Analiza posibilităților de înlocuire a benzinelor cu

bioetanol și a motorinelor cu biodiesel

1. Introducere
În mare măsură producţia mondială de energie necesară propulsiei
autovehiculelor se bazează pe combustibili fosili proveniți din: cărbune, ţiţei şi
gaze naturale. Deoarece timpul de obţinere a combustibililor fosili este de
milioane de ani, rezervele sunt limitate. Singura sursă de carbon regenerabilă,
care poate fi utilizată ca substituent pentru combustibilii fosili este biomasa.
Biomasa este formată din vegetaţie, organisme, deşeuri municipale solide,
deşeuri obţinute din epurarea apei menajere, deşeuri animale, gunoi de grajd,
reziduuri din agricultură, silvicultură şi anumite deşeuri industriale. Spre
deosebire de combustibilii fosili, biomasa este regenerabilă, având nevoie de un
timp scurt pentru înlocuirea materiei prime consumate.
În același timp se estimează o creştere a consumului de gaze naturale pentru
autovehiculele grele datorită preţului redus al acestora. De asemenea, consumul
de motorină produsă din ţiţei va scădea prin creşterea consumului de motorină
produsă prin tehnologia GtL (gas-to-liquid). Consumul de gaze naturale folosit
la autovehicule (inclusiv cel utilizat la producere de GtL) este estimat pentru
anul 2040 la 40 miliarde m3. El înlocuiește un consum de 0,7 milioane barili/zi
ţiţei.
2. Ce este benzina și motorina?

Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol prin distilare fracționată,

care este compus în principal din hidrocarburi lichide (având între șase și zece
atomi de carbon în moleculă) și aromatice din familia benzenului. Este folosit
drept combustibil în motoare cu combustie internă.
Benzina utilizată în motoarele cu combustie internă poate avea efecte
semnificative asupra mediului local și contribuie, de asemenea, la emisiile
globale de dioxid de carbon. Benzina poate intra în mediu nearsă, atât ca lichid
cât și ca vapori, din scurgeri și manipulare în timpul producției, transportării și
livrării (de exemplu, din rezervoare de stocare, de la scurgeri etc.).
Motorinele sunt combustibili petrolieri formați din amestecuri
de hidrocarburi cu 12 până la 20 de atomi de carbon în moleculă, obținute
din distilarea primară a petrolului în domeniul de temperatură de 220 – 360 ºC.

3. Petrol, gaze naturale și cărbuni.

 Rezervele de petrol sunt estimate în funcție de datele geologice, care pot
fi exploatate în condițiile economice de astăzi și cu tehnologiile actuale.
Rezervele raportate de Oil&Gas Journal sunt estiamte la 1638 miliarde de barili.
Conform Oil&Gas Journal aproximativ 51% din rezerve sunt localizate în
Orientul Mijlociu, și peste 80% sunt concentrate în șase țări membre OPEC*.
România se află pe locul 42 în clasamentul rezervelor de petrol, în fruntea
clasamentului aflându-se Arabia Saudită cu o rezervă de petrol de circa 264 600
000 000 barili, și un procent de 18% din total.
*OPEC – Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol.
Gazele naturale reprezintă un combustibil mai atractiv din punct de
vedere al poluării față de cei fosili.
Cărbunele reprezintă un element important al tehnologizării. Procesul de
formare al cărbunelui a început cu sute de milioane de ani în urmă. Cărbunele
este rezultatul carbonizării materiilor vegetale supuse la temperaturi şi presiuni
ridicate. Principalele elemente componente ale cărbunelui sunt: carbonul,
hidrogenul, sulful, oxigenul şi azotul. Principalele tipuri de cărbune sunt: huila,
antracitul, lignitul şi turba. Cărbunele este utilizat pentru producerea de cocs
metalurgic şi de energie electrică. Gazeificarea şi lichefierea cărbunelui îl fac o
resursă atractivă pentru viitor. Prin gazeificarea cărbunelui se obţine un amestec
de hidrogen şi monoxid de carbon , care poate fi transformat în: benzină şi
motorină sintetică, metanol, amoniac, etc.

4. Biomasa

Biomasa rerpezintă partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și

reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură
și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și
urbane. Datorită creşterii preţului combustibililor fosili, utilizarea biomasei
pentru producerea de energie necesară industriei, construcţiilor şi transporturilor
a cunoscut o valorificare superioară în ultimii ani. Biomasa şi bioenergia
reprezintă un domeniu prioritar în politica energetică prin avantajele pe care le
prezintă: disponibilitatea materiei prime, reducerea emisiei de CO2.
Biomasa poate fi utilizată pentru a produce: combustibili pentru
autovehicule, energie electrică şi căldură.
Resursele de biomasă se împart în trei categorii: primare, secundare şi
terţiare.
Resursele primare sunt produse direct prin fotosinteză şi includ plantele perene,
culturile lemnoase, plantele erbacee, seminţele plantelor oleaginoase,
reziduurile din exploatarea culturilor agricole şi forestiere (paie, coceni de
porumb, coaja de copaci).
Resursele secundare sunt rezultatul prelucrării resurselor primare de biomasă,
fie fizic (rumeguş), fie chimic (lichidul obţinut din prelucrarea celulozei) sau
biologic (gunoi de grajd). Resursele terţiare de biomasă sunt fluxuri continue
rezultate în urma consumului: grăsimi animale, uleiuri vegetale uzate, deşeuri
de ambalaje.

Biocombustibilii pentru mijloacele de transport pot fi grupați în două

categorii:
 Biocarburanți de generația I - disponibili comercial. Tehnologia de
obţinere este simplă. Ea poate asigura prelucrarea materiilor prime
specifice: trestie şi sfeclă de zahăr, seminţe oleaginoase şi amidon.
 Biocarburanți de generația a II-a – încă nu sunt disponibili comercial. Se
estimează să devină viabili în următorii zece ani. Se folosesc materii
prime celulozice (culturi perene, reziduuri forestiere, paie). Ei sunt
produși sintetici din biogaz obținut prin gazeificarea sau fermentarea
produselor vegetale (lemn, produse vegetale, deșeuri vegetale, etc).

5. Evoluția parcului auto și emisiile poluante

Astăzi automobilul este indispensabil activității cotidiene și economice,

sectorul transporturilor s-a dezvoltat foarte mult, constituind o sursă impotantă
de poluare. Pe șoselele Europei rulează cele mai multe autovehicule,
repezentând aproximativ 30% din numărul de autovehicule existente la nivel
mondial.
Diminuarea surselor care produc poluarea mediului reprezintă o preocupare
primordială la nivel mondial. Arderea combustibililor fosili contribuie cu
prioritate la poluarea aerului.
Principalele efecte ale poluării sunt:
  Afectarea sănătății umane prin expunerea sau inhalarea poluanților
atmosferici;
 Acidificarea ecosistemului care afectează fauna și flora;
 Eutrofizarea ecosistemului, care duce la dispariția unor specimene de
plante sau animale;
 Daune și randamentul scăzut a culturilor agricole;
 Reducerea vizibilității atmosferice;
 Contribuții la schimbările climatice;

Printre poluanţi se regăsesc şi elemente care se află în mod natural în

atmosferă. Unul din aceştia este dioxidul de carbon (CO2). Dioxidul de carbon
este principalul gaz cu efect de seră emis datorită activităţilor umane: arderea
combustibililor fosili (cărbune, gaze naturale, petrol).

6. Biocombustibili pentru motoare de autovehicule

Biocombustibilii reprezintă combustibili lichizi sau gazoşi folosiţi în

transporturi produşi din biomasă.
 ”bioetanolul”: etanol extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă
a deşeurilor;
 ”biodiesel”: un metil-ester extras din ulei vegetal sau animal, cu calități
apropiate de cele ale motorinei;

6.1. Bioetanol
 Bioetanolul poate substitui combustibilul fosil pentru motoarele cu aprindere
prin scânteie. Bioetanolul poate fi obţinut din orice tip de plantă care conţine
zahăr, amidon sau celuloză.
Etanolul rezultat în urma fermentaţiei este combinat cu apă. Pentru a fi
folosit, apa trebuie eliminată. Prin distilarea clasică, se obţine o puritate a
etanolului de 95%. Pentru folosirea în amestec cu benzina este nevoie de o
puritate de peste 99,5%. Metodă folosită pentru reducerea apei este absorbţia cu
site moleculare.
Etanolul prezintă avantaje în comparaţie cu benzina: cifra octanică este mai
ridicată, ceea ce conduce la o rezistenţă mai mare la detonaţie; punctul de îngheţ
al etanolui este mai scăzut; emisiile de CO2 sunt reduse. Există şi unele
dezavantaje: puterea calorică a etanolului este mai mică cu aproximativ
30% faţă de cea a benzinei; consumul de carburant va creşte cu aproximativ 40-
50% pentru aceeași putere dezvoltată; presiune de vaporizare redusă face ca
pornirea la rece la temperaturi scăzute să fie dificilă.
Dacă se foloseşte un amestec de până la 25% etanol si 75% benzină,
atunci motorul poate funcţiona fără modificări la sistemul de alimentare.
Cel mai mare beneficiu al utilizării etanolului pentru alimentarea motoarelor
cu ardere internă este reducerea emisiilor de monoxid de carbon. Prin utilizarea
de E10 emisiile de CO se reduc cu aproximativ 25% datorită conţinutului ridicat
de oxigen. Prin înlocuirea MTBE-ului cu etanol se reduce şi potenţialul de
poluare a apei cu MTBE (Methyl tert-butyl ether). Folosirea etanolului are un
impact minor asupra emisiilor de NOx, acestea variind între -10% ... +5% faţă
de emisiile motorului cu benzină. Dar, dacă se ia în calcul şi procesul de
producere a materiei prime, emisiile de NOx sunt ridicate, datorită folosirii
îngrăşămintelor.

6.2. Biodiesel
 Conform Comitetului D-2 ASTM (American Society of Testing and
Materials) biodieselul este definit drept „compusul format din esterii
monoalchilici ai acizilor graşi cu catenă lungă hidrocarbonată derivaţi din
lipidele (grăsimile) regenerabile ca uleiurile vegetale şi grăsimile animale,
folosit în calitate de combustibil pentru motoarele Diesel”. Materia primă pentru
obţinerea biodieseului este constituită din uleiuri vegetale, grăsimi animale,
uleiuri alimentare uzate.
Culturile de soia sunt cele mai extinse, fiind urmate de cele de rapiţă şi
bumbac. În Europa peste 85% din producţia de biodiesel se realizează din ulei
de rapiţă. Urmează uleiurile de floarea soarelui, soia şi palmier.
Productia si exploatarea biodieselului are un impact cu mult redus asupra
mediului in comparatie cu cea a motorinei, iar emisiile de noxe poluante de la
masini sunt, majoritatea, reduse. Totusi, acest avantaj se mentine doar prin
standarde si reglementari care sa mentină calitatea biodieselului la un nivel
suficient de mare, incât să nu ducă la o creștere a emisiilor poluante. În ceea ce
privește emisiile de noxe, utilizarea biodieselului în diferite concentrații duce, în
general, la o scădere a particulelor materiale, a concentrației de CO (monoxid de
carbon) și de hidrocarburi (HC), dar duce la o creștere a oxizilor de azot (NOx).

În ceea ce privește consumul de combustibil, acesta are tendința să crească o

dată cu creșterea concentrației de biodiesel, datorită faptului că biodieselul are o
putere calorică mai mică de cât cea a motorinei, ceea ce înseamnă că e necesară
introducerea unei cantități mai mari în camera de ardere pentru a atinge
performanțe similare cu cele ale motorinei.

7. Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Motorin%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Benzin%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_%C8%9B%C4%83ri_dup
%C4%83_rezervele_de_petrol
Cercetări privind utilizarea biocarburanților pentru motoarele de autovehicule,
Bogdan Cornel Benea