Sunteți pe pagina 1din 2

Manipularea genetica

Generalitati Pana in 1970 a fost posibil doar la plantele superioare, transferul materialului genetic de la un individ la altul prin metode sexual,metode prin care un individ poate dezvolta caracteristici derivate atat de la mama cat si de la tata. In timpul reproducerii sexuate numai celule sexuale specifice fuzioneaza, iar numarul cromosomilor este redus la jumatate, ca rezultat al meiozei. Numarul cromozomilor dupa fertilizare este reprezentat de jumatate cromozomi materni si jumatate paterni. Nucleul este purtatorul caracteristicilor ereditare (cromozomii fiind purtatorii genelor cromozomiale) iar citoplasma (genele citoplasmatice din cloroplasti si mitocondrii). In cazul reproducerii sexuate, caracteristicile ereditare reprezentate de genele citoplasmatice sunt de obicei mostenite de la mama. O alta forma de transmitere a materialului genetic ce conduce la o posibila crestere a variatiei genetice poarta numele de hibridare somatica, ce are loc prin contopirea protoplastilor in urma carora rezulta celule noi care contin material genetic provenit din celule care apartin aceleiasi specii sau specii diferite, fara a recurge la hibridarea sexuata. In acest caz, numarul cromosomilor ai hibrizilor somatici, este egal cu suma cromosomilor partenerilor de fuziune. In hibridarea somatic, informatia nucleara si citoplasmatica este transmisa de la ambii parteneri. Power si altii (1970) au fuzionat celule somatice pentru prima data folosind protoplasti de la porumb si ovaz. In ciuda faptului ca nu au obtinut plante hibride ca rezultat al acestei fuziuni , abordarea problemei a fost ingenioasa. Acestia au realizat fuziunea a doua celule folosind protoplasti obtinuti prin digestia enzimatica a peretelui celular. Hibridarea somatica este posibila pentru diferite plante in timp ce hibridarea citoplasmatica, pe langa faptul ca a fost posibila la Nicotiana, este intr-o faza initiala de cercetare. Uneori variatia somaclonala, fertilizarea grauncioarelor de polen radiate si inductia si selectia mutantilor in vitro sunt de asemenea cunoscute sub numele de manipulare genetica. Premisele utilizarii manipularii genetice. 1. 2. 3. 4. celulele hibride ar trebui, in principiu, sa fie stabile genetic; trebuie sa fie posibila regenerarea plantelor din protoplasti si celule; plantele obtinute nu trebuie sa fie femele sterile; informatia genetica ce este transmisa la o alta celula prin hibridare celulara sau alte tehnici, trebuie sa fie transmisibila in descendenta viitoarelor culturi.

Hibridarea somatica Pentru a realiza hibridarea somatica este necesara parcurgerea urmatoarelor faze: 1. alegerea si cresterea materialului vegetal; 2. sterilizarea materialului vegetal, in cazul in care acesta nu a fost crescut in vitro;

3. Tratamentul enzimatic pentru a obtine protoplasti; 4. Fuzionarea, urmata direct de selectia hibrizilor somatici. Selectia directa este posibila daca produsii fuzionati sunt imediat identificabili; 5. Cultura protoplastilor, regenerarea peretelui celular si inductia diviziunii celulare. Aparitia calusului este data de diviziunea celulelor; 6. Regenerarea plantelor; 7. Verificarea si controlul produsilor fuzionati; 8. Testarea; Alegerea genotipului poate determina succesul intregului proces de la protoplast la regenerarea plantei.