1

Etica n cercetarea medical efectuat pe animale

Experimentele pe animale se regasesc inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei. In
Grecia Antica vivisectia se practica in scopul observarii structurii si functiei organelor la
animalele vii. In timpul Imperiului Roman, Galen dezvolta vivisectia, ce devine un instrument
important in cadrul investigatiilor fiziologice. Astfel, se practica ligaturarea ureterelor,
demonstrandu-se functia lor de transport al urinei de la rinichi la vezica urinara si se
sectioneaza maduva spinarii la diferite niveluri pentru a se stabili relatiile intre diferiti
nervi spinali si zonele de inervatie la nivelul corpului (Post, 2004). In Evul Mediu,
experimentele pe animale devin mai rare, iar teoriile stiintifice antice sunt privite cu
scepticism. Totusi, la sfarsitul Evului Mediu, se publica o serie de carti despre anatomia
organismului uman (Andreas Vesalius, carti de fiziologie - William Harvey), care studiaza prin
metoda vivisectiei circulatia sangelui in organism.
In anii 1800 experimentul pe animale ramane singura metoda de a elucida diferite
procese fiziologice.
In secolul XX, utilizarea animalelor in scop experimental se extinde, depasind domeniile
farmacologiei si fiziologiei, fiind folosite si in domenii cum ar fi psihologia, testarea produselor
cosmetice, testarea diferitelor produse medicamentoase si a altor produse de larg consum.
Exista legi pentru evaluarea si justificarea utilizarii animalelor in contextul cercetarii
biomedicale si educatiei. Utilizarea animalelor pentru cercetarea biomedicala a fost subiectul
unor indelungi dezbateri si continua sa fie si astazi.
Pe masura ce naintam intr-un ritm accelerat in investigatiile stiintifice, noi probleme (de
exemplu, manipularea genetica a animalelor) privind ngrijirea si utilizarea animalelor de
laborator continua sa apara. Principala ntrebare care da nastere acestor dezbateri filozofice este
daca este sau nu corect, din punct de vedere moral sa se efectueze cercetari pe animale.
Odata cu aparitia umanitarismului, apar si primii filosofi partizani ai drepturilor
animalelor. William Hogarth publica monografia Cele patru stagii ale cruzimii, referindu-se
la tratamentul barbar la care sunt supusi cainii si pisicile, iar Jeremy Bentham argumenteaza ca
abilitatea animalelor de a simti durerea le confera acestora dreptul la consideratii de ordin moral.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, guvernele a numeroase tari aloca fonduri imense in
scopul cercetarii medicale. Se remarca o crestere a numarului de animale folosite in laboratoare.
Totusi, intre anii 1970-1980 izbucnesc cateva scandaluri mari legate de abuzurile la care sunt
supuse animalele de laborator. Totodata, se adopta de catre organizatiile internationale o serie de
acte legislative ce prevad reducerea numarului de animale utilizate in experimente, reducerea
disconfortului produs la animalele de laborator prin diferite metode anestezice si analgezice si
inlocuirea lor cand este posibil cu diferite modele matematice sau cu culturi de tesuturi.
In prezent, oponentii experimentelor pe animale condamna cel mai mult utilizarea
acestora in testele LD-50, in testele Draize (utilizandu-se iepurii, se masoara gradul de iritare la
nivelul ochilor produs de diferite produse cosmetice) si in cazul experimentelor psihologice
(instinctul matern studiat pe puii de maimuta).
In cazul experimentelor militare au fost iradiate maimute pentru a se observa care sunt
efectele expunerii la radiatii si care sunt modificarile comportamentale induse de radiatii. Un caz
2

celebru de abuz asupra animalelor de laborator este experimental efectuat pe primate cu scopul
de asimula leziunile cerebrale de la oameni. Acest experiment s-a desfasurat la Facultatea de
Medicina a Universitatii din Pennsylvania. Ceea ce s-a reprosat cel mai mult cercetatorilor a fost
lipsa anestezierii animalelor, efectuarea de leziuni multiple la maimute fara un scop stiintific bine
definit, intretinerea animalelor in conditii improprii, lipsa unui personal veterinar care sa asigure
intretinerea corespunzatoare a animalelor.
Exista numeroase teorii filozofice care incearca sa explice statutul moral al animalelor.
Termenul de "moral" este definit ca fiind conceptul conform caruia exista pentru oameni
principii intrinseci privind binele si raul.
Cele patru teorii etice principale sunt: utilitarismul, deontologia, inrudirea, unitatea
organica.
Utilitarismul:
Teoriile utilitariste privesc alegerea actiunii care va aduce cele mai mari avantaje pentru
cel mai mare numar de indivizi. Cind facem aceste calcule pentru a stabili daca o actiune este
corecta din punct de vedere moral sau nu, insumam cantitatea totala de bine care va fi rezultatul
unei anumite actiuni si o comparam cu cantitatea totala de rau care va fi cauzat
Deontologia
Deontologia sau viziunea bazata pe drepturi respinge in anumita masura abordarea
utilitarista a nsumarii beneficiilor versus prejudicii cnd se stabileste care actiune este cea mai
morala.
In schimb deontologia afirma ca, atunci cnd se iau aceste decizii, trebuie sa luam
drepturile indivizilor (oameni sau alte specii vii) ca fiind binele suprem. In sens strict
deontologic nu se poate justifica o actiune care altfel ar fi considerate gresita din simpla ratiune
ca produce mai multe consecinte benefice dect daunatoare.
nrudirea
Teoria inrudirii poate fi vizualizata ca o serie de cercuri concentrice inconjurand o fiinta
umana. Cu cat mai mult o persoana (sau specie) se apropie de pozitia noastra la centrul cercului ,
cu atit mai puternica este obligatia noastra fata de acele fiinte care ocupa o pozitie apropiata.
Unitatea organica
Teoria unitatii organice se bazeaza pe premiza ca viata organica este unica si are propria
ei valoare in masura in care este un organism viu care aduce contributii pamintului si are
propriile scopuri.

Justificari etice pentru utilizarea animalelor in cercetare
Metoda proportionalitatii presupune verificarea faptului ca scopurile proiectului de
cercetare sunt proportionale cu specia folosita, cu durerea si disconfortul care va fi produs
animalelor si cu numarul de animale folosite.
Metoda antropomorfismului critic ne permite sa apreciem si sa alinam mai bine
durerea si disconfortul pe care animalele le pot indura in timpul unei proceduri de cercetare si cat
timp traiesc intr-un stabiliment de cercetare. Antropomorfismul critic ne permite sa reducem
costurile etice ale unui experiment.
Experimentele pe animale au avut o contributie remarcabila in descoperirea unor
tratamente pentru diverse boli, mai ales in cazul cercetarilor privind diabetul si hipertensiunea.
Experimentele pe animale sunt necesare, asa cum sunt necesare experimentele pe bolnavi sau
cele facute pe voluntari sanatosi, chiar daca nu exista un beneficiu imediat. Multe tari au adoptat
Coduri practice cu scopul de a proteja animalele utilizate pentru cercetare. Fiecare Comitet de
3

etica urmareste respectarea Codurilor de practica\ si codurilor etice in ceea ce priveste
experimentul pe animale.
Comitetul etic de cercetare al Asociatiei Internationale de Studiu a Durerii (IASP), a
aratat ca studierea mecanismelor durerii cronice pe animale este esentiala, dar ca aceste
experimente necesita o planificare exacta in scopul diminuarii sau evitarii stresului la animale.
Cercetatorii care conduc studii privind durerea si care au drept modele diferite specii de
animale trebuie sa ia in considerare o serie de cerinte privind desfasurarea studiului (IASP
1982):
sa demonstreze utilitatea si potentialele beneficii aduse de experimentul pe animale in
intelegerea mecanismelor durerii acute sau cronice;
daca este posibil, cercetatorul trebuie sa incerce stimulul dureros pe el insusi, in cazul
stimulilor durerosi neinvazivi;
sa fie posibila aprecierea unor niveluri de durere prin observarea modificarilor de
comportament ale animalului fata de normal;
cercetatorul sa se asigure ca animalul este expus la stimulul de intensitate minima care sa
faca posibila desfasurarea experimentului;
animalul care sufera o durere cronica sa primeasca tratament pentru usurarea suferintei
sale;
Studiile despre durere care se realizeaza pe animale paralizate cu blocanti
neuromusculari:
nu trebuie sa fie conduse in absenta unei anestezii generale, iar
durata experimentului sa fie cat mai scurta posibil, atat cat sa permita o concluzie pertinenta, la
fel si numarul de animale implicat in experiment(Zimmermann, 1983).
Suferinta animalelor in cercetarea biomedicala si educatie exista in mod direct, fiind
datorata unei proceduri experimentale pe care animalul a suportat-o sau ntretinerii inadecvate
care ii este oferita sau amindurora.
Suferinta este:
a) Durere si disconfort. Durerea este definita de catre Asociatia Internationala pentru Studiul
Durerii ca "o experienta senzoriala si emotionala neplacuta, asociata cu lezarea potentiala sau
efectiva tisulara". Disconfortul este definit ca "o schimbare minima in nivelul adaptativ al
animalelor sau homeostaziei ca rezultat al schimbarilor biologice, fizice, sau psihologice ce au
loc in mediul lor".
b) Neliniste si teama. Nelinistea este definite ca" o stare emotionala ce implica excitabilitate si
atentie crescuta, determinate de un pericol necunoscut care poate fi present in imediata apropiere.
Frica e nefinite " asemanator, numai ca frica s-ar referi la un pericol cunoscut sau trait in
imediata apropiere.
Consideratiile etice privind actul medical au reprezentat o parte integranta a medicinii
moderne nca de la nceputuri. Bioetica si deontologia medicala nu au fost considerate stiinte
multidisciplinare distincte pna n anii '80, cnd etica medicala si dreptul medical s-au dezvoltat
ca entitati separate, devenind arii de interes academic si profesional. Factorii care au condus la
aceasta dezvoltare: explozia noilor tehnologii si proceduri medicale si dezumanizarea actului
terapeutic.
Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri
experimentale sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991, adoptata
si de tara noastra) a mai suportat o serie de modificari legislative in 1992, 1993, 1997 si 2003. Ea
prevede reducere numarului de experiente pe animale si a numarului de animale din cadrul
4

acestor cercetari. Studiul pe animale poate fi realizat doar in cazul cercetarii in scopul profilaxiei,
a diagnosticului si tratamentului unor boli, in domeniul anchetelor medico-legale, in invatamant,
pentru studierea unor mecanisme fiziologice si protectia mediului (art. 2). In toate procedurile
trebuie aplicate metode de anestezie generala, de analgezie sau orice alte metode concepute in
scopul diminuarii pe cat posibil a durerii si stresului suferite de animal. Exceptie fac cazurile in
care metodele de reducere a durerii interfera cu rezultatele cercetarii si cand stimulul dureros
aplicat la animal nu produce modificari ale starii fiziologice a acestuia(art. 8).
Legislatia privind protectia animalelor exista si este functionala n multe tari europene de
peste 80 ani (n Marea Britanie din 1911). Interesul crescut n ultimii ani privind experimentul
medical pe animal este determinat de o noua viziune stiintifica, ecologica, umanista si integrativa
ce caracterizeaza acest mileniu. Utilizarea animalelor pentru cercetare se afla sub control n unele
tari ale UE prin prevederile "Conventiei Europene de protectie a animalelor vertebrate, utilizate
n experimente si n alte scopuri stiintifice". In Marea Britanie exista un cod de buna practica
privind utilizarea animalelor n practica stiintifica.
n aceste documente exista prevederi referitoare la beneficiile si riscurile legate de
folosirea animalelor n cercetare. De exemplu Scientific Steering Committee al Comisiei
Europene considera ca primatele neumane sunt necesare n cercetarea biomedicala pentru
urmatoarele motive:
pentru a asigura siguranta; multe vaccinuri noi sau medicamente necesita a fi evaluate
pentru specificitate si siguranta ntr-un sistem imun apropiat de cel uman nainte de a
intra n cercetarea clinica pe subiecti umani
pentru a determina eficacitatea primatelor neumane pentru infectii pentru care nu exista
nici un alt model animal recomandat; aceste studii, denumite dovada de principiu (proof
of principie) sunt esentiale n cresterea interesului si dezvoltarea capitalului pentru
trialurile clinice.
n utilizarea animalelor ca elemente de experiment se ridica mai multe probleme etice:
reproducerea si hranirea animalelor, inclusiv obtinerea animalelor prin histerectomie
utilizarea izolatoarelor si a containerelor de izolare
recoltari de snge sau tesuturi, organe si utilizarea eutanasiei
utilizarea animalelor nascute prin histerectomie si mentinerea n conditii stricte de izolare
este considerata o metoda traumatizanta, n Marea Britanie fiind interzisa despartirea
animalelor nainte de patru saptamni de viata
animalele folosite n scop experimental trebuie sa fie sanatoase si fara probleme
comportamentale, izolarea putnd genera modificari de comportament
recoltarea de organe si tesuturi, ca si eutanasia folosite n experiment pot genera
suferinta, recoltarea secventiala de organe fiind inacceptabila.
Din nefericire, numai o mica parte din membrii Comitetelor de etica pentru
experimentele pe animale din diferite institutii poseda cunostiinte de cercetare propriu-zisa.
Acest lucru il pune pe cercetator in situatia de a explica cu minutiozitate ceea ce intentioneaza sa
faca in materie de tehnica chirurgicala, anestezie pentru fiecare animal in parte. Aceasta metoda
face ca activitatea de cercetare sa devina impracticabila (Astarastoae V., 1998).
Controverse privind studiul pe animale continua sa existe. Discutiile continua sa fie
polarizate pe doua mari directii: restrictionarea cercetarilor conduse pe animale si benefiiciile
medicale pe care le presupun aceste cercetari. In prezent un accent deosebit se pune pe
"principiul celor trei R": reducerea numarului de animale folosite pentru experimentare,
redefinirea procedurilor de cercetare cu scopul de a diminua durerea animalelor de laborator si
5

inlocuirea (replacement- engl.) modelelor animale cu alte metode alternative cum ar fi culturile
de tesuturi sau modelele matematice.











BIBLIOGRAFIE
1. Cruce Mihai, Etica cercetarii stiintifice - studii experimentale, curs pentru doctoranzi,
UMF Craiova, 2006
2. Belis Vladimir, Gangal Marius, Cadrul juridic si deontologic al practicii medicale, Ed.
Viata Medicala Romneasca, Bucuresti, 2002
3. Stoica O., "Genetica versus Bioetica", Ed. Polirom, Iasi, 2002
4. Astarastoae V., Trif A.B., Essentialia in Bioetica, Ed. Cantes, Iasi, 1998;
5. Pence G.E., Classic cases in Medical Ethics - Accounts of the cases that have shaped
Medical Ethics, with Philosophical, Legal, and Historical Backgrounds, McGraw-Hill,
Inc., USA, 1990;
6. Post S.G. (edited by), Encyclopedia of Bioethics, 3rd edition, 5 vol., Macmillan
Reference, USA, 2004;
7. Zimmerman M., Ethical guidelines for investigations of experimental pain in conscious
animals, Pain, 1983, 16: 109-110;
8. Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri experi
mentale sau cu alte scopuristiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991);
9. Declaratia de la Helsinki adoptata la a 18-a Adunare Generala a Asociatiei Medicale
Mondiale, Helsinki, Finlanda, iunie 1964, cu amendamente elaborate succesiv in 1975,
1983, 1989, 1996, 2000, 2002, 2004.