Argumente Pro Argumente Contra

Argumentul 1: Animalele sunt fiinte vii care simt durerea. Argumentul 1: Experimentele pe animale sunt necesare pentru
progresele in stiinta
Desi se considera ca oamenii, ca fiinte superioare, au dreptul de a controla viata animalelor
Orice alt tip de experiment, cum ar fi cele genetice sau cu tesuturi nu
si implicit de a le supune unor experimente, totusi acestea sunt fiinte care simt durerea cu
sint suficiente pentru a deduce care anume sint rezultatele unor noi
toate ca nu o pot transpune in cuvinte.Experimentele efectuate pe animale nu tin cont de
produse sau efectele macro ale unor schimbari genetice. De aceea
suferintele pe care trebuie sa le indure acestea, iar abilitatea animalelor de a simti durerea
avem nevoie de experimente cu animale, singurele care dau un
le confera dreptul la consideratii de ordin moral. Pe langa faptul ca sunt supuse unor
raspuns asupra reactiei intregului organism la o substanta sau o
experimente carora nu se pot opune, animalele sunt tinute in laboratoare. Acestea sunt
mutatie provocata.
spatii necorespunzatoare, deoarece creaturile sunt inchise in custi,de cele mai multe ori

mult prea mici,privandu-le astfel de dreptul la libertate.De asemenea sunt raportate cazuri

in care ingrijitorii animalelor le supun unor tratamente pline de cruzime care nu sunt

justificate.Acestia tipa la animale, le brutalizeaza si chiar nu le dau apa sau le

infometeaza.O alta problema este reprezentata de faptul ca animalele ce devin subiecti de

experiment nu beneficiaza de tratament veterinar care sa le diminueze eventualele dureri.

Argumentul 2: Exista metode alternative Argumentul 2: Putem evita intr-o anumita masura
experimentele pe subiecti umani
Experimentele pe animale pot fi inlocuite cu succes de experimentele pe culturi de
Putem evita si testarea pe subiecti umani intr-o oarecare masura
tesuturi.Cele mai multe experimente efectuate in zilele noastre sunt facute pentru a
pentru ca in unele cazuri experimentele cu mamifere
determina daca un anumit lucru este daunator fiintei umane.Desi animalele au un organism
superioare[maimute, de exemplu]sunt suficiente, genomul si
asemanator omului ele pot totusi avea reactii diferite. De aceea experimentele efectuate pe
comportamentele acestora fiind foarte asemanatoare celor ale
culturi de tesuturi extrase din corpul uman sunt mai precise.
omului.Astfel macar o parte din efecte pot fi garantate prin testarile

pe animale, urmand a fi apoi explorate efectele asupra omului printr-

un numar mult redus de experimente. Putem astfel evita afectarea

grava a voluntarilor pentru testari sau lansarea pe piata a unor

medicamente cu efecte novice, testate insuficient pentru ca nu

existau subiecti de testare.

Argumentul 3: Experimentele pot duce la mutatii
Experimentele facute pe animale sunt efectuate pentru a observa eventualele reactii ale
organismului.Insa ele pot avea si anumite efecte secundare cum ar fi mutatiile genetice.In
Argumentul 3: Speciile de animale nu sunt afectate de aceste
experimente
Animalele pe care se fac aceste experimente nu sunt din specii pe
cale de disparitie si majoritatea nu sint luate din captivitate, ci sint
timpul experimentelor animalele sunt injectate cu diferite substante ce pot modifica inmultite in laboratoare, cum ar fi diferitele specii de sobolani.

structura celulelor.Acest lucru poate duce la mutatii genetice periculoase ce pot avea ca Suferinta acestora este spre beneficiul speciei animale insasi, pentru

rezultat crearea unor noi boli sau a unor creaturi primejdioase. ca ajungem sa cunoastem mai bine diferite tratamente veterinare sau

boli ale acestor specii, cat si pentru oameni, putand descoperi

medicamente care sa vindece sau sa amelioreze boli atat de

raspandite si distrugatoare.

Concluzii
Din nefericire, numai o mica parte din membrii Comitetelor de etica pentru experimentele pe animale din diferite institutii poseda cunostiinte de cercetare
propriu-zisa. Acest lucru il pune pe cercetator in situatia de a explica cu minutiozitate ceea ce intentioneaza sa faca in materie de tehnica chirurgicala,
anestezie pentru fiecare animal in parte. Aceasta metoda face ca activitatea de cercetare sa devina impracticabila (Astarastoae V., 1998). Controverse
privind studiul pe animale continua sa existe. Discutiile continua sa fie polarizate pe doua mari directii: restrictionarea cercetarilor conduse pe animale si
benefiiciile medicale pe care le presupun aceste cercetari. In prezent un accent deosebit se pune pe "principiul celor trei R": reducerea numarului de animale
folosite pentru experimentare, redefinirea procedurilor de cercetare cu scopul de a diminua durerea animalelor de laborator si inlocuirea (replacement -
engl.) modelelor animale cu alte metode alternative cum ar fi culturile de tesuturi sau modelele matematice.
Aprecierea nivelului etic al unui experiment trebuie efectuat distinctiv la cele trei stadii: preexperiment, experiment, postexperiment. Modul de întocmire
al designului experimental trebuie s fie concetrat pentru oferirea metodelor alternative la experimentele cu animale în toate cele etape ale principiului emis
de Russel !i Burch: înlocuire, reducere, ameliorare. Etica experimental este o condi"ie obligatorie pentru a asigura o bun practic !tiin"ific . Existen"a unui
organism de control care s asigure consultan" !i evaluare designului experimental devine obligatorie pentru controlul implement rii conceptului de etic în
experimentele cu animale.
Bibliografie [1] Astarastoae V., Trif A.B., Essentialia in Bioetica, Ed. Cantes, Iasi, 1998; [2] Pence G.E., Classic cases in Medical Ethics - Accounts of the
cases that have shaped Medical Ethics, with Philosophical, Legal, and Historical Backgrounds, McGraw-Hill, Inc., USA, 1990; [3] Post S.G. (edited by),
Encyclopedia of Bioethics, 3rd edition, 5 vol., Macmillan Reference, USA, 2004; [4] Zimmerman M., Ethical guidelines for investigations of experimental
pain in conscious animals, Pain, 1983, 16: 109-110; [5] *** Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri experimentale
sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991); [6] Declaratia de la Helsinki, adoptata la a 18-a Adunare Generala a Asociatiei
Medicale Mondiale, Helsinki, Finlanda, iunie 1964, cu amendamente elaborate succesiv in 1975, 1983, 1989, 1996, 2000, 2002, 2004.