REVOLUȚIA AMERICANĂ

Revoluția americană, cunoscută și sub numele de Războiul de independență

al coloniilor englezești din America de Nord, a fost un eveniment care a marcat
definitiv istoria statelor americane, dar și pe cea a întregii lumi.

În secolul al XVII-lea, Anglia trece printr-o criză politică profundă, fapt care
o împiedică să ducă o politică colonială coerentă.
Începând cu anul 1603, englezii care fug de persecuții religioase sau politice,
care caută să se îmbogățească sau doresc experiența unei aventuri traversează
Atlanticul și întemeiază colonii pe țărmul de est al continentului american.
Inițial, aceste colonii sunt întemeiate de comunități religioase, de indivizi
sau de companii private, dar în timp ele sunt aduse sub controlul coroanei regale.
Regele Angliei numește guvernatori regali care, ajutați de Adunări
legislative ale coloniștilor, să mențină ordinea și pacea și care să păstreze legătura
dintre Metropolă și colonii.
 Datorită implicării superficiale a guvernatorilor regali în problemele
coloniilor și datorită lipsei reprezentării acestora în Parlamentul de la Londra,
coloniștii se obișnuiesc cu ideea autoguvernării și se desprind încet de Metropolă.
Între cele 13 colonii apar destul de repede deosebiri semnificative: cele din
nord se axeză pe construcții navale, comerț și pescuit, în timp ce în sud se
formează mari plantații de bumbac, tutun și indigo, se instaurează sclavia negrilor
și se păstrează o strânsă legătură cu Metropola (Anglia). Treptat, coloniștii își
dezvoltă o identitate proprie și nu se mai consideră englezi, ci americani.
Cauzele izbucnirii revoluției sunt de natură politică și economică. Metropola
engleză ia o serie de măsuri care o favorizează, dar care creează dificultăți
coloniștilor: se interzice colonizarea la vest de Munții Apalași (Aleghani),
transportul mărfurilor pe mare poate fi realizat doar prin intermediul companiilor
englezești, se impun taxe și impozite fără acordul coloniștilor (1764-1773: Legea
Timbrului; Legea Monetară; Taxa pe zahăr, sticlă, plumb; Taxa pe ceai) etc.
De asemenea, coloniștii trebuie să întrețină trupele engleze aflate pe
teritoriul american din cauza Războiului de 7 ani (1756-1763) cu Franța pentru
Canada. Toate acestea duc la revolta coloniștilor care refuză să mai cumpere
mărfuri englezești. Ei recurg la boicot și contrabanda (1773: Partida de ceai de la
Boston).
Revolta coloniștilor, organizați în asociațiile Fiii și Fiicele Libertății, se
concretizează prin Congresele de la Philadelphia din 1774, 1775 și 1776. Prima
confruntare militară serioasă are loc în 1775, când George Washington conduce
trupele coloniștilor spre victorie.
În anul 1776, Thomas Jefferson redactează „Declarația de independență”.
Aceasta prezintă o afirmare a principiilor care trebuie să stea la baza unui stat
modern, cauzele conflictului cu Metropola, afirmarea independenței și definirea
acesteia. Se regăsesc de asemenea și idei inspirate din scrierile lui John Locke sau
din Iluminism: consimțământul celor guvernați; scopul guvernării este garantarea
proprietății și a drepturilor naturale etc. În urmă mai au loc o serie de confruntări
militare (1777: Saratoga; 1781: York Town) din care coloniștii ies învingători cu
ajutorul francezilor, spaniolilor etc.

În 1783, Anglia semnează la Versailles o pace cu S.U.A. prin care îi

recunoaște independența. În 1787, se redactează prima Constituție S.U.A. care face
din aceasta o republică federală democratică. În anii următori, S.U.A. crește ca
teritoriu, cumpărând de la Franța Louisiana (1803) și alte teritorii care se proclamă
state.
Modelul politic american reprezintă o sursă de admirație pentru
contemporani (Alexis de Toqueville), dar și pentru alte state până în prezent.