UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ȘI BIOTEHNOLOGIE

REFERAT
pe baza articolelor

Producția de biomotorină din ulei de palmier și metanol prin

catalizator derivat din zeolit ca catalizator de limită de fază:
un studiu de optimizare prin utilizarea metodologiei
suprafeței de răspuns

Proiectarea experimentelor pentru analiza globală a
sensibilității în evaluarea ciclului de viață: cazul
biodieselului în Vietnam

masterand: Daniela – Valentina BEȘLIU

masterand : Ecaterina Andreea MORUZ

Profesor îndrumător: Conf.. Dr. Ionuț BANU

BUCUREȘTI - APRILIE - 2023 -

 CUPRINS

1. PRODUCȚIA DE BIOMOTORINĂ DIN ULEI DE PALMIER ȘI METANOL

PRIN CATALIZATOR DERIVAT DIN ZEOLIT CA CATALIZATOR DE
LIMITĂ DE FAZĂ: UN STUDIU DE OPTIMIZARE PRIN UTILIZAREA
METODOLOGIEI SUPRAFEȚEI DE RĂSPUNS ……………………………..…..3
1.1 Elemente generale ...................................................................................................3

2
 1. PRODUCȚIA DE BIOMOTORINĂ DIN ULEI DE PALMIER ȘI
METANOL PRIN CATALIZATOR DERIVAT DIN ZEOLIT CA
CATALIZATOR DE LIMITĂ DE FAZĂ:
UN STUDIU DE OPTIMIZARE PRIN UTILIZAREA METODOLOGIEI
SUPRAFEȚEI DE RĂSPUNS [P. Zhang et all 2020]

1.1. Elemente generale

Ca urmare a politicilor de mediu referitoare la reducerea poluanților cu

efect de seră, dar și a strategiilor referitoare la transformarea sistemului
energetic al Europei, ce se dorește a fi bazat pe o economie durabilă, cu
reducerea emisiilor de carbon, în care utilizarea surselor de biocombustibil
regenerabil să aibă o creștere de 40 % , din totalul surselor de combustibili, până
în 2030 față de 1990, la nivelul Uniunii Europene, au fost întreprinse ample
activități de cercetare pentru găsirea unor soluții optime și viabile.
Dintre combustibilii bioregenerabili, biodieselulul a atras atenția pe scară
largă în ultimii ani datorită calităților și avantajelor pe care acesta le conferă :
este un combustibil ce poate fi utilizat de către toate motoarele de tip diesel,
biocombustibil regenerabil, curat, nu generează substanțe poluatoare, este
degradabil. Procedeele de obținere a biodieselului constau în procese sinteză din
a uleiuri (animale, vegetale, comestibile reziduale) și alcool (de obicei este
folosit metanolul) prin transesterificare în prezența unor catalizatori.
Catalizatorii utilizați în aceste biosinteze sunt catalizatori omogeni și
cataliztori eterogeni.
Chiar dacă, catalizatorii omogeni prezintă activitate catalitică foarte bună,
însă sunt dizolvați în reactivul intermediar, acesta ulterior fiind dificil de
reciclat, dar și datorită faptului că acești catalizatori prezintă acțiuni de
coroziune a echipamentului,, ei sunt mai puțin utilizați în sintezele
biodieselului.

3
 S-a dovedit că, catalizatorii eterogeni pot fi ușor de recuperat după sinteza
biodeselului și sunt mai prietenoși cu mediul înconjurător, însă în procesele de
transesterificare se desfăfoară într-un sistem trifazat format dintr-un solid
(catalizatorul) și cele doă faze nemiscibile ale procesului (uleiul și alcoolul).
Astfel că, a ora actuală cel mai utilizați catalizatori în sinteza biodieselului sunt
catalizatorii eterogeni.
Transferul de masă al reactanților are lor la suprafața catalizatorului.
Studiile științifice au arătat că, rezistența la transferul de masă este în principal
cauzat de proprietățile celor doi reactanți (ulei și alcool) de a nu fi miscibili. În
acestă reacție faza uleioasă are cracter nepolar, iar faza formată din metanol are
caracter polar. În astfel de situații se întreprind acțiuni ce măresc rezistența la
amestecare prin acțiunea unor co-solvenți care au proprietatea de creștere a
vitezei inițiale de reacție (transesterificare). Ca urmare a acestor procese rezultă
apariția unei suprafețe între cei doi reactanți nemiscibili (ulei și alcool).
Literatura de specialitate menționează că există diferite metode ce
determină creșterea intensității amestecării. Astfel sunt amintite: creșterea
vitezei de amestecare, utilizarea microundelor și cavitația hidrodinamică,
utilizarea asistenței ultrasonice și altele. S-ac onstatat că apicarea unor astfel de
metode duc la o creștere vis-a-vis de costurile echipamenteor și a celor de
producție.
De asemenea, s-a constatat că prezența agenților tensioactivi moleculari
ar putea determina formarea unor suprafețe mari de interfață, aspect de
favorizează reacțiile în cele două faze nemiscibile. Aceasta determină apariția
unui nou sistem chimic integrat, ce este numit „cataliza la limită de fază”
(PBC). Particulele de catalizator ar putea fi plasate la limita de fază lichid-
lichid formată dintre ulei și metanol. Pentru realizarea unor noi astfel de sisteme
în literatura de specialitate sunt menționate:
- ,,modificarea suprafrței zeolitului NaY cu oxid de titan parțial acoperit
cu alchilsilan pentru a face catalizatorul amfifil;

4
 - catalizatorul ar putea fi localizat la limita dintre soluția apoasă (apă)
și fazele organice de olefină rezultănd o îmbunătățire a activității
catalizatorului;
- modificarea suprafeței externe a particulelor de silice din dioxid de
siliciu ce au fost anterior încărcate cu oxizi de titan (IV) a fost modificată cu
grupări alchil hidrofobe pentru a obține particule amfifile;
- particule amfifile au fost asamblate spontan la limita dintre
amestecurile cu fază dublă aposă și alcooli hidrofobi care conțineau toluen;
- hidrofil modificat prin grupări alchilsilil, dând o sită moleculară
amfifilă;
- Sita moleculară amfifilă situată la limita dintre fazele apoase și
organice a acționat ca un catalizator de limită de fază pentru fotooxidarea
dibenzotiofenului fără a fi nevoie de adăugarea unui co-solvent pentru a
determina transferul de fază lichidă;
- catalizator de sare polimetalic susținut de silice mezoporoasă și a
constatat că ar putea fi utilizat pentru reacții catalitice bifazice de limită, care
ar putea depăși obstacolele de transfer de masă între faze multiple și ar putea
promova în mod eficient reacțiile;
- nanosfere polimerice magnetice imobilizate cu substrat organic ca un
catalizator de reacție interfacial foarte eficient pentru transesterificare. Viteza
de reacție în două faze lichid-lichid (L-L) cu rezistență mare la transferul de
masă a fost semnificativ îmbunătățită, iar catalizatorul poate fi reutilizat de
cinci ori;
- nanoparticule de silice prin modificarea suprafeței, care ar putea
produce în mod eficient biodiesel. Pe această bază, catalizatorul poate fi
utilizat în mod repetat de cel puțin 5 ori fără nicio pierdere de activitate.”
Până la momentul publicării acestui articol, autorii menționează că ,, nu a
fost raportat că catalizatorii de bază pot fi utilizați ca catalizator de limită de
fază pentru transesterificare”.

5
 În studiul realizat și prezentat în acest articol autorii menționează că ,,
prin modificarea zeolitului, se poate prepara un catalizator eterogen de bază care
poate fi utilizat ca și catalizator de limită de fază, Fig.1, pentru transesterificarea
uleiului vegetal și a metanolului”.

Figura 1. Reprezentarea schematică a catalizatorului (eterogen) de limită

de fază, preparat în acest studiu pentru ralizarea transesterificării ileiului vegetal
și al metanolului [P. Zhang et all 2020]

Pentru evidențiere calităților catalizatorului preparat au fost utilizate

determinări cu ajutorul analizei termogravimetrică (TG), difracție de raze X
(XRD), desorbție programată cu temperatura CO 2 (CO2-TPD), analiza
unghiurilor de contact (CA), adsorbție-desorbție de azot, împrăștiere dinamică a
luminii (DLS) și microscopia electronică cu scanare (SEM).
A fost analizată cauza pentru care catalizatorul derivat din zeolit are o
activitate mai bună, cât și principalele condiții de reacție ale transesterificării
uleiului de palmier, cum ar fi:
- raportul molar alcool-ulei,
- cantitatea de catalizator,
temperatura de reacție.
Acestea au fost optimizate utilizând programul RSM proiectat de BoX-
Behnken.
În finalul acestora a fost realizată evaluarea regenerabilității și
posibilitatea reutilizării catalizatorului derivat din zeolit pentru producția de
biodiesel.

6
7