Proiectare- Penicilina

Penicilina G se prezinta cu formula bruta C16H18O4N2S, masa moleculara M=334 moli/g.

In comert la noi in tara se gaseste sub denumirile “Penicilina G potasica” si “Penicilina G
sodica”, produse fabricate de S.C. Antibiotice S.A.

Proprietăți fizice

Penicilina G se prezintă sub forma unei substanțe albe, cristaline, solubile in apă și
solvenți organici, insolubilă în eter, cloroform, uleiuri grase, parafină(p.t.=80°C). Miros slab,
caracteristic, gust amar.Este o substanță higroscopică.

Proprietăți chimice

Penicilina este instabila în prezența acizilor, alcalilor, oxidanților,alcoolilor,

metalelor grele și la temperaturi ridicate. Penicilina iși pierdeproprietățile in soluții cu
pH acid mai mic de 5 sau bazic mai mare de 8. (4,3) Insoluții apoase prezintă pH= 5,5-7,5.
Prezintă trei atomi de carbon asimetrici (C3,C5,C7), fiind optic activă cuαD20 +241°.
Produsul inițial rezultat prin hidroliza nucleofilă (prezența β-lactamazelor, a
penicilinazelor sau a ionilor metalici) a penicilinei este acidulpeniciloic, biologic
inactiv, acesta prin acidulare pierde o moleculă de CO2trecând în acid peniloic.

Sub actiunea clorurii mercurice acidul peniloic se degradeaza in aldehida penilica si

penicil amina.
 Penicilinele reactioneaza hidrofil cu hidroxiamina formand acizi hidroxi aminici

In reactia cu alcooli a penicilinelor se formeaza esteri

In prezenta de alchilamine penicilinele formeaza alchilamide

In mediu acid, penicilinele izomerizeaza la acid penicilinic printr-un mechanism

implicand structura de tranzitie oxazolonica.Daca concentratia acidului este mare atuncistructura
oxazolonica trece in acid penicilinic care izomerizeaza rapid fie in acid penilic, fie in acid
peniciloic,in functie de pH-ul mediului. La o valoare mai mare a pH-ului, acidulpenicilinic trece
in aldehida penilica si penicilamina.

Proprietați biologice
Penicilina G se prezintă sub formă de săruri de sodiu sau potasiu fiind
activă bacteriostatic și bactericid față de bacili și coci grampozitivi.
Proprietățile biologice a penicilinei sunt date de structura chimică, proprietățile fizice și chimice,
conformația spațială, natura interacțiunilor cu receptorul, viteza de metabolizare.
 Solubilitatea Penicilinei

Solvent Solubilitate( g/L)

Metiletilcetona 180
Dimetilciclohexan 160
Metilciclohexan 80
Ciclohexan 62
Furfurilacetat 44
Metilizobutilcetona 33
Dimetilftalat 30
Acetat de amil 20
Dietiloxalat 20
Apa 1.24

Principalii producatori:

1.Eli Lilly (USA)

2.Astra Zeneca (Marea Britanie-Suedia)

3.Merck and Co (USA)

4.Pfizer (USA)

5.Antibiotice S.A Iasi

Perioada din timpul razboiului a scurtat timpul de producere si testare a penicilinei, asa ca
aceasta a devenit disponibila pe scara larga. Pana in 1945 pretul penicilinei a scazut de la 20 de
dolari pe flacon la mai putin de 1 dolar la 100 000 de unitati si pretul a continuat sa scada in
urmatorii ani. In 1950 laboratoarele Glaxo au scazut pretul la penicilina cu 10 sau 20 % si acest
peoces a continuat de-a lungul anului. Intre anii 1949 si 1953, s-a evidentiat o scadere cu pana la
75% la penicilina intramusculara si cu 8% la cea intravenoasa.

60000

50000

40000

Productia: 30000

20000

10000

0
1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015
 Domenii de utilizare și proprietațile produsului

Dintre penicilinele de biosinteză, în practica medicală au fost introduse

penicilina G, sub formă de săruri de porasiu, sodiu sau cu amine.
Domeniile de utilizare ale acesteia sunt urmatoarele:
- utilizare în terapeutică: 13%
- obținerea de acid 6-aminopenicilanic: 65%
- obținerea de acid 7-desoxicefalosoranic și alți intermediari: 20%
- alimentație: 2%
În cazul utilizării terapeutice a penicilinei G, aceasta prezintă o toxicitate
scăzută, fiind activă impotriva agenților patogeni de tipul bacililor gram pozitivi, a
cocilor gram pozitivi și negativi, fiind recomandată în angine streptococice,
scarlatină, pneumonie streptococică, otite, sinuzite, antrax, difterie, sifilis, blenoragie.
Deasemenea este utilizată în profilaxia antitetanică și cea a infecțiilor prin mușcături
de animale. Nu este utilizată încazul infecțiilor cu agenților patogeni secretori de penicilinază
(stafilococii ”de spital”) care sunt rezistenți la acțiunea antibioticului.

1.Obtinerea penicilinei cu precursorul- acid fenilacetic

La fabricarea penicilinei, fermentația este calea preferată. Substratul de fermentație
constă în principal din zaharoză găsit în faină și lactoză, împreună cu minerale și de acid
fenilacetic. Microorganismul preferat este Penicillium chrysogenum și prima etapă a procesului
este transferul de mucegai în fermentator din tubul de testare în care a fost depozitat .
Întregul proces este aerob (necesită aer). Fermentația este efectuată timp de 4 sau 5 zile
la 25-27 ° C. Miceliul, celulele de mucegai plus metaboliți insolubili, se filtrează într-un filtru cu
tambur acoperit. Filtratul se ajustează pH 2 cu acid sulfuric. La acest pH, penicilina există ca un
acid nedisociat; în consecință, este solubil în solvenți organici. După extracție, soluția este
decolorată și impuritățile sunt îndepărtate prin cărbune activ într-un al doilea filtru cu tambur.
Penicilina este apoi precipitata prin adăugarea unei soluții de acetat de butil. Aceasta transformă
penicilina intr-un ion negativ, ceea ce face insolubilă în solventul organic. In final penicilina se
usucă. Procesul tehnologic de obținere a penicilinei G realizat prin procedeul discontinuu de
fermentație în profunzime prezintă o serie de avantaje precum:
- pericolul de infectare a mediilor de cultură este redus
- randament ridicat- procesul este omogen
- costuri de investiție reduse
 2. Obtinerea penicilinei cu precursorul - acid fenoxiacetic
Penicilina V se obtine prin aceleasi tehnologii ca Penicilina G, diferentiate nesimnificativ
constand in faptul ca la fermentatie se utilizeaza ca precursori acid fenoxiacetic, iar extractia se
realizeaza in doua faze. Aceasta este posibil intrucat Penicilina V este foarte putin solubila in
apa, astfel incat dupa reextractie in apa si acidulare cu acid sulfuric diluat produsul precipita.
Penicilina V separata se filtreaza, se purifica din solventi si se usuca la 35-40°C, sub un vid de
100-200 bar.
3. Obtinerea penicilinei prin semisinteza
– pornind de la acidul 6-APA prin acilare
Foloseste ca materie prima acidul 6-APA prin acilare cu diferiti agenti acilanti
a) acilarea cu cloruri acide
b ) acilarea cu anhidride acide
c) acilarea cu anhidride mixte
d ) acilarea cu N,N’ –diciclohexil-carbodiimida
 Schema tehnologica de obtienere a Penicilinei

Randamentele specifice pentru fiecare etapa a procesului tehnologic sunt urmatoarele :

- fermentare: 90%
- filtrare: 80%
- extractie: 94%
- reextractie: 90%
- filtrare: 95 %
- uscare : 98%
 Tehnologia de biosinteza a penicilinelor

1. Mediul de cultura utilizat pentru cresterea microorganismelor producatoare de

antibiotic trebuie sa contina:
 Surse de carbon: lactoza și glucoza.
 Surse de azot: extractul de porumb și făina de soia.
 Saruri minerale: Na2SO4, ZnSO4, MnSO4, tiosulfat de sodiu;- elemente constitutive ale
biomaselor: CaCO3, KH2PO4, NH4NO3;- modificatori ai presiunii osmotice și ai
permeabilității membranelor celulare: CaCO3;- agenți de complexare și de precipitare:
ionul sulfat SO42- ( Na2 SO4, Mg SO4, KH2SO.
 Precursor: acidul fenilacetic
 Apa
Deoarece sterilizarea mediului de cultura se face cu abur direct, cantitatea de apa ce se
adauga la prepararea mediului este mai mica cu o cantitate egala cu cea a aburului ce
condenseaza in timpul sterilizarii.
Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui scop, prevazute cu
agitatoare, conducte pentru apa, serpentine de incalzire respective de racire. In aceste aparate se
introduce apa, se incalzeste la 50-60ºC, apoi se adauga extractul de porumb –principala sursa de
aminoacizi, si se fierbe timp de 30-60 min. Dupa aceasta, solutia se raceste la 50-60ºC si se
adauga restul componentilor mediului in urmatoarea ordine: CaCO3, NH4NO3, Na2SO4,
MgSO4, MnSO4, KH2PO4, ZnSO4, lactoza si glucoza.
Uneori glucoza si lactoza se dizolva si se sterilizeaza separat, pentru a se evita formarea
bazelor Schiff, prin reactia gruparilor carbonil din zaharuri cu gruparea aminica din aminoacizi.
Mediul astfel preparat se sterilizeaza direct in fermentator sau in instalatia de sterilizare
formate din coloana de sterilizare, mentinator si racitor prin incalzire la 124-126ºC, mentinerea la
aceasta temperatura 10-12 min. si apoi racire la 60-65ºC, temperatura la care mediul steril este
trimis in fermentatorul intermediar si cel de regim.
Procesul de sterilizare a mediului de cultura are o importanta deosebita deoarece
fermentatia fiind aseptica, se impune distrugerea totala a oricaror forme vegetative de
microorganisme, de fapt necesita temperaturi mai ridicate, deoarece formele vegetative au
rezistenta termica mai mare. Cresterea temperaturii declanseaza reactii de degradare a
componentilor mediului de cultura, generand inhibatori ai procesului de biosinteza.
Cum degradarea mediului este favorizata mai mult de factorul timp, iar sterilizarea de
factorul temperatura, solutia optima se obtine prin conducerea procesului de sterilizare la
temperaturi mai ridicate pentru un timp mai scurt. Pentru aceasta se recomanda utilizarea unor
instalatii care sa lucreze la temperaturi de 140-145ºC si care necesita un timp de sterilizare de
cateva secunde.Pentru a evita supraincalzirile si degradarea mediului, procesul de sterilizare este
condus cu calculator analogic.
2. Fermentatia biochimica. Este etapa urmatoare in fluxul tehnologic ce se realizeaza in
trei etape:
 fermentatia in inoculator
 fermentatia in intermediar
 fermentatia in regim, care corespund anumitor studii de dezvoltare a microorganismelor.
Astfel, in inoculator se realizeaza aclimatizarea microorganismelor la noile conditii de
dezvoltare, in intermediar are loc acumularea de masa celulara, iar in regim se desavarseste
procesul de crestere a masei celulare si de elaborare a penicilinei. Aceasta etapa este putin ideala
deoarece elaborarea de penicilina incepe din intermediar.
Din datele existente in literatura se poate coincide ca pH-ul afecteaza vitezele reactiilor
enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si gradul de ionizare a sarurilor; valoarea
optima a pH-ului este cuprinsa intre 6,4-7,0. Nu se recomanda depasirea pH-ului de 7.5 deoarece
incepe procesul de autoliza insotit de degradarea penicilinelor formate.
Biosinteza unei molecule asa de complexe, ca penicilina, necesita un flux de energie din
exterior; procesul de biosinteza a penicilinei fiind endoterm se poate realiza numai daca se
desfasoara simultan si procese de oxidare a hidratilor de carbon care constituie sursa principala
de energie.Oxidarea hidratilor de carbon elibereaza insa o cantitate de energie mai mare decat
este necesar procesului de biosinteza propriu-zis, astfel incat pe ansamblul procesului de
fermentatie este exoterm, eliberandu-se din exterior, in perioada de crestere a masei celulare,
1600 kJ/mol glucoza, iar in perioada de elaborare a penicilinei 66kJ/litru mediu de cultura. Cum
viteaza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in ordinea glucoza~acid lactic~lactoza,
rezulta ca in faza de crestere a masei celulare se consuma glucoza, iar in perioada de formare a
penicilinei se consuma lactoza. Prezenta substantelor minerale este vitala in procesul de crestere
a masei celulare, deoarece ele efectueaza direct permeabilitatea membranei celulare si echilibrul
ionic si activeaza sisteme enzimatice.
Procesul de biosinteza a penicilinei fiind aerob, alimentarea cu oxigen este unul din
factorii decisive, iar dizolvarea acestuia trebuie realizata cu o astfel de viteza, incat sa asigure
necesarul de oxigen pentru viteza maxima de crestere a masei celulare. Viteza de dizolvare a
oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar acesta nu poate depasi anumite limite deoarece se
ajunge la deteriorarea mecanica a biomasei.
Acumularea biomasei conduce la scaderea pronuntata a coeficientului de transfer de
masa. Pentru a reduce acest efect se recomanda intensificarea regimului hidrodinamic al
fermentatorului prin cresterea vitezei de agitare. Criteriul care caracterizeaza intensitatea agitarii
este timpul de amestecare, definit ca fiind timpul in care se realizeaza egalizarea concentratiei in
toata masa de lichid din fermentator. Turatia agitatorului in procesele de biosinteza variaza intre
limitele 240-270 rot\min la inoculator, 150-180rot\min la intermediar si 110-130 rot\min la
fermentatorul de regim, iar debitul orar de aer este 60-72 m3 aer \m3mediu de cultura.Aerul
utilizat in procesele de biosinteza trebuie sa fie perfect steril, iar sterilizarea lui se face prin
filtrare de pe material fibros in filtru general si filtru individual montat la intrarea in fermentator.
Dirijarea procesului de biosinteza spre o anumita penicilina se face cu ajutorul unor
substante ce constituie catena laterala a penicilinelor si poarta numele de ‘precursori’. Pentru
Penicilina G se utilizeaza ca precursori fenilacetamina sau acidul fenaldic, Precursorii se adauga
in portiuni, deoarece in concentratii mai mari de 0.1-0.2% sunt toxici pentru microorganismul
producator de penicilina.
Procesul de fermentatie se realizeaza la temperatura de 26°C±1, in fermentatoare
cilindrice verticale constituite din otel inoxidabil, cu fund si capac sferic sudat, echipate cu
agitator turbina sau elice, serpentine de racire, dispozitive de aerare, dispozitive sparge-val,
 termocuple, filtru individual pentru sterilizarea aerului tehnologic si dispozitive de transversare
aseptica. Volumele fermentatoarelor- inoculator, regim si intermediar- cresc in raport zecimal.
Trebuie mentionat faptul ca temperatura de 26±1°C, este o valoare de compromis, deoarece ea
nu corespunde nici vitezei maxime de formare a penicilinei si nici celei de crestere a masei
celulare. Temperatura optima pentru cresterea masei celulare este de 30°C, iar pentru elaborarea
penicilinei de 24°C. In practica insa este foarte greu de separat aceste faze, mai ales in procesele
discontinue, fapt pentru care s-a adoptat valoarea 26±1°C.
Parametrii procesului de biosinteza a penicilinei in cele trei stadii

Eatapa de Temperatura Agitarea Durata procesului

fermentatie [°C] [rot/min] [h]
Inoculator 26±1 270 30-40
Intermediar 26±1 170 20-40
Regim 26±1 120 90-120

3. Filtrarea solutiei rezultate la fermentatie urmareste separarea micelului prin filtrare pe

filtrul tambur de vid, iar solutia rezultata se raceste la 3-5°C, dupa care se depoziteaza in
rezervorul de asteptare, de unde este trimisa la extractii.
4.Separarea si purificarea penicilinelor. Pentru realizarea extractiei penicilinelor din
solutie apoasa au fost studiate diferite tipuri de extractoare dintre care s-au detasat extractoarele
centrifugale orizontale si cele verticale.
Pentru separarea penicilinelor prin extractie lichid-lichid cel mai economic s-a dovedit a
fi acetatul de butil. Studiindu-se echilibrul de faza la extractia penicilinei cu acetat de butil s-a
constatat ca:
 in solvent organic trec mai multe molecule de penicilina acid nedisociate, fapt ce impune mediul
puternic acid;
 intre moleculele de penicilina acid nu au loc asociatii moleculare in conditiile de extractie;
 in solvent organic penicilinile nu disociaza.
In aceste conditii echilibrul de baza la extractia penicilinei cu acetat de butil depinde numai de
temperatura si de pH. In solutia apoasa, penicilina este extrasa in acetat de butil, iar extractul
organic se trateaza cu acetat de potasiu sau cu carbonat de potasiu. Penicilina sare precipitata se
filtreaza si se spala cu butanol si cloroform. Solventii se recircula iar penicilina sare se dizolva in
apa, se purifica cu carbune activ, dupa care se anhidrizeaza prin distilarea apei sub forma de
azeotrop cu butanol, la un vid 4-6 mm Hg. Produsul solid obtinut se caracterizeaza prin puritate
foarte mare si activitate biologica, conform normelor in farmacopee
 Materii prime

Surse de carbon
 Lactoza C12H22O11
Formulă brută: C12H22O11
Masă moleculară: 360.30 g/mol
Prezinta o usoara solubilitate in apa si este insolubilă în alcool etilic, eter etilic și cloroform.
Zerul și materialele auxiliare folosite la fabricarea lactozei trebuie să corespundă documentelor
telenice normative ale produselor respective și să respecte dispozițiile legale sanitare și sanitar –
veterinare în vigoare
 Glucoza C6H12O6
Obiect și domeniu de aplicare: Prezentul standard se referă la glucoza obținută din cartofi și din
porumb, destinată pentru consum și scopuri industriale.
Tipuri de glucoza:
-glucoză lichidă
-Sirop de glucoză: soluție apoasă, concentrată și purificată de zaharuri nutritive, obținute
din amidon de cartofi și de porumb.

Surse de azot
 Extractul de porumb
- Aspect: lichid cremos de culoare galben inchis
- Miros: caracteristic unei fermentatii lactice
- Sedimentare dupa 24 ore intr-un cilindru de 100 ml de 100%
- Aspect microscopic: in frontiu colorat prezinta o masa bacteriana tipica bacililor lactic, in
proportie de peste 90%
- Substanta uscata: minim 50%
- pH= 3.5-4
- Continutul in acid lactic: minim 20g la 100g substanta uscata
- Zahar total: maxim 2.5%
 Faina de soia
Faina de soia este o sursa de azot naturala, bogata in proteine, aminoacizi continand si acizi
nucleici, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compusi cu sulf si fosfor:

Elemente ale biomasei

 Carbonatul de calciu CaCO3
Prezentul standard se refera la carbonatul de calciu precipitat, tehinic, obtinut prin tratarea
solutiei de var cu bioxid de carbon.Produsul se prepara sub forma de pulbere microcristalina.
Formula chimica:CaCO3
Masa moleculara relativa: 100,09 g/mol
Tipul de carbonat de calciu este tipul A destinat, in special, industriei de antibiotice .
 Fosfat monopotasic KH2PO4
Prezentul standard se refera la fosfatul monopotasic tehnic utilizat, în principal, in mediude
cultura la fabricarea antibioticelor.
Formula chimica: KH2PO4
Masa moleculara: 136,09 g/mol
 Azotat de amoniu NH4NO3
Standardul cu nr.450-30 se refera la azotatul de amoniu tehnic, granulat obținut prin
neutralizarea acidului azotic cu amoniac utilizat la fabricarea explozivilor și în alte scopuri
industriale.
Formula chimica: NH4NO3
Masa moleculară relativă: 80.04 g/mol

Saruri minerale
 Sulfat de sodiu Na2SO4
Prezentul standard se refera la sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic, intrebuintat in industria de
medicamente.
Formula chimică: Na2SO4
Masa moleculara relativă: 142.044 g/mol
 Sulfat de zinc ZnSO4
Prezentul standard se refera la sufatul de zinc tehnic cristalizat.
Formula chimica: ZnSO4
Masa moleculara: 161 g/mol

Precursor in obtinerea Penicilinei G:

 Acidul fenilacetic. C6H5CH2COOH
Formula chimica: C6H5CH2COOH
Masa moleculara: 136.15 g/mol
Proprietati fizice :
- pulbere alba, alba-galbuie
- punctul de topire la 77-78.5°C,
- temperatura de fierbere: 265°C,
- densitate 1.081 g/cm3 ,
- solubilitate moderata in apa
- stabil in conditii normale.
Acidul fenilacetic se prezinta sub forma de cristale albe, cu un miros neplacut,
caracteristic, solubil in alcool si eter. El serveste ca ingredient in parfumuri oferind un miros
asemanator mierii. Se gaseste in concentratie mica in unii alcaloizi si hormoni din plante. Acidul
fenilacetic substituit in pozitie alfa si esterii acidului fenilacetic sunt folositi in medicina, de
asemenea acidul fenilacetic este folosit ca precursor in obtinerea penicilinei G. In comert se
gaseste sub forma de pudra galbuie de puritate minim 99% si umiditate maxima 1%, livrat in saci
de 25 kg.
 Obtinerea penicilinei

Cele mai importante utilaje folosite

Fermentator
Procesul de fermentatie se realizeaza in fermentatoare cilindrice
verticale contruitedin otel inoxidabil, echipate cu agitator elicesau
turbina, serpentina pentru racire, conductapentru aerare, dispozitive
spargere-val, teaca termocuplu, filtru individual de aer si rezervor de
antispumant. Fundurile fermentatoarelor sunt sudate pentru a
asigura un grad sporit de securitate impotriva infectiilor, iar stuturile au garnitura
metalica pe toata suprafata flanselor de legatura.
Filtru
Filtrul rotativ cu vid, denumit filtrucelular Oliver consta
dintr-un tambur rotativ, cu lungimea 1-4.5, si diametrul 1.75-
3m, construit din doi cilindrii orizontali coaxiali. Cilindrul
exterior esteperforat si acoperit cu material filtrant, iar spatiile
dintre cei doi cilindrii esteimpartit in 10-12 celule etanse care
functioneaza succesiv si independent. Legatura dintre aceste celule si
conductele de vid sau aer comprimat se realizeaza prin intermediul
capului de distributie. Suprafata tamburului este impartita in
mai multe zone corespunzatoare operatiilor de filtrare,
spalare,uscare si indepartare a stratului de miceliu depus. In
timpul unei rotatii a tamburului, fiecare celula trece prin toate
aceste zone.

Extractor
Pentru extracția penicilinei G sefolosește extractorul
Podbielniak. Acesta este construit dintr-o foaie metalică înfășurată
în spiral în jurul unui arbore care se rotește cu 2000-5000 rpm.
Rotorul are forma unei spirale cu un număr variabil de spire ( 6-33
spire) a căror secțiune formează canale paralele.

Uscator
Temperatura maxima de incalzire 60°C, este prevazut cu sistem de circulatie aer cald si
evacuare periodica a aerului umed. Uscare pe tavi , incalzirea se realizeaza prin rezistente
electrice.
Pentru uscarea penicilinei se recomanda ca temperatura sa fie intre 35-45°C si sa se
realizeze timp de 16-20 ore.