Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O N N Alte denumiri:
CH3 Etofilin clofibrat
1-(teofilin-7-il)-etil-2-(p-clor-fenoxi)-2-metil-propionat.
Descriere.
•Pulbere cristalină, albă
Solubilitate.
•Practic insolubil în apă la pH 2-7,4 şi alcool la rece; solubil în acetonă, cloroform, alcool la cald.
Preparare
Principiul metodei.
Etofilin clofibratul se obţine în urma reacţiei dintre etofilină (7-(2-hidroxi-etil)-teofilină) şi
clorura acidului clofibric (clorura acidului p-clor-fenoxi-izobutiric) în mediu de xilen.
O CH2 CH2 OH
H3C N CH3
N Cl
+ Cl O C C
- HCl
N O
O N CH3
CH3 CH3
O CH2 CH2 O C C O Cl
H3C N O CH3
N
O N N
CH3
Substanţe necesare.
Etofilină..........................................................................4,2 g (0,0187 moli)
Clorura acidului clofibric...............................................4,66 g (0,02 moli)
Xilen.............................................................................20 ml
Tehnica de lucru. Într-un balon cu fund rotund se suspendă 4,2 g etofilină în 20 ml xilen şi se
încălzeşte la 80°C. Se adaugă apoi treptat, sub agitare 4,66 g de clorură a acidului clofibric.
Amestecul de reacţie se încălzeşte pe sită, sub reflux, timp de 2 ore. Masa de reacţie obţinută
se spală cu apă şi apoi cu o soluţie caldă de hidrogenocarbonat de sodiu. Se concentrează la
vid, după care se răceşte, când va separa etofilin clofibratul, sub formă de cristale albe. Se
purifică prin recristalizare din alcool; p.t. 133-135°C.
ACID NICOTINIC
ACIDUM NICOTINICUM FR X
N
COOH
Sinonim. Niacin, Vitamina B3
C6H5NO2 Mr 123,1
acid 3-piridin-carboxilic.
Descriere
•Cristale incolore sau pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, cu gust slab acru
Solubilitate
•Solubil în apă (1:60 ml) şi alcool la fierbere, puţin solubil în apă şi alcool la rece, greu solubil în eter,
foarte greu solubil în cloroform. Solubil în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini. pH-ul soluţiei
apoase = 6; pKa = 4,85.
Soluţia A.
•1,9 g acid nicotinic se dizolvă prin încălzire în 45 ml apă fiartă şi răcită. După răcire se filtrează şi
soluţia filtrată se completează la 50ml prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acid nicotinic s.r.
prin dispersie în bromură de potasiu R.
Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,002% m/V prezintă un maxim la 262 nm şi un
minim la 237 nm.
Reacţia de decarboxilare.
Prin încălzire în prezenţa carbonatului de sodiu anhidru, acidul nicotinic se
decarboxilează cu formare de piridină, care se evidenţiază prin mirosul caracteristic.
COOH
tºC; Na2CO3
- CO2
N N
Reacţia cu sulfat de cupru.
Sub formă de sare de sodiu, acidul nicotinic reacţionează cu sulfatul de cupru,
formând sarea de cupru corespunzătoare, un precipitat albastru.
COOH COONa COO-
2 + 2NaOH 2 + CuSO4
Cu2+ + Na2SO4
- 2H2O
N N N 2
Reacţia Konig.
Inelul piridinic din structura acidului nicotinic este stabil faţă de acţiunea hidrolitică a acizilor şi bazelor.
Sub acţiunea bromcianului însă, va rezulta o sare cuaternară de piridiniu instabilă, care sub acţiunea
alcaliilor va suferi, cu uşurinţă, deschiderea ciclului cu formarea aldehidei glutaconice. Aldehida
glutaconică este un compus instabil, care se poate obţine numai în soluţie. Sub acţiunea amoniacului
regenerează piridina iar cu anilina formează un colorant polimetinic (coloraţie galben-aurie).
COOH COOH
+ BrCN + 2H2O + HBr + NC NH2 + CO2
+ CHO CH OH
N N aldehida
glutaconicã
CN Br-
+ 2C6H5NH2; HBr
H H
CHO CH OH CHO CHO C6H5 N CH HC N C6H5 . 2Br-
+ +
Control de puritate
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decât
coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E-c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml.
Amoniu, nicotinamidă. 1,0 g acid nicotinic se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/l R şi se încălzeşte la fierbere. Nu
trebuie să se degaje vapori care albăstresc hârtia roşie de turnesol I.
Cloruri. Cel mult 0,01%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml.
Metale grele. Reziduul de la calcinare prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru impurităţi
anorganice, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Nitraţi. La 1 ml soluţie A se adaugă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei 2 ml difenilamină-soluţie R. La zona de contact a
celor două lichide nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Sulfaţi. Cel mult 0,01%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-etalon 0,1 mg ion sulfat.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g acid nicotinic se usucă la 105°C până la masă constantă.
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g acid nicotinic se calcinează cu acid sulfuric R.
Dozarea acidului nicotinic prin metoda acido-bazică (FR X)
COOH COONa
Reacție + NaOH = + H2 O
N N
Tehnica de lucru
•0,1 g acid nicotinic se dizolvă în 20 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă fenolftaleină-soluţie I şi
se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l până la coloraţie roz.
Dozare - Calcul
I. 1 mol acid nicotinic 123,1 ……............................1 mol NaOH 40)
x................................................................................VNaOH·TrNaOH
Mr Mo n 123,1 0,1 1
II. 1ml NaOH 0,1 mol/l........................... 0,01231 g acid nicotinic
1000 1000
VNaOH · FNaOH 0,1 mol/l.......................................................................x g acid nicotinic
Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % acid nicotinic
Mr acid nicotinic = 123,1
Mr NaOH= 40
n = numărul de moli de acid nicotinic care reacţionează cu 1mol soluţie NaOH 1
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de NaOH 0,1.
STABILIREA FACTORULUI ȘI TITRULUI SOLUȚIEI DE NaOH 0,1 mol/L
Principiul Se bazează pe titrarea unei cantități cunoscute de acid oxalic (substanță de referință) cu NaOH 0,1 mol/L,
metodei în prezența fenolftaleinei, ca indicator.
COOH COONa
Reacția: + 2 NaOH + 2 H2O
COOH COONa
Tr F Tt ;
m
Calcul:
FNaOH 0,1mol / L Mr Mo 40 0,1
Qacid oxalic ,0,1mol / L VNaOH Tt g / mL;
1000 1000
Mr Mo n 126,1 0,1 0,5
QAcid oxalic, 0,1 mol / L 0,0063
1000 1000
m – masa de acid oxalic luată în lucru;
n – nr. de moli de acid oxalic care corespund 1 mol de NaOH (1/2)
Tehnica de 0, 1 g acid oxalic (s.r.) se dizolvă în 15 mL apă proaspăt fiartă și răcită. Se adaugă 0,1 mL fenolftaleină (I)
lucru și se titrează cu soluție de NaOH 0,1 mol/L până la colorație roz.
Mai este numită vitamina PP, din limba engleză pellagra preventer, „prevenitoarea de pelagră”. Simptome pelagra:
ulcerații eritematoase cutanate, diaree, modificări ale mucoaselor și uneori dementa.
Efectul hipolipemiant se obține prin reducerea nivelelor de trigliceride și colesterol. La nivel hepatic, diminuează sinteza
de VLDL și LDL. Prin creșterea activității lipoprotein-lipazei, acidul nicotinic poate amplifica rata de îndepărtare a
trigliceridelor chilomicronice din plasmă. Efectul hipolipemiant se obține la doze mai mari decât cele necesare pentru
validarea efectului vitaminic.
La doze mari are efect vasodilatator – efect secundar – inrosirea pielii – utilizare limitata .
Se crede că înroşirea pielii cauzată de acidul nicotinic se produce ca urmare a eliberării unei
substanţe denumite „prostaglandină D2” (PGD2) din celulele pielii, care dilată (lărgeşte) vasele de
sânge de la nivelul pielii. Laropiprant blochează receptorii de care se ataşează în mod normal
PGD2. Când receptorii sunt blocaţi, PGD2 nu poate dilata vasele de la nivelul pielii, reducând
frecvenţa şi intensitatea înroşirii.
VERIFICAREA
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
CUNOȘTINȚELOR
Aflarea Factorului și a Tr a soluției volumetrice de NaOH 0,1 mol/L
Aflarea concentrației unei probe de ACID COTINIC
Reacti generale si specifice ale vitaminelor. NICOTINAMIDA – ANALIZA
Vitaminele pot fi clasificate după solubilitatea lor în: vitamine liposolubile (A, D, E, K) şi vitamine hidrosolubile (C şi
vitaminele din grupul B).
Vitamina D şi nicotinamida sunt sintetizate în organism dar în cantităţi insuficiente.
Celelalte vitamine nu sunt sintetizate in organism, este nevoie de alimentatie corespunzatoare sau aport suplimentar de
vitamine.
Vitamina A
•Reacţia de culoare cu clorura de stibiu (III) - coloraţie albastră trecătoare, care virează spre roz-roşu
Vitamina D2
Reacţia de culoare cu clorura de stibiu (III) - coloraţie galben portocalie care virează spre roşu
Reacţia Libermann-Burchard
5 mg ergocalciferol se dizolvă în 5 ml cloroform (R), se adaugă 1ml anhidridă acetică (R) şi 0,25 ml acid sulfuric
(R); apare o coloraţie roşie, care devine repede violet-albăstruie şi apoi verde.
Vitamina E
Reacţii de descompunere.
Toti tocoferolii sunt descompuşi de radiaţii ultraviolete, hidroxizi alcalini, oxidanţi. Au proprietăţi antioxidante, fiind
autooxidabili. CH
CH3
3
O CH3
O CH3 H3C
H3C + HNO3 C16H33
C16H33
HO
H3 C C O
CH3
O CH3
3+
+ Fe + HNO3
CH3 CH3
HO CH3
H3C O CH3 H3C O
C16H33 C16H33
O O
CH3 O
p-tocoferilchinona tocoferol"rot"
(rosu tocoferol)
Vitamina K1 (Precipitat portocaliu)
Reacţii de culoare.
Fitomenadiona nu este afectată de prezenţa acizilor diluaţi, dar hidroxizii alcalini şi agenţii reducători o
descompun. Variaţiile de culoare sunt funcţie de potenţialul de oxido-reducere.
fitomenadionă este descompusa de catre o solutie de hidroxid de potasiu 200 g/l (R) în metanol (R) - coloraţie
verde.
Prin încălzirea soluţiei alcoolice de fitomenadionă cu acid clorhidric concentrat rezultă un precipitat roşu.
La tratarea soluţiei alcoolice de fitomenadionă cu amoniac rezultă un precipitat albastru-violet.
Vitamina B1
Reacţia de formare a tiocromului.
În prezenţa agenţilor oxidanţi (cum ar fi peroxidul de hidrogen, KMnO 4 sau hexacianoferat (III) de potasiu), clorhidratul de tiamină formează
tiocrom, compus care prezintă o fluorescenţă albastră:
Cl-
NH3+ H3C N N
H3C N S CH2 CH2 OH S
HO-
CH2 CH2 OH
N N K3Fe(CN)6 N N
+ CH3
Cl- CH3
Reacţii de precipitare.
Clorhidratul de tiamină precipită la adăugare de reactivi specifici alcaloizilor (reactiv Mayer, clorură mercurică, acid picric,
etc.) datorită azotului aminic heterociclic:
Cu tetraiodomercurat (II) de potasiu (reactiv Meyer) (R); apare un precipitat roşu.
Cu clorură de mercur (II) 50 g/l (R); apare un precipitat alb.
Cu acidul picric, formând picratul respectiv de culoare galbena
Cu acetat de plumb (II) 50 g/l (R) apare o coloraţie galbenă. După încălzire în baia de apă, coloraţia devine brună şi se
formează un precipitat negru.
Cu iod 0,05 mol/l; apare un precipitat roşu-brun.
Vitamina B6
• clorură de fer (III) 30 g/l (R); apare o coloraţie roşie, care trece în galben la adăugare de HCl 100 g/l (R) (gruparea OH
fenolică)
Cu sulfat de cupru (II) 50 g/l (R) şi NaOH 3 mol/l; apare o coloraţie violet-albastră.
Cu acid sulfanilic diazotat (R) şi 1 ml NaOH 3 mol/l; apare o coloraţie galben-portocalie, care trece în roşu la adăugare
de acid acetic 3 mol/l (2 ml) (cuplarea sării de diazoniu respective cu clorhidratul de piridoxină, ca o componentă cu
grupare OH fenolică).
Clorhidratul de piridoxină dă reacţii de culoare cu o serie de reactivi generali ai alcaloizilor (datorită azotului aminic
heterociclic): acidul pricric, Reactiv Mandeline, Reactiv Frohde.
Vitamina C
Reacţiile de identificare se bazează pe caracterul puternic reducător al acidului ascorbic.
Cu acid nitric 100 g/l R şi nitrat de argint 20 g/l R se formează un precipitat cenuşiu, de argint metalic.
Cu pentaciano-nitrozilferat II de potasiu-soluţie R şi hidroxid de sodiu 100 g/l R da o coloraţie galben-verzuie,
care după adăugarea de 0,3 ml acid acetic 300 g/l R devine albastră-verzuie.
Acidul ascorbic reduce soluţie Fehling la Cu2O de culoare roşie-cărămizie
NICOTINAMIDA
NICOTINAMIDUM (FR X)
O
C NH2
N 3-piridin-carboxamidă
C6H6N2O Mr 122,1
•Sinonim. Vitamina PP vitamina pelagro-preventivă, niacinamida.
Descriere
Cristale incolore sau pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust amar.
Solubilitate
•Uşor solubilă în alcool şi apă, solubilă în glicerol, greu solubilă în cloroform şi eter.
Soluţia A. 2,5 g nicotinamidă se dizolvă în 40 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu
acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
Reacţia de hidroliză în mediu alcalin.
Prin hidroliză în mediu alcalin, nicotinamida formează nicotinat de sodiu şi amoniac.
Amoniacul se evidenţiază cu hârtia roşie de turnesol I.
O
C NH2 COONa
+ NaOH + NH3
N N
Aspectul soluţiei
Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decât coloraţia unei soluţii-
etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E-c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml.
Cloruri. Cel mult 0,01%.
4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml 0,02 mg ion clorură.
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Reziduul de la calcinare prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor
pentru impurităţi anorganice, FRX-IX.C.13 şi completat cu apă la 10 ml,
se compară cu 10 ml soluţie-etalon 0,01 mg ion plumb.
Sulfaţi. Cel mult 0,01%.
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
0,05 mg ion sulfat.
Dozarea nicotinamidei prin metoda acido-bazică in mediu neapos (FR X)
O O
Tehnica de lucru
• 0,25 g nicotinamidă se dizolvă în 10 ml acid acetic anhidru R prin încălzire la aproximativ 50°C, în baia
de apă. După răcire se adaugă 5 ml anhidridă acetică R, 20 ml benzen R, 0,05 ml cristal violet I şi se
titrează cu acid percloric 0,1 mol/l în acid acetic anhidru până la coloraţie albastră-verzuie.
Dozare - Calcul
I. 1 mol nicotinamidă 122,1…..............….................1 mol HClO 4 100,5)
x................................................................................
VHClO 4 Tr HClO 4
Mr Mo n 122,1 0,1 1
0,01221 g C6H6N2O II. 1ml HClO4 0,1 mol/l......
1000 1000
VHClO 4 FHClO 4 0,1mol / l ……………………………. X g nicotinamida
Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % nicotinamida
Mr nicotinamidă = 122,1
Mr HClO4 = 100,5
n = numărul de moli de nicotinamidă care reacţionează cu 1mol soluţie HClO 4 1
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de HClO4 0,1.
STABILIREA FACTORULUI ȘI TITRULUI SOLUȚIEI DE HClO4
0,1 mol/L
Principiul Determinarea utilizează ca substanță de referință: Ftalat acid de potasiu (Hidrogenoftalat de potasiu) (s.r.).
metodei O cantitate cunoscută de ftalat acid de potasiu, solubilizat în prealabil într-un amestec de cloroform neutralizat
și acid acetic, se titrează cu HClO4 0,1 mol/L în dioxan, în prezența indicatorului galben de metanil în dioxan
(I).
COOK COOH
Reacția: COOH COOH
HClO4 + -
+ + K + ClO4
m
Calcul: FHClO4 0,1mol / L Tr F Tt ;
Qhidrogen ftalat de potasiu ,0,1mol / L VHClO4
Mr Mo 100,5 0,1
Tt g / mL;
Mr Mo n 204,2 0,1 0,1 1000 1000
Qhidrogenftalat de potasiu ,0,1 mol / L 0,02042
1000 1000
m – masa de hidrogenoftalat luată în lucru;
Tehnica de n – nr. de moli de hidrogenoftalat de potasiu care corespund 1 mol de HClO 4:
lucru 0, 1 g hidrogenoftalat de potasiu (s.r.) uscat în prealabil la 120°C timp de 2 ore, se dizolvă prin încălzire la aproximativ
40°C, într –un amestec format din 25 mL acid acetic anhidru (R) și 25 mL cloroform (R) neutralizat în prealabil în prezența a 0,05 mL
galben de metanil în dioxan (I). După răcire se titrează cu acid percloric 0,1 mol/L în dioxan până la colorație roșie –violacee.
ACȚIUNE TERAPEUTICĂ
Profilaxia şi tratarea deficitului de vitamina B3, a cărui formă severă conduce la instalarea pelagrei.
Are actiune vasodilatatoare cu predominanta periferica – inrosirea pielii.
Este o componenta esentiala a coenzimelor NAD (nicotinamide adenine dinucleotide) si NADP (nicotinamide
adenine dinucleotide phosphate), factori deosebit de importanti in producerea de energie, in reactiile oxidative, in
protectia antioxidanta, in metabolismul si refacerea ADN-ului.
ISTORIC
Povestea descoperirii vitaminei B3 denumita si vitamina “PP”este direct legata de epidemia de pelagra de
la inceputul sec. XX din statele sudice ale SUA. Pelagra era o boala nutritionala datorata unei alimentatii
foarte sarace si limitative, ce genera multiple leziuni la nivelul pielii si era caracterizata prin 3 D: dermatita,
dementa, diaree. De altfel, denumirea “PP” provine de la “pellagra preventive” adica factorul care poate
preveni pelagra. In timp s-a descoperit ca vitamina B3 poate atat sa previna cat si sa trateze pelagra, ceea
ce a dus, din fericire, la eradicarea acestei boli.
VERIFICAREA
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
CUNOȘTINȚELOR
Aflarea Factorului și a Tr a soluției volumetrice de HClO4 0,1 mol/L
Aflarea concentrației unei probe de NICOTINAMIDA
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
DIN SUBSTANTELE
FARMACEUTICE STUDIATE
LA CURS
1. Chinidina, din punct de vedere a mecanismului de actiune este:
a) blocante ale canalelor pentru Na+, “stabilizatoare de membrana”, scade raspunsul celulelor la excitatie
b) antagonisti ai receptorilor beta1-adrenergici
c) blocante ale canalelor de potasiu si beta-blocant
d) blocante ale canalelor de calciu
15. Care din urmatoarele substante farmaceutice este antiaritmic din clasa a treia:
a) Verapamil
b) Amiodarona
c) Procainamida
d) Chinidina
16. Amiodarona:
a) actioneaza antagonist pe receptorii beta adrenergici
b) Din punct de vedere structural este derivat de benzamida
c) Se indica in aritmii supraventriculare si ventriculare
d) Contine in molecula doi atomi de azot
17. In proodusul farmaceutic Cordarone se gaseste urmatoarea substanta farmaceutica:
a) Sotalol
b) Amiodarona
c) Atenolol
d) Bisoprolol
18. Amiodarona:
a) Din punct de vedere structural este derivat de benzofuran
b) Din punct de vedere structural este derivat de benzamida
c) Contine radical butil grefat pe heterociclul furan
17. Contine functia ester in molecula
18. Mecanismul de actiune al amiodaronei este:
a) este un blocant ganglionar
b) Blocheaza canalele membranare de potasiu
c) Blocheaza canalele membranare de sodiu
d) Blocheaza receptorii beta adrenergici
e) Care din urmatoarele afirmatii referitoare la Amiodarona sunt adevarate:
18. Are actiune antiaritmica
19. Are actiune antianginoasa
20. Are actiune vasodilatatoare
21. Este biotransformata la un metabolit inactiv