Definirea combustibilului bio-diesel

Biocombustibilii sunt combustibili solizi, lichizi sau gazosi obtinuti din biomasa, plante
oleaginoase, ierboase sau lemnoase, deseuri agricole si forestiere, deseuri organice municipale si
industriale. Teoretic, biocombustibilii pot fi obtinuti din orice sursa biologica de carbon.
Industria biocombustibililor este in continua schimbare si dezvoltare strans legata de costurile
materiilor prime, emisiile de gaze cu efect de sera (CO2), durabilitate.
Materii prime pentru obtinerea biodieselului
Uleiurile vegetale si grasimile animale reprezinta un potential inepuizabil de energie, ce
poseda, dupa prelucrare, caracteristici energetice asemanatoare si de nivelul celor detinute de
combustibilii de tip diesel (motorina). Astfel s-a dovedit ca produsul final al estrificarii si anume
esterul acid gras (biodieselul) obtinut din prelucrarea grasimilor are caracteristici fizice foarte
apropiate de cele ale combustibilului tip diesel clasic. Si mai mult, trebuie subliniat faptul ca,
acesti noi combustibili, fie ei metil sau etil esteri de acizi grasi, pot fi folositi direct in motoarele
diesel, fara a le aduce modificari constructive, rezultand depuneri nesemnificative in timpul
combustiei lor.
Combustibilul obtinut din alte surse decat cele clasice (exploatarile de petrol) denumit in
continuare 'Biodiesel' se poate fabrica din mai multe tipuri de materii prime dintre care
principalele sunt:
Principalele materii prime utiliate pentru producerea bio-dieselului
rapita;
soia;
uleiuri vegetale de palmier;
porumb;
floarea soarelui;
grasimi animale;
deseuri de uleiuri vegetale.
Cel mai frecvent se realizeaza din soia, floarea-soarelui, rapita, porumb, dar poate fi
utilizat chiar si uleiul alimentar.
a) Rapita - Utilizarea rapitei pentru obtinerea bio-dieselului pare a fi solutia cea mai eficienta
in momentul actual. Rapita a fost traditional mai putin folosita in agricultura ceea ce face cu atat
mai atractiva cultivarea ei in scopul productiei de biocarburanti. Uleiul de rapita produce cel mai
bun biocarburant.
Rapita este cea mai economicoasa cultura , iar preturile pe plan mondial sunt bune. De la 1t de
seminte de rapita se obtin in jur de 350 kg de ulei si cca 650 kg de turte (in cazul presarii la
rece). Din punct de vedere al suprafetei insamantate obtinem minim 1 t/ha ulei si 2 t/ha turte.
Pretul de vanzare a semintei de ulei de rapita este in jur de 240 euro/t. Turtele se vand la 175
euro/t, iar pretul la uleiul obtinut este in jur de 600 euro/t.
Suprafata mondiala cultivata cu rapita pentru ulei s-a extins de la 5,1 milioane ha in
perioada 1941-1950, la peste 25 milioane ha in prezent. Cresterea suprafetelor a fost conditionata
de succesele cercetarii stiintifice, din ultimii 35 de ani care, treptat, au modificat total, atat
compozitia chimica a uleiului, cat si a srotului. Au fost create soiurile de tip zero-zero '00' (lipsite

de acid erucic in ulei si cu continut scazut de glucozinolati in srot). Soiurile de tip '00' se
deosebesc fundamental de soiurile de rapita traditionala. Au fost inlaturate restrictiile pentru
utilizarea uleiului in alimentatia umana prin eliminarea acidului erucic din ulei. Continutul in
glucozinolati al srotului a fost diminuat pana la sub 30 micromoli/g si chiar sub 15 la unele linii
performante. Uleiul din rapita se dovedeste a fi un excelent inlocuitor al motorinei. Si pe fondul
crizei acute a petrolului, solutia combustibilului vegetal pare cea mai realista.
b) Soia - Are in principal aceleasi calitati ca si rapita, dar producerea materiei prime si a
uleiului sunt mai costisitoare
c) Porumbul - contine o cantitate mica de ulei, dar este foarte bun pentru fabricarea
biodiesel-ului. Odata ce recolta de porumb este fermentata si transformata in etanol, atunci uleiul
poate fi separat si folosit pentru efectuarea biodiesel-ului.
d) Foarea soarelui - permite obtinerea unor uleiuri vegetale de calitate, dar utilizarea ei
este limitata datorita folosirii superioare in alimentatie.
e) Uleiul de arahide - Este primul combustibil folosit de Rudolf Diesel, inventatorul
motorului diesel. Deoarece industria cultivatoare si cea procesatoare de oleaginoase de la acea
vreme nu puteau produceau cantitati mari de ulei, s-a adoptat motorina pentru acest motor.
f) Uleiul de palmier - Uleiul de palmier este extras din nuci de cocosti se afla cel mai des
pe lista ingredientelor pentru producerea margarinei, a produselor de patiserie sau cosmetice.
Producerea de bio-carburant pe baza de ulei de palmier ar fi benefica si pentru mediu: va
necesita plantarea unui numar mai mare de palmieri, copaci cu o mare capacitate de absorbtie a
dioxidului de carbon.
g) Carburanti din resturi alimentare - O alta sursa pentru obtinerea uleiurilor vegetale
o constituie grasimile animale reziduale din abatoare, dar si uleiurile recuperabile din fast-fooduri. Aceste surse de materie prima regenerabila este tot mai des folosita, unele tari occidentale
luand deja masuri stricte pentru colectarea si refolosirea acestora. In general, uleiul obtinut pe
aceasta cale se amesteca cu uleiul obtinut din rapita, floarea soarelui sau soia.
h) Alte materii prime - Cercetarea este pe cale sa descopere tehnici de productie de a
doua generatie care pot produce biocombustibili din materiale lemnoase, din ierburi si unele
tipuri de deseuri.

Fig. 1 - Principalele surse de biomasa si procedeele de obtinere a biocombustibililor

Etapele cunoscute in prezent, indiferent de sistemul adoptat, in productia
de biocarburanti presupune n mod obligatoriu parcurgerea mai multor etape:

Etapa I: productia agricola (fertilizat, pregatirea patului germinativ, semanat,

tratamente fitosanitare, recoltat, transport, depozitat);
Etapa II: extragerea uleiului;
Etapa III: degumarea uleiului;
Etapa IV: filtrarea uleiului;
Etapa V: esterizarea;
Etapa VI: depozitarea uleiului/esterului

Procesele industriale :
n ziua de azi exist diverse procese industriale cu ajutorul crora se poate obine
biodiesel. Cele mai mportante sunt:
1.Procesul baz-baz, prin care se folosete un catalizator, hidroxidul. Acest
hidroxid poate fi Hidroxid de sodiu (soda caustic) sau Hidroxid de potasiu.
2.Procesul acid-baz, este procesul n care se face prima dat o esterificare
acid i apoi continu cu procesul normal baz-baz, se folosesc n general acizi cu
un nalt grad de aciditate.
3.Procese supercritice, n acest proces nu este nevoie prezena unui
catalizator, se face la temperaturi nalte n care uleiul i alcoolul reacioneaz fr
necesitatea ca un agent extern ca hidroxidul acioneze n reacie.

4.Procese enzimatice, n ziua de azi se cerceteaz unele enzime care pot s

fie folosite ca acceleratori de reacie ulei-alcool. Acest proces nu se folosete n
actualitate datorit naltului cost , ceea ce mpiedic s se produc biodiesel n mari
cantiti. Creterea preului combustibilor convenionali l face mai competitiv.

Biodieselul in forma sa clasica este un amestec de esteri metilici ai

uleiurilor vegetale, care se obine printr-o serie de reacii de tranesterificare. In
general esterii acizilor grai se pot obine prin tehnologii de derivatizare chimic
(esterificarea direct a acizilor grai rezultai ca subproduse la fabricarea
spunurilor sau rafinarea uleiurilor vegetale brute) sau prin semisintez (prin
alcooliza trigliceridelor naturale prezente n uleiuri vegetale i grsimi animale). n
cazul utilizrii tehnologiilor de semisintez, esterii acizilor grai se pot obine printrun proces necostisitor i eficient din gliceride cu coninut mare de acizi grai.
Sinteza acestora implic reacia de trans-esterificare a trigliceridelor coninute n
surse de origine animal sau vegetal cu alcooli C1-C4, obinndu-se alchilesteri C1C4 i glicerin brut ca subprodus. Reaciile de alcooliza (metanoliza) a
trigliceridelor pentru producerea de biodiesel sunt prezentate mai jos. Dupa
tranesterificare alchil esterii se separa de glicerina si celelalte componente rezultate
din reactiile secundare si se stocheaza in vederea prepararii biodieselului.
Biodieselul, in acceptiunea clasica, este un amestec de motorina si alchilesteri de
acizi grasi. Dupa proportia de ametecare (in volume) avem mai multe sortimente de
biodiesel: B 10 (cu 10% alchilesteri), B 20 10 (cu 20% alchilesteri) si B 30 (cu 20%
alchilesteri). Din studii recente s-a ajuns la concluzia ca proportia nmaxima de
amestecare pentru biodieselul provenind din rapita, soia si floarea soarelul, ca si din
ulei vegetal recuperat, este de maxim 30% (vol), peste aceasta concentratie
aparand reactii secundare in timpul combustiei care afecteaza cifra cetanica. S-a
constatat ca biodieselul, in variantele sale B10, B20 si B30, necesita pentru
obtinerea sa, in etapa tehnologica de transesterificare, un consum energetic si de
materii prime ridicat ceea ce mareste costurile. Din aceasta cauza s-a trecut la
utilizarea directa a uleiurilor vegetale crude drept combustibil in motoarele diesel.

Procedee de purificare
S-a ajuns la concluzia ca uleiul vegetal crud nu poate fi folosit ca atare nici in
alimentatie si nici drept combustibil si din aceasta cauza trebuie purificat. Aceasta
se poate realiza in mai multe feluri: 1. Sedimentarea: - este modul cel mai simplu si
ieftin de purificare a uleiului folosind depunerea impuritatilor datorita gravitatiei ; se recomanda numai pentru instalatiile de mica capacitate 1 t seminte/zi si de
200- 300 l ulei/zi ; - dezavantajul consta in pierderea unei mari cantitati de ulei in
sediment. 2. Filtrarea, ultrafiltrarea si centrifugarea : - Aceste metode se pot folosi
direct sau dupa sedimentare; - Centrifugarea se poate aplica si sedimentului pentru
recuperarea uleiului inglobat in acesta; - Filtrarea se poate face prin masa filtranta
clasica (celulozica, carbune filtrant, etc.) - Ultrafiltrarea prin membrane speciale
(site moleculare, membrane bioactive, etc.) - Ambele metode, centrifugarea si

filtrarea, sunt bune pentru extragerea unei cantitati mai mari unei cantitati de ulei
purificat; - Un alt procedeu utilizat in purificarea uleiurilor vegetale este acela al
extractiei cu abur sub presiune cunoscut sub forma de sudatie; - Dezavantajul
acestor metode consta intr-un consum mai mare de energie materiale consumabile
si deci costuri mai mari.

Procesul tehnologic:
Se incalzeste si se mentine uleiul vegetal la 60 grade Celsius in Preincalzitorul de
ulei. Apoi, se introduce o sarja de 400 litri printr-un contor debitmetric in Reactor
(acesta este creerul instalatiei). Tot in Reactor se introduce si Metanolul, dar si
Metoxidul de sodiu (nemtesc, marca Degussa), apoi se mixeaza, temperatura
scazand la 30 grade Celsius. Se incalzesc toate acestea in Reactor pana la 85 grade
Celsius, cand, la presiunea de 1.2-1.3 Bari, amestecul trecand prin niste sectiuni
special proiectate, are loc o reactie chimica denumita si TRANSESTERIFICAREA
uleiului, adica transformarea acestuia in doua componente cu densitati diferite:
Biodiesel si Glicerol. Apoi se transvazeaza in unul din cele 5 Bazine de decantare de
cate 600 litri, unde compusul dens al uleiului numit glicerol, dupa 2 ore se aduna la
fundul acestora, iar biodieselul brut ramane deasupra lor. Apoi, se transvazeaza mai
intai glicerolul si dupa aceea biodieselul. Glicerolul se poate folosi drept combustibil
pentru incalzire, ca materie prima pentru fabricarea sapunului sau se poate purifica
(cu o alta instalatie) in vederea obtinerii de Glicerina pura ( care se poate folosi la
fabricarea medicamentelor si in industria cosmeticelor). Urmeaza "spalarea
uscata" sau purificarea biodieselului, care se face cu Silicat de magneziu, prin
balbotare, cand se elimina eventualele urme de: acizi grasi, trigliceride, saponiti,
metanol si vaporii de apa din biodiesel. Apoi, se face filtrarea la un micron, in
vederea inlaturarii urmelor de magnesol, dupa care urmeaza Filtrarea finala a
produsului si stocarea acestuia.

Instalatia contine:

preincalzitor ulei, un reactor Fast Breeder, 5 bazine

decantare glicerol, 2 bazine colectare glicerol, 3 bazine purificare magnesol,
compresor aer, filtru magnesol, bazin de transversare intermediar, 2 bazine
biodiesel si pompele de transvazare, conductele si contorul aferente.

Romania ocupa locul 18 in topul statelor europene cu cea mai

mare productie de biodiesel, cu o productie de 65 de tone in 2008.
Primele pozitii sunt ocupate de Germania, cu o productie de 2.819 tone in
2008, si Franta, care a produs 1.815 tone de biodiesel in aceiasi perioada.
La nivelul UE, productia de biodiesel a crescut in 2008 cu 35,7%, la 7.755
tone, de la 5.713 tone in 2007, in timp ce capacitatea totala de productie a
celor 27 de state membre a crescut cu 30,6%, la 20.909 tone, de la 16.000
tone in anul anterior.

Utilizarea biodieselului la nivel national

Protocolul de la Kyoto la Convenia Cadru a Naiunilor Unite asupra
schimbrilor climaterice adoptat la 11 decembrie 1997 i ratificat de
Romnia prin
legea nr. 3/2001 are drept int limitarea cantitativ i reducerea emisiei
gazelor cu

efect de ser n perioada obligatorie 2008-2012. O dat cu semnarea

acordului de la
Kyoto se acord o atenie redus problemelor legate de dezvoltarea
componentei
viznd dezvoltarea coerent a produciei i cercetrii n domeniul producerii
de
energie din resurse regenerabile, n general, i a bio-energiei n special.
Romnia a preluat obligaiile ce revin din directivele europene, dar nu a
stabilit un
cadru naional care s stimuleze dezvoltarea iniiativei n acest domeniu. Se
impune
necesitatea elaborrii unei strategii pe termen mediu i lung care s
stimuleze
producia de biodiesel.
Romania are avantajul ca are suficienta materie prima, precum si
capacitate
de productie destul de mare pentru a asigura necesarul intern, putand chiar
exporta
biodiesel. Astfel, din datele Ministerului Economiei rezulta ca in Romania sunt
22 de
producatori de biodiesel care au pana la aceasta data autorizatii de
antrepozit fiscal.
Capacitatile de productie ale producatorilor de biodiesel pot asigura
realizarea a
300.000 de tone de biodiesel/an.
Avand in vedere ca in 2009 Romania a consumat 4,6 milioane de tone de
motorina si
faptul ca in Romania companiile petroliere au obligatia de a utiliza motorina
cu 4%
continut biodiesel, inseamna ca, pentru propria piata, tara noastra are nevoie
de
184.000 de tone de biodiesel pe an.

Utilizarea biodiesului la nivel mondial

Biodieselul a fost produs la scara industriala in Uniunea Europeana inca din
1992.Astazi exista aproximativ 120 de plante care produc pana la
aproximativ 6
milioane tone de biodiesel anual.Aceste plante se regasesc cu
precadere in
Germania,Austria,Franta si Suedia.Productia de biodiesel utilizeaza in
jurul a 3
milioane de teren arabil din Uniunea Europeana.