nu pot folosi un procent ridicat de etanol în
combustibil;
- producerea de bioetanol necesită o investiție bănească destul de
serioasă;
BIBLIOGRAFIE

1.E. Horoba, Gh. Cristian, L. Horoba – Tehnologii de

valorificare a produselor naturale, Ed. Corson Iasi 2001
2. www.eco-research. Eu
3.www. fabricadebani.ro
4. curs Bioconversia energetica a deseurilor industriei
alimentare