Sunteți pe pagina 1din 11

BETANINA

BETANINA
Beta vulgaris

Pigmentul din sfecla roşie este utilizat fie sub numele de betterava când se prezintă
ca un sirop roşu ce conţine 1% betanină fie ca o pudră roşie cu un conţinut de
aproximativ 40% betanină, uşor solubilă în apă.
Betalaina (Marbry și Dreiding – 1968) – betacianina (roșie)+ betaxantina (galbenă)
• pigmentul principal (roșu) – 75-95% betanină
Modalitãţi de obţinere a pigmenţilor bruţi ce conţin betaninã

• Drept materie primã se poate utiliza fie sfecla sub formã de tãiţei fie reziduuri
de la prelucrarea alimentarã a acesteia. În acest ultim caz, anterior extracţiei,
preparatul biologic se supune unei fermentaţii enzimatice, deproteinizarea
efectuându-se prin barbotare de dioxid de sulf.

• O alternativã comodã de izolare a pigmenţilor roşii din sfeclă constă în


măcinarea acesteia urmatã de presare şi filtrare. Prin evaporarea sucului rezultã
o pulbere roşie utilizabilã drept aditiv alimentar.

• O altã categorie de metode propune extracţia betaninelor în soluţii apoase sau


în medii alcool-apã. Astfel, un colorant roşu-violet se poate izola prin extracţia
pigmentului cu apă sau cu un alcool uşor (C1-C3). Colorantul se absoarbe apoi pe
o răşină schimbătoare de ioni (cationit), pe poliamidă, polipirolidonă, celulozã
etc. Eluarea se realizeazã cu o soluþie diluatã de acid clorhidric, fiind urmatã de
un proces de complecsare cu o sare de aluminiu sau magneziu a unui acid
zaharic.

• Determinarea cantitativã a betaninelor din sfeclã se realizeazã frecvent pe cale


spectrofotometricã.
• Sucul de sfeclă roşie este filtrat, supus schimbului anionic cu soluţie
de NaCl, iar produsul ultrafiltrat şi concentrat conţine betanină şi
vulgaxantină . Astfel, 108.0 l suc de sfecla (16.8 g betanina, 16.0 g
vulgaxantina) este trecut prin Duolite A 171 P (forma Cl-) - coloana
schimbatoare de anioni la 25 l/h cu soluţie NaCl, pentru a obtine
286 mg betanină şi 289 mg vulgaxantina/l (randament 85%). Dintr-o
soluţie (50 l) continând 5% NaCl, 800 mg betanină şi 550 mg
vulgaxantina/l, a fost onţinut un concentrat prin ultrafiltrare cu o
membrană DDS – 865 la 45 atm si 8 l/min. Acest concentrat a fost
redus la 12 l continând 5% NaCl, 7817 mg betanină si 5246 mg
vulgaxantină/l .
• Purificarea si separarea pigmentilor poate fi realizata prin tehnici
cromatografice si/sau elecroforeză, la acest ultim procedeu benzile
rezultate pe electroforetograme sunt cuantificate prin compararea
ariei picului obţinut cu aria picului rezultat la utilizarea unor soluţii
etalon.
• Concentraţia betaninei în sfeclã variazã în limite foarte largi
situându-se între 100 mg/100 g preparat biologic proaspãt şi 16-38
mg/100 g în sfecla conservatã. Aceste date indicã importanţa
selectãrii varietãţilor de sfeclã cele mai potrivite în vederea utilizãrii
lor la prepararea industrialã a coloranţilor alimentari.
Procesul de extracție
Factori care influenţează culoarea aditivilor
alimentari ce conţin betanină
Dependenţa culorii unor soluţii apoase ce conţin betaninã de pH
Nr. crt. pH  max. Culoare
1. 2 535 Roşu
2. 4-7 537-538 Roșu
3. 7 575-650 Roşu-violet
4. 9 544 Roşu
5. 10 540-550 Roşu
Alãturi de pH, temperatura determinã în mare mãsurã stabilitatea nuanţei soluţiilor
colorate cu betaninã. Studiii cinetice ale degradãrii termice ale betaninei aratã cã procesul
este o reacţie de ordinul I. Constantele de vitezã ale degradãrii în soluţii tampon (acid citric-
fosfat trisodic) la pH 3, 4, 5, 6 şi 7 la 100C sunt 94, 51, 48, 79, 118 x 10-3 min-1. Rezultã deci
cã stabilitatea termicã maximã o prezintã soluţiile de betaninã la pH 4-5.
Alţi factori ce contribuie la alterarea culorii acestor aditivi alimentari sunt aerul şi lumina,
prezenţa radiaţiilor ultraviolete, radiaţiile .
Preparatele alimentare colorate cu betanine nu pot fi sterilizate cu radiaþii  deoarece la o
dozã de 100 Krad. culoarea acestora dispare prin degradare radiochimicã. Toate aceste
aspecte limiteazã mult domeniile de utilizare a coloranţilor alimentari extraşi din sfeclã.
Modalităţi de stabilizare a
coloranţilor betaninici

• adaos de antioxidanţi: acid ascorbic


ascorbat de sodiu
acid eritarbic
cisteinã
acid pectic.
• compuşi de incluziune cu: caramel
guma arabicã
UTILIZĂRI
• Produsele stabilizate ce conţin betanine se pot utiliza atât în industria alimentarã,
mai ales pentru înlocuitorii de carne, cât şi în cea farmaceuticã şi cosmeticã sub
formă de suc concentrat sau pudră.

• Deoarece randamentele de purificare a pigmenților sunt reduse și costurile


ridicate, este permisă utilizarea drept colorant alimentar, extractul brut ce conține
betanină.

• Amestecurile de pigmenți ce conțin betanină pot fi folosite ca aditiv natural pentru


alimente, medicamente și cosmetice .

• Pigmenții betalainici se folosesc la colorarea: lactatelor, produselor instant, carne


prelucrată netratată și tratată termic, deserturilor pe bază de gelatină, produselor
de patiserie bomboanelor, budincilor și la fabricarea băuturilor nealcoolice și a
cocktail-urilor pe bază de fructe.

• Ele pot fi nuanţate prin adaosul altor coloranţi naturali şi prin complexare. Astfel
un colorant negru de interes cosmetic şi alimentar se obţine dintr-o soluţie ce
conţine extract de ceai verde (25% vitaminã P) şi betanine prin complexare la 90-
100C la tratarea cu lactat de fier (II).
• Betanina nu este supusă unei limite maxime de
analiză a produselor alimentare (denumit principiul
quantum satis) - în conformitate cu Codex
Alimentarius poate fi utilizată într-o gamă largă de
produse alimentare (E162).
• UE - unele fructe sau legume conservate;
- conserve de fructe roșii;
- mezeluri;
- crustacee fierte;
- produse junk food (înghețată și produse
de cofetărie).
Utilizări neconvenționale

• În optică - micro-lentile pot fi produse folosind gelatină


sensibilizată cu betanină

• Sonde fluorescente pentru imagistica medicală

• Betanina utilizată într-un mediu coroziv s-a dovedit a fi un bun


și “verde“ inhibitor de coroziune a metalului

• Dezvoltarea dispozitivelor fotonice bazate pe proprietățiile


optice neliniare ale ZnO nanostructurat, încorporat în matrice
polimerică