Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoric
Procesul de fabricatie a combustibililor din materii prime regenerabile se utilizeaza
inca din anii 1800 iar principiile in mare sunt aceleasi de astazi. Istoria biodieselului este
mai mult politica si economica decat tehnologica. Inca de la inceputul secolului XX incepe
introducerea benzinei pentru alimentarea automobilelor. Companiile petroliere s-au vazut
obligate sa rafineze suplimentar titeiul in speranta obtinerii unui surplus de distilat de tip
benzina. Ceea ce au obtinut a fost un combustibil excelent pentru motoarele diesel la un
pret mult mai mic decat uleiurile vegetale. Pe de alta parte folosirea resurselor regenerabile
prezenta inca de atunci o preocupare a fermierilor pe piata noua impreuna cu petrolistii.
Producerea biodieselului din uleiuri vegetale nu este un proces nou. Conversia
uleiurilor vegetale si a grasimilor animale in esteri monoalkilici sau biodiesel este
cunoscuta ca tranesterificare. Duffy si Patrick au realizat transesterificarea inca de la
inceputul anului 1853. Totusi motorul Diesel apare abia in anul 1893, cand faimosul
inventator german Dr. Rudolf Diesel publica articolul intitulat "Teoria si Constructia unui
Motor Termic Rational". Acest articol descrie un motor revolutionar in care aerul va fi
comprimat cu ajutorul unui piston la o foarte mare presiune, care va da nastere unei
temperaturi ridicate ce ducea la aprinderea combustibilului. In cazul Dr. Diesel, acest motor
functiona cu ulei vegetal. Diesel a primit patent pentru acest tip de motor in 1893 si i-a
demonstrat functionalitatea in 1897.
Dr. Diesel folosind ulei de alune ca si combustibil, a expus la Paris in 1900 acest
motor(Nitsche and Wilson 1965). Datorita inaltului grad de compresie si a temperaturii
mari create, motorul era capabil sa functioneze cu o mare varietate de uleiuri vegetale. In
1911 la Expozitia Mondiala de la Paris, Dr. Diesel a pus in functiune motorul cu ulei de
alune si a declarat "Motorul Diesel functioneaza cu ulei vegetal si va fi de un considerabil
ajutor pentru dezvoltarea agriculturii in tarile cu acest potential".
Una din primele utilizari a uleiurilor vegetale transesterificate intr-un motor are loc
in Africa de Sud inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial. Numele de biodiesel (bio-in
greaca-viata si diesel motorul lui Diesel) a fost dat uleiurilor vegetale transesterificate
pentru a descrie posibilitatea utilizarii lui ca si combustibil pentru motorul lui Diesel
(Demir Bas 2002). Uleiul vegetal se folosea in motoarele diesel inca din anii 1920. Dupa
1920 producatorii de motoare diesel preiau distilatul cu vascozitate scazuta din petrol-
motorina-mult mai ieftin si mai accesibil decat uleiul vegetal.
Reluarea experimentala a uleiului vegetal ca si combustibil alternativ are loc la
inceputul anilor '80. In paralel in aceeasi perioada se deschid mai multe instalatii de
producere a biodieselului in Europa iar cateva orase importante incep folosirea
biodieselului la autobuze in locul motorinei. Mai aproape de noi Renault si Peugeot aproba
utilizare biodieselului la cateva dintre motoarele lor de autocamioane.
In fapt concurenta dintre biodiesel si motorina nu a dezvoltat un suport tehnologic
global din considerente politico-economice, cunoscut fiind ca principalii producatori de
motoare si echipamente diesel au ca actionar principal companii petroliere.
Ca termen general biodieselul poate fi definit ca un combustibil domestic regenerabil
pentru motoare diesel, derivate din uleiuri naturale. In termeni tehnici, biodieselul este un
combustibil pentru motoare diesel constand din esteri monoalkylici ai acizilor grasi derivati
din uleiuri vegetale si grasimi animale. Chimic vorbind sunt in special metili sau etili esteri
ai acizilor grasi derivati din surse de lipide regenerabile prin procesul de transesterificare.
In mod tipic lanturi lungi ai acizilor grasi ca: uric, palmitic, stearic, oleic, etc. din ulei de
rapita, de soia, de floarea soarelui, de palmier, mai recent din alge si grasimi animale, sub
forma de amestecuri sunt convertite chimic in biodiesel prin reactia cu metanol sau etanol
in prezenta hidroxidului de Na sau K ca si catalizator.
Materii prime
Alegerea materiei prime este probabil decizia cea mai importanta de luat in cadrul
procesului de fabricatie, deoarece costul materiei prime reprezinta, in mod obisnuit, 60 -
80% din costul total de productie. De asemenea, disponibilitatea pe termen lung a materiei
prime este un element care trebuie luat in consideratie atunci cand se face selectia
reactantilor. In plus, in timpul realizarii planului de afaceri, trebuie sa se tina cont de felul
in care cresterea pietei de biodiesel influenteaza costurile pe viitor ale materiei prime (si a
glicerinei).
Cele mai obisnuite uleiuri folosite ca materie prima, in procesul de fabricare a
biodieselului, sunt cele de soia, de canola, porumb, rapita si de palmier. Noile uleiuri de
plante potentiale pentru acest proces includ: uleiul din seminte de mustar, alune americane,
floarea soarelui, alge si seminte de bumbac.
In plus exista si alte materii prime din care se pot extrage ulei. In selva
amazoniana sunt folosite ca materie prima: piñón, sacha inchi, mamona, si palmierul de
ulei.
Deasemenea se pot folosi si uleiuri folosite (ex. uleiul uzat la bucatarie) in cazul lui
materia este ieftina, in plus in acest mod se recicleaza cea ce altfel ar fi fost reziduu.
Nu este surprinzator ca in America de Nord, materia prima cea mai folosita pentru
fabricare de biodiesel este uleiul de soia, avand in vedere ca acesta reprezinta 75% din
totalul uleiurilor vegetale obtinute anual in aceasta tara. La nivelul anului 2002, uleiul de
soia (8,3 x 10" kg) este urmat, in ordine descrescatoare, de uleiul de porumb (1,08 x 10 9
kg), uleiul de seminte de bumbac (458 x 106 kg), de floarea soarelui (453 x 106 kg) si de
alune americane (99,8 x 106 kg).
Tehnologie de obtinere
Biodieselul se obtine prin reactia de transesterificare a uleiurilor vegetale sau a
grasimilor de origine animala. Reactia in sine este foarte simpla:
100 parti de uleiuri sau grasimi +10 parti metanol (alcool metilic) = 100 parti biodiesel
+ 10 parti glicerol (glicerina)
sau
Reactia de transesterificare are loc in asa numitele reactoare, unde grasimile sau
uleiurile sunt amestecate la anumite temperaturi cu alcoolul metilic in prezenta unui
catalizator (de obicei o baza). Cantitatea reziduala de glicerol permisa in biodieselul
obtinut prin reactia de transesterificare, este de maxim 0,24 %.
Ca si catalizatori pot fi folosite baze (NaOH, KOH), acizi sau enzime. Alegerea
catalizatorilor se face functie de pret si functie de produsul obtinut in urma reactiei de
neutralizare.
Procesul tehnologic:
Se incalzeste si se mentine uleiul la 60 grade Celsius in Preincalzitorul de ulei. Apoi,
se introduce o sarja de 400 litri printr-un contor debitmetric in Reactor (acesta este creerul
instalatiei). Tot in Reactor se introduce si Metanolul, dar si Metoxidul de sodiu (nemtesc,
marca Degussa), apoi se mixeaza, temperatura scazand la 30 grade Celsius. Se incalzesc
toate acestea pana la 85 grade Celsius, cand, la presiunea de 1.2-1.3 Bari, amestecul trecand
prin niste sectiuni special proiectate, are loc o reactie chimica denumita si
TRANSESTERIFICAREA uleiului, adica transformarea acestuia in doua componente cu
densitati diferite: Biodiesel si Glicerol. Apoi se transvazeaza in unul din cele 5 Bazine de
decantare de cate 600 litri, unde compusul dens al uleiului numit glicerol, dupa 2 ore se
aduna la fundul acestora, iar biodieselul brut ramane deasupra lor. Apoi, se transvazeaza
mai intai glicerolul si dupa aceea biodieselul. Glicerolul se poate folosi drept combustibil
pentru incalzire, ca materie prima pentru fabricarea sapunului sau se poate purifica (cu o
alta instalatie) in vederea obtinerii de Glicerina pura ( care se poate folosi la fabricarea
medicamentelor si in industria cosmeticelor).
Urmeaza "spalarea uscata" sau purificarea biodieselului, care se face cu Silicat de
magneziu, prin balbotare, cand se elimina eventualele urme de: acizi grasi, metanol si
vapori de apa din biodiesel. Apoi, se face filtrarea la un micron, in vederea inlaturarii
urmelor de magnesol, dupa care urmeaza Filtrarea finala a produsului si stocarea acestuia.
Instalatia contine: preincalzitor de ulei, presa si filtre ulei + un reactor Fast Breeder
(sau 2 Reactoare fara presa), 5 bazine decantare glicerol, 2 bazine colectare glicerol, 3
bazine purificare magnesol, compresor aer, filtru magnesol, bazin intermediar, 2 bazine
biodiesel si pompele de transvazare, conductele si contorul aferente. Mai am aprox. 2 tone
de silicat de magneziu pentru purificare (inclus in pret), si: 2 Rezervoare a cate 33000 litri
fiecare si o pompa transvazare biodiesel de 40 tone pe ora, care nu intra in acel pret.
In 2008, Romania ocupa locul 18 in topul statelor europene cu cea mai mare productie
de biodiesel, cu o productie de 65 de tone, capacitatea de productie fiind triplata fata de
2007.
Scurt istoric al Biocombustibililor in Romania
Eficienta economica
Este cunoscut faptul ca uleiurile vegetale au preturi de cost ridicate. In aceste conditii,
pretul de fabricare a biodieselului este sensibil mai ridicat fata de combustibilul diesel
obtinut din titei. Eficienta economica impune testarea unor uleiuri vegetale cu preturi de
cost mai scazute (ulei de porumb si palmier), care sa permita obtinerea unor randamente
ridicate de biodiesel. De asemenea, se va incerca cresterea profitului si prin valorificarea
superioara a produsului secundar, glicerina, prin eterificarea acesteia cu izobutena in
vederea obtinerii de aditivi pentru combustibilii diesel.
Eficienta economica a productiei de biocombustibili este influentata major de nivelul
productiei agricole ce furnizeaza materia prima. Cercetarile efectuate la Universitatea de
Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca au stabilit tehnologiile optime de
cultura a plantelor energetice (rapita, soia, floarea-soarelui), la nivelul potentialului maxim
oferit de conditiile pedoclimatice ale tarii noastre.
Producerea si utilizarea biocombustibililor din uleiuri vegetale se realizeaza in cadrul
unui sistem complex, in cadrul caruia, pe langa biodiesel se obtin si unele subproduse (turte
- utilizabile in hrana animalelor - si glicerina - necesara in industria chimica) care au o
insemnata pondere in stabilirea eficientei economice a utilizarii noului combustibil.
Pentru a evalua posibilitatea de utilizare a uleiurilor vegetale si a derivatilor lor in
calitate de substituenti ai motorinei, s-au luat in considerare urmatoarele caracteristici
principale: intervalul de distilare, viscozitatea, densitatea, cifra cetanica, puterea calorica,
comportarea la rece, stabilitatea in cursul stocarii.
Intervalul de distilare conditioneaza posibilitatea de vaporizare a combustibilului si
arderea completa a acestuia in motor. Viscozitatea combustibilului influenteaza alimentarea
motorului si pulverizarea acestuia in camera de ardere. Cifra cetanica exprima calitatile de
autoaprindere ale combustibililor in camera de ardere. Puterea calorica permite sa se
prevada puterea maxima ce se poate dezvolta de catre un motor, pentru un anumit debit al
pompei de injectie.
Analiza comparativa, pe elemente chimice arata avantajul utilizarii biocombustibilului
provenit din uleiul de rapita fata de combustibilul clasic.
Biodieselul este putin mai sarac decat motorina din punct de vedere al continutului de
carbon (-8,98 %) si al continutului de hidrogen (-0,79 %). Este de remarcat faptul ca, in
structura biodieselului este prezent oxigenul (cca. 10%) - care favorizeaza procesul de
ardere din motor. De asemenea, se remarca lipsa totala a sulfului - ceea ce conduce la
reducerea poluarii chimice (nu contribuie la emisiile de SO2).
Cifra cetanica 40 51 50
Avantajele biodieselului
BIBLIOGRAFIE
http://www.usamv.ro/fisiere/file/teze-doctorat/2125.pdf
http://www.bursaagricola.ro/Info-Soia-3-23702-1.html
http://www.biodieselmagazin.ro/revista/analize/132/resurse-regenerabile-si-
biocombustibili
http://www.dr-biodiesel.ro/biodiesel.html
http://www.biodiesel-king.ro/prese.htm
www.anserv.ro/despre-biocombustibili/biodiesel-combustibil-ecologic
http://www.despretot.info/2012/05/obtinere-biodiesel-fabricare-biodiesel/
http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=18&rev=1