Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Facultatea de Mecanică
Masterat în “IBMAIA”
TESTAREA ŞI UTILIZAREA BIOCOMBUSTIBILILOR

TEHNOLOGII DE OBŢINERE A BIODIESELULUI

Coordonator:
Prof. Dr. Ing. Nicolae BURNETE
Student:
Lung Eugen-Alexandru

2013
 CUPRINS

I. INTRODUCERE
1.1 Definitie....................................................................................................................3
1.2. Scurt istoric..............................................................................................................4
1.3. Proprietati.................................................................................................................4
1.4. Materii prime............................................................................................................6

II. TEHNOLOGII DE OBTINERE A BIODIESELUI

2.1. Transesterificarea in cataliza omogena alcalina a uleiurilor rafinate.......................7
2.2. Transesterificarea catalizata bazic a grasimilor vegetale cu un continut scazut
de acizi grasi liberi si a grasimilor animale..............................................................9
2.3. Transesterificarea in cataliza acida cu utilizarea clorurii de colina *xZn Cl2
pentru obtinerea biodieselului.........................................................................................9
2.4. Transesterificarea in cataliza eterogena bazica si acida.........................................10
2.5. Transesterificarea enzimatica.................................................................................10
2.6. Transesterificarea asistata de microunde................................................................11
2.7. Transesterificarea asistata de ultrasunete................................................................12

III. DOMENII DE UTILIZARE

3.1. Avantaje..................................................................................................................13
3.2. Dezavantaje.............................................................................................................14

IV. CONCLUZII……………………………………………………………………………..16

2
 I. INTRODUCERE

1.1. Definitie

Comunitatea stiintifica internationala a fost pusa pe jar de catre criza mondiala de

energie. De aceea, trebuiau cautate noi metode de a obtine combustibili “pe cale naturala”. Se
pare ca solutia cea mai buna o reprezinta inlocuirea combustibililor conventionali, fosili cu
combustibili obtinuti din surse regenerabile. Acestia se numesc biocombustibili si deja s-a
inceput procesul de substituire treptata a combustibililor conventionali cu acest nou tip de
carburant.
Biodieselul reprezinta un carburant alternativ pentru motoarele de tip diesel al carui
principal avantaj îl reprezinta faptul ca este un carburant regenerabil, non-toxic si biodegradabil.
Deasemenea poate fi utilizat in majoritatea motoarelor de tip diesel fara a fi necesare modificari
ample ale acestora.
Biodieselul este un biocombustibil sintetic lichid care se obtine din lipide naturale, ca
uleiuri vegetale sau grasimi animale, noi sau folosite, prin procese industriale de esterificare si
trans-esterificare. Se poate folosi in substituirea totala sau partiala a petro-dieselului.

Alge Plante Plante Plante Material

Diato oleaginoase zaharoase amidonoase lignocelulozic
mee
Sofranel, Sorg zaharat, Porumb, Lemn, frunze,
Grau Pre-tratament tulpini
Rapita, Soia, Sfecla-de-
zahar,
Extractie Extractie Hidroliza Gazeificare
Floarea-
soarelui Trestie-de-
Purificare zahar Fermentatieenzimatica Purificare

Transesterifica Distilare Sinteza catalitica

re
Dehidratare
Ulei Biodies Bioetan Biometano
crud el ol l

Biodieselul poate sa se amestece cu motorina care provine din rafinarea petrolului in

diferite cantităţi. Se folosesc abrevieri potrivit procentajului de biodiesel din amestec: B100 in
cazul folosirii de 100% biodiesel, sau notatii ca B5, B15 sau B30 unde numarul indica
procentajul de volum biodiesel din amestec. Biodieselul descompune cauciucul natural, de aceea
este necesar substituirea prin elastomeri sintetici in cazul folosirii de amestecuri cu un inalt
continut de biodiesel.
3
 Este obtinut in urma unor reactii chimice dintre lipide (de origine vegatala sau animala)
cu un alcool in urma carora se obtin esteri ai acizilor grasi.

1.2 Scurt istoric

Procedeul de transesterificare al uleiurilor vegetale este cunoscut inca din anul 1853, un
astfel de experiment fiind condus de catre cercetatorii E. Duffy si J. Patrick, cu multi ani inaintea
aparitiei primului motor diesel. Posibilitatea folosirii uleiurilor vegetale pe post de combustibil
pentru motorul cu combustie interna a fost studiata in mai multe tari in perioada 1920 – 1930 si
mai tarziu in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Din cauza unor dificultati tehnice cum ar fi viscozitatea ridicata, incercarile de a inlocui
motorina cu uleiul vegetal au fost in mare masura abandonate.
Pe data de 31 august 1937 G. Chavanne in cadrul Universitatii din Bruxelles obtine
patentul pentru “Procedura de transformare a uleiurilor vegetale pentru folosirea lor drept
combustibili”, acesta descriind metoda de transesterificare a uleiurilor vegetale folosind etanol in
scopul separarii acizilor grasi de glicerol inlocuind glicerolul cu alcooli liniari de catena scurta.
Este prima mentionare a obtinerii a ceea ce definim in ziua de azi ca biodiesel.
Mult mai recent, in 1977 cercetatorul Expedito Parente inventeaza si prezinta patentul
pentru primul proces de obtinere la scara industriala a biodieselului.
Pe parcursul anilor 90, uzine de obtinere a biodieselului au fost deschise in multe tari din
Uniunea Europeana, incluzand Cehia, Germania si Suedia. Franta lanseaza productia locala de
biodiesel din uleiul de rapita, ce intra intr-un amestec de 5% cu motorina in combustibilul pentru
masini si intr-un procent mai mare in combustibilul destinat transportului public.
Renault, Peugeot si alti producatori de masini au certificat moatoare de camioane ce pot
folosi amestecuri de pana la 50%. In 1990 Institutul pentru Biocombustibili din Austria identifica
21 de tari cu proiecte de obtinere a biodieselului in vederea comercializarii acestuia.
In prezent biodieselul pur (100%) este distribuit in multe benzinarii din Europa.

1.3 Proprietati

Se analizeaza experimental proprietatile fizico-chimice a diferitelor amestecuri de

biodiesel si motorina (densitate, vascozitate, punct de inflamabilitate, punct de tulburare, punct
de congelare, compozitie elementara, analiza termica) facandu-se apoi o analiză comparativă cu
diferite standarde pentru biodiesel.

4
 Biodieselul are proprietati de lubrificare superioare motorinei si o cifra cetanica mai
mare. Aditia biodieselului reduce uzura sistemului de combustie si mareste perioada de
functionare a echipamentului de injectie ce se bazeaza pe combustibil pentru lubrificare.
Puterea calorica atinge o valoare de 37.27 Mj/kg. Are un punct de fierbere ridicat si o
presiune de vaporizare scazuta. Temperatura de aprindere este mai ridicata decat cea a motorinei,
de asemenea are o densitate mai mare.
Biodieselul nu contine sulf si este folosit drept aditiv pentru lubrificare in motorina.

Valori Valori
Caracteristici Unitate Metoda de testare
minime maxime
Continut de esteri % (m/m) 96,5 - EN 14103
EN ISO 3675 / EN ISO
Densitate la 15°C kg/m³ 860 900
12185
Vascozitate la 40°C mm²/s 3,5 5,0 EN ISO 3104
EN ISO 2719 / EN ISO
Punct de inflamabilitate °C > 101 -
3679
EN ISO 20846 / EN ISO
Continut de sulf mg/kg - 10
20884
Reziduu carbon (pe 10 % reziduu
% (m/m) - 0,3 EN ISO 10370
de distilare)
Cifra cetanica - 51,0 - EN ISO 5165
Cenusa sulfatata % (m/m) - 0,02 ISO 3987
Continut de apa mg/kg - 500 EN ISO 12937
Contaminare totala mg/kg - 24 EN 12662
Coroziune pe lama de cupru (3 h
notare Clasa 1 Clasa 1 EN ISO 2160
la 50 °C
Stabilitate la oxidare, 110°C ore 6 - prEN 15751 / EN 14112
mg
Indice de aciditate - 0,5 EN 14104
KOH/g
Indice de iod - - 120 EN 14111
Conţinut de ester metilic al
% (m/m) - 12 EN 14103
acidului linoleni
Esteri metilici polinesaturaţi (³ 4
% (m/m) - 1 EN 14103
duble legături)
Continut de metanol % (m/m) - 0,2 EN 14110l
Continut de monogliceride % (m/m) - 0,8 EN 14105
Continut de digliceride % (m/m) - 0,2 EN 14105
Continut de triglliceride % (m/m) - 0,2 EN 14105
Glicerina libera % (m/m) - 0,02 EN 14105 / EN 14106
5
Glicerina totala % (m/m) - 0,25 EN 14105
EN 14108 / EN 14109 /
Metale Grupa I (Na + K) mg/kg - 5
EN 14538
Metale Grupa II (Ca+Mg) mg/kg - 5 EN 14538
Continut de fosfor mg/kg - 4 EN14107

1.4 Materii prime

Sursa de ulei vegetal în mod normal este uleiul de rapita, este o specie cu un inalt
continut de ulei si se adapteaza bine la climele reci. Totusi exista si alte varietati cu randament
mai mare la ha. cum ar fi palmierul de ulei, jatropha curcas etc. Deasemenea se pot folosi si
uleiuri folosite (ex. uleiul uzat la bucatarie) in cazul lui materia este ieftina, in plus in acest mod
se recicleaza cea ce altfel ar fi fost reziduu.
In plus exista si alte materii prime din care se pot extrage ulei. In selva amazoniana sunt
folosite ca materie prima: piñón, sacha inchi, mamona si palmierul de ulei.
Principalele etape in producerea biodieselului sunt: obtinerea materiilor prime,
procesarea acestora si distributia biodieselului obtinut astfel catre consumatori. Prima etapa este
si cea mai importanta, întrucat ea determina caracterisiticile biodieselului ce va fi obţinut, tipul
de proces folosit si costul final al biodieselului.
Grasimile reprezinta principala materie prima industriala pentru obtinerea acizilor grasi
corespunzatori si glicerina, care la randul lor se valorifica prin chimizare in numeroase produse
comericiale: sapunuri, detergenti, inhibitori de coroziune, trinitrat de glicerina, trioleina,
tripalmitina, tristearina, gliptali, etc., bazate pe utilizarea a numeroase clase de substante
chimice. Toate trigliceridele prin tranesterificare cu un alcool pot conduce la biodiesel. In
literatura de specialitate sunt descrise transesterificari cu uleiuri de rapita, de floarea soarelui, de
soia, de palmier, de cocos, de masline, etc. De asemenea, noi resurse potentiale de materii prime
pentru biodiesel mai pot fi uleiurile de proumb, de sofran, de peste, de balena, de tung (uleiul de
lemn), de tarate de orez, de in, de mustar, de ricin, de alge.

II. TEHNOLOGII DE OBTINERE A BIODIESELUI

Grasimile si uleiurile sunt formate din trigliceride. Fiecare triglicerida este compusa din
trei acizi grasi de catena lunga cu un numar de atomi de carbon cuprins intre 8 si 22, care sunt
legati de o molecula de glicerol. Biodieselul este format din acizi grasi care sunt legati chimic de

6
o molecula de metanol. In urma procesului de transesterificare, molecula de glicerol este
indepartata aproape complet din compozitia biodieselului finit.
Tehnologiile de obtinere a biodieselului comercial pot fi clasificate astfel:
2.1. Transesterificarea in cataliza omogena alcalina a uleiurilor rafinate;
2.2. Transesterificarea catalizata bazic a grasimilor vegetale cu un continut scazut de acizi
grasi liberi si a grasimilor animale;
2.3. Transesterificarea in cataliza acida;
2.4. Transesterificarea in cataliza eterogena bazica si acida;
2.5. Transesterificarea enzimatica;
2.6. Transesterificarea folosind microunde;
2.7. Transesterificarea folosind ultrasunete.
Tehnologiile se pot realiza in sistem batch in cazul obtinerii biodieselului la nivel
domestic sau continuu in cazul obtinerii acestuia la nivel industrial. Tehnologia de obtinere in
sistem batch permite controlul calitativ al produsului de reactie in cazul utilizarii materiilor
prime de o calitate medie precum ulei prajit reciclat sau grasimile animale.
Pentru ca biodieselul sa corespunda in punct de vedere calitativ, trebuie sa ii lipseasca din
compozitie alcoolii, catalizatorul, sapunurile, glicerina, trigliceridele care nu au reactionat sau au
reactionat partial si acizii grasi liberi.
In prezent exista numeroase produse pe baza de metil esteri utilizate in procesele chimice
la nivel industrial sau pentru fabricarea lubrifianti industriali. Insa cerintele de procesare a
acestor produse nu sunt suficiente pentru obtinerea unui biodiesel corespunzator din punct de
vedere calitativ. Cea mai comuna problema o reprezinta prezenta trigliceridelor care nu au
reactionat sau au facut-o partial si a glicerinei, care cresc nivelul de vascozitate, temperatura
punctului de tulburare si cea a punctului de curgere, acesti factori ducand la posibile avarii ale
motorului.

2.1. Transesterificarea in cataliza omogena alcalina a uleiurilor rafinate

Transesterificarea catalizata bazic a uleiurilor vegetale rafinate prezinta o eficienta

ridicata de pana la 99,9% si produce biodiesel de buna calitate dupa indepartarea excesului de
metanol, catalizator bazic si glicerina.
Reactia chimica necesita trei molecule de metanol (sau alt alcool) pentru fiecare molecula
de triglicerida, care corespunde cu aproximativ 10% greutatea de metanol per masa de ulei
procesat. Principalul produs secundar de reactie este glicerina.

7
 Mici cantitati de acizi grasi liberi (1,5%) sunt convertite in sapunuri. Aceste sapunuri sunt
in mod normal indepartate odata cu glicerina sau odata cu procesul de rafinare al uleiului crud.
Drept catalizatori bazici mai pot fi utilizati hidroxidul de sodiu sau metoxidul de sodiu.
Catalizatorii pe baza de sodiu nu formeaza fertilizatorca produs de reactie. Acizii sunt utilizati
atat pentru a stopa emulsifierea glicerinei in vederea unei procesari partiale ulterioare, cat si
pentru a neutraliza catalizatorul bazic.

O O
|| ||
CH2 - O - C - R1 CH3 - O - C - R1
|
| O O CH2 - OH
| || || |
CH - O - C - R2 + 3 CH3OH => CH3 - O - C - R2 + CH - OH
| (KOH) |
| O O CH2 - OH
| || ||
CH2 - O - C - R3 CH3 - O - C - R3

triglicerida metanol amestec de esteri ai glicerina

acizilor grasi

Exista numeroase variatii ale tehnologiei alcaline de obtinere a bioidieselului. Diferiti

catalizatori, inclusiv cei nonbazici, pot fi utilizati.
Etanolul anhidric, alcooli izopropilici sau butidici pot substitui metanolul, insa timpul

Ulei vegetal Transesterificare Separare

din sofranel
Metanol Evaporare

metanol
Spalare Faza superioara

BIODIESEL Apa Faza

reziduala inferioara
Evaporare

metanol
Produse Purificare

saponificare
Glicerol

Obtinerea de biodiesel utilizand cataliza alcalina

8
de reactie este prelungit, iar randamentul de obtinere a biodieselului poate scadea, fiind necesare
masuri mai riguroase de control al calitatii precum si procese aditionale.
Procesul de transesterificare bazica este realizat la atmosfera standard si la o
temperatura de 60oC. Deasemenea exista variatii ale acestei tehnologii in care sunt utilizate
temperaturi si presiuni mai inalte. Uneori distilarea este utilizata pentru controlul calitatii.

2.2. Transesterificarea catalizata bazic a grasimilor vegetale cu un continut scazut de acizi

grasi liberi si a grasimilor animale

Transesterificarea catalizata bazic ce utilizeaza ca materie prima acizi grasi liberi

reprezinta o variatie a transesterificarii catalizate omogene alcaline. Astfel, o mica cantitate de
catalizator este adaugata la materia prima pentru a reactiona cu acizi grasi liberi si forma
sapunuri. Apoi sapunurile sunt indepartate, iar procesul de transesterificare incepe. In cazul
producatorilor locali, utilizarea acestei tehnologii prezinta dezavantajul pierderii unei cantitati de
ulei pur egal cu cea de sapun, fara posibilitatea valorificarii lui. Insa la nivel industrial,
sapunurile pot fi reintroduse in reactie pentru obtinerea de produse utilizabile in agricultura.
Aceasta variatie a procesului de transesterificare poate fi utilizata in functie de
disponibilitatea pe piata locala agricola a acizilor grasi si a valorii acestor produse (care ar trebui
sa fie mai mare decat a biodieselului).

2.3. Transesterificarea in cataliza acida cu utilizarea clorurii de colina *xZn Cl2 pentru
obtinerea biodieselului

Clorura de colina *xZnCl2 este utilizata drept catalizator acid de tip Lewis pentru
transesterificarea uleiului. Obtinerea biodieselului folosind clorura de colina *xZnCl2 este
eficienta, prezentand numeroase avantaje precum modalitatea de preparare usoara, prestul scazut
sau randamentul de obtinere al biodieselului similar cu cel obtinut in urma utilizarii altui tip de
catalizator. Taria acida Lewis a lichidului ionic creste odata cu augmentarea cantitatii de ZnCl2.
Datorită aciditatii scazute a catalizatorului, randamentul de obtinere este mai mare decat
al altor lichide ionice. Reactia are loc la un raport molar metanol-ulei vegetal 16:1 la o
temperatura de 70oC, transesterificare fiind promovata de speciile acide Lewis: Zn3Cl7-, Zn2Cl5-
si ZnCl3- din catalizatori. Randamentul de obtinere al biodieselului este usor crescut cu cresterea
lui x de la 1 la 3.
Timpul optim de reactie este de 72 de ore, iar clorura de colină 2ZnCl2 este un
catalizator tipic pentru acesta abordare a reactiei de transesterificare, conversia maxima de
9
54,52% fiind atinsa la 10 % clorura de colina 2ZnCl2. Datorita reversibilitatii reactiei de
transesterificare folosita la obtinerea biodieselului producerea unui bun randament poate fi
grabita prin introducerea unui exces de metanol pentru a schimba echilibrul. La un raport mai
mic de 16, raportul de metanol: ulei are un efect semnificativ asupra activitatii catalitice. La
adaugarea unei cantităti mari de metanol, concentratia catalizatorului este diluata la o cantitate
fixa de clorură de colina 2ZnCl2 si ulei vegetal, iar depasirea raportului 16 de metanol nu are
niciun efect asupra performantei catalizatorului.
Mai mult, un raport molar mai mare de metanol: ulei duce la o problema de separare in
timpul reciclarii. Astfel, raportul molat optim de metanol : ulei vegetal este de 16:1. Influenţa
temperaturii asupra reactiei de esterificare devine mai mica odata cu cresterea acesteia. Totusi,
daca temperatura de reactie ajunge la punctul de fierbere a metanolului de 80 si 90 oC, metanolul
se va vaporiza rapid şi va forma un numar mare de bule care inhiba reactia la interfata dintre cele
doua faze. In plus, pentru conservarea energiei, este necesara alegerea unei temperaturi relativ
scazute. Astfel, temperatura optima de reactie pentru transesterificarea uleiului la biodiesel este
in jurul valorii de 70oC.

2.4. Transesterificarea in cataliza eterogena bazica si acida

Acizii grasi liberi reactioneaza cu metanolul (1:1) si cu catalizatorul acid precum acidul
sulfuric, pentru a forma metilesteri. Randamentul acestei reactii este in general de 96%, ceea ce
inseamna ca un procent de aproximativ 4% de acizi grasi liberi nu reactioneaza, urmand ca
acestia sa reactioneze cu catalizatorul bazic in urmatorul pas si formeaza sapunuri.
In cazul in care sapunurile nu sunt indepartate inainte de transesterificare, sunt necesare
teste de control al calitatii in vederea evidentierii prezentei sapunurilor. Restul procesului este
similar cu cel descris mai devreme. Insa acest proces are un randament ce poate depasi valoarea
de 99%, depinzand de cantitatea de acizi grasi din materia prima originala si de varietatea de
produse secundare rezultate.

2.5. Transesterificarea enzimatica

Poate avea loc în două sisteme de reacţie pentru obţinerea de biodiesel pe cale enzimatică
şi anume: metanoliză în sistem cu agitare continuă, respectiv metanoliză în sistem cu deplasare si
recirculare.
În primul caz reacţia are loc folosind un reactor de tip batch în care enzima este supusă
agitării împreună cu amestecul de reacţie de la începutul reacţiei până la finalizarea acesteia, în
10
timp ce, în al doilea caz, reacţia are loc prin recircularea amestecului de reacţie peste stratul fix
de enzimă – reactor tip coloană cu umplutură.
Condiţiile de reacţie folosite în ambele cazuri sunt cele care s-au dovedit a fi optime
pentru metanoliza enzimatică a uleiului de floarea soarelui catalizată de Novozym 435. Reacţiile
au fost monitorizate timp de 24 h, iar pentru aceasta s-au prelevat probe din amestecul de reacţie
la intervale regulate de timp şi s-au analizat. Analizele efectuate au urmărit determinarea
randamentului în esteri metilici şi au fost realizate cu ajutorul cromatografiei în fază gazoasă.
Randamentele sunt net superioare în sistemul cu agitare, când încă de la începutul reacţiei
enzima se află în contact cu toată cantitatea de ulei ceea ce duce la o viteză mai mare de reacţie.
Astfel, după primele 15 min, randamentul global pentru reacţia cu agitare este deja de 23,6%
(m/m).

Lipaza

Ulei vegetal Metanol

din sofranel

Transesterificare

Separare

Faza superioara Faza inferioara

BIODIESEL Glicerol

Obtinerea de biodiesel folosind cataliza enzimatica

2.6. Transesterificarea asistata de microunde

Transesterificarea poate fi efectuata prin reactia catalitica sau necatalitica folosind

diferite sisteme de incalzire.
Un sistem de incalzire alternativa - "de incalzire cu microunde", a fost folosit în ultimii
ani, mai ales in testarile de laborator si la nivel de pilot. In acest caz reactia de transesterificare
este accelerata intr-un timp de reactie scurt. Ca urmare, are loc o reducere importanta a cantitatii
de produse secundare si un timp scurt de reactie.

11
 Se utilizeaza un sistem de incalzire tip cuptor cu microunde. Intreg sistemul a fost
echipatcuun condensator cu reflux, un agitator magnetic si un detector detemperatura, tip non-
contact in infrarosu, care permitecontrolul continuu si constant altemperaturiide lucru.
Compozitia de acizi grasi a uleiului şianalizaprobelorde biomotorina se efectueaza pe
cromatograf de gaz 6890N echipat cu detector de ionizare cu flacara.

2.7. Transesterificarea asistata de ultrasunete

In prezent, biodieselul este, in principal produs in reactoare lot. Folosirea ultrasunetelor

in transesterificarea uleiurilor la biodiesel permite prelucrarea in linie continua, la orice scara.
Ultrasonicarea duce la o crestere arandamentului de biodiesel pana la 99%. Reactoarele cu
ultrasunete reduc timpul de prelucrare la mai putin de 30 de secunde (prelucrarea conventionale
1 - 4 ora/sarja). Mai important, ultrasonicarea reduce timpul de separare de la 5 - 10 ore (folosind
agitatie conventionale) la mai putin de 60 de minute.
Transesterificarea cu ultrasunete implica urmatorii pasi:
1. uleiul vegetal este amestecat cu metanol (care produc esterii de metil) sau etanol (pentru etil
esteri), precum si cu catalizatorii;
2. amestecul este încălzit la temperaturi între 45 şi 65 0C;
3. apoi este trecut prin sonicator timp de 5 la 15 secunde. Sonicarea se efectueaza la o presiune
ridicate(De la 1 la 3bar, manometru);
4. glicerina, care se obtine ca produs secundar, este separata folosind centrifuge;
5. biodiesel convertit este spalat cu apa.

12
 III. DOMENII DE UTILIZARE

Biodieselul pur, denumit B100, este de fapt un monoalchilester al acizilor graşi derivaţi
din uleiurile vegetale sau animale.
Biodieselul este un combustibil alternativ care poate fi utilizat în formă pură sau în
amestec cu motorină, atunci când este ars în motoarele cu ardere internă, sau cu combustibilii
pentru cazane atunci când este utilizat în scopuri casnice.
Strategiile de dezvoltare se direcţionează pe utilizarea biodieselului spre zonele sensibile
din punct de vedere ambiental, ca de exemplu:
􀂋 transportul transportul public local: taxi, autobuze, servicii;
􀂋vehicule publice: salubrizare străzi, colectare gunoi menajer, întreţinere spaţii verzi;
􀂋vehicule agricole şi de transport în zonele agricole;
􀂋vehicule ale armatei şi căile ferate.

3.1. Avantaje

 prin arderea lui se eliberează dioxidul de carbon absorbit de plante care işi reia astfel circuitul
în natură şi nu se creşte astfel concentraţia dioxidului de carbon din atmosferă. De asemenea,
prin ardere nu eliberează dioxid de sulf, care duce la formarea “ploilor acide”.
 este complet biodegradabil.
 motoarele diesel consacrate nu trebuie modificate atunci când se utilizează biodieselul.
 poate fi utilizat ca atare sau în amestec cu motorina.
 are cifra cetanica mai mare decât motorina, astfel are eficienţă mai mare.
 poate fi utilizat, stocat şi manipulat mai în siguranţă, punctul de inflamabilitate fiind mai
ridicat.
 utilizarea biodieselului contribuie la valorificarea unor resurse agricole locale scăzând
dependenţa de producătorii de petrol mondial.
 biodieselul este un combustibil curat. La utilizarea accestuia se reduc semnificativ emisiile de
noxe comparativ cu motorina.
 biodieselul inlocuieste cu succes motorina, petrolul, sau poate fi amestecat cu acestea in orice
proportie.
 utilizarea biodiesel-ului - obtinut prin transesterificarea uleiului de sofranel cu alcooli inferiori
(metanol, etanol, etc.) - drept combustibil pentru motoarele diesel moderne nu presupune
modificari constructive esentiale ale acestuia .
 biodieselul are toxicitate mai mica comparativ cu motorina si se reduc emisiile de:
13
 - dioxidul de sulf cu 100%
- dioxidul de carbon 10-50%
- dioxidul de azot 5-10%
 Biodieselul este mai sigur de manipulat decat motorina.
 Biodieselul este biodegradabil deoarece se obtine din resurse regenerabile.
 Calitatea biodieselul este reglementata de ASTM D 6751.

3.2. Dezavantaje

 are conţinut mare de apa dacă nu este obţinut prin tehnologii adecvate.
 datorită vâscozităţii mai ridicate prezintă dificultaţi la pornire în condiţii de temperaturi
scăuzute.
 atacă garniturile şi conductele de cauciuc crud, astfel că acestea trebuie înlocuite cu unele mai
rezistente. Autovehiculele moderne sunt prevăzute cu garnituri rezistente.
 la o stocare mai îndelungată (câteva luni) apar probleme de îngroşare, datorită oxidării.
 vascozitatea mai mare face ca pomparea sa fie mai dificila.
 valorile mai ridicate ale temperaturii de tulburare si a punctului de lichefiere pot pune
probleme la pornirea motorului la temperaturi mai scazute iar consumul de combustibil este mai
ridicat.
 procentul emisiilor de oxizi de azot (NOx) este mai ridicat.
 puterea dezvoltata de motorul este cu 5% mai mica comparativ cu puterea dezvoltata la
utilizarea diesel-ului clasic.
 exista pericolul depunerilor la nivelul injectorului iar gradul de uzura al motorului s-a dovedit
a fi mai ridicat.
Uleiurile obţinute din plantele amintite - rapiţă şi floarea soarelui – reprezintă de fapt
depozite biochimice concentrate ale energiei solare. Energia specifică a biodieselului obţinut din
aceste uleiuri, 9,2 kW /l, se situează între energia specifică a benzinei care este 8,6 kW/l şi a
motorinei, 9,8 kW/l.
În schimb, faţă de benzină şi motorină, “biodieselul”, în speţă uleiurile vegetale din care
se obţine acesta, pot fi reproduse an de an, practic reprezentând o sursă inepuizabilă de
combustibil faţă de ţiţeiul care s-a format în lungul a mii de ani.
În Europa de Vest biodieselul se produce pe scară largă. În România, producerea
biodieselului se face pe scară redusă. Manevre birocratice şi condiţii aberante ce se cer pentru
obţinerea avizelor de mediu întârzie foarte mult dezvoltarea acestui domeniu. De exemplu, în

14
judeţul Timiş, judeţ cu un potenţial agricol foarte mare, suprafeţe întinse rămân necultivate,
deoarece producătorii agricoli nu au unde să-şi vândă produsele.
În apropiere de judeţul Timiş, în Ungaria, se construiesc fabrici de biodiesel la
HODMEZOVASARHELY şi SZENTES, care au preconizat să contracteze o parte a producţiei
de floarea soarelui şi din judeţul Timiş.
Fabrica din HODMEZOVASARHELY care va intra în funcţiune în anul 2009 va
prelucra 440 de mii tone de floarea soarelui. Materia primă va fi asigurată în proporţie de 60%
din împrejurimile lui, iar 30% din judeţul Bihor, Arad şi Timiş, şi 10% din Voivodina.
Preţul de cost actual al biodieselului este în apropierea preţului motorinei obţinută din
ţiţei. Cu timpul însă, îmbunătăţind procesul tehnologic de obţinere şi randamentul, cât şi prin
eliminarea cheltuielilor mari pentru transportul de materii prime, de la locul de producere al
acestora la unitaţile de producere a biodieselului, se poate reduce considerabil preţul acestuia. În
acest sens, rapiţa şi floarea soarelui ar fi bine să fie produse în imediata apropiere de unitatea de
producere a biodieselului.
În acelaşi timp, cercetările ce se fac pentru utilizarea cât mai eficientă a produselor
secundare obţinute în procesul de producere al bioduselului, pot duce la scăderea preţului de cost
al acestuia.
În concluzie, omenirea se pare că a găsit o alternativă acceptabilă de obţinere a unor
materii prime energetice care să înlocuiască ţiţeiul în curs de epuizare.

15
 IV. CONCLUZII

În ziua de azi există diverse procese industriale cu ajutorul cărora se poate obţine
biodiesel.
Cele mai importante sunt:
1. Procesul bază-bază, prin care se foloseşte un catalizator, hidroxidul. Acest hidroxid poate
fi Hidroxid de sodiu (soda caustică) sau Hidroxid de potasiu.
2. Procesul acid-bază, este procesul în care se face prima dată o esterificare acidă şi apoi
continuă cu procesul normal bază-bază, se folosesc în general acizi cu un înalt grad de
aciditate.
3. Procese supercritice, în acest proces nu este nevoie prezenţa unui catalizator, se face la
temperaturi înalte în care uleiul şi alcoolul reacţionează fără necesitatea ca un agent
extern ca hidroxidul acţionează în reacţie.
Procese enzimatice, se cercetează unele enzime care pot să fie folosite ca acceleratori de
reacţie ulei-alcool. Acest proces nu se foloseşte în actualitate datorită înaltului cost, cea ce
împiedică să se producă biodiesel în mari cantităţi. Creşterea preţului combustibililor
convenţionali îl face mai competitiv.
Biodieselul rămâne, la ora actuală, singurul combustibil alternativ substituient al
motorinei petroliere pentru autotracţiune şi/sau al carbunelui, păcurii sau a metanului în reţelele
de termoficare sau producere de energie electrică.
Biodieselul poate avea mai multe utilizări, putând fi utilizat ca aditiv, în blende cu
motorina sau în stare pură ca şi combustibil.
Deşi biodieselul în România a experimentat un start greoi al producţiei, nereuşind în
2005 să atingă pragul de 2%, ulterior s-a bucurat de o creştere rapidă şi puternică. Varietatea
materiilor prime ajută foarte mult atât în producţia de biodiesel cât şi în problemele de mediu.
Până în prezent au fost întâlnite multe procese de obţinere a biodieselului dar cu toate
acestea cel mai utilizat rămâne procesul de transesterificare alcalină baziciă.Acesta prezintă o
multitudine de avantaje atât pe plan financiar cât şi în rândul producţiei.
Creşterea cererii de petrol şi creşterea îngrijorării pentru schimbarea potenţială globală a
climei, înrăutăţirea calităţii aerului şi apei şi consideraţii serioase asupra sănătăţii populaţiei, a
ambiţionat munca în cercetarea obţinerii de biocombustibili. Astfel s-au descoperit noi metode
de obţinere a combustibililor, dar şi noi metode de exploatare a combustibililor şi resurselor deja
existente.

16