UNITATEA DE ÎNVATARE NR.

1
CITOLOGIE VEGETALA SI DIVIZIUNEA CELULARA

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Definiti celula si mentionati partile componente ale celulei eucariote.

Celula reprezinta unitatea morfologica, structurala si functionala de baza a plantelor.

Celula vegetala este formata din perete celular si protoplast, alcatuit din citoplasma cu
membranele plasmatice (plasmalema si tonoplastul). Citoplasma este substanta
fundamentala a celulei, vâscoasa, semifluida, coloidala, semitransparenta, hialina,
translucida, în care sunt înglobate organitele celulare, una sau mai multe vacuole si
incluziuni ergastice. Aceasta este delimitata de doua membrane: la exterior de
plasmalema, iar la interior de tonoplast. Plasmalema si tonoplastul sunt membrane
semipermeabile, prezinta o semipermeabilitate selectiva, permit trecerea apei si
constituie o bariera pentru substantele dizolvate.
Substantele componente citoplasmei alcatuiesc o structura fina sub forma unei retele, în
ochiurile careia se afla o solutie apoasa de glucide solubile, substante minerale,
aminoacizi, proteine, lipide s.a., în care, apa reprezinta cca.75%.

b) Ce rol are peretele celular si care sunt modificarile secundare?

Peretele celular protejeaza la exterior celula si da forma acesteia, fiind alcatuit din
microfibrile celulozice, hemicelulozice, proteice si substante pectice, sub forma unei
retele.
La nivelul peretelui celular, în afara de substantele specifice, se depun si alte substante,
cum sunt: cutina, suberina, ceara, lignina, substante minerale, rezultând o serie de
modificari secundare ale peretelui celular - cutinizarea, suberificarea, cerificarea,
lignificarea, mineralizarea si gelificarea. În timpul îngrosarii peretelui celular, ramân
portiuni neîngrosate, numite pori (punctuatiuni), prin care se realizeaza schimbul de
substante între celule.

c) Enumerati organitele celulare si precizati rolul lor.

Organitele celulare sunt:

Reticulul endoplasmatic are rol în sinteza proteinelor si a unor uleiuri eterice;

Dictiozomii (complexul Golgi) au rol în sinteza polizaharidelor, în formarea lamelei
mediane si a peretelui celular;
Ribozomii au rol în sinteza proteinelor;
Mitocondriile reprezinta sistemul energetic al celulei, cu rol în procesul de respiratie;
Plastidele sunt organite specifice celulei vegetale. Acestea sunt de trei tipuri:
Leucoplast – plastide incolore, cu rol în depozitarea substantelor de rezerva;
Cromoplaste - plastide colorate în rosu, galben, portocaliu, inactive în fotosinteza
Cloroplaste - plastide verzi,cu rol în fotosinteza;
Nucleul este cel mai important organit celular, deoarece contine materialul genetic si
reprezinta centrul de coordonare a proceselor vitale care au loc la nivel celular;
Peroxizomii au rol în respiratia celulara, asigurând oxidarea partiala a glicolatului,
produs în procesul de fotosinteza;
Glioxizomii participa la transformarea lipidelor în glucide, în procesul germinatiei
semintelor.
Sferozomii au rol în sinteza lipidelor;
Lizozomii contribuie la degajarea celulei de resturile moarte, rezultate în procesul de
senescenta si la formarea spatiilor lacunare lizigene.
Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Cum se înmultesc celulele?

Celulele se înmultesc prin diviziune. La plante se întâlnesc doua tipuri de diviziuni:

directa si indirecta.
Diviziunea directa este caracteristica organismelor procariote si consta în scindarea
celulei în doua, rezultând doua celule fiice.
Diviziunea indirecta este specifica eucariotelor si consta mai întâi în diviziunea
nucleului (cariochineza), urmata de diviziunea celulei (citochineza).
Diviziunea indirecta este de doua feluri: mitoza si meioza.

b) Definiti mitoza si meioza.

Mitoza este întâlnita la plantele superioare, în vârfurile de crestere ale radacinii si

tulpinii, în celulele meristematice. Se mai numeste si diviziune ecvationala, deoarece
celulele rezultate prin diviziune au un numar egal de cromozomi cu celulele din care
provin. Prin mitoza, dintr-o celula diploida sau haploida, rezulta doua celule fiice cu acelasi numar de cromozomi: 1
(2n) = 2 (2n) sau 1(n) = 2(n).

Meioza este proprie celulelor mame ale sporilor, uneori ale gametilor, fiind o succesiune de
doua diviziuni: una reductionala, numita meioza I, cealalta ecvationala sau mitoza haploida
tipica, numita meioza II. Se mai numeste si diviziune reductionala, deoarece celulele
rezultate au un numar de cromozomi redus la jumatate. Astfel, prin meioza, dintr-o celula
mama diploida, se formeaza 4 celule fiice haploide, cu numarul de cromozomi redus la
jumatate 1(2n) _ 4(n).

LUCRARE DE VERIFICARE NR. 1

Întrebarile la care trebuie sa raspundeti sunt urmatoarele:

1. Definiti celula si precizati, printr-un desen, partile componente ale acesteia - 2 p.

Celula reprezinta unitatea morfologica, structurala si functionala de baza a plantelor.

2. Ce rol are peretele celular si care sunt modificarile secundare? - 2p.

Modificari secundare ale peretelui celular

La nivelul peretelui celular secundar, în afara de substantele specifice peretelui celular, se depun si alte
substante, cum sunt: cutina, suberina, ceara, lignina, substante minerale, rezultând o serie de modificari secundare
ale peretelui celular (cutinizarea, suberificarea, cerificarea, lignificarea, mineralizarea si gelificarea).

3. Care sunt membranele plasmatice si ce rol au? - 1p.

Membranele plasmatice sunt reprezentate de plasmalema si tonoplast.

Plasmalema are un rol important în reglarea schimburilor osmotice dintre celula si mediul extracelular si prezinta o
semipermeabilitate selectiva. Plasmalema si tonoplastul sunt membrane semipermeabile ce prezinta o
semipermeabilitate selectiva, permit trecerea apei si constituie o bariera pentru substantele dizolvate.

4. Ce reprezinta citoplasma?- 1p.

Citoplasma este substanta fundamentala, vâscoasa, semifluida, coloidala, semitransparenta, hialina, translucida, cu
o infrastructura foarte complexa, în care sunt înglobate organitele celulare, una sau mai multe vacuole si incluziuni
ergastice.

5. Mentionati organitele celulare si rolul lor - 2p.

Reticulul endoplasmatic (RE) este alcatuit dintr-un sistem tridimensional de canalicule si vezicule, care formeaza o
retea ce împânzeste citoplasma de la nucleu pâna la plasmalema. În esență, reticulul endoplasmatic este sistemul
elaborat de transport al celulei eucariote

Complexul Golgi (Dictiozomii). Complexul Golgi reprezinta totalitatea dictiozomilor dintr-o

celula. Ei au rol în sinteza polizaharidelor, în formarea lamelei mediane
si a peretelui celular.

Ribozomii Sunt organite celulare, de forma granulara, lipsite de membrana, de dimensiuni foarte mici, 150-200Å, fiind
prezenti în toata celula (citoplasma, cloroplaste, reticul endoplasmatic, mitocondrii). Din punct de vedere chimic, sunt
formati din ARN (37-40%), proteine (55%) si fosfolipide (4-5%). Au rol în sinteza proteinelor.

Mitocondriile (Condriozomii) sunt organite celulare de diferite forme (sferice, ovale, drepte, bastonas) si marimi
cuprinse între 0,3-10 μm. Mitocondriile reprezinta sistemul energetic al celulei, ele contin toate enzimele ciclului
Krebs, principala functie este cea a procesului de respiratie.

Plastidele sunt organite celulare specifice celulei vegetale, ce iau nastere

din proplastide (prezente în celulele meristematice) si sunt delimitate la exterior
de o membrana dubla. Totalitatea plastidelor dintr-o celula formeaza plastidomul
celular. Dupa culoare si natura substantelor pe care le elaboreaza, plastidele se
împart în trei grupe: leucoplaste, cromoplaste si cloroplaste

Leucoplastele sunt plastide incolore (lipsite de pigmenti) cu rol în depozitarea substantelor de rezerva

Cromoplastele sunt plastide colorate în galben, portocaliu, rosu, datorita prezentei pigmentilor carotenoizi:
carotina (de culoare portocalie); xantofila (de culoare galbena); licopenul, izomer al carotinei (de culoare rosie),
inactive în fotosinteza.

Cloroplastele sunt plastide verzi, cu rol în fotosinteza, contin pigmentul verde asimilator, numit
clorofila. Ele sunt prezente în toate organele verzi ale plantei, mai ales în frunze, dar si în tulpini tinere, flori, fructe
verzi.

Nucleul este prezent la organismele eucariote, fiind organitul cel mai important al celulei, deoarece contine materialul
genetic si reprezinta centrul de coordonare a proceselor vitale care au loc la nivel celular.

Peroxizomii sunt organite de forma sferica, elipsoidala, de dimensiuni mici (0,1-1,5μm). Acestia
prezinta la exterior o membrana simpla, iar la interior o matrice fin granulara ce contine incluziuni cristaline
(peroxidaze cristalizate) si numeroase enzime cu rol în respiratia celulara, asigurând oxidarea partiala a glicolatului,
produs în procesul de fotosinteza.

Glioxizomii sunt organite celulare de forma sferica, delimitate la exterior de o membrana lipo-proteica simpla si sunt
prezenti în celulele semintelor unor plante oleaginoase. Ei contin enzime care participa la transformarea lipidelor în
glucide, în procesul germinatiei semintelor.

Sferozomii sunt organite sferice, de dimensiuni mici (0,5-1 μm), provenite din reticulul endoplasmatic neted. La
exterior sunt delimitati de o membrana simpla, iar la interior se gasesc depozitate lipide de rezerva. Acestia au rol în
sinteza lipidelor.

Lizozomii sunt organite celulare de forma sferica, de dimensiuni mici (0,4-1 μm), delimitate la
exterior de o membrana simpla. În compozitia chimica a lor intra hidrolazele. Au rol în digestia intracelulara a
materialului patruns în celule (virusuri, bacterii s.a.) prin pinocitoza.

Lamozomii sunt organite veziculare, situate între plasmalema si peretele celular, cu rol în sinteza si depunerea
substantelor în membrana celulara.

Microtubulii sunt formatiuni cilindrice, grupate câte 3-7, fiind prezenti în citoplasma periferica, în
nucleu, în cili si flageli, cu rol în formarea fusului de diviziune în timpul meiozei; în deplasarea veziculelor
transportoare si orienteaza directia de formare a microfibrilelor celulozice din peretii celulari.

Vacuomul celular reprezinta totalitatea vacuolelor dintr-o celula. Vacuolele sunt cavitati pline cu suc vacuolar,
rezultate din veziculele reticulului endoplasmatic, pinocite si veziculele golgiene. Depoziteaza substante de rezerva.

Incluziunile ergastice sunt formatiuni incluse în citoplasma sau vacuola si servesc ca materii de rezerva sau sunt
substante de excretie pe care planta le scoate din circuitul nutritiv. Ele se pot prezenta în stare lichida, de exemplu
uleiurile din semintele plantelor oleaginoase (floareasoarelui, rapita) sau în stare solida, cum sunt grauncioarele de
amidon, aleurona si cristalele minerale.

6. Care sunt caracteristicile diviziunii mitotice si meiotice? - 1p.

Mitoza (de la grec. mitos = filament), numita si diviziune ecvationala, este întâlnita la plantele
superioare, în vârfurile de crestere ale radacinii si tulpinii, în celulele meristematice. Se numeste ecvationala,
deoarece celulele rezultate prin diviziune au un numar egal de cromozomi cu celulele din care provin. Astfel, prin
mitoza, dintr-o celula diploida sau haploida, rezulta doua celule fiice cu acelasi numar de cromozomi: 1 (2n) = 2 (2n)
sau 1(n) = 2(n).

Meioza (de la grec. meiosis = micsorare, diminuare), numita si diviziune reductionala, este proprie celulelor mame ale
sporilor, uneori ale gametilor, fiind o succesiune de doua diviziuni: una reductionala, numita meioza I, cealalta
ecvationala sau mitoza haploida tipica, numita meioza II. Se numeste reductionala deoarece celulele rezultate prin
diviziune au numarul de cromozomi redus la jumatate.

UNITATEA DE ÎNVATARE NR. 2

HISTOLOGIE VEGETALA

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Definiti tesutul.

Tesutul reprezinta o grupare de celule, care au aceeasi origine, forma, structura si

îndeplinesc aceleasi functii.

b) Ce rol au tesuturile meristematice?

Tesuturile meristematice sunt cele mai tinere tesuturi din corpul plantelor, fiind
formate din celule mici, cu peretii celulari subtiri, fara spatii intercelulare, cu citoplasma bogata în ribozomi,
mitocondrii, dictiozomi, reticul endoplasmatic, cu nucleu mare dispus central si vacuole mici. Aceste tesuturi au rolul
de a se divide, de a forma noi celule.

c) Clasificati meristemele si mentionati câteva caracteristici pentru fiecare.

Dupa localizarea în planta, meristemele sunt: apicale, situate în apexul radacinii si
tulpinii, determinând cresterea în lungime; laterale, situate lateral fata de axa organului, determinând cresterea în
grosime (cambiul si felogenul) si intercalare, situate la baza internodurilor si a limbului foliar la Poaceae (Gramineae),
printre tesuturi definitive, determinând cresterea în lungime.

Dupa origine, meristemele sunt: primordiale, primare si secundare.

Meristemele primordiale provin din diviziunea zigotului, fiind prezente în embrionul

semintei, iar la plantele rezultate din embrion în apex. Ele sunt formate din doua tipuri
de celule: initiale, care se divid continuu si derivatele, rezultate din diviziunea lor.

Meristemele primare se formeaza din meristemele primordiale si sunt reprezentate de:

caliptrogen, protoderma, meristem fundamental, procambiu si meristem medular, din
care se formeaza tesuturi primare definitive. Din caliptrogen se formeaza caliptra, la
radacina; din protoderma se formeaza rizoderma, la radacina si epiderma, la tulpina;
din meristemul fundamental se formeaza scoarta si tesuturile fundamentale; din
procambiu rezulta tesuturile conducatoare si tesuturile mecanice, iar din meristemul
medular se formeaza maduva.

Meristemele secundare se formeaza din tesuturi definitive printr-un proces de

dediferentiere, redevenind meristeme, cu rol de diviziune. Acestea sunt reprezentate de
cambiu si felogen, care se mai numesc si zone generatoare, întâlnite în special la
plantele lemnoase. Cambiul (zona generatoare libero-lemnoasa) se formeaza
intrafascicular si genereaza la exterior tesut liberian secundar, iar la interior tesut
lemnos secundar. Felogenul (zona generatoare subero-felodermica) se formeaza la
periferia tulpinii si radacinii, genereaza la exterior suber secundar, iar la interior
feloderma (scoarta secundara).

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Unde sunt localizate tesuturile de aparare si ce rol au ?

Tesuturile de aparare sunt situate la exteriorul organelor plantelor, protejându-le de

variatiile daunatoare ale factorilor de mediu. Dupa origine, tesuturile de aparare sunt: primare si
secundare.

b) Care sunt tesuturile de aparare primare si mentionati câteva caracteristici importante.

Tesuturile de aparare primare se formeaza din meristemele primare si sunt reprezentate

de: epiderma, rizoderma, exoderma si caliptra.

Epiderma este situata la exteriorul organelor aeriene si este formata, în cele mai multe
cazuri, dintr-un singur rând de celule vii, cu peretii exteriori acoperiti de cuticula. În
epiderma se gasesc stomate, cu rol în schimbul de gaze si peri protectori sau secretori.

Rizoderma este situata la exteriorul radacinii si este formata dintr-un singur rând de
celule vii, cu peretii subtiri, multe din ele, prin alungire dau nastere la peri absorbanti.
Rizoderma are dublu rol: de protectie si de absorbtie.

Exoderma se afla sub rizoderma, fiind formata din 2-4 rânduri de celule moarte, strâns
unite între ele, cu peretii suberificati, având rol de protectie dupa distrugerea
rizodermei.

Caliptra (scufia, piloriza) protejeaza vârful radacinii, are forma de degetar si se

distruge la exterior prin frecare cu solul, dar se reface la interior din caliptrogen.

c) Care sunt tesuturile de aparare secundare si mentionati câteva caracteristici importante.

Tesuturile de aparare secundare se formeaza din activitatea meristemului secundar,

numit felogen si sunt reprezentate de suber si ritidom.

Suberul este un tesut de protectie mort, prezent pe tulpini, ramuri, radacini, tuberculi,
format din mai multe straturi de celule turtite, dispuse radiar, fara spatii intercelulare,
cu peretii impregnati cu suberina.

Ritidomul reprezinta ansamblu de tesuturi moarte (suber, felogen, feloderma), aflate la

exteriorul radacinii si tulpinii plantelor lemnoase, rezultate din activitatea multianuala a
felogenului.

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Cum se mai numesc tesuturile fundamentale?

Tesuturile fundamentale, numite si parenchimuri, sunt formate din celule vii,

izodiametrice, cu peretii subtiri, cu spatii intercelulare, ce îndeplinesc diferite functii:
de absorbtie, în fotosinteza si de depozitare.

b) Enumerati parenchimurile si precizati rolul lor.

Dupa rolul pe care îl au în planta, parenchimurile se împart în: parenchimuri de absorbtie,

parenchimuri asimilatoare si parenchimuri de depozitare.

Parenchimurile de absorbtie au rolul de a absorbi apa cu sarurile minerale dizolvate în ea, din sol sau din aer si de
a o conduce la vasele lemnoase.

Parenchimurile asimilatoare au rol în fotosinteza, fiind numite si clorofiliene sau clorenchimuri,

deoarece celulele din care sunt formate contin cloroplaste. Acestea sunt prezente în tesuturile verzi ale plantei, în
special în frunza, dar si în tulpinile tinere, fructe verzi.

Parenchimurile de depozitare sunt acelea care acumuleaza în celule cantitati mari de substante organice (glucide,
protide, lipide), apa sau aer. Aceste parenchimuri se întâlnesc în organele cu rol de înmagazinare (radacini tuberizate,
tuberculi, bulbi, bulbo-tuberculi, rizomi, seminte, fructe).

Test de autoevaluare
4. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Ce rol au tesuturile mecanice ?

Tesuturile mecanice sunt specializate în sustinerea plantelor, fiind formate din celule
prozenchimatice, cu peretii îngrosati, conferind plantelor rezistenta, flexibilitate,
elasticitate la actiunea factorilor de mediu. Exista doua tipuri de tesuturi mecanice: colenchim si sclerenchim.

b) Mentionati tesuturile mecanice si definiti-le.

Colenchimul este format din celule prozenchimatice vii, cu peretii inegal îngrosati cu
celuloza si substante pectice. Dupa modul de îngrosare a peretilor celulari, colenchimul
poate fi: angular, tabular si lacunar.

Sclerenchimul este format din celule prozenchimatice moarte, cu peretii uniform

îngrosati cu lignina. Dupa forma celulelor, sclerenchimul poate fi: fibros si scleros.

Test de autoevaluare
5. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Mentionati tesuturile conducatoare (rol si structura).

Tesuturile conducatoare se întâlnesc la plantele vasculare (cu radacina, tulpina,

frunze) si se împart în doua categorii: tesut conducator lemnos si tesut conducator
liberian.

Tesutul conducator lemnos, numit si xilem sau lemn, are rolul de a conduce seva bruta
în sens ascendent, de la radacina la frunze, fiind format din: vase lemnoase (traheide,
vase închise, întâlnite la ferigi, gimnosperme si trahee, vase deschise prezente la
angiosperme), parenchim lemnos (cu rol de depozitare) si fibre lemnoase (cu rol
mecanic).

Tesutul conducator liberian, numit si floem sau liber, are rolul de a conduce seva
elaborata în sens descendent, de la frunze în toate organele plantei, fiind format din:
vase liberiene (celule vii, asezate cap la cap, cu peretii transversali perforati), celule
anexe (cu rol în refacerea vaselor liberiene), parenchim liberian (cu rol de depozitare)
si fibre liberiene (cu rol mecanic).

Test de autoevaluare
6. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Ce rol au tesuturile secretoare?

Tesuturile si celulele secretoare secreta si excreta diverse substante (uleiuri eterice,
nectar, taninuri, rasini, apa, gume, latex) în afara plantei sau în interiorul plantei (în
spatiile intercelulare sau interiorul celulei).

b) Enumerati tesuturile secretoare.

Tesuturile cu secretie externa sunt: papile secretoare, peri secretori, solzi secretori,
glande nectarifere, glande saline, glande digestive si hidatodele.

Tesuturile cu secretie interna sunt: buzunare secretoare, canale secretoare, celule

secretoare si laticifere.

LUCRARE DE VERIFICARE NR. 2

1. Definiti tesuturile meristematice si clasificati meristemele – 2 p.

Tesuturile meristematice sunt cele mai tinere tesuturi din corpul plantelor. Ele se mai numesc si
tesuturi de diviziune sau formative, deoarece celulele lor se divid continuu.
Dupa localizarea în corpul plantelor, meristemele se împart în trei categorii: apicale, intercalare si laterale
Dupa origine, meristemele se clasifica în trei categorii: primordiale, primare si secundare.

2. Enumerati tesuturile primare de aparare si precizati câteva caracteristici importante

pentru fiecare – 2p.

Tesuturile de aparare primare provin din meristemele primare si sunt reprezentate de: epiderma,
rizoderma, exoderma si caliptra.

Epiderma (de la grec. epi = deasupra si derma = piele) ia nastere din protoderma, se afla la exteriorul organelor
aeriene (tulpina, frunza, floare), fiind alcatuita, în cele mai multe cazuri, dintr-un singur rând de celule parenchimatice
vii, fara spatii intercelulare, cu peretii exteriori, acoperiti de cuticula, cu rol impermeabil pentru apa, gaz sau în unele
cazuri, peretii sunt mineralizati, cerificati.

Rizoderma se formeaza din protoderma, fiind situata la exteriorul radacinii si este formata dintr-un singur rând de
celule vii, cu peretii subtiri, celulozici, multe din ele, prin alungire dau nastere la peri absorbanti. Rizoderma este un
tesut cu dublu rol: de protectie, dar si de absorbtie.

Exoderma (cutisul) este prezenta la radacina, sub rizoderma, numita si scoarta externa, formata din 2-4 rânduri de
celule moarte, strâns unite între ele, cu peretii suberificati. Are rol de protectie, dupa distrugerea rizodermei, în zona
aspra a radacinii, în care are loc exfolierea radacinii.

Caliptra (scufia, piloriza) este un tesut care protejeaza vârful radacinii. Are forma de degetar, este parenchimatica si
se distruge la exterior prin frecare cu solul, dar se reface la interior din caliptrogen.

3. Cum se mai numesc tesuturile fundamentale si ce rol au? – 1p.

Tesuturile fundamentale sunt cele mai raspândite tesuturi în corpul plantelor (în scoarta, maduva, mezofilul frunzei,
mezocarpul fructelor carnoase, seminte, rizomi, tuberculi, bulbi s.a). Ele se mai numesc si parenchimuri, deoarece
sunt formate din celule parenchimatice vii, izodiametrice, cu peretii subtiri, celulozici si cu spatii intercelulare. Aceste
tesuturi se formeaza din activitatea meristemului fundamental.

Dupa rolul pe care îl au în planta, parenchimurile se împart în: parenchimuri de absorbtie,

parenchimuri asimilatoare si parenchimuri de depozitare.
4. Clasificati si definiti tipurile de tesuturi mecanice – 2 p.

Exista doua categorii de tesuturi mecanice: colenchim si sclerenchim.

Colenchimul este format din celule prozenchimatice vii, cu peretii celulari inegal îngrosati cu celuloza si substante
pectice. Colenchimul este un tesut mecanic adaptat pentru functia de sustinere a organelor în curs de crestere
(tinere), având origine primara din procambiu sau meristemul fundamental, care genereaza scoarta.

Sclerenchimul este format din celule prozenchimatice moarte, cu peretii uniform îngrosati cu lignina.

5. Mentionati tesuturile conducatoare, rol si structura – 2p.

Tesuturile conducatoare sunt specifice plantelor vasculare, numite cormofite, ce au corpul diferentiat în: radacina,
tulpina si frunze. Acestea sunt alcatuite din celule specializate, cu rolul de a conduce circulatia apei si a sarurilor
minerale (seva bruta) de la radacina pâna în frunze si a substantelor organice sintetizate (seva elaborata) de la frunze
la toate celelalte organe consumatoare ale plantei, diferentiindu-se în tesut conducator lemnos si tesut conducator
liberian.

Tesutul conducator lemnos, numit si xilem sau lemn, are rolul de a conduce seva bruta în sens ascendent, de la
radacina la frunze, fiind format din: vase lemnoase, parenchim lemnos si fibre lemnoase.
Vasele lemnoase sunt formate din celule moarte, alungite, cilindrice, cu peretii lignificati, prin care circula seva bruta.

Tesutul conducator liberian, numit si floem sau liber, are rolul de a conduce seva elaborata în sens descendent, de
la frunze în toate organele plantei, fiind format din: vase liberiene, celule anexe, parenchim liberian si fibre liberiene.
Vasele liberiene sunt formate din celule vii, asezate cap la cap, cu peretii transversali perforati, formând placa ciuruita

UNITATEA DE ÎNVATARE NR. 3

ORGANOGRAFIA: RADACINA, TULPINA, FRUNZA

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Mentionati functiile radacinii si morfologia.

Radacina este organul vegetativ al plantei, ce ia nastere din radicula embrionului, cu

rol în absorbtia apei si a sarurilor minerale si de fixare a plantei în sol. Are o crestere de
sus în jos, având un geotropism pozitiv si prezinta simetrie radiara.
De la vârful radacinii pâna la colet, se disting 4 zone: caliptra sau scufia (protejeaza
vârful radacinii); zona neteda (asigura cresterea în lungime a radacinii); zona pilifera
sau a perisorilor absorbanti (cu rol de absorbtie) si zona aspra (cu rol de protectie).

Radacina plantelor se ramifica dând nastere la ramificatii laterale, numite radicele.

Aceasta se poate ramifica dihotomic, prin bifurcarea repetata a vârfului radacinii (la
ferigi) si monopodial, la care radacina principala creste continuu, dând nastere la
ramificatii laterale de ordin I, II, III (la plantele superioare).

b) Care sunt tipurile morfologice de radacini?

La plante exista 3 tipuri morfologice de radacini: pivotanta (la dicotiledonate erbacee si

la unele lemnoase); ramuroasa (la arbori) si fasciculata (la monocotiledonate).
c) Enumerati radacinile metamorfozate si precizati rolul lor.

Radacinile metamorfozate sunt acelea care îsi schimba forma, structura si functiile, cum
sunt:
Radacini tuberizate (cu rol în depozitarea substantelor de rezerva - sfecla);
Radacini drajonante (cu rol în înmultirea vegetativa - prun);
Radacini fixatoare (cu rol de fixare de trunchiul copacilor - iedera);
Radacini respiratoare (cu rol în respiratie – chiparos de balta);
Radacini simbiotice (traiesc în simbioza cu bacterii si ciuperci);
Radacini contractile (cu proprietatea de a se scurta - brândusa);
Radacini proptitoare (cu rol de sustinere a tulpinii, coroanei)
Radacini sugatoare specifice plantelor parazite si semiparazite, ce extrag seva elaborata din planta gazda, cazul
plantelor parazite si seva bruta, la plantele semiparazite.

d) Prezentati printr-un desen, structura primara si secundara a radacinii.

Structura primara a radacinii reprezinta ansamblu de tesuturi primare, care iau nastere
din meristemele primare si se pastreaza toata viata la ferigi si monocotiledonate. În
sectiune transversala prin radacina se disting 3 zone: rizoderma, scoarta si cilindrul
central.

Structura secundara a radacinii este întâlnita la plantele lemnoase si la unele

dicotiledonate erbacee si reprezinta ansamblu de tesuturi secundare, generate de
meristemele secundare (cambiul si felogenul), care se suprapun peste cele primare,
determinând cresterea în grosime.
Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Precizati functiile tulpinii si morfologia.

Tulpina este organul vegetativ, ce ia nastere din mugurasul embrionului. Este articulata, formata din noduri si
internoduri, cu rol în conducerea sevei, de producere si sustinere a coroanei, frunzelor, florilor si fructelor. Are o
crestere de jos în sus, având un geotropism negativ si prezinta simetrie radiara.
La o plantula, tulpina este formata din: hipocotil (portiunea dintre colet si primele
frunze cotiledonare), epicotil (situat între frunzele cotiledonare si primele frunze
adevarate) si mugure, din care se formeaza cea mai mare parte a tulpinii, alcatuita din
noduri si internoduri.

b) Cum se ramifica tulpina?

La cele mai multe plante, tulpina se ramifica în mai multe moduri:

dihotomic (bifurcarea vârfurilor de crestere, la ferigi),
monopodial (tulpina principala creste continuu prin mugurele terminal, la conifere),
simpodial (tulpina principala are o crestere limitata, mugurele din vârf este înlocuit de o floare sau inflorescenta,
întâlnita la foioase),
mixt (o combinatie între ramificarea monopodiala si simpodiala, la bumbac) si prin înfratire (la graminee).

c) Mentionati tulpinile aeriene erbacee si caracterizati-le pe scurt.

Dupa mediul în care traiesc, tulpinile se împart în 3 categorii: aeriene (la suprafata
solului), subterane (în sol) si acvatice (în apa).
Tulpinile aeriene, dupa consistenta sunt: erbacee si lemnoase.
Tulpinile aeriene erbacee sunt reprezentate de:
caulis (formata din noduri si internoduri aproximativ egale, pline cu maduva sau goale, la majoritatea speciilor);
culm (cu noduri evidente si internoduri goale, la Poaceae);
scap (cu ultimul internod lung, ce poarta în vârf o floare sau inflorescenta, la ghiocel)
calamus (fara noduri evidente, internoduri lungi, pline cu un continut spongios, la rogoz, pipirig).

Tulpinile aeriene lemnoase se întâlnesc la: arbori, arbusti, subarbusti si liane.

Dupa durata de viata a tulpinilor, plantele sunt: anuale, bienale si perene.

d) Enumerati tulpinile subterane si rolul lor.

Tulpinile subterane sunt reprezentate de:

rizomi (cu rol în înmultirea vegetativa, stânjenel); stoloni (cu rol în înmultirea vegetativa, cartof);
tuberculi (cu rol în depozitarea substantelor de rezerva, cartof);
bulbi (cu rol în depozitarea substantelor de rezerva, ceapa);
bulbo-tuberculi (cu rol în depozitarea substantelor de rezerva, gladiole).

e) Prezentati printr-un desen structura primara si secundara a tulpinii.

Structura primara a tulpinii

Structura secundara a tulpinii

Fig. 88. Structura secundara într-o ramura de tei de 3 ani (sectiune transversala)
ep – epiderma;
s – suberul;
f – felogenul;
fd – feloderma;
sc.p. – scoarta primara;
u – ursini;
ffp – fibre floematice primare (periciclu);
ff – fibre floematice din liberul secundar;
ls. – liber secundar;
p.d.- parenchim de dilatare;
c – cambiu;
l.t. lemn de toamna;
l.p – lemn de primavara;
i.a – inel anual;
r.m. – raza medulara;
xl.- lemn primar;
m – maduva.

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Metionati functiile frunzei si morfologia unei frunze simple.

Frunza este organul vegetativ, ce ia nastere din mugurii vegetativi sau micsti. Are o crestere limitata, durata de viata
scurta, cu rol în fotosinteza, transpiratie si respiratie. Este monosimetrica, cu structura dorsi-ventrala.
Frunzele se împart în doua categorii: simple si compuse.
O frunza simpla este formata din: limb, petiol si teaca.

b) Enumerati frunzele simple dupa forma limbului.

Dupa forma limbului, frunzele sunt:

eliptice (cu latimea cea mai mare la mijloc);
ovate (cu latimea cea mai mare la baza);
obovate (cu latimea cea mai mare la vârf);
lanceolate (lungimea depaseste de 2-4 ori latimea);
liniare (lungimea depaseste cu mult latimea),
orbiculare (aproape circulare);
triunghiulare;
romboidale;
aciculare (asemanatoare unor ace);
reniforme (în forma de rinichi),
cordiforme (în forma de inima),
fistuloase (goale la interior) etc
c) Care sunt tipurile de nervatiuni?

Limbul frunzei este strabatut de nervuri, modul în care acestea se dispun în limb formeaza nervatiunea frunzei. Exista
frunze uninerve (la conifere) si frunze cu mai multe nervuri: nervatiune dihotomica (bifurcarea repetata a nervurilor,
la ferigi, ginco);
nervatiune penata (o nervura mediana evidenta din care pornesc nervuri laterale subtiri,
la plante dicotiledonate);
nervatiune palmata (toate nervurile principale pornesc din vârful petiolului, la plante dicotiledonate);
nervatiune paralela (cu nervuri paralele între ele, la monocotiledonate)
nervatiune arcuata (cu nervuri secundare usor curbate, la monocotiledonate).
d) Prezentati prin desene tipurile de incizii mici si mari.

Marginea limbului poate fi: întreaga, sinuata, cu incizii mici sau mari.

Tipuri de incizii mici: serata (dintisori orientati spre vârful limbului); dintata (dintisori perpendiculari pe limb) si crenata
(dintisori rotunjiti).

Tipuri de incizii mari: penat-lobate sau palmat-lobate (1/4); penat-fidate sau palmatfidate
(2/4); penat-partite sau palmat-partite (3/4) si penat-sectate (inciziile patrund
pâna la nervura principala) sau palmat-sectate (inciziile patrund pâna la baza limbului).

e) Exemplificati prin specii frunzele compuse.

Frunzele compuse sunt formate din mai multe foliole cu petioli proprii:
imparipenatcompuse (prezinta în vârf o foliola, nuc),
paripenat-compuse (lipseste foliola din vârf, mazare),
palmat-compuse (toate foliolele pornesc din vârful petiolului, lupin)
trifoliate (cu 3 foliole, capsun).

f) Care sunt anexele foliare si la ce plante se întâlnesc?

La unele specii, frunzele prezinta la baza anexe foliare:

stipele (la frunzele fara teaca),
ohrea (la Polygonaceae),
ligula
urechiusele (la Poaceae).

g) Cum sunt dispuse frunzele pe tulpina?

Frunzele se prind pe tulpina la noduri:

altern (o singura frunza la nod, mar),
opus (doua frunze la nod, liliac)
verticilat (3 sau mai multe frunze la nod, leandru).
h) Care sunt frunzele ce apar în dezvoltarea ontogenetica?

La plante, de la germinatie si pâna la înflorire, apar urmatoarele frunze:

cotiledoanele (frunzele embrionului),
catafile (frunze de protectie),
nomofile (frunze propriu-zise, cu rol în fotosinteza)
hipsofile (frunze care protejeaza florile, inflorescentele).

LUCRARE DE VERIFICARE NR. 3

1. Mentionati functiile radacinii si tipurile morfologice de radacini - 2p.

Radacina este primul organ vegetativ al plantei, ce apare în procesul de germinatie din radicula embrionului. Creste
de regula în sol, nu prezinta muguri, decât foarte rar, are rol de absorbtie a apei si sarurilor minerale si de fixare a
plantei în sol.

Dupa origine - embrionare, adventive, metamorfozate.

Dupa forma - pivotanta, ramuroasa si fasciculata

2. Enumerati radacinile metamorfozate si precizati rolul lor - 2 p.

radacini tuberizate, radacini drajonante, radacini fixatoare, radacini respiratoare, radacini

simbiotice, radacini contractile, radacini proptitoare si radacini sugatoare (haustorii).

Radacinile tuberizate au ca functie principala înmagazinarea substantelor de rezerva (amidon, inulina, zaharoza)
Radacinile drajonante sunt radacini cu muguri, din care se dezvolta tulpini aeriene, numite drajoni, cu rol în
înmultirea vegetativa
Radacinile fixatoare au origine adventiva, se formeaza pe tulpini, cu rol de a fixa tulpinile de
trunchiul copacilor, exemplu la iedera – Hedera helix,
Radacinile respiratoare (cu pneumatofori) sunt întâlnite la unele plante higrofile (de mlastina).
Radacinile acestor plante emit niste ramificatii, numite pneumatofori, în care se formeaza aerenchimuri, ce ies la
suprafata apei, asigurând respiratia, exemplu la chiparosul de balta – Taxodium distichum.
Radacinile simbiotice sunt radacini care traiesc în simbioza cu bacteriile (bacteriorize) sau ciupercile (micorize).
Radacinile contractile se întâlnesc la multe plante perene cu bulbi, bulbo-tuberculi, rizomi. Radacinile contractile
ajuta la o mai buna fixare în sol a bulbilor, rizomilor, iar la unele plante cu frunze dispuse în rozeta bazala, servesc la
o mai buna etalare a frunzelor la suprafata solului, împiedicând dezvoltarea altor plante (la papadie, patlagina s.a).
Radacinile proptitoare au origine adventiva, pornesc de pe tulpini sau ramuri, iar la atingerea cu solul se îngroasa si
se ramifica în vederea sustinerii coroanei, trunchiului (la Ficus religiosa, Monstera deliciosa).
Radacinile sugatoare, numite si haustori, sunt specifice plantelor parazite si semiparazite. Se numesc sugatoare,
deoarece extrag de la planta gazda seva elaborata din tesutul liberian, în cazul plantelor parazite si seva bruta din
tesutul lemnos, în cazul plantelor semiparazite

3. Clasificati tulpinile aeriene - 1 p.

Tulpinile aeriene cresc la suprafata solului, fiind cele mai întâlnite. Dupa consistenta, tulpinile aeriene sunt: erbacee si
lemnoase.

4. Enumerati tulpinile subterane si precizati rolul lor - 1 p.

Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate, cresc în sol si se întâlnesc la plantele erbacee perene. Ele sunt
adaptate la îndeplinirea functiilor de înmultire vegetativa si de depozitare, fiind reprezentate de: rizomi, stoloni,
tuberculi, bulbi si bulbo-tuberculi

Rizomii sunt tulpini îngrosate (microblaste), ce formeaza la noduri radacini adventive, muguri si
frunze reduse la solzi, din care se dezvolta tulpini aeriene, asigurând înmultirea vegetativa.
Stolonii sunt tulpini plagiotrope, cu internoduri lungi si subtiri, asemanatori rizomilor, la noduri
prezinta radacini adventive si muguri din care se formeaza lastari, ce asigura înmultirea vegetativa (la cartof –
Solanum tuberosum, pir târâtor – Elymus repens).
Tuberculii sunt microblaste carnoase, cu rol în depozitarea substantelor de rezerva si sunt protejati la exterior de
suber (la cartof, napul porcesc – Helianthus tuberosus). Acestia prezinta pe suprafata lor muguri asezati în adâncituri,
numite popular ochi. La cartof, tuberculul se formeaza din tuberizarea mugurelui terminal al stolonului.
Bulbii sunt microblaste disciforme, cu materii de rezerva în frunzele carnoase, numite tunice, protejati la exterior de
catafile (frunze uscate, subtiri). Tulpina prezinta la baza radacini adventive, iar în centru un mugure vegetativ din care
se formeaza tulpina aeriana.
Bulbo-tuberculii sunt tuberculi cu materii de rezerva, înveliti la exterior de catafile (la brândusa - Colchicum
autumnale, gladiole - Gladiolus communis).

5. Prezentati, prin desene, tipurile de nervatiuni si tipurile de incizii - 1 p.

Tipuri de nervatiuni

Tipuri de incizii
6. Mentionati frunzele compuse si dispozitia frunzelor pe tulpina - 2p.
Frunzele compuse sunt alcatuite din teaca, petiol, care se continua cu un ax comun, numit rahis, pe care se insera
mai multe foliole, ce au petioli proprii.

UNITATEA DE ÎNVATARE NR. 4

ÎNMULTIREA PLANTELOR: FLOAREA SI REPRODUCEREA LA GIMNOSPERME SI
ANGIOSPERME

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Cum se înmultesc plantele si care sunt tipurile de înmultire?

Înmultirea plantelor este una dintre functiile fundamentale ale organismelor de a da

nastere la urmasi asemanatori cu ele, asigurând perpetuarea speciei. La plante, întâlnim urmatoarele tipuri de
înmultire: vegetativa, asexuata si reproducere sexuata.

Înmultirea vegetativa se realizeaza pe cale naturala si artificiala. Înmultirea vegetativa naturala este frecvent întâlnita
la plantele spontane si are loc fara interventia omului, realizându-se prin: diviziune directa, înmugurire celulara,
fragmentare de tal si prin organe vegetative.
Înmultirea vegetativa artificiala este realizata de catre om, la unele plante cultivate prin:
despartirea tufelor, stoloni, drajoni, bulbi, rizomi, tuberculi, bulbo-tuberculi, butasire,
marcotaj, altoire, culturi de celule si tesuturi “in vitro”.
Înmultirea asexuata este întâlnita în mod frecvent la plantele inferioare si se realizeaza
prin participarea unor celule specializate, numite spori, care fara a copula între ele, în anumite conditii de mediu
favorabile, germineaza si dau nastere la o noua planta.

Reproducerea sexuata este specifica plantelor superioare, dar si inferioare si se realizeaza prin contopirea a doua
celule specializate, haploide, diferite din punct de vedere sexual, numite gameti. Procesul de unire se numeste
fecundatie, în urma careia se formeaza zigotul, diploid, din care se va dezvolta un nou organism.

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Mentionati morfologia florii la Gimnosperme.

La Gimnosperme, florile sunt lipsite de învelis floral, sunt unisexuate, repartizate monoic (la brad, molid, pin s.a.) si
dioic (la ginco, tisa, ienupar s.a).

Florile barbatesti sunt situate în vârful ramurilor tinere, grupate în inflorescenta racemoasa, au aspectul unui con
mic, ce prezinta un ax pe care se dispun în spirala numeroase stamine solziforme.

Florile femeiesti sunt grupate în conuri mari, situate în vârful ramurilor tinere, fiind
formate din solzi carpelari, dispusi spiralat pe axul conului. Solzii carpelari sunt plani si
poarta pe partea superioara (ventrala), la baza, ovule descoperite, iar pe partea externa
(dorsala) o bractee solzoasa.

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Ce fel de organ este floarea si din ce se formeaza?

Floarea este organul de reproducere al plantei, ce ia nastere din mugurii floriferi sau micsti.

b) Prezentati pe scurt partile componenete ale florii la angiosperme.

La angiosperme, o floare completa este formata din: peduncul (pedicel), receptacul,

învelis floral, androceu si gineceu.

Pedunculul, pedicelul (codita) se prinde de tulpina la baza unei frunze de protectie, numita bractee. Pedunculul,
respectiv pedicelul, poate sa lipseasca si floarea se numeste sesila.

Receptaculul este partea terminala a pedunculului pe care se prind componentele florale si are diverse forme: conic,
globulos, plan, urceolat, cupa s.a.

Învelisul floral este de doua feluri: periant si perigon. Periantul este învelisul floral dublu, diferentiat în caliciu si
corola. Caliciul (K) este format din totalitatea sepalelor, care sunt în general verzi. Sepalele pot fi libere si caliciul
se numeste dialisepal (la mar) sau pot fi unite si caliciul se numeste gamosepal (la garoafa). Caliciul poate fi:
actinomorf, cu sepalele egale (la mar) si zigomorf, cu sepalele inegale (la salvie). Corola (C) este formata din
totalitatea petalelor, de diferite culori. Petalele pot fi libere si corola se numeste dialipetala (la mar) sau pot fi unite si
corola se numeste gamopetala (la petunie). Corola poate fi: actinomorfa, cu petalele egale (la mar) si zigomorfa, cu
petalele inegale (la mazare). Perigonul (P) este învelisul floral simplu, format din totalitatea tepalelor, asemanatoare
petalelor. Tepalele pot fi libere si perigonul se numeste dialitepal (la lalea) sau pot fi unite si perigonul se numeste
gamotepal (la zambila). Tepalele pot fi colorate ca si petalele si perigonul se numeste petaloid (la lalea) sau pot fi
verzi, asemanator sepalelor si perigonul se numeste sepaloid (la nuc).

Androceul (A) este organul de reproducere barbatesc, format din totalitatea staminelor. O stamina este formata din
filament, conectiv si antera. Antera este partea cea mai importanta a staminei, deoarece în ea are loc formarea
grauncioarelor de polen, care produc 2 gametii barbatesti. Staminele pot fi libere si androceul se numeste dialistemon
(la trandafir) sau pot fi unite si androceul se numeste gamostemon (la zamosita de
Siria).

Gineceul (G) este organul de reproducere femeiesc, format din totalitatea carpelelor. Carpelele pot fi libere si
gineceul se numeste dialicarpelar (la capsun) sau pot fi unite si gineceul se numeste gamocarpelar (la lalea). Din
punct de vedere morfologic, gineceul este format din: ovar, stil si stigmat. Ovarul este partea bazala, umflata a
gineceului, care adaposteste ovulele. În ovul se afla sacul embrionar cu 7 celule, dispuse polar si central, cele mai
importante fiind oosfera si celula secundara, care vor participa la procesul de dubla fecundatie. Stilul este portiunea
cilindrica, ce se afla în continuarea ovarului, prezinta o parte terminala mai dilatata, numita stigmat. Stilul poate sa
lipseasca si atunci stigmatul este sesil, exemplu la mac, lalea. Stigmatul, partea terminala a stilului, prezinta celule
alungite, numite papile, care secreta un lichid dulce cu rol în retinerea polenului în
timpul polenizarii.

c) Mentionati tipuri de flori si de plante în functie de repartizarea sexelor.

Dupa repartitia sexelor în floare, florile se împart în doua categorii: hermafrodite si unisexuate.

Florile hermafrodite au în alcatuirea lor atât androceu cât si gineceu (la cires, mar, lalea s.a).

Florile unisexuate au un singur organ de reproducere: numai stamine, fiind barbatesti sau numai carpele, fiind
femeiesti. Plantele care poarta flori unisexuate pot fi: monoice, dioice si poligame.
Plantele unisexuat-monoice au florile barbatesti si femeiesti pe aceeasi tulpina, individ
(la brad, nuc, stejar, fag, porumb s.a).
Plantele unisexuat-dioice au florile barbatesti si femeiesti pe tulpini diferite, ca urmare
exista indivizi numai cu flori barbatesti si indivizi numai cu flori femeiesti (la ginco, tisa, plop, salcie s.a).
Plantele poligame au pe acelasi individ, flori hermafrodite si flori unisexuate (la artar).

d) Cum sunt asezate componentele florale pe receptacul?

Componentele florale se dispun pe receptacul în trei moduri: spirociclic, ciclic si hemiciclic.

Dispozitia spirociclica consta în aceea ca toate componentele florale sunt asezate pe o

spirala (la angiospermele mai putin evoluate - Magnoliaceae).
Dispozitia hemiciclica consta în aceea ca învelisul floral este asezat ciclic (pe cercuri),
iar organele de reproducere, staminele si carpelele, spirociclic (la Ranunculaceae).
Dispozitia ciclica consta în asezarea componentelor florale pe cercuri concentrice,
respectiv pe 5 sau pe 4 cercuri (la Angiospermele evoluate).

Test de autoevaluare
4. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Definiti inflorescentele racemoase si dati exemple.

Inflorescentele racemoase, numite si monopodiale, se caracterizeaza prin crestere continua, datorita faptului ca axul
principal (rahisul) poarta în vârf un mugur vegetativ, iar înflorirea se face de la exterior spre interior sau de la baza
spre vârf. Inflorescentele racemoase pot fi: simple si compuse.

Inflorescentele racemoase simple au florile prinse direct de rahis, fiind reprezentate de: racem, corimb, umbela,
spic, capitul, antodiu, ament si spadice.
Inflorescentele racemoase compuse au florile dispuse pe ramificatii secundare ale axului inflorescentei, cum sunt:
racem compus, corimb compus, umbela compusa, spic compus, panicul cu spiculete, panicul spiciform, panicul,
spadice cu spiculete.

b) Definiti inflorescentele cimoase si dati exemple.

Inflorescentele cimoase, numite si simpodiale, se caracterizeaza prin crestere finita, deoarece axul principal se
termina cu o floare, iar înflorirea are loc din interior spre exterior. Dupa numarul de ramificatii aparute la baza florii
terminale, inflorescentele cimoase se împart în 3 categorii: monohaziu (o ramificatie), dihaziu (doua ramificatii) si
pleiohaziu (mai multe ramificatii).

c) Definiti înflorirea si precizati câteva caracteristici?

Înflorirea consta în deschiderea învelisului floral si etalarea organelor de reproducere, fiind inflentata de mai multi
factori: temperatura, lumina, umiditate, substante nutritive. Perioada înfloririi difera, în functie de specie. Plante care
înfloresc primavara devreme se numesc vernale, cele care înfloresc în timpul verii se numesc estivale, iar cele care
înfloresc toamna se numesc autumnale.
Pentru fiecare specie exista o corelatie între înflorire si înfrunzire. Plantele care înfloresc înainte de înfrunzire se
numesc protante, cele care înfloresc odata cu înfrunzirea se numesc mezante, iar la cele care înfloresc dupa
înfrunzire se numesc metante. Durata de înflorire variaza în functie de specie si de conditiile de mediu, de la o ora
pâna la câteva luni.

d) Definiti polenizarea si mentionati cum se realizeaza?

Polenizarea reprezinta transportul polenului de la anterele staminelor pe stigmatul gineceului. Polenizarea se

realizeaza pe cale naturala sau artificiala. Polenizarea naturala poate fi: directa (autopolenizare) si indirecta
(încrucisata, alogama).

Polenizarea directa, numita si autopolenizare, se realizeaza cu polen de la aceeasi floare sau cu polen de la alte
flori, dar de pe acelasi individ. Autopolenizarea este caracteristica plantelor cu flori hermafrodite homogame, dar si
celor unisexuatmonoice.

Polenizarea indirecta, numita si încrucisata sau alogama, se realizeaza cu polen de la flori de pe indivizi diferiti, fiind
întâlnita la plantele unisexuat-dioice si monoice, dar si la plantele cu flori hermafrodite dihogame (protandre si
protogine) si cu heterostilie. Polenizarea indirecta se realizeaza prin intermediul unor agenti: vântul (anemofila),
insecte (entomofila), pasari (ornitofila), apa (hidrofila) si omul (antropofila).

e) Definiti fecundatia si explicati procesul pe scurt.

Fecundatia este un proces complex, ce consta în unirea gametilor si se desfasoara în

doua faze: progama si gamogama.

În faza progama, grauncioarele de polen sunt retinute de celulele alungite ale stigmatului, unde germineaza în
lichidul dulce secretat de acestea, formând tubul polenic. În tubul polenic coboara nucleul celulei vegetative, urmat de
nucleul celulei generative, care se divide dând nastere la doi gameti barbatesti. Tubul polenic
înainteaza spre ovar prin canalul stilar si patrunde în ovul, de obicei prin micropil. Ajuns în sacul embrionar, peretele
tubului polenic se resoarbe, iar continutul se varsa în sacul embrionar.

În faza gamogama are loc unirea gametilor. La angiosperme, fecundatia este dubla, deoarece se formeaza doi zigoti.
Un gamet barbatesc fecundeaza oosfera (gametul femeiesc), din care rezulta zigotul principal, diploid ce va da
nastere la embrionul semintei, iar celalalt gamet barbatesc fecundeaza celula secundara, din care rezulta zigotul
secundar sau accesoriu, triploid, ce va da nastere la endospermul secundar sau albumenul semintei.

Semintele si fructul se formeaza în urma procesului de dubla fecundatie, ca urmare, din ovul se formeaza samânta,
iar din ovar se formeaza fructul. Uneori, la formarea fructului participa si alte parti ale florii (receptaculul sau învelisul
floral).

LUCRARE DE VERIFICARE NR. 4

1. Prezentati floarea si reproducerea la Gimnosperme - 2 p.

Gimnospermele sunt plante lemnoase cu frunze persistente, la cele mai multe specii. Florile acestora sunt lipsite de
învelis floral, sunt unisexuate, repartizate monoic (la brad, molid, pin s.a.) si dioic (la ginco, tisa, ienupar s.a).

Florile barbatesti sunt situate în vârful ramurilor tinere, grupate în inflorescenta racemoasa. Fiecare floare are
aspectul unui con mic, ce prezinta un ax pe care se dispun în spirala
numeroase stamine (microsporofile) solziforme (fig. 116).
Florile femeiesti (la Pinus) sunt grupate în inflorescente, numite conuri, situate în vârful ramurilor tinere. Conurile
femeiesti sunt formate din solzi carpelari, dispusi spiralat pe axul conului (fig. 117).
La maturitate, grauncioarele de polen, sunt puse în libertate prin craparea sacilor polenici si purtate de vânt, patrund
prin micropilul ovulului în camera polenica, unde gasesc conditii favorabile. Polenul germineaza, formând un tub
polenic, care înainteaza prin nucela pâna la gâtul arhegonului. În timpul formarii tubului polenic, celula vegetativa se
consuma, iar celula generativa se divide, rezultând o celula spermatogena si una dislocatoare, care se resoarbe.
Din celula spermatogena, în urma unei diviziuni, iau nastere doua celule spermatice (gametii). La contactul cu gâtul
arhegonului, vârful tubului polenic se gelifica, unul din gameti ajunge la oosfera, se uneste cu aceasta formând
zigotul, ce va da nastere embrionului, iar celalalt
gamet se resoarbe, ca urmare, fecundatia este simpla.În timpul formarii embrionului, ovulele se transforma în seminte
golase. Deoarece carpelele sunt plane si nu formeaza o cavitate ovariana care sa închida ovulele, gimnospermele
nu prezinta fruct.
Samânta este formata din: tegument seminal, endosperm primar si embrion.
Tegumentul seminal este învelisul semintei, format din integumentul ovulului, iar endospermul primar, reprezinta
un tesut nutritiv. Embrionul este format din: radacinita, tulpinita, mai multe cotiledoane (12 la pin) si un muguras
situat între acestea

Formarea endospermului primar

2. Prezentati pe scurt partile componente ale florii la Angiosperme - 2p.
O floare, completa, este formata din: peduncul (pedicel), receptacul, învelis floral, androceu si gineceu (fig. 120).

3. Mentionati tipuri de flori si de plante în functie de repartizarea sexelor - 1p.

Dupa repartitia sexelor în floare, florile se împart în doua categorii: hermafrodite si unisexuate (fig. 142).
Florile hermafrodite (bisexuate) au atât androceu cât si gineceu (la cires, mar, lalea s.a). Este cunoscut faptul ca
majoritatea angiospermelor au flori hermafrodite (75-78%).
Florile unisexuate au un singur organ de reproducere, fiind barbatesti (au numai stamine) si femeiesti (au numai
carpele).
4. Definiti polenizarea si mentionati care sunt factorii care participa la polenizarea
indirecta? - 2 p.

Prin polenizare se întelege transportul polenului de la anterele staminelor pe stigmatul gineceului. Polenizarea se
realizeaza pe cale naturala sau artificiala de catre om. Polenizarea naturala poate fi: directa (autopolenizare) si
indirecta (încrucisata sau alogama).
Polenizarea directa se mai numeste si autopolenizare sau autogamie, deoarece se realizeaza cu polen
de la aceeasi floare (la flori hermafrodite) sau de la alte flori, dar de pe aceeasi tulpina (la plantele unisexuatmonoice).
În cazul polenizarii indirecte, transportul polenului de la antere pe stigmatul florilor se realizeaza prin intermediul
unor agenti: gravitatia, vântul, insectele, pasarile, apa si omul.

5. Definiti inflorescentele racemoase si cimoase si mentionati inflorescentele racemoase

simple – 2 p.

Inflorescentele racemoase, numite si monopodiale, se caracterizeaza prin crestere continua

(nedefinita), datorita faptului ca axul principal (rahisul) se termina cu un mugur vegetativ, iar înflorirea se face de la
exterior spre interior sau de la baza spre vârf (centripeta sau bazifuga). Inflorescentele racemoase sunt de doua feluri:
simple si compuse.

Inflorescentele racemoase simple au florile prinse pe axul principal, cum sunt: racemul, corimbul, umbela, spicul,
capitulul, antodiul, amentul si spadicele (fig. 144).
Inflorescentele cimoase, numite si simpodiale, se caracterizeaza prin crestere finita (determinata),
deoarece axul principal se termina cu o floare, iar înflorirea are loc din interior spre exterior (centrifuga)

UNITATEA DE ÎNVATARE NR. 5

ÎNMULTIREA PLANTELOR: SAMÂNTA SI FRUCTUL

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Din ce se formeaza samânta si prezentati caracteristicile ei?

Samânta se formeaza din ovul în urma procesului de dubla fecundatiei. Forma, marimea, culoarea si greutatea
variaza în functie de specie.

b) Mentionati partile componente ale semintei si originea lor.

O samânta completa este alcatuita din: tegument seminal, embrion, endosperm, uneori si perisperm.

Tegumentul seminal reprezinta ansamblu de tesuturi care învelesc si protejeaza samânta. Acesta se formeaza din
integumentele ovulului, fiind diferentiat în testa si tegmen. Suprafata tegumentului poate fi neteda, reticulata,
alveolata, aripata, acoperita cu peri. Pe suprafata tegumentului seminal sunt prezente diferite formatiuni, numite
anexe ale tegumentului: hil, micropil, chalaza, rafa, aril, ariloid, caruncula, strofiol, cu rol în recunoasterea speciilor si
diseminare.

Embrionul este partea cea mai importanta a semintei, deoarece din el se formeaza viitoare plantuta si ia nastere din
zigotul principal (unirea unui gamet barbatesc cu oosfera, gametul femeesc). Acesta este format din: radicula
(radacinita), hipocotil (tulpinita), cotiledoane (2 la dicotiledonate, 1 la monocotiledonate, 2-15 la
gimnosperme) si muguras (gemula, plumula).

Endospermul reprezinta un tesut de depozitare a substantelor de rezerva (amidon, grasimi, substante proteice s.a) si
se formeaza din zigotul secundar (unirea unui gamet barbatesc cu celula secundara). Semintele care prezinta
endosperm se numesc albuminate, iar semintele lipsite de endosperm se numesc exalbuminate.

Perispermul este un tesut de depozitare a substantelor de rezerva si rezulta din nucela ovulului, fiind prezent la
putine seminte (nufar, piper). Semintele au multiple întrebuintari: în alimentatia omului, în furajarea animalelor,
pentru extragerea uleiului, în medicina.

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învatate în acest subcapitol si tinând cont de spatiul avut la
dispozitie, va rugam sa comentati sau sa raspundeti la urmatoarele întrebari:

a) Mentionati originea fructului, caracteristicile si clasificarea.

Fructul este organul specific angiospermelor, care închide si protejeaza semintele. Acesta se formeaza din peretele
ovarului, în urma procesului de dubla fecundatie, însa de multe ori la formarea fructului participa si alte parti ale florii
(receptaculul sau învelisul floral). Peretele fructului se numeste pericarp si este diferentiat în: epicarp, mezocarp si
endocarp.

În functie de tipul de gineceu, consistenta, daca se deschid sau nu la maturitate, fructele se împart în 4 categorii:
simple (dintr-o floare rezulta un singur fruct),
multiple (dintr-o floare rezulta mai multe fructe),
mericarpice (dintr-o floare rezulta 2-4 fructe)
compuse (se formeaza dintr-o inflorescenta).

Dupa consistenta, fructele sunt uscate si carnoase.

Fructele uscate pot fi:
dehiscente (se deschid la maturitate)
indehiscente (nu se deschid).

b) Din ce se formeaza fructele simple? Dati exemple.

Fructele simple se formeaza dintr-un gineceu monocarpelar sau gamocarpelar, dar si

dialicarpelar, care la maturitate concresc cu receptaculul, ca urmare, dintr-o floare
rezulta un singur fruct.
Fructe simple uscate dehiscente sunt: folicula, pastaia, silicva, silicula si capsula.

Folicula la maturitate se deschide pe o singura linie (la nemtisorul de câmp). Pastaia la maturitate se deschide în
doua valve, pe doua linii, fiind întâlnita la majoritatea plantelor din Fabaceae (fasole, salcâm s.a.).

Silicva este fructul multor plante din familia Brassicaceae (varza, rapita, mustar s.a), la care lungimea depaseste de
3-4 ori latimea, iar la maturitate se deschide în doua valve, pe 4 linii longitudinale, de jos în sus.
Silicula este fructul unor plante din familia Brassicaceae, dar spre deosebire de silicva, are lungimea aproximativ
egala cu latimea (la traista ciobanului, pungulita).

Capsula, dupa modul de deschidere, poate fi: valvicida (se deschide în doua sau mai multe valve de sus în jos, la
liliac), denticulata (se deschide la vârf prin dinti, la garoafa), poricida (se deschide prin pori, la mac), operculata (se
deschide transversal printr-un capacel, la grasita) si cu deschidere neregulata (se deschide între cele doua stile, la
cuscuta).

Fructe simple uscate indehiscente sunt:

achena prezinta o singura samânta libera în fruct (la floarea-soarelui, fag, stejar, alun);
cariopsa prezinta o singura samânta concrescuta cu fructul (la Poaceae);
samara este o achena aripata (la ulm, frasin, mesteacan);
silicva indehiscenta (la ridiche); silicula indehiscenta (la urda vacii);
lomenta (la coroniste),
pastaia indehiscenta (la trifoi, alune de pamânt, gladita).

Fructe simple carnoase:

baca (la tomate, vita-de-vie, cartof, vinete, ardei s.a),
hesperida (la citrice),
melonida (la Cucurbitaceae),
poama (la mar, par, gutui s.a)
drupa (la prun, cires, piersic s.a).

Fructe simple carnoase dehiscente: drupa partial dehiscenta (la nuc, migdal); baca la plesnitoare.

c) Din ce se formeaza fructele multiple? Dati exemple.

Fructele multiple se formeaza dintr-un gineceu cu mai multe carpele libere, ca urmare, dintr-o floare rezulta mai
multe fructe, fiind uscate si carnoase.
Fructe multiple uscate dehiscente: polifolicula (la magnolie, caldarusa, spânz, cununita, bujor s.a.).
Fructe multiple uscate indehiscente: poliachena (la piciorul cocosului, maces, trandafir, capsun s.a); polisamara (la
arborele lalea s.a.).
Fructe multiple carnoase: polidrupa (la zmeur, mur).

d) Care sunt fructele mericarpice si din ce se formeaza?

Fructele mericarpice la maturitate se desfac în fructe partiale, numite mericarpii:

dicariopsa (la morcov); disamara (la artar); tetraachena (la Lamiaceae si Boraginaceae).

e) Din ce se formeaza fructele compuse? Dati exemple.

Fructele compuse rezulta dintr-o inflorescenta prin concresterea învelisurilor florale:

glomerulul (la sfecla), soroza (la dud) si sicona (la smochin).

f) Care sunt factorii ce contribuie la diseminarea fructelor si semintelor?

Raspândirea fructelor si semintelor poarta numele de diseminare.

Dupa modul cum îsi raspândesc fructele si semintele, plantele sunt: autohore si alohore.
Plantele autohore îsi raspândesc singure semintele, datorita unor structuri particulare
ale fructului.
Plantele alohore îsi raspândesc fructele si semintele prin intermediul: vântului (anemohore), animalelor (zoohore),
pasarilor (ornitohore), apei (hidrohore) si omului (antropohore).

LUCRARE DE VERIFICARE NR. 5

1. Din ce se formeaza samânta si mentionati partile componente ale acesteia si originea

lor - 2p.

Samânta la angiosperme se formeaza din ovul în urma unei fecundatii duble. Astfel, din zigotul principal, dupa o
perioada de repaus, se formeaza embrionul, din care se dezvolta o noua planta, iar din zigotul secundar (accesoriu),
prin diviziune, rezulta endospermul secundar sau albumenul. Din integumentele ovulului se formeaza tegumentul.

O samânta completa este alcatuita din: tegument seminal, embrion, endosperm, uneori si perisperm. (fig. 149).
2. Din ce se formeaza fructul si mentionati fructele simple? - 2p.

Fructul este ultimul organ care a aparut în filogeneza, fiind specific angiospermelor. El se formeaza din
peretele ovarului în urma procesului de dubla fecundatie, însa de multe ori la formarea fructului participa si
alte parti ale florii, de exemplu receptaculul sau învelisul floral (M. Gusuleac, 1938, H. Winkler, 1939).
Fructul adaposteste una sau mai multe seminte pe care le protejeaza.

Fructele simple sunt cele mai raspândite si se formeaza dintr-un gineceu monocarpelar sau
pluricarpelar, gamocarpelar (carpele unite), dar si din gineceu dialicarpelar (carpele libere), ce concresc cu
receptaculul la maturitate, formând o unitate. Dupa consistenta, fructele simple sunt uscate si
carnoase.
Fructele uscate sunt de consistenta tare la maturitate, formate din celule cutinizate,
parenchimatice si sclerificate. Acestea pot fi: dehiscente (se deschid la maturitate) si indehiscente (nu se deschid).
Fructe simple uscate dehiscente Din aceasta categorie fac parte: folicula, pastaia,
silicva, silicula si capsula (fig. 157)
Fructe simple uscate indehiscente Din aceasta categorie fac parte: achena, cariopsa, samara, silicva
indehiscenta, silicula indehiscenta, pastaia indehiscenta si lomenta (fig. 158)

Fructele carnoase sunt de consistenta moale la maturitate si de regula sunt indehiscente. Din aceasta categorie fac
parte: baca, hesperida, melonida, poama si drupa (fig. 159).
Fructe carnoase dehiscente.Drupa partial dehiscenta este întâlnita la nuc, migdal si se caracterizeaza prin aceea
ca epicarpul si mezocarpul, crapa la maturitate, iar endocarpul este lignificat, închide samânta.

3. Exemplificati prin specii fructele multiple si precizati din ce se formeaza - 2 p.

Fructele multiple se formeaza dintr-un gineceu pluricarpelar, dialicarpelar. Ca urmare, dintr-o floare
rezulta mai multe fructe. Dupa consistenta, fructele multiple sunt uscate si carnoase, iar cele uscate sunt dehiscente
si indehiscente (fig. 160).

Fructe multiple uscate dehiscente

Polifolicula prezinta doua sau mai multe folicule (la magnolie – Magnolia sp.; caldarusa – Aquillegia
vulgaris, spânz – Helleborus purpurascens; taula – Spiraea sp.; bujor – Paeonia sp.; s.a.).

Fructe multiple uscate indehiscente

Poliachena este formata din mai multe achene (la curpenul de padure - Clematis vitalba; piciorul
cocosului – Ranunculus sp; maces - Rosa canina; trandafir – Rosa sp.; capsun – Fragaria sp., s.a.).
Polisamara este formata din mai multe samare (la arborele lalea - Liriodendron tulipifera s.a.).

Fructe multiple carnoase

Polidrupa este formata din mai multe drupe mici (la zmeur - Rubus idaeus, mur – Rubus caesius).

4. Exemplificati principalele specii fructele compuse si precizati din ce se formeaza - 1 p.

Fructele compuse se mai numesc si cenantocarpe, deoarece rezulta dintr-o inflorescenta prin
concresterea învelisurilor florale, cum sunt: glomerulul, soroza si sicona (fig. 162).

Glomerulul la sfecla – Beta vulgaris, rezulta dintr-o inflorescenta cimoasa, la care învelisurile florale
concresc, se lignifica si închid fructele propriu-zise, numite achene.
Soroza provine din inflorescenta femeiasca spiciforma, unde învelisurile florale devin carnoase, închizând achenele
(la dud – Morus sp., Maclura pomifera).
Sicona este fructul la smochin – Ficus carica, provine din inflorescenta care devine carnoasa si închide în interior
fructele - achenele.

5. Mentionati factorii care ajuta la diseminarea fructelor si semintelor - 1 p.

Raspândirea fructelor si semintelor poarta numele de diseminare.

Fructele si semintele, dupa ce au ajuns la maturitate, se raspândesc datorita unor factori naturali sau
prin intermediul omului. Semintele germineaza dând nastere la noi plante, asigurând astfel perpetuarea
speciilor. Plantele cu fructe indehiscente îsi raspândesc odata cu fructele si semintele, pe când cele dehiscente îsi
raspândesc numai semintele.

6. Precizati importanta fructelor si semintelor - 1 p.

1. La multe specii, fructele sunt comestibile, utilizate în alimentatia omului (mar, prun cires, castravete, coacaz, afin,
tomate, vinete, fasole s.a) sau în furajarea animalelor (dovleac, fasole, orz, ovaz, porumb s.a);
2. La unele specii, fructele contin pigmenti, utilizati în vopsitul fibrelor textile (la nuc, lemn câinesc, boz, afin s.a);
3. Unele fructe au proprietati medicinale (la mac, crusin, catina s.a);
4. Fructele unor specii sunt folosite drept condiment (la majoritatea umbeliferelor, piper);
5. La alte specii, fructele sunt toxice, contin alcaloizi (zârna, cartof, matraguna, maselarita, boz s.a);
6. Unele fructe sunt decorative (la dracila, salba moale, hurmuz – Symphoricarpos albus, Pyracantha coccinea, pana
zburatorului, maclura, tartacute s.a), iar altele sunt utilizate în scop gospodaresc (tigva).