ETICA CERCETĂRII PE

SUBIECŢI UMANI

Conf. dr. Beatrice Ioan

• Cercetarea biomedicală este esenţială pentru
progresul ştiinţei şi al umanităţii în general.

• Cercetarea pe subiecţi umani se desfăşoară în întreaga

lume de mai mult de un secol.

• Acest domeniu a beneficiat de reglementări

legislative şi etice încă de la începutul anilor 1900.

• Numeroase abuzuri în cercetarea pe subiecţi umani→

reglementări internaţionale
 Experimentele din lagărele naziste
Circa 26 tipuri de experimente...
• Ingestia de apă sărată
• Expunerea la temperaturi şi presiuni extreme
• Transplante de oase şi membre fără indicaţie medicală
• Injectare de bacterii- testarea eficienţei noilor medicamente
antibacteriene.
• Încercarea de a obţine gemeni siamezi prin ligaturarea vaselor
de sânge şi a organelor a doi gemeni care, în final, au decedat
ca urmare a infecţiei.
• Producerea de leziuni care mimau plăgile produse de armele
de foc şi infecţiile de front pentru a testa variate potenţiale
tratamente.
• Copii cu păr blond şi ochi căprui au fost supuşi injectării de
metilen albastru în ochi în tentativa de a obţine schimbarea
permanentă a culorii ochilor; rezultatul a fost orbirea şi
moartea a mulţi dintre aceşti copii.
 Probleme etice
• Nu a existat consimţământ informat
• Subiecţii nu au ştiut ca vor fi supuşi unor experimente
• Nu a existat posibilitatea refuzului sau retragerii din
cercetare
• Nu au existat nici un fel de tentative de a minimiza
riscurile la care erau supuşi subiecţii.
• Exploatarea unei populaţii vulnerabile
• De cele mai multe ori ipotezele şi design-urile
experimentelor erau aberante.
 Codul de la Nuremberg (1947)
• Primul document internaţional privind principiile etice în
cercetare, centrat pe participanţi şi drepturile lor.

• Scop - să conştientizeze umanitatea asupra atitudinii ce ar

trebui avută faţă de cercetarea medicală

• Cuprinde trei principii ce trebuie respectate în cercetarea

medicală:
→ respectul pentru persoane,
→ beneficiul
→ justeţea (dreptatea).
 Codul de la Nuremberg (1947)
I. Valoarea ştiinţifică a studiului
- Design adecvat formulat dpdv ştiinţific

- Rezultatele
- benefice pentru societate
- nu pot fi obţinute prin alte mijloace;

- Fundamentat pe rezultatele obţinute din studii pe animale şi

cunoştinţe privind istoria naturală a bolii- justificarea studiului;

- Conduse numai de către persoane cu calificare ştiinţifică;

II. Protejarea participanţilor

- Consimţământul voluntar al participanţilor;

- Nu trebuie efectuat un studiu care ar putea duce la decesul sau

lezarea participanţilor- excepţie: cercetătorul participă el însuşi
ca subiect în experiment;

- Beneficii › riscuri

- Măsuri pentru evitarea lezării sau decesului participanţilor;

- Dreptul de a decide terminarea participării într-o cercetare

- Cercetătorul - să fie pregătit să-l încheie dacă el consideră că

continuarea experimentului va produce leziuni, dizabilităţi sau
decesul participanţilor.
 Declaraţia de la Helsinki

• Adoptată de Asociaţia Medicală Mondială (1964)

• Primul efort semnificativ al comunităţii medicale de a

reglementa cercetarea pe subiecţi umani

• Porneşte de la Codul de la Nuremberg şi leagă

principiile acestuia de Declaraţia de la Geneva
(1948).
 Declaraţia de la Helsinki
A cunoscut mai multe revizuiri şi amendamente de-a
lungul timpului, printre care:

• Posibilitatea participării la cercetarea medicală a

persoanelor incompetente (minori, bolnavi psihic etc)
pe baza consimţământului prin reprezentant legal.

• 1983- pentru participarea în cercetarea biomedicală a

minorilor este necesar consimţământul
părinţilor/reprezentantului legal precum şi acceptul
minorului- refuzul minorului este suveran!
 Declaraţia de la Helsinki
• Distincţia între cercetare terapeutică şi cercetare
neterapeutică

• 1975- obligativitatea evaluării propunerilor de

cercetare de către un comitet independent (IRB- SUA
sau comitete de etică a cercetării în alte ţări)

• Obligaţia cercetătorilor de a dezvălui conflictele de

interese
 Declaraţia de la Helsinki
• Protecţii speciale şi justeţe distributivă
→ cercetarea este justificată numai dacă există
posibilitatea rezonabilă ca populaţia inclusă în studiu să
beneficieze de pe urma rezultatelor cercetării (ex. distribuirea
beneficiilor cercetării în ţările în curs de dezvoltare).

În cursul planificării unei cercetări să se identifice accesul

participanţilor după finalizarea cercetării la metodele
profilactice, diagnostice sau terapeutice identificate în
cercetare ca fiind benefice sau accesul acestora la alte îngrijiri
de sănătate necesare- descrise în protocolul cercetării.

→ distribuirea echitabilă a riscurilor şi beneficiilor.

 Declaraţia de la Helsinki
Studii placebo
• Grijă extremă în efectuarea de cercetări cu placebo
• Astfel de metode trebuiesc folosite numai în absenţa unei
terapii cunoscute şi demonstrate.
• O cercetare cu placebo poate fi acceptabilă etic, chiar dacă este
disponibilă o terapie demonstrată, în următoarele circumstanţe:
→ atunci când folosirea de placebo este necesară din
motive fundamentate ştiinţific pentru determinarea eficacităţii
sau siguranţei unei metode profilactice, diagnostice sau
terapeutice;
→atunci când este cercetată o metodă profilactică,
diagnostică sau terapeutică pentru o afecţiune minoră, iar
pacienţii care primesc placebo nu sunt supuşi unor riscuri
suplimentare sau afectări serioase sau ireversibile;
 Declaraţia de la Helsinki
Ultima revizuire → a 59-a Adunare Generală AMA, Seul, 2008
→ precizări suplimentare, mai restrictive, pentru studiile placebo

→ beneficiile, riscurile şi eficacitatea unei noi intervenţii

trebuiesc testate comparativ cu cea mai bună intervenţie
demonstrată existentă la acel moment, cu excepţia
următoarelor circumstanţe:

• folosirea placebo/neaplicarea tratamentului este acceptabilă în

studiile în care nu există intervenţii curente demonstrate;

• atunci când, din motive metodologice justificate ştiinţific, este

necesară utilizarea placebo pentru a determina eficacitatea sau
siguranţa unei intervenţii, iar pacienţii care primesc placebo
sau nu sunt trataţi nu au riscul de a suferi leziuni serioase sau
ireversibile. Trebuie manifestată grijă extremă pentru a nu se
abuza de această opţiune.
 Convenţia de la Oviedo
I. Protecţia participanţilor la cercetare

Condiţii cumulative pentru studiile pe subiecţi umani:

- Nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe
umane, de eficacitate comparabilă
- Riscuri proporţionale cu beneficiile potenţiale ale cercetării;
- Proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competentă
după ce a făcut obiectul unei examinări independente
asupra pertinenţei sale ştiinţifice şi a acceptabilităţii sale pe
plan etic;
- Persoana pe care se fac cercetări este informată asupra
drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege
pentru protecţia sa;
- Consimţământul a fost dat în mod expres şi a fost consemnat în
scris- poate fi retras în orice moment, în mod liber.
 Convenţia de la Oviedo
II. Protecţia persoanelor fără capacitate de a consimţi pentru
participarea la o cercetare- Condiţii cumulative (suplimentare)

• rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale

şi directe pentru sănătatea lor;
Excepţii:
- cercetarea îmbunatăţeşte semnificativ înţelegerea ştiinţifică a
bolii → beneficiu pentru persoana în cauză sau pentru alte
persoane din aceeaşi categorie de vârstă sau boală.
- risc minim pentru persoana în cauză.

• cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe

subiecţi capabili să îşi dea consimţământul;
• autorizarea reprezentantului legal în scris;
• persoana în cauză nu are obiecţii.
 Directive ale CE
• 2001/20/EC - privind buna practică clinică în desfăşurarea
trialurilor clinice cu produse medicamentoase de uz uman

• 2005/28/EC - ghid de bună practică clinică privind studierea

produselor medicamentoase de uz uman şi cerinţele pentru
autorizare producerii şi importării unor asemenea produse
↓
Obligaţiile sponsorului şi investigatorului
Obligativitatea evaluării proiectului de cercetare de către un
comitet de etică
Necesitatea protejării participanţilor şi a persoanelor vulnerabile
Obligativitatea şi maniera de raportare a efectelor adverse
→ Adoptarea principiilor GCP şi a ghidului aferent în
trialurile clinice
→ Se referă la toate trialurile clinice, incluzând pe cele
de biodisponibilitate şi bioechivalenţă.

→ GCP → set de cerinţe etice şi ştiinţifice recunoscute

internaţional care trebuiesc respectate pentru
realizarea design-ului, desfăşurarea, înregristrarea şi
raportarea trialurilor clinice pe subiecţi umani.
↓
Certitudinea că drepturile, siguranţa şi starea de bine
a participanţilor în trialuri clinice sunt protejate, iar
rezultatele studiului sunt credibile
 Premiză → protejarea drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
 Drepturile, siguranţa şi binele subiecţilor primează faţă de interesele ştiinţei
şi ale societăţii
 Trialurile clinice trebuie să aibă o fundamentare ştiinţifică şi etică solidă
 Cercetători calificaţi prin educaţie, training şi pentru astfel de activităţi

Protejarea subiecţilor trialurilor clinice

↓
• Evaluarea riscului pe baza rezultatelor experimentelor toxicologice
anterioare trialurilor
• Evaluarea de către comitete de etică şi autorităţi competente ale statelor
membre
• Reguli de protejare a datelor personale

Protecţie specială pentru persoanele care nu pot consimţi

↓
• Beneficii directe > riscurile
• CI al reprezentantului legal, în colaborare cu medicul curant
 Protejarea sănătăţii participanţilor
↓
I. Evitarea trialurilor repetitive
↓
→ Există considerente de ordin public care se opun efectuării de
testări repetate pe oameni și animale atunci când nu există un
motiv bine justificat. (Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod
comunitar cu privire la medicamentele de uz uman)

→ Armonizarea cerinţelor tehnice pentru dezvoltarea noilor

produse medicinale în ţările UE (ICH- International
Conference on Harmonization)
→ Crearea unei baze de date care să grupeze informaţii
referitoare la conţinutul, data începerii şi data terminării
trialurilor clinice la care să aibă acces toate statele membre-
respectarea confidenţialităţii
II. Monitorizarea reacţiilor adverse produse în cursul trialurilor
clinice → oprirea trialurilor cu un nivel inacceptabil al
riscului.
Raportarea efectelor adverse
• Investigatorul raportează toate efectele adverse serioase
sponsorului (excepţie- situaţiile prevăzute în broşura
investigatorului)
• Sponsorul ţine evidenţa efectelor adverse care au fost raportate
de investigator → raportare la autorităţile şi CE din ţara unde
se desfăşoară studiul

III. Comitete de etică a cercetării cu experienţă în domeniul bolii

de care suferă persoanele incluse în studiu/pediatrie

Trialuri multicentrice
→ pe teritoriul unui singur stat → statul stabileşte procedura, nr.
de opinii ale CE necesare pentru elaborarea unei opinii unice
→ pe teritoriul a mai multe ţări → o singură opinie pentru
fiecare ţară
 Cadru legislativ naţional
- Legea 206/2004, privind buna practică în cercetare
- Legea 46/2003, privind drepturile pacientului
- Legea 677/2001, privind protecţia datelor personale

- Codul de Deontologie al Colegiului Medicilor din România

- Regulile pentru buna practică în studiul clinic- Agenţia
Naţională a Medicamentului (ANM)

- Ordonanţa nr.37 din 30 ianuarie 2002 şi legea nr.471 din 9

iulie 2002 pentru protecţia animalelor folosite în scopuri
ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale
 Principii legislative

• Respect faţă de fiinţa umană

• Protecţia animalelor- prevenirea sau minimizarea suferinţei

animalelor folosite în cercetare

• Protecţia mediului înconjurător

↓
“Buna conduită în cercetare-dezvoltare trebuie să se desfăşoare
cu ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului
ecologic, asigurîndu-se protecţia acestora faţă de eventualele
agresiuni produse de ştiinţă şi tehnologie”
 Respect faţă de fiinţa umană
• Autonomie
- obţinerea consimţământului informat pentru
participarea în cercetare
- protejarea persoanelor cu autonomie limitată
- protejarea datelor personale → confidenţialitate

• Beneficiu
Beneficiu maxim/riscuri minime

• Justiţie - distribuire echitabilă a riscurilor şi

beneficiilor cercetării
 Consimţămîntul informat
1. Informarea
- Subiectul urmează a fi inclus într-o cercetare medicală
- Obiectivul cercetării
- Descrierea procedurilor
- Riscuri şi beneficii potenţiale- repararea prejudiciilor
- Posibilitatea ca subiectul să se retragă din cercetare la orice
moment
- Recompensa
- Respectarea confidenţialităţii- datele vor fi analizate doar de
persoane abilitate (cercetător, sponsor, membrii ai comisiei
de etică)
- Datele persoanei de contact
 Consimţămîntul informat
2. Înţelegerea informaţiei
- Evitarea limbajului tehnic
- Modalităţi particulare de comunicare cu membrii
unor minorităţi- ex. limba maternă
- Posibilitatea ca potenţialii participanţi să adreseze
întrebări privind cercetarea

3. În timp util - înainte de începerea studiului

4. Luarea deciziei în mod voluntar

 Protejarea persoanelor vulnerabile
1. Persoane incompetente
- Consimţămîntul pentru participare este dat de altă persoană
- Acordul persoanei este solicitat ori de câte ori acest lucru este posibil-
dezacordul este decisiv
- Cercetarea se poate efectua numai dacă aduce beneficii directe pentru
aceste persoane şi nu se poate derula pe alte tipuri de subiecţi

2. Minorităţi
Populaţia Rromă – grupul minoritar cel mai sărac şi lipsit de putere
din România (ONU, 2003)

3. Persoane cu venituri reduse - nivelul ridicat al recompensei poate

deveni coerciv

4. Deţinuţi- vulnerabilitatea derivă din starea privativă de libertate

 Confidenţialitatea
Precauţii speciale în cercetarea pe:
- Bolnavi psihic
- Persoane cu HIV/SIDA
↓
- Nivelul scăzut de educaţie medicală în
populaţie
- Concepţii greşite
- Risc de stigmatizare/marginalizare
 Abateri de la buna conduită în
cercetare
• neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, înregistrarea
şi/sau stocarea eronată a rezultatelor;
• ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
• confecţionarea de rezultate;
• înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
• interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi
deformarea concluziilor;
• plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori;
• prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
• publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca
elemente de noutate ştiinţifică
• neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
 Abateri de la buna conduită în
cercetare
• nedezvăluirea conflictelor de interese;
• introducerea de informaţii false în solicitările de
granturi sau de finanţare;
• deturnarea fondurilor de cercetare;
• lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea
începerii proiectului, cu privire la: drepturi salariale,
răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor
cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;
• lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea
condiţiilor de confidenţialitate;
 Sancţionarea abaterilor

• Sesizare în scris, pe bază de dovezi

• Informarea persoanei incriminate cu privire la
începerea anchetei, motivele şi dovezile existente
• Termen de răspuns- 30 zile de la depunerea sesizării
• Verdict, recomandări către conducătorul instituţiei
• Contestaţie- la Comisia naţională de etică- rezolvare
în 30 de zile
 Sancţionarea abaterilor
Tipuri de sancţiuni:

• Înlăturarea persoanei din echipa de cercetare

• Schimbarea responsabilului de proiect
• Retragerea şi/sau corectarea lucrărilor publicate cu
încălcarea regulilor de bună conduită
• Mustrare scrisă
• Retrogradare din funcţie
• Suspendare din funcţie
• Concedierea
Evaluarea proiectelor de
cercetare
 Reguli
→ Orice cercetare/studiu pe subiecţi umani
trebuie precedată de o evaluare ştiinţifică şi
etică.

→ Este obligatorie monitorizarea continuă pe tot

parcursul cercetării/studiului, cu scopul de a
verifica respectarea protocolului şi a
principiilor etice.
 Considerente generale
I. Evaluarea ştiinţifică
Cf. Decl. Helsinki- cercetarea pe subiecţi umani trebuie
să respecte principiile ştiinţifice unanim acceptate şi
să aibă la bază date de specialitate relevante.

Obiective:
- Evaluarea design-ului studiului
- Evaluarea metodelor de minimizare a riscului şi
maximizare a beneficiilor
 Considerente generale
II. Evaluarea etică are ca scop principal protejarea
drepturilor, siguranţei şi a stării de bine a
participanţilor.

• Evaluările ştiinţifică şi etică nu pot fi separate → o

cercetare fără valoare ştiinţifică este neetică
↓
- Riscuri inutile pentru participanţi
- Irosirea de resurse umane şi materiale
 Considerente generale
• Comitetele de etică a cercetării pot funcţiona la nivel naţional,
regional, local sau instituţional

• Componenţă:
- Echilibrată, în aşa fel încât să poată realiza evaluarea
completă şi adecvată a propunerilor de cercetare: medici,
oameni de ştiinţă, asistente medicale, avocaţi, clerici, eticieni,
persoane din afara comunităţii ştiinţifice (reprezintă valorile
morale şi culturale ale comunităţii).

- Cooptarea periodică de diferiţi specialişti în funcţie de tipurile

de propuneri analizate
 Jaloane în evaluare
• Consimţământul informat

• Minimizarea/prevenirea riscurilor şi maximizarea beneficiilor

• Păstrarea confidenţialităţii

• Metodologia cercetării:
- design adecvat
- criterii echitabile de includere şi excludere a subiecţilor
în cercetare
 Jaloane în evaluare
• Identificarea problemelor de vulnerabilitate a
participanţilor (copii, bolnavi psihici, deţinuţi,
minorităţi etc) şi a măsurilor luate în vederea
asigurării de protecţii speciale

• Nivelul recompensei materiale

 Jaloane în evaluare
• Identificarea eventualelor conflicte de interese

• Urmărirea utilizării datelor obţinute în cercetare

• Protejarea confidenţialităţii datelor participanţilor

• Evaluarea sponsorului

• Evaluarea calificării investigatorului

• Monitorizarea continuă a cercetării

 Comisia Naţională de Etică

- Structură independentă
- Membrii- persoane cu activitate recunoscută în domeniu
- Remuneraţi de către autoritatea de stat pentru cercetare-
dezvoltare
- Îşi desfăşoară activitatea în plen şi pe comisii de etică:
- Ştiinţe socio-umane
- Ştiinţe legate de lumea viului
- Ştiinţe tehnice şi exacte
- Poate apela la experţi independenţi
 Comisia Naţională de Etică
Roluri
- Stabilirea principiilor etice în cercetare
- Monitorizarea aplicării principiilor etice în cercetare
- Stabilirea procedurilor pentru cazurile de
comportament ştiinţific neadecvat
- Elaborarea opiniilor şi recomandărilor privind
problemele etice ridicate de evoluţia ştiinţei
- Evaluarea studiilor de fază I-III şi IV multicentrice
 Comisiile de etică instituţionale
- Funcţionează în instituţiile în care se desfăşoară activitate de
cercetare
- Componenţa- propusă de consiliile ştiinţifice/ administraţie

Sarcini
- Monitorizarea aplicării principiilor etice în cercetare într-un
anumit domeniu
- Evaluare etică şi follow-up a proiectelor de cercetare (cel puţin
o dată pe an)
- Evaluarea studiilor monocentrice de fază I şi a studiilor de
bioechivalenţă
 Comisiile de etică instituţionale
Structură
• Cel puţin 5 membri
• Cel puţin o persoană din afara domeniului ştiinţei
• Cel puţin o persoană fără legătură cu instituţia în care
urmează să se deruleze cercetarea
• Pot fi invitaţi:
* profesionişti din domenii de interes,
* persoane din comunitatea în care urmează să se
deruleze cercetarea