SAREA DE BUCĂTĂRIE

Bibliografie:
https://www.scribd.com/Sarea-de-bucătărie
https://www.wikiwand.com/ro/Clorură_de_sodiu
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/clorura-de-sodiu-sarea-de-bucatarie
 CE ESTE SAREA?

După definiţia din DEX, sarea este „o substanţă

cristalină, sfărâmicioasă, care constituie un
condiment de bază în alimentaţie şi este
folosită în industria conservelor, în tăbăcărie,
în industria chimică etc.“

Sarea de bucătărie este denumirea populară a

unui amestec mineral alcătuit în majoritate din
clorură de sodiu (NaCl). 

NaCl este format din: 39,4% Na şi 60,6% Cl.

Clorura de sodiu naturală – structură și geneză

 Sarea și oamenii

Oamenii de acum câteva mii de ani erau ferm Cele mai vechi dovezi din lume privind
convinși că sarea reprezintă esența și sursa vieții. exploatarea sării sunt din două situri din Moldova
Subcarpatică: Lunca și Țolici, cu vestigii de acum
Sarea ajuta la păstrarea alimentelor, la vindecarea opt milenii.
rănilor și era foarte importantă pentru sănătatea
animalelor. Sarea era în lista substanțelor divine,
alături de aur, chihlimbar și argint.

Oamenii de acum șase milenii au făcut cu trudă mici

calupuri de sare de dimensiunea unui pumn de
adult. Nu se știe exact la ce au folosit, dar o ipoteză
este că aceste calupuri erau extraordinar de
valoroase și erau oferite ca dar de frățietate unor
șefi ai triburilor vecine.
Este posibil să fi fost folosite în cadrul unor
ceremonii.
 Sarea de bucătărie – compus ionic

Din punct de vedere chimic, sarea de bucătărie, al cărei component principal este clorura de sodiu NaCl,
este un compus ionic alcătuit din două elemente cu caracter electrochimic diferit, deosebit de reactive:

sodiul (metal alcalin monovalent din grupa 1(IA) şi

clorul (element halogen electronegativ din grupa 17(VII A)

Clorura de sodiu formează, în natură, depozite în apa de mare,

la suprafața solului sau la adâncime.

Se obține prin reacția acidului clorhidric cu diferiti compuși ai

sodiului:

 HCl + NaOH  NaCl + H2O

 HCl + Na2CO3  NaCl + CO2 + H2O

 PROPRIETĂȚI FIZICE:
Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură
cubică cu fețe centrate); punctul de fierbere este
14130C, iar punctul de topire 8010C. Este foarte SARE IODATA
solubilă în apă.
Sarea este higroscopică.
Densitatea sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se
referă la sarea pură). Duritatea sa este de 2,5 pe
scara Mohs, adică între gips și calcit.

În stare pură, este o substanță solidă, incoloră cu

gust sărat.

Datorită ionilor de sodiu, sarea de bucătărie constituie un conservant

și condiment de bază în alimentație, fiind folosită în industria
conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. SARE NEIODATA
 PROPRIETĂȚI CHIMICE

Reacționează cu metalele: Reacționează cu bazele:

CuSO4 + 2NaOH  Cu(OH)2+Na2SO4

CuSO4 + Fe  FeSO4 + Cu

Reacționează cu acizii:
Reacționează cu sărurile:
 AgNO3+ HCl  AgCl+ HNO3
NaCl + AgNO3  AgCl↓ + NaNO3
Această reacție este utilizată pentru  2NaCl + H2SO4  Na2SO4 + 2HCl
recunoașterea ionului clorură.

 BaCl2 + H2SO4  BaSO4 + 2HCl

 IMPORTANŢA SĂRII DE BUCĂTĂRIE

CLORURA DE SODIU [NaCl] este indispensabilă vieţii oamenilor şi animalelor.

Participând la formarea unor sucuri digestive, NaCl este introdusă zilnic în organism
sub formă de sare de bucătărie.

Atât sodiul, cât şi clorul, au o importanţă fiziologică

deosebită pentru om.
Trebuie menţionat însă faptul, că ambele elemente sunt
toxice peste un anumit prag.
Cele două minerale pot ajunge în corp împreunate, prin
sarea de bucătărie sau separate, din sursele alimentare
în care natriul şi clorul se găsesc legate în altfel de
combinaţii.
Clorura de sodiu se poate forma, după necesităţi, în
organism şi dacă nu se administrează în această formă.
 UTILIZAREA SĂRII
Sarea de bucătărie se utilizează în industria lacurilor şi vopselelor,
săpunurilor, coloranţilor, pielăriei textilă, grăsimilor, uleiurilor, tutunului,
hârtiei, maselor plastice în procesele de oxidare clorurantă, în medicină etc.

Sarea a fost folosită la început numai în alimentaţie şi ulterior la conservarea

peştelui şi a cărnii, la tăbăcărie în timpurile din urmă în industrie.

Dacă ne-am referi la ţara noastră, statistica anului 1938 indică o producţie de
cca. 200 de mii de tone de sare, din care numai 40% era consumată în
industrie şi 55% fiind consumul alimentar.

Rezervele cele mai mari de sare sunt constituite de

apele oceanelor și de depozitele de sare, care își au
originea în procesele de evaporare din diferitele
perioade geologice.

Rocile de sare sunt întâlnite mai rar la suprafața

pământului, cu excepția celor din zonele aride.