Sunteți pe pagina 1din 13

BIOMASA

1. DEFINIRE. SURSE
Biomasa cuprinde toate formele de material vegetal si animal, crescute pe suprafata
terestra, in apa sau pe apa, precum si substantele produse prin dezvoltarea biologica (D.O. Hall,
1981)
Biomasa este partea biodegradabila a produselor, deseurilor si reziduurilor din agricultural
inclusiv substantele vegetale si animale, silvicultura si industriile conexe, precum si partea
biodegradabila a deseurilor industriale si urbane
Biomasa lnglobeaza orice material regenerabil de natura organica, cuprinzand vegetalele terestre
(culturi agricole de uz alimentar, pomi si culturi destinate producerii de energie, plante
industriale, nutrejuri) si acvatice (algele, pistia, azola, iarba de mare, alga bruna si laminaria, care
creste aproape 50 cm pe zi,), precum si ansamblul de deseuri si reziduuri organice din
agricultura, piscicultura, silvicultura, deseuri municipale si alte deseuri.
Marile produc£ii agricole de uz alimentar se pot clasifica in: cereale (grau, orez, porumb, orz,
ovaz, secara etc.), oleaginoase (floarea-soarelui, soia, in, rapija, arahide, masline etc.) si
zaharoase (sfecla de zahar si trestia de zahar). Dintre culturile erbacee destinate producerii de
energie se pot men;iona cele de sorg, bambus, miscanthus (iarba de elefant), pir etc., iar dintre
culturile pomicole, destinate aceluiasi scop, cele de plop, frasin, ar;ar, salcie, mesteacan etc.

2. ISTORIC
Biomasa este prima forma de energie utilizata de om, odata cu descoperirea focului.
Criza petrolului din anii 1970 a trezit din nou interesul pentru utilizarea biomasei ca materie
prima pentru ob;inerea combustibililor si a intermediarilor organici pentru sinteze chimice.
Folosirea biomasei in procesele energetice a inceput sa fie aplicata in tarile vest-europene in
perioada anilor '80, cand a aparut ca necesara dezvoltarea unei alternative la arderea carbunelui
in centralele de producere a agentului termic pentru incalzire. Proprietatile biodieselului au
inceput sa fie studiate odata cu inventarea in 1892 a motorului cu combustie interna pe baza de
motorina de catre inginerul german Rudolf Diesel.
Prin cresterea pretului pentru carbune in 1986 si totodata inasprirea conditiilor privind emisiile
de noxe si cresterea taxelor aferente, utilizarea carbunelui in centralele de producere exclusiva a
energiei termice a devenit ne-economica.

1
Prin urmare, mai multe centrale au fost adaptate pentru arderea peletilor (combustibil
rezultat prin aglomerarea si dezumidificarea deseurilor de lemn), ajungandu-se ca, la nivelul
anului 1992 sa fie utilizate in astfel de centrale circa 150.000 de tone numai in Danemerca, una
dintre cele mai avansate tari europene in utilizarea acestui tip de combustibil.
Folosirea resturilor de lemn in centrale termice pentru asigurarea necesarului de energie termica
a unor comunitati a inceput in anii '80, continuand sa creasca de atunci, iar folosirea paielor in
acelasi scop a inceput in 1983.
3. FORME DE VALORIFICARE ENERGETICA A BIOMASEI:
Arderea directa cu generare de energie termica.
Arderea prin piroliza, cu generare de singaz (CO + H2).
Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH)- in cazul
fermentarii produsilor zaharaji; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, in amestec cu
benzina, poate fi utilizat in motoarele cu combustie interna.
Transformarea chimica a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool si generare de
esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) si glicerol. In etapa urmatoare, biodieselul purificat se
poate arde in motoarele diesel.
Degradarea enzimatica a biomasei cu objinere de etanol sau biodiesel. Celuloza poate fi
degradata enzimatic la monomerii sai, deriva;i glucidici, care pot fi ulterior fermenta;i la etanol.

4. TIPURI DE BIOCOMBUSTIBILI DIN BIOMASA


Biocombustibilii sunt carburan^i produsi din surse bioregenerabile provenite din natura,
care in urma arderii in motor produc mai pu;ine emisii poluante care sa afecteze mediul
inconjurator. Unii biocombustibili pot fi folosifi si in amestec cu combustibilii fosili, prin acest
lucru urmarindu-se diminuarea cat mai mult posibil a emisiilor
bioetanol: etanol extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor, Bioetanolul
este fabricat din grau, sfecla de zahar si sorg dulce si este adaugat de obicei ca inlocuitor al
benzinei sau adaugat ca aditiv.
biodiesel: un metil-ester extras din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului,
biogaz: un combustibil gazos rezultat din biomasa si /sau din partea biodegradabila a deseurilor
care poate fi purificat la calitatea gazului pur,
biometanol: dimetilester extras din biomasa, Biometanolul poate fi fabricat din lemn sau resturi

2
de lemn si din reziduuri agricole.
biodimetileter: dimetilester extras din biomasa,
biocarburanpi sintetici: hidrocarburi sintatice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice care au
fost extrase din biomasa
biohidrogen: hidrogen extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor,
ulei vegetal crud: ulei produs din plante uleioase prin presare, extrac^ie sau proceduri
comparabile, crud sau rafinat, dar nemodificat chimic.

Bioetanol-ul este un combustibil ecologic, formula chimica fiind aceeasi cu cea a


alcoolului etilic gasit in bauturile spirtoase. Materia prima din care se produce bioetanol-ul este
reprezentata de resturi din industria lemnului (cherestea, bucati de lemn, hartie reciclata), trestie
de zahar, sfecla de zahar, porumb etc. Bioetanol-ul este folosit ca o alternativa la benzina, in
amestecuri de proportii diferite cu aceasta sau in stare pura (E100).
Din punct de vedere al caracteristicilor bioetanol-ului, acesta are o cifra octanica mai mare decat
benzina, de aici rezultand o ardere mai eficienta (implicit si emisii de CO2 mai reduse decat in
cazul motoarelor care functioneaza doar cu benzina, emisii fara sulfuri si hidrocarburi).
Puterea energetica per litru este insa mai mica (34%), fiind nevoie de mai mult
combustibil pentru acelasi numar de kilometri. Pentru atingerea unei eficiente cat mai ridicate, o
masina trebuie dotata cu un motor exclusiv proiectat pentru a functiona cu bioetanol, adica un
motor cu o rata de compresie a amestecului combustibil mai mare (valori apropiate de 20:1).
Singurele autovehicule actuale cu motoare special proiectate pentru a rula cu bioetanol sunt
autobuzele si camioanele, Scania fiind unul din pionierii in acest domeniu.
Brazilia este tara cu cea mai lunga traditie in utilizarea bioetanol-ului, folosit acum in proportie
de aproximativ 30% din totalul combustibililor auto. La acest lucru contribuie plantatiile de
trestie de zahar (o materie prima din care se poate produce bioetanol) ce sunt recoltate de 3-4 ori
pe an.
Momentan reglementarile ecologice in vigoare in SUA si Europa prevad folosirea
combustibililor amestec de etanol si benzina in proportii diferite. Planurile viitoare prevad
cresterea ponderii bioetanol-ului, in vederea reducerii emisiilor de gaze ce creeaza efectul de
sera. Etanol E85 este bioetanol popular, cu o concentratie de 85% etanol si este destinat
motoarelor flexibile din punct de vedere al combustibililor acceptati. Pe timp de iarna insa un

3
amestec de minim 25% benzina este necesar pentru pornirea la rece
Biodieselul este un biocombustibil ecologic care se obtine din lipide naturale, ca uleiuri
vegetale sau grasimi animale, noi sau folosite, prin procese industriale de esterificare si
transesterificare. Poate fi folosit mai ales cand temperatura exterioara este de peste 10 grade
Celsius sau combinat in orice proportie cu motorina, cand temperaturile sunt mai scazute sau
negative.
Biomasele de tip ulei vegetal cele mai cunoscute si mai frecvent folosite sunt uleiul de rapita, de
soia si de floarea soarelui. Proprietatile acestui tip de biomasa au inceput sa fie studiate odata cu
inventarea in 1892 a motorului cu combustie interna pe baza de motorina de catre inginerul
german Rudolf Diesel. Rapita este o planta anuala a carei seminte sunt foarte bogate in ulei.
Continutul de ulei al semintelor de rapita oscileaza intre 48 si 52%. Noile soiuri nu contin acid
erucic si glucozinolati componenti toxici pentru om. Planta se adapteaza bine la climele reci. S-
au creat in ultimul timp in SUA hibrizi de rapita care rezista pana la -31 grade Celsius.
Rapita se cultiva in prezent in peste 50 de tari pe o intindere de peste 25 milioane hectare,
depasind ca suprafata si productie cultura de floarea soarelui. Cele mai mari suprafete de rapita
se cultiva in China, India, Canada, dar si in Europa. In tarile din nord-vestul Europei productiile
depasesc 3 tone/ha.
In 2005, productia totala de biodiesel la nivelul UE s-a majorat cu 65%, comparativ cu anul
precedent, pana la un nivel de 3,18 milioane tone. Din aceasta, o pondere de peste 64% a fost
asigurata de Germania (2,04 milioane tone), fiind urmata de Franta si Italia. In 2007, numai in
Germania s-au produs 5.079.500 tone de biodiesel!
Febra biodieselului din Europa occidentala si SUA a cuprins si Romania, insa numai la nivelul
productiei de materie prima - rapita - pe care o serie de companii din vestul Europei
intentioneaza sa o cultive la noi pe scara larga pe suprafete de zeci de mii de hectare.
Exista si alte varietati de plante cu randament mai mare la hectar, cum ar fi palmierul de ulei,
jatropha curcas, pinon, mamona, sacha inchi etc. din jungle amazoniana. Biodieselul se poate
obtine mai nou si din alge marine, o resursa usor de obtinut deoarece aceste plante inferioare
acvatice de culoare rosie, verde sau bruna cresc cu prioritate in apa sarata a marilor si oceanelor
(cea mai abundenta forma de energie de pe Terra).
Pentru obtinerea biodieselului se folosesc o diversitate de tehnologii industriale: procesul
baza-baza, cu catalizator din hidroxid de sodiu (soda caustica); procesul acid-baza prin care se

4
face prima data esterificarea acida si apoi se continua procesul normal baza-baza; procese
supercritice, la temperaturi inalte in care uleiul si alcoolul reactioneaza fara necesitatea ca un
agent extern ca hidroxidul de sodiu sa actioneze in reactie; procese enzimatice in care se folosesc
ca acceleratori de reactie ulei-alcool.
O tehnologie mai recenta de fabricare a biodieselului poate fi urmatoarea: Se incalzeste si se
mentine uleiul vegetal la 60 grade Celsius intr-un preincalzitor de ulei. Apoi "sarja" se introduce
printr-un contor debitmetric in reactor (considerat "creierul instalatiei")
Tot in reactor se introduce metanolul si metaoxidul de sodiu si se mixeaza la temperatura de 30
grade Celsius. Toate componentele se incalzesc in reactor pana la 85 grade Celsius cand, la
presiunea de 1,2-1,3 bar, in amestecul trecand prin sectiuni special proiectate are loc o reactie
chimica de transesterificare a uleiului, adica de transformare a acestuia in doua componente cu
densitati diferite: biodiesel si glicerol. In continuare se transvazeaza intr-unul din cele 5 bazine
de decantare unde, dupa 2 ore, compusul dens al uleiului - numit glicerol - se depune la fundul
bazinului, iar biodieselul brut ramane deasupra. Apoi, se transvazeaza mai intai glicerolul si
biodieselul.
Urmeaza spalarea uscata sau purificarea biodiselului, care se face cu silicat de magneziu, prin
balbotare, cand se elimina eventualele urme de: acizi grasi, trigliceride, saponiti, metanol si
vaporii de apa din biodiesel. In continuare se face filtrarea - la dimensiuni de ordinul micronilor,
in vederea inlaturarii urmelor de magnesol, dupa care urmeaza filtrarea finala si stocarea
biodieselului.

5. OBTINEREA ENERGIEI TERMICE DIN BIOMASA


Sistemele de incalzire cu biomasa utilizeaza materii vegetale si organice, precum lemnul,
rezidurile agricole si chiar deseurile urbane in scopul generarii de caldura. Aceasta caldura poate
fi transportata si utilizata acolo unde se cere, pentru incalzirea si ventilarea cladirilor individuale
sau in retea si chiar in procesele industriale. Sistemele de incalzire cu biomasa sunt diferite fata
de combustia conventionala realizata in sobe pe lemn sau in seminee, prin controlul amestecului
de aer si de biocombustibil in scopul maximizarii randamentului si minimizarii emisiilor. Ele
includ si un sistem de distributie care transporta caldura de la locul combustiei la beneficiar.
Multe sisteme de incalzire cu biomasa includ un mecanism de alimentare automata cu biomasa.
Incalzirea cu biomasa ofera numeroase avantaje propietarului sau comunitatii locale, in cazul

5
unei retele de incalzire urbane. Acest tip de sistem poate inlocui resursele costisitoare de energie
conventionala, cum sunt combustibilii fosili si electricitatea, cu resurse locale de biomasa.
Biomasa este adesea disponibila gratis sau la costuri scazute, sub forma rezidurilor sau a
produselor secundare neinteresante pentru industrie (de ex. Industria forestiera sau agricultura).
Datorita utilizarii biomasei sunt diminuate rezidurile globale de poluanti si de gaz cu
efect de sera; consumatorul este protejat contra variatiilor bruste si imprevizibile ale preturilor la
combustibili fosili; sunt create noi locuri de munca la nivel local pentru colectare, preparare si
livrare de materiale utilizabile. Sistemul de distributie a caldurii provenite de la centralele de
incalzire cu biomasa faciliteaza de asemenea si recuperarea rezidurilor termice rezultate din
producerea de energie electrica sau din procedee termice, asa incat aporturile de caldura pot fi
transferate unor grupuri de cladiri sau chiar unor comunitati, totul in functie de conceptul retelei
de incalzire urbana.
Sistemele de incalzire cu biomasa presupun costuri de investitii mai mari decat cele ale
sistemelor conventionale pe conbustibili fosili. In plus, calitatea biomasei variaza mai mult decat
cea a conbustibililor fosili, care e relativ normalizata. Livrarea, depozitarea si manipularea sunt
mai complexe si cer spatii mai mari. Toti acesti factori cer o implicare si o atentie crescuta din
partea operatorilor acestor sisteme. Un sistem de incalzire cu biomasa este compus dintr-o
centrala de incalzire, un sistem de distributie a caldurii si dintr-un sistem de aprovizionare cu
biomasa
Sistemele de incalzire cu biomasa sunt mai avantajoase fata de cele cu combustibili fosili atat
prin costul combustibilului utilizat cat si a cheltuielilor de aprovizionare relativ scazute.

6. AVANTAJE ALE BIOMASEI:


asigurarea unei protectii ecologice eficiente a populatiei, precum si a apei, a padurii etc.;
reciclarea materialelor;
eliminarea deseurilor de material lemnos de pe suprafetele de depozitare;
realizarea unei alternative simple pentru producerea caldurii in domeniul casnic sau in
intreprinderi din mica industrie;
realizarea de noi locuri de munca;
accelerarea alinierii legislatiei ecologice din tara noastra la cea existenta in domeniu la nivelul
UE.

6
AVANTAJE ALE BIOCOMBUSTIBILILOR DIN BIOMASA:
Sunt mai cura^i (emisii mai mici de S2, CO2, NOX, CO, si particule in suspensie in atmosfera;)
Sunt regenerabili (adica pe baza de plante consumatoare de CO2 ce pot fi recultivate)
Sunt biodegradabili
Pot fi utiliza^i cu tehnologiile existente
asigura un pre£ stabil al carburantului la consumator(deconectarea de prejul petrolului);
alinierea la normele europene, care prevad ca pana in 2010 in fiecare Stat Membru al Uniunii
Europene biocombustibilii sa reprezinte 5,75% din consumul de combustibili din sectorul
transporturi;
DEZAVANTAJE ALE BIOMASEI:
costurile de transport sunt ridicate detinand proportii semnificative si uneori depasind veniturile
obtinute din valorificare
necesita spatii de depozitare cu suprafete mari
disponibilitatea limitata a terenurilor pentru culturile energetice
necesita timpi de asteptare pentru regenerare
presupune achizitia unor instalatii si echipamente costisitoare si deci un timp de amortizare
indelungat
DEZAVANTAJE ALE BIOCOMBUSTIBILILOR DIN BIOMASA:
costuri mari in raport cu combustibilii fosili conven^ionali
disponibilitatea limitata a terenurilor pentru culturile energetice
dezastrele naturale pot distruge culturile de cereale
cresterea corozivita;ii
pot contribui la cresterea prejului alimentelor
in anumite cazuri emisiile de CO2 produse la cultivarea, recoltarea, transportul si procesarea
culturilor, contrabalanseaza beneficiile utilizarii biocombustibililor.
TEHNOLOGII SI ECHIPAMENTE PENTRU BIOMASA
Tehnologiile de cel mai mare interes in prezent sunt:
Arderea directa in cazane.
Conversia termica avansata a biomasei intr-un combustibil secundar, prin gazeificare termica sau
piroliza, urmata de utilizarea combustibilului intr-un motor sau intr-o turbina.
Conversia biologica in metan prin digestia bacteriana aeroba.

7
Conversia chimica si biochimica a materiilor organice in hidrogen, metanol, etanol sau
combustibil diesel.
Diferitele tehnologii care pot fi aplicate pentru a ob^ine energie din biomasa sunt:
Proces Produs Aplicatii
Combustie Gaze fierbinti ■ cazan ■ mcalzire spatiu: caldura de
» motor pe abur proces
■ apa fierbinte, electricitate t
caldura
Gazeificare Gaz combustibil » cazan, motor pe gaz * ■ caldura
turbina pe gaz » celule ■ electricitate / caldura
combustie
Gaz de sinteza • gaz natural ■ caldura
sintetic ■ transport

• combustibil
lichid

• chirnicale
Piroliza Gaz combustibil » motor ■ electricitate / caldura
Combustibil lichid ■ cazan » motor ■ electricitate / caldura - transport
Combustibil solid

Arderea in cazane este cea mai raspandita tehnologie de utilizare energetica a biomasei
Tipurile de cazane pentru arderea biomasei lemnoase sunt foarte variate si s-ar putea clasifica in
trei grupe:
 cazane cu focare cu gratar
 cazane cu focare cu impingere pe dedesubt
 cazane cu focare cu ardere in suspensie

Tehnologii de gazeificare. Gazeificarea biomasei este un proces de conversie completa in gaz,


utilizand ca mediu de gazeificare aer, oxigen sau abur. Gazeificarea biomasei se realizeaza prin
doua metode principale:
Gazeificarea termica utilizand aer, oxigen, abur sau amestecul acestora la temperaturi de cca
7000C;
Gazeificarea biochimica utilizand micro-organisme la temperatura ambientului si in condi;ii
anaerobie.

8
Pentru gazeificarea lemnului au fost dezvoltate si aplicate trei tipuri principale de
reactoare de gazeificare:
gazogene cu pat fix
gazogene cu pat fluidizat
gazogene cu curent ascendent
Sisteme pentru producerea de energie electrica: -Turbina cu abur -Turbine cu gaze
Motor cu ardere interna
Motor Stirling
Sisteme de piroliza a biomase.Variante tehnologice pentru piroliza

Teh nolo gie Timp de Rata de Tncalzire Tenipe rat ura Produse
rezidenta "C
Carbonizare zile Foarte scazuta 400 Mangan
Convention ala 5-30 mil Scazuta 600 Ulei, gaz,
mangan
Rapida 0.5-55 Foarte ridicata 650 Bio-ulei
Aprindere cu < 1 s Ridicata < 650 Bio-ulei
combustibil lie hid
Aprindere cu < 1 S Ridicata < 650 chimicale,
combustibil gaz
gazos
Ultra <0.5 Foarte ridicata 1000 chimicale,
gaz
Vid 2-30s Medie 400 Bio-ulei
Suraa: I ML, 2MB

Tehnologii de piroliza utilizeaza echipamente:


 Reactor in strat fix
 Reactor in strat fluidizat
7. IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI
Este evident impactul pozitiv al biomasei mai ales prin evitarea utilizarii combustibililor
fosili care polueaza foarte mult dar si prin colectarea unor resturi sau deseuri care deterioreaza

9
mediul. Totusi in comparatie cu celelalte tipuri de energie regenerabila biomasa polueaza cel mai
mult. Utilizarea biomasei poate fi periculoasa pentru sanatate si mediu. Spre exemplu, la
prepararea bucatelor in incaperi pu;in aerisite se pot forma CO, NOx, formaldehide, particule
solide, alte substan;e organice, concentra;ia carora poate intrece nivelul recomandat de
Organiza£ia Mondiala a Sanata|;ii. In plus, utilizarea tradi^ionala a biomasei (de obicei arderea
lemnului) favorizeaza deficitul in crestere a materiei lemnoase, saracirea de resurse, de substan;e
hranitoare, problemele legate de micsorarea suprafe;elor padurilor si largirea pustiurilor.
La inceputul anilor '80, aproape 1,3 mlrd oameni isi asigurau necesitatea in combustibil pe baza
micsorarii rezervelor forestiere. Cuptoarele de ardere a biomasei produc emisii relativ ridicate de
NOx si suspensii in aer, comparativ cu cuptoarele de ardere cu gaze naturale sau petrol. Pentru
combustia lemnului, o evaluare recenta a ciclului de viata indica faptul ca impactul unui cuptor
de ardere, asupra mediului inconjurator, este dat de 38,6% NOx, 36,5% suspensii in aer si de
numai 2% CO2, restul de 22,9% datorandu-se altor poluanti. Evaluarea ciclului de viata pentru
lemn, petrol si gaz natural arata ca impactul lemnului asupra mediului este mai mare decat al
gazului natural, in ceea ce priveste efectul de sera. De aici rezulta ca sunt necesare imbunatatiri
la instalatiile de ardere a lemnului.

8. POTENTIALUL ROMANIEI PENTRU BIOMASA


Se apreciaza ca Romania are un potential de biomasa evaluat la circa 7594 mii tone
echivalent petrol/an reprezentand aproape 19% din consumul total de resurse primare. Biomasa
este reprezentata de: reziduuri din exploateri forestiere si lemn de foc, deseuri din industria de
prelucrare a lemnului (rumegus, talaj), deseuri agricole(tulpini), biogaz, deseuri si rezidiuri
menajere.
Valorificarea potentialului energetic al biomasei ar putea sa acopere aproximativ 70% din
angajamentele Romaniei referitoare la aportul surselor regenerabile in energia total consumata.
Obiectivul principal privind utilizarea biomasei consta in asumarea unui consum echivalent de
circa 3347,3 tone echivalent petrol pana in anul 2010 cu o productie medie anuala de energie de
1134 Gwh.
Pe termen mediu si lung, cresterea cantitatii de biomasa se poate asigura din plantatii (arbori si
arbusti cu crestere rapida) pe terenuri degradate sau scoase din circuitul agricol, precum si din
valorificarea integrala a resurselor existente (plante oleaginoase cu procesare la biodiesel si

10
valorificarea energetica a turtelor, glicerinei si deseurilor de la recoltare).
Pentru Romania, ;inta prevazuta de directiva 2009/28/EC este la nivelul anului 2020 de 24% ca
pondere a energiei din surse regenerabile in consumul final brut de energie, reprezentand o
crestere de 6.2% fata de anul de referin;a 2005 (valoarea de referin;a pentru
2005 este de 17.8%).
Pondere potential %
Energie solara 13,0
Energie eoliana 16,8
Energie hidro sub 10MW 4,4
Biomasa 64,4
Energie geotermala 1,4
Total 100,0
Principalii biocombustibili care pot fi folositi in Romania sunt: bioetanolul, uleiurile
vegetale, biodieselul, biogazul, biocombustibilii de sinteza (amestec de hidrocarburi rezultat din
prelucrarea produsului pirolizei materialelor ligno - celulozice), biometanol, hidrogen.
Principalele surse de materii prime pentru biocombustibili sunt: uleiuri vegetale pentru productia
de biodiesel, sfecla de zahar sau sorgul zaharat (pentru productia de etanol de fermentatie),
deseurile organice, uleiuri comestibile uzate, deseurile animale, gunoiul menajer, masa vegetala
(care pot fi folosite pentru productia de biodiesel, biogaz, hidrogen).
Potential biomasa in Romania-Surse: -Productia secundara a speciilor agricole alimentare ,
furajere
-Deseuri organice vegetale si animale provenite din agricultura , silvicultura, ind alimentara, ind
usoara, gunoi de grajd, gunoi menajer etc. -Culturi energetice, ierboase, lemnoase etc Potential:
cca 7,6 mil tep, adica 318 mil. Gj
Folosirea biomasei creste in ritm ametitor. In unele state dezvoltate, biomasa este utilizata destul
de intens. Spre exemplu, Suedia, care isi asigura 15% din necesarul de energie din surse primare,
planifica pe viitor cresterea volumului biomasei utilizate concomitent cu inchiderea statiilor
atomo si termo-electrice, care utilizeaza combustibil fosil. In Statele Unite ale Americii, energia
obtinuta din biomasa o egaleaza pe cea produsa in statiile atomo-electrice. Pe teritoriul SUA
functioneaza astazi instalatii cu capacitatea totala de 9.000 MW, unde se arde biomasa.
Specialistii americani estimeaza ca in 20 de ani, biomasa va asigura 20%din nevoile energetice
ale tarii, nu doar 4% ca acum. Aceasta previziune este universal valabila. Resursele funciare
existente si infrastructura sectorului agrar permite inlocuirea completa a tuturor statiilor atomice,

11
fara a influenta preturile la produsele alimentare. De asemenea, utilizarea biomasei la producerea
etanolului poate micsora importul petrolului cu 50%, sunt de parere expertii din domeniu. In
tarile in curs de dezvoltare, biomasa inca este utilizata ineficient. Motivele sunt costurile ridicate
de exploatare a resurselor vegetale dublate de investitiile costisitoare. Chiar daca pe termen lung,
folosirea biomasei poate fi avantajoasa, deocamdata, multe dintre statele cu economii precare nu
fac planuri de viitor care sa le asigure un plus energetic si o poluare a mediului scazuta

9. EVOLUTIE SI TENDINTE
Utilizarea biomasei creste cu tempuri rapide. In unele state dezvoltate biomasa este
utilizata destul de intens, spre exemplu, Suedia, care isi asigura 15% din necesitatea in surse
energetice primare. Suedia planifica pe viitor cresterea volumului biomasei utilizate concomitent
cu inchiderea sta;iilor atomo- si termo-electrice, care utilizeaza combustibil fosil. In SUA 4%,
unde din energie este ob;inuta din biomasa, aproape de cantitatea ob;inuta la sta;iile atomo-
electrice, astazi functponeaza instalatpi cu capacitatea totala de 9000 MW, unde se arde biomasa
cu scopul ob;inerii energiei electrice.
Energia regenerabila este o solutie. Mai multe initiative la nivel politic, precum Directiva
2009/28/EC privind Energia Regenerabila cu obiectivul 20% pentru 2020, sustin nevoia in
crestere de a trece de la o societate bazata pe combustibili-fosili la o societate bazata mai mult pe
energie regenerabila. Bioenergia este o componenta esentiala pentru indeplinirea obiectivelor
Directivei pana in 2020.
Biomasa cu usurin;a poate asigura peste 20% din necesita;ile energetice a ;arii. Altfel spus,
resursele funciare existente si infrastructura sectorului agrar permite inlocuirea completa a
tuturor sta;iilor atomice, fara a influen;a pre;urile la produsele alimentare. De asemenea utilizarea
biomasei la producerea etanolului poate micsora importul petrolului cu 50%.
In tarile in curs de dezvoltare biomasa este utilizata neefectiv, ob;inandu-se, ca regula, 515% din
necesitatea totala. In plus, biomasa nu este atat de comoda in utilizare ca combustibilul fosil.
Conform Agentiei pentru Conservarea Energiei (ARCE), Romania trebuia sa fi incurajat
companiile si cetatenii pentru a investi in surse alternative de energie, astfel ca ponderea energiei
electrice produse din resurse regenerabile de energie, fata de consumul national brut de energie
electrica sa fi ajuns la 33% pana in anul 2010. Acest tip de energie nepoluanta este practic,
inepuizabila, pe termen mediu si lung, costurile sale fiind mult mai reduse (cu aprox. 40% fata de

12
sursele de energie conventionala), in special in conditiile in care pretul produselor petroloiere
sunt in continua crestere. Principalele surse de energie regenerabila in Romania ar putea fi
biomasa, energia solara, eoliana si energia geotermala.
Bionergia va avea inevitabil o contributie esentiala la SRE. Figura 2 ilustreaza valoarea
contributiei bioenergiei care va trebui sa fie de 4690 mii tep (196 PJ). Din punct de vedere al
resurselor cel putin, bioenergia poate avea o contributie decisiva, datorita potentialului
semnificativ neexploatat, provenit din suprafata agricola disponibila.
Pe parcursul consultarilor ce au avut loc in cadrul proiectului G2G, expertii romani din domeniul
biomasei au convenit ca biomasa va avea o contributie mare la atingerea obiectivelor stabilite de
Directiva. Biomasa va avea un procent mare din totalul de surse regenerabile de energie.
De asemena, expertii au indicat ca este nevoie de un plan integrat, care sa contina masuri pentru
utilizarea eficienta a terenelor agricole (destinate biomasei), precum si sugestii de marire a
eficientei energetice a instalatiilor de biomasa, prin intermediul programelor si instrumentelor
financiare. In concluzie, biomasa (inclusiv biocombustibilii pentru transport) va fi principalul
contribuitor la cota de SRE - mai mult de 65% din total, si anume aprox. 4690 mii tep/an,
pornind de la aprox. 3350 mii tep/an (140 PJ/an) in prezent.

13