Maftei Andreea-Elena-SIPAE AN II

Tehnici de extractie utilizate in idustria alimentara

Studiu realizat in vederea extractiei betalainei din sfecla rosie

1.1. Metode de extractie

O metodă de izolare a pigmenţilor din sfeclă constă în măcinarea acesteia, urmată de
presare şi filtrare. Prin evaporarea soluţiei rezultă o pulbere roşie. O altă categorie de metode
propune extracţia cu apă sau amestecuri alcool-apă.
O metodă simplă constă în extracţia apoasă a colorantului. 20g de sfeclă proaspătă se
curăţă şi mărunţeşte peste care se adaugă 20 mL de apă. Amestecul se încălzeşte 30 minute la
60˚C, apoi se centrifughează. Soluţia se decantează, iar la sediment se adaugă 20 mL apă
fierbinte, se amestecă şi din nou se centrifughează. Procedeul se mai repetă o dată. Amestecul
poate fi introdus de asemenea într-un balon de sticlă care se ataşează unui refrigerent şi se
supune încălzirii timp de 2 ore pe baie de apă. După fierbere, amestecul obţinut este răcit şi
filtrat

Metoda modernă utilizată este extracţia apoasă asistată în câmp electric a betalainelor
din sfecla roşie. Schimbările de culoare se observă în Fig. 2.1. Schimbările valorilor
conductivităţii se reflectă prin modificările concentraţiei coloranţilor.

Fig.1.1. Imaginea la microscop a ţesuturilor de conducere din sfecla roşie înainte

şi după extracţia apoasă asistată în câmp electric
Zaharurile libere prezente în extract cauzează fermentaţia extractului dar şi
caramelizarea pe parcursul procesării în alimente la temperaturi înalte. Extracţia în sistem
apos bifazic (ATPE) este o metodă superioară în procesarea biomoleculelor. Extracţia
betalainelor în fază organică (Fig.2.2) s-a realizat utilizând polietilenglicol cu diferite mase
moleculare (1500, 4000, 6000). Cu creşterea masei moleculare creşte şi coeficientul de
partiţie al betalainelor, în timp ce coeficientul de partiţie al zaharurilor rămâne constant.
 Maftei Andreea-Elena-SIPAE AN II

Calculul
 Maftei Andreea-Elena-SIPAE AN II

coeficientului de partiţie (K) pentru betalaine (cât şi pentru zaharuri) se poate calcula cu ajutorul
formulei: K = CT/CB, unde CT şi CB = concentraţiile la echilibru ale betalainelor (zaharurilor) în
faza superioară, respectiv faza inferioară.

Fig.1.2. Procedeul de obţinere al betalainei sub formă de pudră

Proporţia de betalaine din faza superioră (YT) se determină astfel:

VT şi V1 = volumele fazei superioare şi volumul extractul de sfeclă supus extracţiei

CT şi C1 = concentraţiile betalainelor/zaharurilor din faza superioară a extractului

Repartizarea diferenţiată a betalainelor între sărurile utilizate la ATPE s-a realizat

 Maftei Andreea-Elena-SIPAE AN II

utilizând fosfat de potasiu, citrat de sodiu, sulfat de amoniu şi sulfat de magneziu. În cazul
fosfatului de potasiu, degradarea betalainelor a fost comparată cu extractul crud, acest lucru
conducând la creşterea pH-ului sistemului. În cazul citratului de sodiu degradarea betalainelor
este mai accelerată datorită pH-ului de 8 al sistemului. Betalainele au prezentat o stabilitate
mai mare în cazul celorlalte două săruri utilizate deoarece pH-ul sistemului a fost mai scăzut,
5.

Cu creşterea lungimii legăturii interfaciale creşte coeficintul de partiţie al betalainelor dar

scade cel al zaharurilor. Cu creşterea pH-ului, betalainele se repartizează în faza superioară, iar
la un pH > 6 degradarea acestora creşte. Zaharurile prezente nu sunt influenţate de
concentraţia clorurii de sodiu (7).

1.2. Metode de purificre

Purificarea colorantului este posibilă pe răşini schimbătoare de ioni sau prin
electroforeza pe hârtie. Deoarece randamentele în pigmenţi purificaţi sunt reduse, metodele
menţionate nu au importanţă tehnologică.

 Cromatografie cu permeaţie în gel (GPC)

Se pot utiliza ca faze staţionare Sephadex G-25 (6 g) şi Sephadex LH-20 (5 g). Ele sunt
introduse în coloana cromatografică de sticlă peste care se trece apă deionizată. Eluţia se
realizează cu apă deionizată, care reprezintă faza mobilă, cu un debit de 2,2 mL/minut pentru
prima fază staţionară şi 0,25 mL/minut pentru a doua fază staţionară .

 Cromatografia lichidă de înaltă performanţă cu fază inversă (RP-HPLC)

Se poate realiza cu ajutorul unui sistem Waters 600 echipat cu un detector UV-Vis şi coloană
cromatografică C18, Jupiter-15). Gradienţii au fost formaţi din doi solvenţi care nu conţin
heliu: solventul A este apă cu 1% acid acetic, solventul B 60% metanol/apă cu 1% acid acetic,
cu un debit de 10 mL/minut. Probele se analizează cu ajutorul unui spectrometru la lungimea
de undă de 254 nm. Prin această metodă se poate determina şi izobetanina care are un timp de
retenţie de 0,3 minute. Cea mai bună metodă de separare a izobetaninei de betanină este
cromatografia de schimb ionic, însă durează un timp mai îndelungat de aceea RP-HPLC este
cea mai bună metodă datorită balanţei dintre viteză şi eficienţă .