Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași

Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului

“Cristofor Simionescu”
Departamentul de Inginerie Chimică
Specializarea: Ingineria Procedeelor Nepoluante-Master

Procese Necatalitice Eterogene

Gaz- Lichid
PROIECT

Îndrumător:
Șl. Dr. Ing. Tataru-Fărmuș Ramona-Elena

Student:
Naghi Luminița Ionela

Anul universitar 2022-2023

Semestrul I

1
 CAPITOLUL 1: Introducere

Impactul potențial negativ asupra mediului, social și economic al încălzirii globale a

încurajat eforturile pe scară largă de reducere a emisiilor de CO 2 și a altor gaze cu efect de
seră. CO2 îngheață la 203,15 K (−70 °C) și, prin urmare, trebuie separat corespunzător de
fluxurile de gaz într-un proces criogenic. CO2 este utilizat pe scară largă în aplicații
industriale, cum ar fi producția de uree, sinteza metanolului, băuturi carbogazoase și unități de
refrigerare și procesul îmbunătățit de recuperare a uleiului. Prin urmare, sunt necesare
tehnologii de captare și stocare a CO2 rentabile și ecologice.

1.1. Captarea dioxidului de carbon folosind soluția PC

Atunci când un amestec gazos care conține CO2 este adus în contact direct cu o fază
lichidă în condiții adecvate într-o unitate de absorbție a CO 2, absorbția CO2 are loc atât prin
mecanismul de reacție, cât și prin mecanismul de transfer de masă.
Unitatea constă dintr-o secțiune de absorbție în care CO2 este îndepărtat dintr-un
curent de gaz prin solvent PC și o secțiune de regenerare în care capacitatea de absorbție a
solventului utilizat este restabilită. În secțiunea de absorbție, fluxul de gaz care conține CO 2
trece prin coloana de absorbție și intră în contact cu solventul lichid care intră în coloană de
sus. În această etapă, CO2 este transferat din curentul de gaz în solventul lichid. Acest lucru
oferă un gaz tratat cu conținut scăzut de CO 2, care iese din partea superioară a coloanei,
precum și un solvent bogat cu conținut ridicat de CO 2, părăsind partea de jos a coloanei.
Pentru a asigura o forță motrice suficientă în absorbant pentru transferul CO 2 din fluxul de gaz
natural în soluția săracă, procesul PC este operat la presiuni ridicate
O presiune mare de funcționare este în favoarea unei presiuni parțiale mai mari de CO 2
în fluxul de gaz natural decât presiunea de echilibru a CO 2 peste soluția de carbonat.
Presiunea ridicată de funcționare permite, de asemenea, absorbantului să funcționeze la
temperaturi apropiate de punctul de fierbere atmosferic al soluției de potasiu (373,15–413,15
K) fără evaporarea excesivă a soluției. Astfel, procesul funcționează la o temperatură ridicată,
iar CO2 este absorbit aproape la aceeași temperatură în care este desorbit. Acest lucru este
posibil deoarece căldura dorită de absorbție a soluției de PC promovat este aproape sau sub
cea a apei. În plus, temperatura ridicată previne condensarea hidrocarburilor. Aceste fapte nu
numai că elimină necesitatea de a răci curentul de gaz natural înainte de intrarea în absorbant,
dar elimină și nevoia de a încălzi soluția bogată înainte de intrarea în dispozitivul de stripare.
Temperaturile ridicate ale absorbantului cresc solubilitatea carbonatului de potasiu și a
bicarbonatului de potasiu, ceea ce determină utilizarea soluțiilor concentrate de 20-40% în
greutate carbonat de potasiu. Această condiție îmbunătățește eliminarea gazului acid din
sistem. O concentrație de soluție de 30% în greutate carbonat de potasiu este o valoare de
proiectare adecvată și acceptată pentru cele mai multe aplicații. Inhibitorii de coroziune,
precum V2O5, au fost utilizați pentru proces cu succes. Concentrația inhibitorului depinde de
starea suprafeței oțelului și de chimia soluției.

2
 1.2. Reducerea dioxidului de carbon din atmosferă

Emisia de dioxid de carbon în atmosferă este recunoscută ca principalul motiv pentru

efectele schimbărilor climatice, inclusiv încălzirea globală, modificările nivelului mării, veri
extrem de calde și ierni reci și probleme agricole. Deoarece combustibilii fosili vor continua
să fie o sursă de energie în viitorul apropiat, este inevitabil ca emisiile de dioxid de carbon în
atmosferă să continue, ceea ce duce la alte efecte ale schimbărilor climatice. Prin urmare,
conceperea unui mod economic, stabil și prietenos cu mediul pentru a reduce aceste efecte
este esențială.

1.3. Tehnici de reducere a dioxidului de carbon

Tehnologii de captare a CO2

Precombustie Oxi-combustie Post-combustie

- Membrane de - Adsorbție chimică

- Adsorbție transport oxigen
chimică - Adsorbție fizică
- Proces de recuperare
- Adsorbție fizică - Absorbție fizică
auto-termică
- Absorbție fizică - Separare criogenică
- Membrane de
- Membrane transport ionic - Membrane
- Bucla chimică - Oxigen criogenic - Metode biochimice
- Bucla chimică - Lichide ionice

Figura 1: Tehnologii care se ocupă cu procesele de captare a CO2 de pre-combustie, oxi

combustie și post-combustie
Captarea și stocarea dioxidului de carbon este o modalitate eficientă de reducere a
emisiilor de CO2 în atmosferă. Sunt și alte metode de captare a dioxidului de carbon, cum ar fi
absorbția, adsorbția, membrana, separarea criogenică (un singur proces de captare și
comprimare) și o combinație a acestor tehnici. Dintre aceste tehnologii, absorbția este în
prezent cea mai apropiată de a fi realizată comercial.
Metodele de captare și stocare a CO 2 pot fi clasificate în trei grupe principale care
includ captarea CO2 în precombustie, oxi-combustie și post-combustie (figura 1).

3
 1.4. Absorbția chimică a dioxidului de carbon

În absorbția chimică, CO2 prezent în fluxul de gaz reacționează cu un solvent chimic

pentru a forma un compus intermediar. Ca rezultat, CO 2 este eliminat din gazele de ardere.
Soluția de solvent, care conține compușii intermediari, este încălzită cu abur de joasă presiune
pentru recuperare, iar CO2 eliberat este captat, presurizat, transportat și apoi stocat. Solventul
recuperat, care conține doar cantități mici de CO 2 dizolvat și compușii săi intermediari, este
apoi reciclat înapoi în procesul de absorbție. Atunci când solvenții chimici sunt utilizați pentru
un flux mare de gaz cu o presiune parțială relativ scăzută a CO 2, provocările sunt de scară,
eficiență, stabilitate și coroziune. Este necesară o cantitate mare de solvent care suferă
modificări semnificative în starea sa, iar acest lucru duce la investiții de capital mari și costuri
cu energie.
Absorbția chimică de către monoetanolamină (MEA) este de departe cea mai matură
tehnologie pentru captarea post-combustie. În ciuda tuturor dezavantajelor, absorbția chimică
(MEA) este singura tehnologie matură comercializată pentru captarea post-combustie. Doar
îmbunătățiri minore pot fi posibile pentru procesul MEA, deoarece multe cercetări au fost
deja efectuate în ultimii 60 de ani și ceva. Pe de altă parte, stabilitatea aminelor și consumul
de energie al procesului de stripare au loc mare de îmbunătățire. S-a raportat că utilizarea de
amine mixte (primare, secundare și terțiare) oferă îmbunătățiri față de aminele individuale,
adică reactivitate și stabilitate mai mari, viteze de circulație reduse și costuri scăzute de
regenerare.
O serie de solvenți chimici pot fi utilizați pentru captarea CO 2 prin absorbție chimică,
cum ar fi aminele, amoniacul, soluțiile ionice și carbonatul de potasiu. Proprietățile favorabile
ale absorbantului comercial pentru separarea dioxidului de carbon dintr-un flux de gaz includ
capacitate mare de absorbție, rate mari de absorbție pentru CO2, stabilitate termică și chimică
ridicată, cerințe scăzute de energie de regenerare, presiune scăzută de vapori, greutate
moleculară scăzută, vâscozitate scăzută și viteze scăzute de coroziune.

1.5. Variante tehnologice

1.5.1. Absorbția în soluții activate de carbonat de potasiu

Soluția apoasă de carbonat de potasiu poate fi utilizată atât pentru captarea dioxidului
de carbon post-combustie, cât și precombustie. O serie de cercetători au arătat solubilitatea
CO2 în carbonat de potasiu apos, la o viteză de reacție relativ lentă și cu cerințe reduse de
energie de regenerare. Când 0,6 m piperazină a fost utilizată ca aditiv în 20% în greutate
carbonat de potasiu, presiunea parțială de echilibru a fost scăzută cu aproximativ 85% la
încărcările intermediare și rata de absorbție a fost crescută cu un ordin de mărime. Căldura de
absorbție crește, de asemenea, de la 15,54 la 42 kJ/mol, iar capacitatea este comparabilă cu
alte amine. Adăugarea de MEA în cantități mici a crescut rata globală de absorbție a CO 2 în
carbonatul de potasiu cu mai mult de un ordin de mărime.

4
1.5.2. Absorbția în soluții de amoniac

S-a demonstrat că o soluție apoasă de amoniac are avantaje semnificative față de

aminele convenționale, inclusiv costuri mai mici cu solvenți, încărcări mari de absorbție și
cerințe mai puține de energie pentru regenerarea solventului. Cu toate acestea, presiunea de
vapori a amoniacului este mult mai mare, ceea ce duce la pierderi semnificative de solvenți.
Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a preveni sau reduce pierderea de solvent prin
curățare, ceea ce crește costul de capital. Cu toate acestea, s-a demonstrat că scăparea de
amoniac poate fi controlată prin adăugarea unor aditivi organici. Se preconizează că această
tehnologie va fi comercializată în curând. Au fost demonstrate îmbunătățiri semnificative ale
costului energiei electrice și ale costului de evitare a CO 2 prin utilizarea amoniacului apos
într-o centrală electrică pe cărbune, în comparație cu soluția MEA de 30% în greutate. Un alt
avantaj al amoniacului este că poate fi folosit pentru a elimina SO x, NOx și mercur din gazele
de ardere împreună cu captarea CO2. Capacitatea mai mare a amoniacului apos găsită în
studiile de mai sus se datorează reacției sale favorabile față de bicarbonați față de formularea
carbamaților.
Absorbția CO2 în carbonatul de amoniac are loc aproape de 20 °C în așa-numitul
proces de amoniac Alstom; funcționarea la această temperatură scăzută este favorizată
deoarece previne pierderea de amoniac cu gazele de ardere curățate. Necesarul de energie prin
acest proces pentru regenerarea solventului este semnificativ redus în comparație cu procesul
MEA convențional și acest lucru contribuie la costul total mai mic al procesului. Fiind un
proces proprietar, puține dintre datele sale de cost și performanță au fost dezvăluite pentru
comparații cu alte procese.

1.5.3. Absorbția în soluții de amine

Monoetanolamina (MEA) este de departe cel mai popular solvent pentru separarea
CO2 pe bază de absorbție chimică. CO2 din fluxul de gaz este absorbit în soluția de MEA și
apă. MEA reacționează cu CO2 și formează protonat de amină, bicarbonat și carbamat. Când
este încărcat suficient CO2 în această soluție, soluția este încălzită cu abur la o temperatură
mai ridicată, care eliberează CO2 în formă relativ pură pentru captare, comprimare și stocare.
Soluția lichidă, care conține mici cantități rămase de CO 2, este apoi reciclată înapoi pentru
utilizare ulterioară în separarea CO2. Alte impurități, cum ar fi sulful, oxizii de azot și
particulele, sunt îndepărtate înainte de separarea CO2, pentru a evita otrăvirea ireversibilă a
solventului și pentru a crește capacitatea de absorbție a CO 2. Datorită entalpiei mari de reacție,
MEA absoarbe CO2 la viteze rapide. Pe de altă parte, este necesară o cantitate mare de energie
pentru a elimina CO2 dizolvat și a recupera solventul. În plus, oxigenul prezent în fluxul de
gaz provoacă degradarea solventului și produce produse corozive.
Aminele pot fi clasificate ca amine primare (monoetanolamină (MEA), diglicolamină
(DGA)), amine secundare (dietanolamină (DEA), diizopropilamină (DIPA)) și amine terțiare
(trietanolamină (TEA), metildietanol amină (MDEA)). Au viteze de reacție diferite, capacitate
de absorbție, entalpie de reacție, stabilitate și coroziune.
Când două sau mai multe amine sunt amestecate, se arată că performanța aminelor
amestecate combină proprietățile favorabile ale aminelor individuale, precum și pentru a le

5
depăși pe unele dintre cele nefavorabile. Un factor important aici este gradul suplimentar de
libertate de proiectare oferit de amestecarea aminelor în concentrații diferite. Au fost raportate
îmbunătățiri dramatice în ceea ce privește reducerea capitalului și a costurilor operaționale și a
crescut flexibilitatea pentru realizarea separării dorite pentru un flux de gaz specificat.
Avantajele aminelor mixte sunt viteze mai mari de reacție a aminelor primare/secundare cu
dioxid de carbon și căldură de reacție mai mică a aminelor terțiare. S-a descoperit că un
amestec de AMP și MEA posedă capacitate mare de absorbție, rate mari de absorbție,
selectivitate bună și rezistență crescută la coroziune și degradare, în comparație cu aminele
convenționale.

1.5.4. Absorbția în soluții ionice

Soluțiile ionice reprezintă o introducere recentă în conversația privind captarea CO 2,

ca un potențial înlocuitor pentru aminele tradiționale. O problemă majoră care a fost asociată
cu îndepărtarea CO2 prin circulația aminei a fost degradarea solventului și diferitele probleme
pe care le prezintă. Degradarea poate cauza pierderi de solvenți, coroziune, murdărire și
spumare. Lichidele ionice au o presiune de vapori neglijabilă, proprietăți chimice reglabile,
energie de regenerare scăzută și o gamă largă de temperatură a lichidului. Funcționează cu apă
limitată, ceea ce scade necesarul de energie. Anumite lichide ionice compuse din grupări
funcționale amină sau carboxilat sunt preferențiale pentru captarea CO2 la presiune joasă, cum
ar fi captarea post-combustie. Principalul dezavantaj al lichidelor ionice este că sunt foarte
vâscoase, scumpe, tind să nu fie stabile la vaporii de apă și impuritățile din gazele de ardere și
au o capacitate scăzută de absorbție a CO2 pe unitatea de masă.

1.6. Metode industriale de eliminare a CO2

În mod curent se doreşte ca dioxidul de carbon să nu se găsească în gazul de sinteză

pentru a nu impurifica amoniacul rezultat. Cantitatea maximă admisă a dioxidului de carbon
în gazul de sinteză trebuie să fie cuprinsă între 5 şi 10 ppm în volum înainte de sinteza
amoniacului. Dioxidul de carbon se îndepărtează prin absorbţie în diferiţi solvenţi. Criteriul
principal de clasificare a metodelor industriale de eliminare a dioxidului de carbon este natura
absorbantului.
În funcţie de natura absorbantului distingem următoarele metode:
A. Benfield
B. Catacarb
C. Giammarcu-Ventroke
D. Monoetanolamina (MEA)
E. Trietanolamina, dual-Solvent Process
F. Absorbţie in apă
G. Sulfinol

6
 H. Rectisol
I. Purisol
J. Fluor
K. Absorbţia în K2CO3 - Procedeul Carsol

A. Benfield
Reduce efectiv nivelul de dioxid de carbon pană la 1-2%. În multe din instalaţiile
produse la început, procentul de dioxid de carbon este redus cu ajutorul K2CO3 fierbinte. Apoi
se trece la spălarea cu MEA pentru a reduce şi mai mult procentul de dioxid de carbon.
Această metodă avea avantajul unui consum foarte scăzut de abur, deoarece aproximativ 90%
din CO2 era îndepărtat în instalaţii ce folosesc K2CO3 adăugându-se la aceasta abilitatea MEA
de a reduce conţinutul de CO2 . Folosind acest procedeu avem posibilitatea de a reduce CO2
până la 500 ppm sau chiar mai puţin într-un singur pas, faţă de doi paşi folosiţi în procedeul
vechi. Ca activatori se folosesc pentaoxidul de vanadiu sau metavanadatul.

B. Catacarb
Este un proces catalitic care foloseşte ca absorbant o soluţie de K 2CO3 fierbinte.
Catalizatorul duce la creşterea vitezei de reacţie atât în procesul de absorbţie CO 2 cu cât şi în
procesul de regenerare a soluţiei. Inhibitorul Catacarb permite utilizarea oţelurilor carbon
inoxidabil pentru majoritatea utilajelor.
Avantaje:
 consum redus de căldură;
 investiţii reduse;
 viteză de coroziune redusă;
 operare şi control simple;
 conţinut foarte scăzut de CO2 rezidual;
 soluţia este nedegradabilă;
 puritate ridicată a CO2 recuperat;
 întreţinere uşoară;

C. Giammarco - Ventroke
În acest caz există patru variante pentru absorbţia CO 2 . Toate se bazează pe folosirea
K2CO3 activat sau . Ca activatori se folosesc: acid boric, glicerina şi alţi aminoacizi, ,
As2O3 seleniu telur. Aceasta îmbunătăţeşte eficienţa absorbţiei. Dintre activatori, acidul boric
este cel mai puţin eficient, dar are avantajul de a nu se descompune la cald şi de a fi stabil la
contact cu oxigenul. Glicerina este cel mai ieftin aminoacid. Se poate obţine prin hidroliza
grăsimilor. În prezent este considerat activatorul preferat. Nu este otrăvitor, iar coroziunea
este scăzută. Are stabilitate termică mare. Cel mai eficient activator este As2O3 , dar are
marele dezavantaj de a fi otrăvitor. As2O3 reacţionează sub forma arsenitului de potasiu prin
intermediul reacţiilor:

7
 Avantajele metodei:
- temperatura gazului la ieşire este scăzută fiind apropiată de nivelul optim şi de aceea
înălţimea coloanei de absorbţie poate fi mică;
- temperatura soluţiei de absorbţie la ieşire este mică, permiţând o creştere a încărcării cu
soluţie.

D. Monoetanolammina (MEA)

Face parte din categoria etanolaminelor utilizate pentru înlăturarea CO 2 sau Obj103

prin procese cu regenerare de gaze industriale. Regenerarea se face prin destindere şi

încălzire. Soluţia apoasă de MEA poate reacţiona la temperaturi joase formând săruri care
disociază rapid la cald. Absorbţia normală are loc la temperaturi cuprinse între 27 - 60 °C, în
timp ce regenerarea soluţiei este făcută prin încălzirea la temperaturi cuprinse între 102 - 138
°C. Reacţiile chimice care au loc între şi CO2 soluţia apoasă de MEA sunt reprezentate prin
ecuaţiile:
2(HO-C H2 -C H2 -N H2 )+ H2 O+C O2 = (HO-C H2 -C H2 -N H2 ) 2 CO 3
(HO-C H2 -C H2 -N H2 )2 CO3 + H2 O+C O2 = 2HO-C H2 -C H2 -N H3 HC O3
CO2 poate reacționa direct cu soluția de MEA formând carbamat:
2HO-C H 2 -C H2 -N H2 +C O2 = CH 2 -NH-COO-N H3 CH2
Reacţiile sunt reversibile, dar echilibrul poate fi deplasat la dreapta sau la stânga în
funcţie de temperatură şi de presiunea parţială a CO2 deasupra soluţiei.
Avantajele metodei:
- capacitatea crescută de absorbţie a dioxidului de carbon;
- viteza de absorbţie a dioxidului de carbon este mai mare decât in cazul folosirii altor
soluţii;
- viteza de recirculare este scăzută datorită capacităţii de absorbţie ridicate.
Coloana de absorbţie şi regenerare este mai mică.

E. Trietanolamina (TEA)
Se poate folosi în locul MEA; are o capacitate de absorbţie mare, dar nu este specifică
absorbţiei CO2. Soluţia de TEA este mai uşor de regenerat.

8
 F. Absorbţia în apă
Este una dintre cele mai vechi metode pentru separarea CO2 . Metoda are la
bază solubilitatea mare a CO2 în apă, solubilitate ce creşte cu temperatura. De aceea,
procesul poate avea loc în apă răcită ( 4 - 2 1 °C). Dioxidul de carbon formează cu apa
hidraţi, ca de exemplu CO2x7H2O. În paralel însă cu fenomenul fizic are loc şi reacţia
exotermă:

Reacţie ce se desfăşoară cu viteză foarte redusă, iar produsul este foarte instabil. Din
gazul de sinteză, CO2 poate fi redus până la 0,1% vol. prin spălare cu apă. Este mai economic
ca reducerea CO2 din gazul de sinteză să se facă până la 1,5% vol., iar restul să fie îndepărtat
în unitatea finală cu mrtanat.

G. Sulfinol
Această metodă se foloseşte alături de procedeul MEA. S-a impus datorită capacităţii
de producţie mari de absorbţie a componentelor acide fără să implice probleme de coroziune
speciale, degradarea soluţiei, spumare sau pierderi semnificative de componenţi.
Experimental s-a constatat că metoda prezintă caracteristici care nu se găsesc în cazul
absorbţiei cu MEA sau TEA. Aceste caracteristici sunt:
- transferul CO2 are loc rapid fără un consum mare de amină;
- realizează o purificare mai bună a gazului de sinteză.

H. Rectisol
Se aplică doar când îndepărtarea CO2 se poate realiza la o presiune ridicată. Solventul
este N - metil - 2 - pirolidonă. Are o mare capacitate de absorbţie pentru CO 2 şi , dar nu
şi pentru alte componente ale gazului de sinteză.
Avantaje:
- presiune de vapori scăzută a solventului ceea ce înseamnă pierderi minime în apa de
spălare.

I. Fluor
Dintre solvenţii folosiţi pentru absorbţia CO2 este foarte eficace datorită proprietăţilor
sale, propilen - carbonatul.
Dintre proprietăţi se pot aminti:
- solubilitate ridicată pentru CO2 ;
- solubilitate scăzută pentru N2 , H2 sau alte gaze;
- vâscozitate scăzută;
- temperatură de aprindere ridicată;
- stabil în condiţiile de lucru.

9
 J. Absorbţia în K2CO3 - Procedeul Carsol
Carbonatul de potasiu apos este un solvent bun pentru captarea dioxidului de carbon
datorită energiei sale scăzute de regenerare, degradare scăzută și corozivitate scăzută.
Procesul de absorbție a CO2 folosind soluții de carbonat de potasiu a fost dezvoltat pentru
prima dată ca „Procesul de carbonat de potasiu fierbinte”.
Soluțiile de carbonat de potasiu au fost utilizate pe scară largă pentru purificarea
gazelor de sinteză și, mai recent, au fost efectuate cercetări pentru a evalua adecvarea acestuia
pentru absorbția CO2 din gazele de ardere ale centralei electrice.
Principalele avantaje ale soluțiilor de carbonat pentru îndepărtarea CO 2 sunt
următoarele:
- Solubilitate chimică ridicată a CO2 în sistemul carbonat/bicarbonat.
- Regenerare usoara (proces de regenerare mai eficient si mai economic), deoarece
absorbtia poate avea loc la temperaturi ridicate.
- Costuri reduse cu solvent.
- Solvent cu toxicitate scăzută.
- Tendință scăzută la degradare.

Acest tip de absorbţie va fi prezentat în subcapitolul 1.7.

1.7. Descrierea procedeului ales

Îndepărtarea dioxidului de carbon din gazul de sinteză în soluţie Carsol se realizează în

instalaţia din figura 2. Utilajul principal este absorberul 101 E. În acest turn gazul este spălat
în contracurent de o soluţie de K2CO3 şi DEA activată cu un compus anorganic al vanadiului.
Gazul de sinteză intră la baza absorberului cu un conţinut de 17,6% voi. şi după ce parcurge
traseul stabilit iese la partea superioară cu un conţinut de 1,7% vol. Din absorber gazul de
sinteză intră printr-un distribuitor de intrare şi urcă prin cele patru straturi în partea inferioară
a coloanei şi prin trei straturi în partea superioară a coloanei, deci în total şapte straturi de şei
Intalox de 38,l mm.
Gazul de sinteză care urcă este în contact intim cu soluţia Carsol care coboară şi
absoarbe CO2. Gazul cu conţinut mic de CO2 trece prin secţiunea superioară printr-un strat
demister în tamburul de separare al absorberului de CO 2 . Acest tambur trebuie să îndepărteze
orice urmă de soluţie Carsol care s-ar antrena din absorber. Soluţia Carsol se introduce în
absorber la două nivele diferite: în cel inferior sau secţiunea primară pentru îndepărtarea
majorităţii CO2 se introduce soluţie parţial regenerată (semiregenerată) și răcită; pe la vârful
absorberului se introduce soluţie total regenerată (curată) pentru a completa îndepărtarea CO 2
. Această soluţie regenerată constituie aproximativ 20% din totalul de soluţie Carsol introdusă
în absorber. Soluţia Carsol, cu CO 2 absorbit, se colectează la baza absorberului. La intrarea
soluţiei la vârful desorberului, o mare cantitate de CO 2 se desoarbe datorită reducerii de
presiune. CO2 rezidual este desorbit din soluţie în timp ce acesta curge în jos prin straturile de
şei ceramice Intalox de 38,1 mm. Desorberele au trei secţiuni. Secţiunea de la vârf conţine trei
staturi de şei şi de la un taler colector la baza acestei secţiuni se extinde soluţia
semiregenerată. Acestea sunt pompe de 50%. Pompele antrenate cu turbină vor funcţiona în

10
mers normal, iar pompa acţionată cu motor va sta în rezervă. Soluţia Carsol semiregenerată de
la aceste pompe este răcită la aproximativ 105 °C în răcitoare de soluţie semiregenerată, după
care se trmite la vârful secţiunii primare a absorberului.
Soluţia semiregenerată care rămâne pe talerul colector curge prin preaplin către
secţiunea centrală a desorberului şi curge în jos printr-un strat de şei. Un taler colector de la
fundul acestei secţiuni colectează lichidul şi îl trimite către boilere (câte două pentru un turn).
Refierbătoarele sunt alimentate cu abur de 3,5 kgf/cm 3 ţi furnizează căldura suplimentară
necesară regenerării soluţiei Carsol. Fluxul de emulsie vapori - lichid care pleacă de la
refierbătoare se întoarce la coşurile colectoare. Faza de vapori urcă în secţiunea de mijloc
printr-un coş, în timp ce faza lichidă rămâne în secţiunea inferioară a turnului. Acest lichid
este soluţia Carsol curată sau regenerată. Soluţia Carsol regenerată trece de la baza
desorberului la aspiraţiile pompelor de soluţie Carsol regenerată. Aceste pompe sunt 100%. în
mod normal funcţionează o pompă antrenată cu turbină, iar cea antrenată cu motor e rezerva
caldă. Soluţia regenerată de la pompe e răcită în răcitorul de soluţie regenerată la 70 °C
înainte de a fi trimisă la secţiunea superioară a absorberului. O fracţiune de soluţie Carsol
regenerată e luată de la refularea pompelor şi filtrată în filtrul de soluţie Carsol şi în straturile
de cărbune activ.
Aceste filtre îndepărtează suspensiile de solid din soluţie. Fracţia filtrată se reîntoarce
după ce trece prin răcitoare. Aburul şi CO2 ieşit din cele două desorbere cu aproximativ 0,5
kgf/ cm2 şi 102 °C intră într-o conductă comună. Apoi sunt condensate şi răcite în
condensator. Condensul e colectat în separatorul desorberului de CO 2 la aproximativ 60 °C şi
e returnat ca reflux la secţiunea mediană a fiecărui desorber cu pompele de reflux ale
desorberului de CO2. Lichidul din tambur se foloseşte de asemenea pentru spălarea labirinţilor
pompelor Carsol şi instrumentelor de serviciu Carsol. Pentru compensarea pierderilor prin
evaporare se poate adăuga la tamburul de reflux condens de completare. Gazul din tamburul
de reflux trece printr-un strat demister, iar apoi o parte din el este răcit la aproximativ 35 °C
de către răcitorul de CO2 . În continuare intră în tamburul de separare CO2 a din care lichidul
condensat trece în 103 F sau poate fi purjat la sistemul de canalizare sau la sistemul de drenaj
Carsol.
CO2 produs finit, iese din tambur şi este trimis la limita de nord a bateriei. Restul
gazului din tamburul de reflux este trimis în atmosferă. Cu un ventil de reglare de pe acest
traseu se menţine în tamburul de reflux o presiune de aproximativ 0,35 kgf/cm 2. S-au luat
măsuri pentru adăugarea la sistem antispumant. Acesta e introdus printr-un rezervor în
conducta de sub tamburul de reflux la cele două pompe de reflux. Utilajele auxiliare la
sistemul Carsol sunt:
114 F: Rezervor de soluţie Carsol care poate depozita întreaga cantitate de soluţie
Carsol a instalaţiei. El are o serpentină de abur destinată menţinerii soluţiei la temperatura
dată. Suprapresiunea de vapori creată prin încălzire va elimina aerul de deasupra soluţiei.
115 F: Groapa de soluţie Carsol ce colectează toată soluţia Carsol care a fost trimisă la
sistemul de drenaj Carsol. În acest recipient se prepară soluţia Carsol de completare ajutându-
se de amestecătorul 106 L. Soluţia este apoi pompată cu pompa bazinului de decantare 119 J
fie către rezervorul 114 F, fie către aspiraţia pompei de completare 111 J.
120 J: Bazinul de apă de ploaie din aria instalaţiei Carsol. Apa colectată în această
groapă este trimisă la pompa de golire a bazinului 115 J la unul din cele trei locuri posibile:

11
 a) Aspiraţia pompei 111 J. Se va folosi dacă a existat o pierdere mare de soluţie Carsol.

b) Canalul de apă uleioasă. Calea normală dacă apa de ploaie nu e purificată cu soluţie
Carsol.
c) Canalul de chimicale. Se va folosi dacă apa de ploaie conţine soluţie Carsol.
Pentru spălarea straturilor de reţinere picături din absorber şi tamburul de separare al
absorberului de CO2 se prevede o stropire cu apă de cazan. Se face pentru diluarea soluţiei
antrenate de gaz şi de asemenea pentru umidificarea gazului.

Figura 2: Schema instalației tehnologice

Utilajul principal este absorberul. În acest turn gazul este spălat în contracurent de o
soluție de K2CO3 și DEA, activată cu un compus anorganic al vanadiului.

12
Figura 3: Schema absorberului

13
 CAPITOLUL 2: Analiza procesului chimic de absorbție a
dioxidului de carbon

2.1. Mecanismul cinetic al procesului

Absorbţia dioxidului de carbon în soluţii apoase de carbonat de potasiu este un proces

unitar tip dizolvare reacţie, definit de ecuaţia caracteristică şi ecuaţiile stoechiometrice.
[ C O2 + H2 O+ A″ ]g [ K 2 C O3 + H2 O ]l → [ A″ + H2 O+C O2 ]g + [ KHCO3 + K2 CO3 + H2 O ]l H2 O[ ]g → H2 O[ ]l CO[]g →CO
Mecanismul macrocinetic al procesului poate fi redat prin schema structurală de mai
jos:

La contactul celor două faze (gazoasă şi lichidă) au loc procesele de transfer al CO 2

prin faza gazoasă, dizolvarea CO2 la suprafaţa de contact, transfer al CO2 prin faza lichidă, în
paralel cu transferul carbonarului de potasiu prin faza lichidă. Apoi are loc amestecarea
moleculară urmată de reacţia chimică.
Procesul de trecere al apei dintr-o fază în alta, are loc în funcţie de valorile relative ale
temperaturilor celor două faze. Poate avea loc fie condensarea vaporilor de apă din faza
gazoasă, fie evaporarea apei din soluţie.
Procesul global de absorbţie este slab exoterm. Căldura degazată este:
3
Δ H abs =-285kcal/N m CO2 absorbit .

2.2. Bilanț de masă

2.2.1. Ecațiile de bilanț de masă

Ecuaţiile algebrice de bilanţ se stabilesc pe baza ecuaţiilor independente. În cazul

absorbţiei CO2 din gazul brut de sinteză al amoniacului cu soluţii Carsol. Se iau în
consideraţie trei ecuaţii stoechiometrice independente:
H2 O[ ] g ⇌ H2 O[ ]l - condensare
C O2 [ ] g ⇌ C O2 [ ] l - dizolvare

14
 C O2 [ ] l + K2 CO3 + H 2 O = 2KHC O3- reacție
Pentru stabilirea ecuaţiilor algebrice de bilanţ vom lua în considerare următoarele
ipoteze:
1. Procesul de dizolvare este rapid şi total. Datele experimentale arată că nu există
CO2 liber dizolvat în faza lichidă, de aceea ecuaţiile (2.5) şi (2.6) se pot aduna, obţinându-se
ecuaţia (2.7):
C O2 [ ]g + K 2 C O3 + H2 O = 2KHC O3
2. Cantitatea de apă care trece dintr-o fază în alta este neglijabilă în raport cu masa
totală. În raport cu datele de proiectare aceasta reprezintă 1099,98 k H2O g/h faţă de 1622157
kg/h fază lichidă. Eroarea generată de neglijarea procesului de condensare al apei este ɛ =
0,06781 %, valoare admisă în calculele inginereşti.
Pe baza acestor ipoteze şi a ecuaţiei se pot stabili relaţiile de definire ale gradului de
transformare al dioxidului de carbon:
0 0 0 0
n CO - n CO n K co - n K c o nH O - nH O nKHCO - nKHC O
ηCO = 0
2 2
= 0
2 3 2 3
= 0
2 2
= 0
3 3

n n n 2n
2
CO2 CO2 CO2 CO2

Ecuaţiile de bilanţ exprimate în moli şi fracţii molare

- faza gazoasă:
n CO = n 0CO (1 - η CO )
2 2 2

0
nC H = n
4
C H4

n CO = n 0CO
n N = n 0N
2 2

n H = n0H
2 2

n Ar = n 0Ar
0 0 0 0
n gu = n gu - n CO × ηC O = n gu (1 - x CO × ηC O )
2 2 2 2

n CO n CO ( 1- ηC O )
0
xC O ( 1- ηC O )
0

xC O = = 0 =
2 2 2 2 2

n gu n gu ( 1- x0C O × η CO )
2
( 1- x0C O ) 2 2 2

0 0
nC H n CH xC H
xC H = = 0
4 4
= 4

ngu n gu ( 1- xC O × η CO ) (1- x0C O × ηCO )

0
4

2 2 2 2

n CO n 0CO x0CO
xCO = = 0 =
n gu n gu ( 1- x0C O × η CO ) (1- x0C O × η CO )
2 2 2 2

15
 0 0
nN nN xH
xN = = 02
=2 2

2
n H ngu (1- x 0CO × η CO ) ( 1- x0C O × η CO )
2
2 2 2 2

0 0
n Ar n Ar x Ar
x Ar = = 0 =
ngu n gu ( 1- xC O × η CO ) ( 1- x 0CO × ηC O )
0
2 2 2 2

- faza lichidă:
0 0
n K C O = nK
2 3 2
CO3 - nC O × η CO 2 2

0 0
nH O = n2
H2 O - n C O2 × ηCO 2

0 0
n KHCO = n 3
KHCO3 + 2n CO 2 × η CO 2

0
n l = nl
nK CO n 0K CO - n 0CO × η CO
xK CO3 = = 0 2 3 2 3 2 2

2
n[ ]l n[ ] l

0 0
n H O n - n C O × η CO H2 O
xH O = = 0 2 2 2

n[ ]l
2
n[ ] l

0
n KHCO n KHC O3 + 2n 0C O × η CO
xKHC O = = 0 3 2 2

n []l
3
n[ ] l
0
nA ″ nA ″

xA = ″
0
= 0
= x 0A ″

n [ ]l n []l

Σ x ni = 1

2.2.2. Calculul bilanțului real de masă

Pentru a putea efectua calculul bilanţului real de masă au fost necesare o serie de date
iniţiale care să corespundă capacităţii de producţie impusă de tema de proiectare, respectiv
1000 t amoniac / zi.

16
 Tabelul 1: Date inițiale
M Intrări la absorbție Ieșiri de la absorbție
Compus n, n,
g/mol x m, kg/h x m, kg/h
kmol/h kmol/h
48889,3
CO2 44,01 1110,87 0,1765 0,52255 5,19 0,001 228,31 0,00506
9
CH4 16,05 19,47 0,003 321,49 0,00334 19,47 0,00364 312,49 0,00672
CO 28,01 31,44 0,0049 880,63 0,00941 31,44 0,00594 880,63 0,01915
N2 28,02 1250,41 0,1988 35,036 0,3839 1250,41 0,02411 35036,49 0,77707
H2 2,02 3865 0,6148 7807,3 0,08345 3865 0,74582 7807,3 0,17324
Ar 39,94 15,85 0,002 633,05 0,00677 15,85 0,00376 633,05 0,01114
M 14,9 (15,4) 8,74
Total gaz uscat,
6293,04 5187,36
kmol/h
H2O, kmol/h 117,69 56,58
Total, kmol/h 6410,73 5243,96
Total, kg/h 95657 (97072) 45877
Total, Nm3/h 143849 (144604) 117684

De asemenea se mai cunosc:

•
- debitul de soluţie regenerată: m sr = 307994 [ kg/h ]
•
- debitul de soluţie semiregenerată: m ss = 1218506 [ kg/h ]
•
- debitul de soluţie carbonatată: m = 1576280 [ kg/h ]
sc

- fracţia masică a în soluţia carbonatată: x̄scKHC O = 0,7

3

- fracţia masică a în soluţia regenerată x̄srKHC O = 0,3

3

- fracţia masică a K2CO3 în soluţia regenerată , valoare adoptată astfel

încât pentru a evita formarea fazei solide.
Conform ipotezei III (subcapitolul 2.2.1), pentru intrarea la absorbţie trebuie să se
considere o singură fază lichidă (n°). Pentru a afla compoziţia acestei soluţii este necesară
efectuarea unui bilanţ de masă la amestecare (proces ipotetic schematizat în figura 4).

17
 Figura 4: Amestecarea soluțiilor (ipoteza III)

Se pot stabili ecuaţiile de bilanţ pentru procesul de amestecare.

• • •
0
m sr + m ss = m
• ¯
❑ • •
m sr × xsrK 2 CO3
+ m ss × ¯x ssK C O = m 0 × x̄ 0K C O2 3 2 3

• • •
sr sr 0 0
m sr × x̄KHC O + m ss × x̄KHC O = m × x̄ KHCO
3 3 3

• • •
sr ss 0 0
m sr × x̄H O + m ss × x̄H O = m × x̄ H O
2 2 2

-
∑ x Ai =1
0
Considerând x̄K CO = 0,25 (pentru a evita formarea fazei solide) şi folosind sistemele
2 3

de ecuaţii şi se poate face calculul bilanţului de masă la amestecare, ale căror rezultate sunt
prezentate în tabelul 2.
0
Considerând valorile xC O şi xC O prezentate în tabel se poate determina valoarea
2 2

gradului de transformare ηCO din ecuaţia de bilanţ:

2

x 0C O ∙ ( 1- η CO )
xC O = 2

0
2

2
1- x C O2 × ηCO 2

0
x CO2 - x CO 0,1765 - 0,0010
ηCO = 2
= = 0,99533
2
x 0
CO2 ∙ ( 1- x CO ) 2
0,1765∙ ( 1- 0,0010 )

Alte mărimi necesare sunt valorile rapoartelor și .

•
0
m gu 95657
φ= = = 0,063
•
1526500
mL
0
ngu 6293,04
ψ= 0
= = 0,238
n L
26431,03

18
 Tabelul 2: Bilanț de masă la amestecare

Soluția regenerată
Component
m, kg/h n, kmol/h x
K2CO3 86238,32 0,28 624,92 0,07154
KHCO3 92398,2 0,3 923,98 0,10577
H2O 129357,48 0,42 7186,53 0,82269
Total 307994 1 8735,43 1

Soluția semiregenerată
Component
m kg/h n kmol/h x
K2CO3 295390,22 0,24242 2140,51 0,10463
KHCO3 784303,57 0,64366 7843,04 0,33169
H2O 138812,2 0,11392 7711,79 0,56368
Total 1218506 1 17695,34 1

Soluția amestecată (ipotetică)

Component
m kg/h n kmol/h x
K2CO3 381625 0,25 2765,4 0,10463
KHCO3 876699,48 0,57432 8766,99 0,33169
H2O 268175,52 0,17568 14898,03 0,56368
Total 1526500 1 26431,03 1
Total generat 1526500 26430,77

Având valorile de mai sus şi pe baza datelor prezentate în tabelele 1 şi 2, precum şi a

ecuaţiilor se poate trece la efectuarea calculului bilanţului real de masă la absorbţie.
Rezultatele obţinute în urma efectuării acestui calcul sunt prezentate în tabelul 3.

19
 Tabelul 3: Bilanț real de masă la absorbție

Intrări la absorbție Ieșiri la absorbție

Faza Component m, kg/h n, kmol/h x Faza Component m, kg/h n, kmol/h x
CO2 48889,39 0,5226 1110,87 0,1765 CO2 228,31 0,0051 5,19 0,0010
CH4 312,49 0,0033 19,47 0,0030 CH4 312,49 0,0070 19,47 0,0036
CO 880,63 0,0094 31,44 0,0049 CO 880,63 0,0196 31,44 0,0059
N2 35036,49 0,3839 1250,41 0,1988 N2 35036,49 0,8000 1250,41 0,2412
 [ ]g  [ ]g
H2 7807,30 0,0835 3865,00 0,6148 H2 7807,30 0,1739 3865,00 0,7458
Ar 633,05 0,0068 15,85 0,0020 Ar 633,05 0,0141 15,85 0,0024
Total [ ]g 93559,35 1 6293,04 1 Total [ ]g 44898,27 1 5187,36 1
H2O [ ]g 2119,60 - 117,69 - H2O [ ]g 1018,44 - 56,58 -
Total [ ]g 95678,95 - 6410,73 - Total [ ]g 45916,71 - 5243,94 -
K2CO3 86238,32 0,28 624,92 0,0715 K2CO3 228817,72 0,2181 1659,75 0,0628
1098103,5
KHCO3 92398,20 0,3 923,98 0,1058  [ ] l KHCO3 0,6381 10978,38 0,4154
9
H2O 129357,48 0,42 7186,53 0,8227 H2O 248267,40 0,1438 13792,64 0,5218
Total sol. 1575188,7
307994,00 1 8735,43 1 Total [ ] l 1 26430,77 1
 [ ] l regenerată 1
K2CO3 295390,22 0,2424 2140,51 0,1210
KHCO3 784303,57 0,6437 7843,04 0,4432
H2O 138812,20 0,1139 7711,79 0,4358 1621105,4
Total intrări - 31674,71 -
Total sol. 2
1218505,99 1 17695,34 1
semiregene-rata
Total [ ] l 1526499,99 - 26430,77 -
Total intrări 1622178,94 - 32841,50 -

20
 2.3. Bilanț termic

2.3.1. Ecuații de bilanț termic

Ecuaţia bilanţului termic are forma:

Q0[ ] + Q 0[ ] + Q p = Q [ ] + Q [ ] + Q ex
g l g l

În care:

Q 0[ ] - căldura fazei gazoase la intrare la absorbţie; kcal/h

g

Q [ ] - căldura fazei gazoase la ieşire la absorbţie; kcal/h

g

0
Q [ ] - căldura fazei lichide la intrare al absorbţie; kcal/h
l

Q [ ] - căldura fazei lichide la ieşire la absorbţie; kcal/h

l

Q p - efectul termic al procesului; kcal/h

Qex - căldura schimbată cu mediul exterior; kcal/h

Termenii ecuaţiei de bilanț termic se pot calcula cu una din relaţiile de mai jos:

0
T
Q =∑ n ∫ Cpi dT
0 0
[ ]g i
298

T
Q[ ] = ∑ n i ∫ Cpi dT
g
298

0 sr ss
Q = Q + Q = ( n× Cp ×t )sr + ( n× Cp ×t ) ss
[ ]l l l

Q[ ] = n l ×Cpl × t l
l

Q p = n 0CO × ηC O ( - Δ R HT ) + Δ n H O ( -ΔHevap )
2 2 2

0
Pentru a putea calcula Q [ ] și Q [ ] sunt necesare valorile căldurilor specifice Cpi ale
g g

tuturor componentelor fazei gazoase. Relaţia generală de calcul este:

2 3
Cpi (T) = a + bT + c T + d T

21
 Valorile constantelor a, b, c și d sunt prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4: Valorile constantelor a, b, c și d

Component a b c d

4,750
0,30300 -2,6300
1,20000
Obj117

6,480 -
0,15660 -0,02387

6,970 -
0,34640 -0,04833

5,316
1,42850 -0,83620 0,0765

6,529 -
0,14880
-0,02271
Obj132

6,952
0,04576 0,09513 -0,2079

Căldura specifică a întregii faze gazoase se calculează cu relaţia:

C p[ ] g = ∑ x i C p i

Alte date necesare pentru calculul bilanţului termic:

- temperatura iniţială a fazei gazoase 82 °C

- temperatura finală a fazei gazoase 70 °C
- temperatura soluţiei regenerate 70 C
- temperatura soluţiei semiregenerate 105 °C
- temperatura soluţiei carbonatate 106 °C

- Δ Hcond = -10,519 ​kcal/mol H2 O

3
- Δ R H T = -298,2 ​kcal/ m C O2 absorbit

Valorile căldurii specifice pentru faza lichidă se extrag din diagrama de mai jos, care
prezintă variaţia densităţii şi a căldurii specifice a soluţiilor de cu concentraţia.

22
 Figura 4: Variația Obj138 și Cp cu concentrația

Conform diagramei considerăm căldura specifică a soluţiei iniţiale 0,6 (kcal/kg K),
iar cea a soluţiei finale 0,59 kcal/kg K.
Valorile maselor şi fracţiilor de masă sau molare necesare în etapa de calcul au fost
prezentate în tabelul 3.

2.3.2. Calculul bilanțului termic

Pe baza ecuaţiilor de la punctul 2.3.1 şi a tabelului 4 se calculează valorile căldurilor

specifice ale fiecărui component al fazei gazoase.

Exemplu de calcul:

C pC H = 4,750 + 1,2×10-2 ×355 + 0,303×1 0-5 ×355 2 - 2,63×1 0-2 ×35 53 = 8,215 kcal/kmol∙K
4

Analog se determină căldurile specifice ale celorlalţi componenţi, rezultatele

calculelor fiind prezentate în tabelul 5 împreună cu valorile căldurii specifice medie și a
căldurii fazei gazoase la intrare, respectiv ieșire.

23
 Tabelul 5: Valorile căldurilor specifice și a căldurii fazei gazoase
Intrare fază gazoasă T0 355
Q 0[ ]
Component Cp, kcal/kmol∙K x Cp ∙ x g

CH4 8,2152 0,00304 0,02495

CO 7,0058 0,00490 0,03436
H2O 8,1388 0,01836 0,14942
3973527,499
CO2 9,3676 0,17328 1,62324
N2 7,0286 0,19505 1,37093
H2 7,2250 0,60290 4,35594

0
C p[ ] g
7,5588

Ieșire fază gazoasă T 343

Q[ ]g
Component Cp, kcal/kmol∙K x Cp ∙ x
CH4 8,1612 0,00371 0,03030
CO 6,9891 0,00600 0,04190
H2O 8,1013 0,01079 0,08741
2627102,068
CO2 9,2628 0,00099 0,00916
N2 7,0127 0,23845 1,67216
H2 7,2125 0,73704 5,31590

Cp [ ]g
7,1568

0
Obținem: Cp =7,5588 ​kcal/kmol×K , respectiv Cp = 7,1568 ​kcal/kmol×K , valori care
[ ]g [ ]g

permit calculul Q[ ] g și Q[ ] g.
0

Q0[ ] g = 6410,73×7,5588×82 = 3973527,499 kcal/h

Q[ ]g= 5243,94×7,1568×70 = 2627102,068 kcal/h

Pe baza ecuațiilor căldurilor se pot determina valorile altor trei termeni ai ecuației
0
generale de bilanț termic, respectiv: Q[ ] l , Q[ ] l și Q p.

0
Q[ ] l = (1218505,99 × 0,6 × 105) + (307994× 0,6 × 70) = 89701625,370 kcal/h

24
Q[ ]l = 15755188,71 × 0,59 × 106 = 98512301,836 ​kcal/h
Q p =1110,87×298,2×22,4×0,99533 + 61,11×10519 = 8028419,616 ​kcal/h
Termenul care reprezintă pierderile de căldură se calculează din ecuaţia de bilanţ
termic.
Qex = Q0[ ] g +Q 0[ ]l + Qp -Q[ ] g -Q [ ] l

Q ex = 3973527,499 + 89701625,370 + 8028419,616 - 2627102,068 - 98512301,836

Q ex = 564168,5804 ​kcal/h

Rezultatele obținute în urma efectuării bilanțului termic sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6: Bilanțul termic

Intrări, kcal/h Ieșiri, kcal/h

Q0  g 3973527,499 Q g 2627102,068

Q0 l 89701625,370 Q l 98512301,836

Qp 8028419,616 Qex 564168,5804

Total 101703572,484 Total 101703572,484

Folosind datele prezentate în tabel se poate determina procentul de căldură care se

pierde:
564168,5804
% pierderi = ×100 = 055%
101703572,484
Se poate că, raportat la întregul proces, pierderile de căldură sunt nesemnificative.

2.4. Analiza procesului la echilibru

Procesul de absorbţie al dioxidului de carbon în soluţii de carbonat de potasiu include

atât echilibrul de fază gaz - lichid cât şi echilibrul chimic al reacţiilor din soluţie.
Se consideră pentru început un model simplificat care include dizolvarea CO 2 la
suprafaţă.
C O2 [ ] g ⇌ C O2 [ ] l
și reacția chimică globală:
C O2 + K 2 CO3 + H2 O = 2KHC O3

25
 Se defineşte constanta de echilibru a fiecărui proces. Pentru dizolvare se poate aplica
legea Henry:
peCO = H×CCO2 2

Constanta termodinamică de echilibru a ecuaţiei (2.28) este:

2
a KHC O
Ka = 3

a C O × aH O × a K CO 2 2 2 3

în care:
a KHCO = CKHCO × γ KHCO
3 3 3

a K C O = CK C O × γ K C O
2 3 2 3 2 3

a KHCO = f CO = pC O × γC O
3 2 2 2

Coeficienţii de activitate ai soluţiilor concentrate nu se pot determina cu precizie

folosind relaţiile existente pentru soluţiile ideale (Debye - Huckel), motiv pentru care se
introduce constanta Kc.
Ka
Kc =
Kγ

Concentraţiile la echilibru se exprimă în funcţie de concentraţia iniţială a soluţiei ( ) Și

gradul de transformare al carbonatului de potasiu, numit şi grad de saturaţie sau carbonatare (y).

0 0 0 0
nK CO3 - nK C O n CO - n CO n H O - n H O n KHCO - n KHCO
y= 0
2 2 3
= 0
2 2
= 0 = 0
2 2 3 3

n K 2 CO3 n K2 C O3 n K CO 2
2 nK C O 3 2 3

0
CK C O = C
2 3
K 2 CO3 × ( 1-y )

CKHCO = C0K C O ×y 3 2 3

Înlocuind în relațiile anterioare, în definiția lui obținem:

( ) [ ]
2
e 4H 0 y
pCO = × CK C O
2
Kc ( 1-y ) 2 3

Ecuaţia anterioară permite trasarea curbei de variaţie a lui în funcţie de y, la o anumită

concentraţie iniţială a soluţiei, dacă se cunosc constantele de echilibru H şi K c.

26
 CAPITOLUL 3: Modelarea cinetică și proiectarea
reactorului

Absorbţia dioxidului de carbon în soluţii fierbinţi de carbonat de potasiu este un

proces chimic unitar tip dizolvare - reacţie. În funcţie de condiţiile de realizare, absorbţia se
poate realiza după unul din modelele macrocinetice specifice acestui tip de proces.
- transfer CO2 prin faza gazoasă;
- dizolvare CO2 la suprafaţa de contact;
- transfer CO2 prin faza lichidă;
- transformare;
- model combinat (transformare - transfer).
Datele din literatură arată că , în absenţa activatorului, procesul se desfăşoară după
model macrocinetic transformare. În prezenţa activatorului şi la temperaturile ridicate din
reactorul industrial se presupune însă că procesul se desfăşoară după un model macrocinetic
de transfer al dioxidului de carbon în faza gazoasă. În acest caz, modelul matematic al
procesului, pentru un reactor tip coloană, are forma:
d n CO e
2
= k g ( pCO - pC O )
τdS 2 2

în care:

- numărul de moli de CO2

- timpul de contact s;

- coeficientul de transfer prin faza gazoasă kmol/m2.h.atm;

- presiunea parţială a CO2 atm;

- presiunea parţială a CO2 la echilibru atm.

Coloana de absorbţie este formată din două secţiuni de diametre diferite. La partea superioară
se găsesc: distribuitoare soluţie regenerată, pentru apă spălare. Dedesubtul fiecărui strat de umplutură
sunt plasate grătare de susţinere.

27
28
 3.1. Calculul diametrului coloanei de absorbție

Diametrul coloanei de absorbţie se poate calcula din ecuaţia debitului pentru curentul
de gaz:

Mv =
π ∙ D 2 ∙ ρg ∙ v f
4
kg/s → D=
√ 4 ∙ Mv
π ∙ ρg ∙ vf
în care:
Mv - debitul de gaz, kg/s;
D - diametrul coloanei, m;

- viteza fictivă a gazului, m/s;

- densitatea gazului, kg/m3.

Diametrul coloanei (superior şi inferior ) va fi determinat folosind relaţii diferite
(Kafarov şi Billet), precum şi două tipuri de umplutură (Intalox şi Pall).

Relația Kafarov

( ) ( )
0,16 0,125
υî ×a× ρg × η l L
0,25
ρg
lg = A-1,75 ×
g× ε3 ×ρl G ρl
υf = ( 0,75-0,9 ) × υi

în care:

- viteza de înec m/s;

a - suprafaţa specifică a umpluturii m 2 /m 3 ;
g - acceleraţia gravitaţională m/s2;
- porozitatea stratului de umplutură m3/m3;

- densitatea fazei gazoase kg/m3;

- densitatea fazei lichide kg/m3;

= - vîscozitatea lichidului cP;

L- debitul de lichid kg/s;
G - debitul de gaz kg/s;
A = 0,022 pentru umpluturi tip inel sau spirală.

29
Relația Billet:

[( ) ( ) ( ) ]
1/2 0,2 u,l,î
9,81 L ρg μg
ζ= 2 × × ×
Cl,î G ρl μl

pentru , respectiv pentru

(Pall, metal,50 mm), respectiv (Intalox, ceramic, 50 mm)

Viteza de înec se calculează cu relația:

ν î = ε+ε l,î ×
√ √
εl,î
ζ
×
4×g× ρl
3×a× ρg
Iar viteza fictivă în coloană:
υf = ( o,75-0,9 ) × υi
Se înlocuiesc mărimile calculate în ecuația debitului și se obține:

Mv =
π ∙ D 2 ∙ ρg ∙ v f
4
kg/s → D=
√ 4 ∙ Mv
π ∙ ρg ∙ vf

În tabelul 7 sunt prezentate caracteristicile celor două tipuri de umplutură.

Tabelul 7: Suprafața specifică și porozitatea umpluturii
Tipul umpluturii
Pall Intalox
a, m /m
2 3
m/m3 3
a, m /m
2 3
m3/ m3
115 0,96 195 0,81

Tabelul 8: Mărimi necesare la calculul diametrului

Mărime Simbol U.M Partea inferioară Partea superioară
Debit lichid Ml(L) Kg/h 1218505,99 307994
Debit gaz (G) Kg/h 95678,95 45916,71
Densitate lichid kg/m3 1260 1280
Densitate gaz kg/m3 8,1365 13,245
Vâscozitate lichid Pa∙s 0,935∙10 -3
0,568∙10-3
Vâscozitate gaz Pa∙s 0,42310-5 0,326∙10-6

30
 D=
√ 4 Mv
π ρg v f
vf = ?

3.1.1. Calculul diametrului cu ajutorul ecuației Kafarov

υf = ( 0,75-0,9 ) × υi → υ f = 0,8× υi

υî ×a× ρg × η0,16
( ) ( )
0,125
l L
0,25
ρg
lg = A-1,75 ×
3
g× ε ×ρl G ρl

în care:

- viteza de înec m/s;

a - suprafaţa specifică a umpluturii m 2 /m 3 ;
g - acceleraţia gravitaţională m/s2;
- porozitatea stratului de umplutură m3/m3;

- densitatea fazei gazoase kg/m3;

- densitatea fazei lichide kg/m3;

= - vîscozitatea lichidului cP;

L- debitul de lichid kg/s;
G - debitul de gaz kg/s;
A = 0,022 pentru umpluturi tip inel sau spirală.
În urma efectuării calculelor pentru determinarea valorii diametrelor celor 2 părți ale
coloanei (parte inferioara, respectiv parte superioară) pentru cele 2 tipuri de umplutură (Pall și
Intalox), s-au obținut rezultatele centralizate în tabelul 9.
Tabelul 9: Valorile diametrelor calculate cu relația KAFAROV
Intalox Pall
Superior 1,786 m Superior 1,378 m
Kafarov
Inferior 3,289 m Inferior 2,537 m

31
 În următoarele imagini vor fi prezentate calculele pentru obținerea diametrelor
utilizând ecuația Kafarov din excel.

3.1.2. Calculul diametrului cu ajutorul ecuației Billet

I. Umplutură tip Intalox

Intalox
a m2/m3 m3/ m3
195 0,81

32
 a) Partea superioară

( ) [( ) ( ) ( ) ]
1/2 0,2 u,l,î
8 L ρg μl
ξ î,l = 2 × ×
c l,î G ρl μg

pentru Obj180

Obj181 pentru Obj182

(Pall, metal,50mm)
Obj183

(Intalox, ceramic, 50mm)

Obj184

Obj185

b) Partea inferioară

( ) [( ) ( ) ( ) ]
1/2 0,2 u,l,î
8 L ρ μ
ξ î,l = 2 × g × l
c l,î G ρl μg

pentru

pentru

(Pall, metal,50mm)

(Intalox, ceramic, 50mm)

II. Umplutură tip Pall

Pall
A m /m 2 3
m3/ m3
115 0,96
În urma efectuării calculelor pentru determinarea valorii diametrelor celor 2 părți ale
coloanei (parte inferioară, respectiv parte superioară) pentru cele 2 tipuri de umplutură (Pall și
Intalox), s-au obținut rezultatele centralizate în tabelul 10.

Tabelul 10: Valorile diametrelor calculate cu relația BILLET

Intalox Pall
Kafarov Superior 1,300 m Superior 1,168 m

33
 Inferior 2,361 m Inferior 2,109 m

În următoarele imagini vor fi prezentate calculele pentru obținerea diametrelor

utilizând ecuația Billet din excel.

Observaţii:
Intalox Pall
Superior 1,786 m Superior 1,378 m
Kafarov
Inferior 3,289 m Inferior 2,537 m
Superior 1,300 m Superior 1,168 m
Billet
Inferior 2,361 m Inferior 2,109 m

34
35