1

UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ECOLOGIE SI PROTECTIA
MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDII ECOLOGICE SI PROTECTIA MEDIULUI

ANUL II

IF

REFERAT LA DISCIPLINA

GEOLOGIE

STRUCTURALA

Coordonator ştiinţific :
Conf.Univ.Dr. Popescu Valentin

Student:
Tataru Dumitrel
 2

REFERAT :

SAREA GEMĂ
 3

CUPRINS...................................................................................................................................3
.
INTRODUCERE.......................................................................................................................4.
1.Istorie......................................................................................................................................6.
2.Mineralogie.............................................................................................................................9.
2.1.ROCI EVAPORITICE (Hallite)...........................................................................................9.
2.1.1 Compozitia mineraogica..................................................................................................10
2.1.2. Cristalografie...................................................................................................................11
2.1.3 Geneză, parageneză, ocurenţe..........................................................................................12
2.1.4 Întrebuinţări......................................................................................................................13
2.2 SILVINA............................................................................................................................14
2.2.1 Cristalografie...................................................................................................................15
2.2.2 Origine și răspândire........................................................................................................16
2.2.3 Geneză, parageneză, ocurenţe..........................................................................................16
2.2.4 Întrebuinţări......................................................................................................................17
3. EXPLOATAREA SARII.......................................................................................................17
3.1 Exploatarea tradițională prin metode miniere.....................................................................18
3.2 Exploatarea prin dizolvare..................................................................................................21
3.3 Exploatarea prin evaporare.................................................................................................25
3.3.1 Originea Marina...............................................................................................................25

3.3.2 Originea continentală.......................................................................................................26

4.Domuri de Sare......................................................................................................................27
4.1 Origini.................................................................................................................................28
5.CONCLUZII..........................................................................................................................29
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................32
 4

INTRODUCERE

Sărurile sunt combinații cu structură ionică, în general, formate prin neutralizarea

unui acid cu o bază. Se mai pot obține în urma reacțiilor dintre un acid și o altă sare, dintre
metale (sau oxizii-lor) și acizi, sau prin combinarea directă a elementelor.

Sarea gemă (Halit) este o rocă sedimentară ce conține clorură naturală de sodiu (natriu)
cristalizată în sistemul cubic. E numită popular sare de bucătărie. Poate apărea co-cristalizată
alături de o rocă sedimentară similară, și anume silvină, sub forma unei roci sedimentare
mixte numite silvinit. 1

Sărurile minerale au fost mult timp extrase ori de câte ori au fost disponibile, minele
de sare din Hallstatt fiind cel puțin din epoca fierului. Cu toate acestea, există multe locuri în
care sărurile minerale nu sunt prezente. Surse alternative de pe o coastă, de asemenea, au fost
exploatate de mii de ani. Principiul de producție este evaporarea apei de mare ce conține
saramură. În zonele cu clima caldă și uscată acest lucru poate fi realizat în întregime cu
ajutorul energiei solare, dar în alte climate trebuie alte surse alternative și, de multe ori,
costisitoare de combustibil, dacă totuși trebuie să fie utilizate. Din acest motiv, producția
modernă de sare de mare este aproape în întregime găsită în Marea Mediterană și alte climate
calde, uscate.

Figura 1. Silvinit.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Sylvinite.jpg

1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_gem%C4%83
 5

Sarea de mare este o sare obținută prin evaporarea apei de mare, fiind utilizată în
bucătărie și în produsele cosmetice. Istoric, ea este numită sare de golf. În general, este mai
scumpă decât sarea de masă, fiind frecvent utilizată în bucătăriile gourmet și cele ce fac chips-
uri de specialitate, în special soiul ceainic fiert (cunoscut sub numele de mână-fiartă în Marea
Britanie/Europa).2

Figura 2. Depozit de sare pe tarmul Marii Moarte,Iordania

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Dead_Sea,_Jordan_02.jpg

Sarea de bucătărie este denumirea populară a unui amestec mineral alcătuit în

majoritate din clorură de sodiu (NaCl). La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să
conțină până la 3 % sare marină și 15 % alte săruri. În comerț se poate găsi sarea rafinată care
conține și alte substanțe pentru îmbunătățirea calităților sării în afară de sarea propriu zisă. 3
Toată viața a evoluat pentru a depinde de proprietățile sale chimice pentru a supraviețui. A
fost folosit de oameni de mii de ani, de la conservarea alimentelor la condimente. Capacitatea
sării de a conserva alimentele a contribuit la dezvoltarea civilizației. A ajutat la eliminarea
dependenței de disponibilitatea sezonieră a alimentelor și a făcut posibilă transportul
alimentelor pe distanțe mari. Cu toate acestea, sarea era adesea greu de obținut, așa că era un
articol comercial foarte apreciat și era considerată o formă de monedă de către anumite

2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_de_mare
3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_de_buc%C4%83t%C4%83rie
 6

persoane. Multe drumuri de sare, cum ar fi Via Salaria din Italia, au fost stabilite până în
epoca bronzului.

Figura 3. Via Salaria

https://www.romanoimpero.com/2010/06/via-salaria.html

De-a lungul istoriei, disponibilitatea sării a fost esențială pentru civilizație. În Marea Britanie,
sufixul „-wich” dintr-un nume de loc înseamnă uneori că a fost odată o sursă de sare, ca în
Northwich și Droitwich, deși alte - care orașe sunt numite așa din saxonul „wic”, adică
locuință fortificată sau emporium. Valea Natron a fost o regiune cheie care a susținut Imperiul
Egiptean la nord, deoarece i-a furnizat un fel de sare care a ajuns să fie numită după numele
său, natron. Astăzi, sarea este aproape universal accesibilă, relativ ieftină și adesea iodata .4

1. Istorie

Sarea o cunoștem de mii de ani, are o valoare inestimabilă, o folosim la mâncare,

pentru conservare, în tratarea diferitelor afecțiuni, ca aromoterapie, dar are și o simbolistică
supranaturală.
Se zice că, un împărat vestit a cerut fiicelor sale să îi spună cât de mult îl iubesc. Cea mare a
răspuns ca mierea, cea mijlocie ca zahărul, iar cea mică, ca "sarea în bucate". S-a supărat pe
mezină și a alungat-o de la castel, dar aceasta i-a demonstrat că fără sare, bucatele nu au gust.

4 https://hmn.wiki/ro/History_of_salt
 7

Scena teatrului tradițional japonez era presărată cu sare, pentru ca artiștii să fie feriți de
spiritele rele. În antichitate, era folosită de romani, greci și egipeni în ofrandele aduse zeilor.
Fiind o substanță cu capacități extraordinare de conservare, sarea era considerată detestată de
demoni, iar mumiile egiptene erau tratate într-o soluție de bicarbonat și clorură de sodiu. În
Biblie există multe referiri la sare, încă din Vechiul Testament. În credința iudaică, păstra
legătura dintre Dumnezeu și popor, iar în islam se folosea la încheierea unui acord.
Și la noi, la români, au fost și sunt superstiții legate de aurul alb: sarea este mâna lui
Dumnezeu, dacă o verși, te cerți, te apără de blesteme și vrăjitorii, nu trebuie să o dai din casă,
că îți dai norocul. Nu numai la noi, un oaspete de seamă este întâmpinat cu pâine și sare, ca
semn al ospitalității. În China, când se cumpără, se aruncă o parte din ea în foc, pentru a evita
o ceartă în familie. Peste tot în lume au existat și există superstiții legate de sare. 5

Recoltarea sării de către oameni se confundă cu începuturile civilizaţiei, primele semne despre acest
lucru fiind datate în jurul anului 6.000 î.Hr în China, în provincia Shanxi. Deşi sarea era folosită cu
siguranţă în multe scopuri, primele dovezi arată că cea mai importantă utilitate era conservarea
peştelui, tot în China, potrivit surselor documnetare care datează din 2.000 î.Hr. În anul 500 î.Hr a
fost descoperită calitatea sării de a conserva boabele de soia, iar lichidul în care se păstrau este
celebrul sos de soia.

În antichitate, soldații romani, erau plătiți cu acest mineral prețios. Se pare că, așa cum susțin
unii experți, cuvântul salariu provine din latinescul salarium și face referire la solda pe care o
primeau aceștia în sare.

Romanii au folosit sarea în scopuri populiste, menţinând un preţ scăzut atunci când aveau
nevoie de suportul maselor şi impunând taxe foarte mari pe sare atunci când aveau nevoie de
fonduri pentru finanţarea campaniilor militare (cum a fost în timpul Războaielor Punice)

Negustorii mauri o utilizau ca mijloc de schimb: un gram de aur – un gram de sare. În Evul
Mediu, poziția socială a cuiva era dată de locul pe care îl ocupa la masă, în raport cu solnița
de sare. S-au purtat războie pentru ea. Unul dintre motivele declanșării Revoluției Franceze a
fost taxa prea mare pusă pe sare de Ludovic al XVI-lea.

De-a lungul istoriei, au fost create adevărate drumuri, căi speciale pentru transportul aurului
alb, cum era denumită. Se parcugeau sute de kilometri în caravane, pentru a fi transportată sau
pentru a fi folosită în negoț. Orașele au fost construite în funcție de carierele de sare.

5.http://www.tvr.ro/povestea-aurului-alb-condiment-dar-i-moneda-de-
schimb_28299.html#view
 8

Şapte saline din ţara noastră dețin peste 12 miliarde de tone de sare, cantitate ce poate asigura
necesitățile României pentru câteva sute bune de ani. Una dintre cele mai mari bogăţii ale
României este sarea, o substanţă minerală de care atât omul, cât şi alte vieţuitoare au nevoie
pentru a supravieţui. Descoperită încă din Neolitic, sarea a fost utilizată, în cea mai mare
măsură, în alimentaţie. În ţara noastră, exploatarea sării a început încă de pe vremea dacilor,
iar după cucerire romană explorarea s-a făcut cu acelaşi interes ca explorarea aurului sau a
argintului. În general, sarea era extrasă pentru consumul propriu sau pentru exportul în alte
provincii romane care nu deţineau astfel de zăcăminte. 6

Urme ale salinelor romane se regăsesc şi la Ocna Sibiu, Ocna Mureş, Cojocna, Sic, Ocna Dej,
Domneşti, Martiniş şi Ocnele Mari. În plus, în acea vreme s-au extras cantităţi uriaşe de sare
şi de la Turda, ulterior extragerea sării fiind extinsă şi la Ocna Sugatag.

Romanii au mai exploatat sarea şi pe râul Someş la Mănăștur, Bata, Reţeag, Ciceu, Cristur,
Arpaş şi Beclean, în special, întrucât în aceste localităţi sarea se afla la adâncimi extrem de
mici – în jur de 3 metri.

În secolul al XII-lea, explorarea sării a cunoscut o creştere impresionantă, existând documente

care atestă exploatarea unor ocne în Transilvania şi Maramures – Turda, Rona, Ocna Şugatag,
Ocna Dej, Cojocna şi Ocna Sibiului

În Transilvania, cele mai importante saline existau la Turda, Ocna Dej, Sic, Cojocna, Ocna
Sibiului, iar în Maramureș la Rona, Ocna Șugatag, Vasc, Hust, Ticeu și altele. În Țara
Românească sunt cunoscute salinele de la Ocnele Mari, Ocnele Mici, Telega și Ghiţioara, iar
în Moldova Salina Trotuș.

Mai târziu, în secolul al XVII-lea, intră în exploatare și alte saline precum cele de la Praid,
Vișeu sau Câmpulung.
La finele secolului al XVIII-lea, în Transilvania se produceau anual 100.000 de tone de sare
din salinele Turda, Cojocna, Ocna Dej, Ocna Sibiu, Sic și Praid, conform datelor Asociaţiei
Generale a Inginerilor din România – AGIR

6 https://jurnaluldeafaceri.ro/zacamintele-de-sare-ale-romaniei/
 9

Fie că a fost extrasă din munți, fie că a fost luată din mare, fie că este vorba de cea albă, roz,
gri sau neagră, sarea a fost și a rămas un produs prețios, pretext și temă de poveste.

Figura 4. Amplasamentul vechilor mine de la Salina Turda

și a lacurilor sărate de la Durgău

https://ro.wikipedia.org/wiki/Salina_Turda

2.Mineralogie
Sarea este o substanță minerală compusă în principal din clorură de sodiu (formula
chimică NaCl) a cărei formă primară este cea de minereu. Sarea (și în special sodiul din ea)
este un element esențial pentru existența vieții și se găsește în natură într-o multitudine de
forme și surse. Cantități mari se găsesc în mine și în apa mării, dar în cantități mici aceasta se
găsește și în sânge, în plante și în rădăcini comestibile. La origine, sarea din mine provine tot
din ape, însă este vorba în acest caz de depozite de sare sedimentate după secarea unor foste
întinderi de apă sărată.
Sarea este o roca sedimentara evaporitica formata preponderent din minereul de halit (NaCl)
sau poate aparea co-cristalizat alaturi de minereul silvina(KCl) sub forma de roci sedimentare
mixte , silvinit.

2.1 ROCI EVAPORITICE (Hallite)

Rocile evaporitice sau evaporitele reprezinta, in exclusivitate, produse de natura

chimica. Ele se formeaza prin precipitare din solutii naturale- lagunare sau marine - care se
afla in medii aride lipsite de precipitatii si caracterizate prin existenta unor evaporatii intense.
Concentrarea extrema a solutiilor naturale, conduce la separarea compusilor foarte solubili.
 10

In aceste conditii sarurile dizolvate de Na,K,Ca,Cl,SO4, se concentreaza si cand ating limite

de saturatie si se separa prin precipitare. Acestia constituie depozite saline si depozite de gips
si anhidrit. Mineralele precipita in ordinea inversa dizolvarii lor.7

Figura 4. Cuburi scheletice tipice de halit cu creștere rapidă din Inowroclav, Polonia.
Dimensiune 15 x 10 cm, colecția Ivo Halíček. Fotografie: Zbyněk Buřival
https://mineralexpert.org/article/halite-salt-mineral

2.1.1 Compozitia mineraogica

Halitul se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7%
la 0°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CH3CH2OH) și amoniac (NH3)
lichid. Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³.
La temperaturi mai mici de 15 °C cristalizează ca dihidrat, iar deasupra acestei temperaturi,
anhidru.

Halită

Categorie Mineral halogen

Formulă
NaCI
(unitate repetată)
Clasificarea Strunz 3.AA.20

7 https://www.creeaza.com/referate/geografie/geologie/ROCI-EVAPORITICE-Hallite621.php
 11

Sistem de cristal Cub

Hexoctaedric (m3m)
Clasa de cristal
Simbolul H-M: (4 / m 3 2 / m)
Grup spațial Fm3m
Celula unitară a = 5,6404 (1) Å;Z = 4
Identificare
Formula de masă 58.433 g / mol
Culoare Incolor sau alb (Depinde de izotopi și puritate pentru diferite culori)
Predominant cuburi și în paturi sedimentare masive, dar și granulare,
Obiceiul de cristal
fibroase și compacte
Clivaj Perfect {001}, trei direcții cubice
Fractură Concoidale
Tenacitate Fragil
Scara Mohs duritate 2.0–2.5
Luciu Vitros
Stria alb
Diafanitate Transparent
Gravitație specifică 2.17
Proprietati optice Izotrop
Indicele de refracție n = 1,544
Punct de topire 800,7 ° C
Solubilitate Solubil în apă
Alte caracteristici Aroma sarata, fluorescenta
Referințe 1, 2, 3, 4

2.1.2 Cristalografie

Structura de halit este în principal aceea de clorură de sodiu .

Halita cristalizează în sistemul de cristal cubic, cu grupul spațial Fm 3 m (Z = 4 formează
unități per celulă convențională ).
•Parametrul rețelei convenționale: = 5.640 2 Å (volumul rețelei V = 179.43 Å 3 )
•Densitatea calculată = 2,16 g / cm 3
Această structură corespunde a două sub- tablouri cubice cu fața centrată a ionilor,
 12

compensată cu jumătate din partea laterală a ochiurilor de plasă într-una din direcțiile părților
laterale ale ochiurilor de plasă .
Ionii Na + și Cl - au fiecare o coordonare de 6: orice ion Cl - este înconjurat de 6 ioni Na + ,
formând un octaedru în jurul Cl - . Și invers, în jurul fiecărei Na + ion se găsesc ca cei mai
apropiați vecini 6 Cl - ionii care formează , de asemenea , un octaedru.8

Figura 5. Structura cristalină a NaCl cu poliedre de coordonare

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c0/NaCl_polyhedra.png

2.1.3 Geneză, parageneză, ocurenţe.

Geneza concentraţiilor industriale de sare esteîn general aceeaşi, numai forma de

zăcământ este influenţată de tectonică. Procesul de formare constă în evaporarea mediului
dizolvant – apa – în golfuri şi lagune puţin adânci, despărţite de largul mării prin praguri de
nisip, formarea acestor depuneri saline fiind favorizată de o climă aridă şi de un aport redus
de apă dulce de pe uscat.
Scăderea nivelului apei din lagune provoacă venirea de noi mase de apă din
mare, care aduc noi cantităţi de săruri ce se depun la rândul lor prin evaporare. Sărurile
formate prin evaporarea apei de mare sunt în ordinea de depunere: carbonat de calciu,
gips, sare gemă, silvină, polihalit K2Ca2Mg(SO4)4·2H2O, kainit KMg(SO4)Cl·3H2O,
kieserit MgSO4·H2O, bischofit MgCl2·6H2O, carnalit KMgCl3·6H2O. În regiunile cu

8 https://ro.frwiki.wiki/wiki/Halite
 13

climă secetoasă apar la suprafaţa solului în unele zone eflorescenţe de săruri care conţin
şi sare gemă. Sarea gemă se mai formează şi prin sublimare pe pereţii craterelor
vulcanice şi pe fisurile lavelor.
Datorită plasticităţii lor, masele de sare gemă supuse stressului devin plastice,
capătă o anumită mobilitate şi străpung depozitele acoperitoare formând sâmburi
diapiri. Sarea gemă apare asociată cu gipsul, anhidritul, silvina, polihalitul, kainitul,
carnalitul şi alte săruri şi minerale argiloase.9
Depozitele saline de la noi din ţară sunt cantonate în Miocen (Burdigalian şi
Badenian), având caracterul de sâmburi diapiri ce străpung formaţiunile mai noi
(ajungând în unele zone chiar la suprafaţă) şi sunt dispuse în două zone: zona
subcarpatică (Cacica, Târgu Ocna, Slănic, Telega, Ocnele Mari) şi zona intracarpatică
(Ocna Şugatag, Praid, Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Turda, Ocna Dej).
În lume sunt importante depozitele de sare de la Solikamsk (Rusia), Slaviansk
(Ucraina), Stassfurt (Germania), Wielicika (Polonia), Pundjab (India), din SUA (statele
Texas, New Mexico, Michigan, New York, Kansas), Mexic, China, Coreea, Spania,
Franţa, Pakistan, Australia.

2.1.4 Întrebuinţări.

În alimentaţie, fiind o substanţă minerală de bază în procesele metabolice, fiecare om

consumând aprox. 6 kg pe an. De asemenea, se utilizează în industria alimentară, la
prepararea conservelor.

Este utilizată în industria chimică pentru prepararea sodei calcinate (Na2CO3), bicarbonatului
de sodiu (NaHCO3), sodei caustice (NaOH), acidului clorhidric, fabricarea săpunului,
lacurilor, vopselelor, tananţilor, purificarea apei, albirea bumbacului şi a hârtiei, rafinarea
petrolului, în industria farmaceutică, în industria metalurgică, la topirea unor minereuri şi
rafinarea metalelor, purificarea gazelor nobile, fabricarea lămpilor cu vapori de sodiu etc.

9.OCTAVIAN GEORGESCU, GHEORGHE BRĂNOIU (2005). MINERALOGIE DESCRIPTIVĂ, ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI

PRACTICE, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PLOIEŞTI
 14

2.2 SILVINA

Silvinitul este o rocă sedimentară amestec natural de silvină (KCl) și sare gemă
(NaCl), cristalizat în sistem cubic; care se găsește în unele zăcăminte de săruri de potasiu și
este întrebuințat ca îngrășământ agricol.10
Silvina face parte din clasa halogenatilor,aspectuleste de obicei incolor. Variantele
colorate depind de impuritățile conținute, gălbui, roșiatice, mai rar albastre sau violete. 11

Figura 6.Silvină, găsită in Sondershausen, Turingia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvin%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Sylvin_(aka).jpg

Silvina este descoperit în anul 1832 fiind numit în forma latinizată „sal digestibus
Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului
olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672).

Date generale
Formula chimică KCl
Clasa mineralului halogenați
Sistem de cristalizare cubic
Clasa cristalului cubic, hexaoctaedric
Culoare albă, cenușie, gâlbui, roșcat, brun, viole
Urma albă
Duritate 1,5 - 2
Masa specifică 1,98 - 2
10 https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvinit
11 https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvin%C4%83
 15

Luciu sticlos
Transparență trasnsparent, translucid
Spărtura neregulată
Clivaj perfect, {001}, {010} și {100}
Habitus cubic, cubic combinat cu structuri fibroase
Cristale gemene {111}
Propriețăți optice
Unghiul de dispersie 2vz ~
Alte caracteristici
Radioactivitate Slabă: 16350 Bq/kg

Dacă mineralul este cunoscut în mineralogie pentru modelul său perfect decolteu, în
(O, O, 1), roca, mai rară decât halita, care conține în esență KCl, un ingredient fundamental în
chimia îngrășămintelor și îngrășămintelor, sub forma mineralul este componentul căutat al
potasiei din Saskatchewan , Canada și anterior din Stassfurt, în Germania, bazinul alsazian de
potasiu de lângă Mulhouse , bazinul Permian din Texas și New Mexico. Roca silvită apare în
mase cristaline, cubice și granulare. La fel ca halita, această rocă de evaporită apare în paturi
compacte și masive. Depunerea sedimentară a silvitei într-un bazin barrat sau închis, care este
din ce în ce mai puțin adânc, respectă secvențele de evaporită ale băuturilor mamă sau ale
precipitațiilor din saramuri concentrate: după carbonați și halită, înainte de etapa finală a
sărurilor de magnezian.

Silvina poate fi un îngrășământ cu potasiu, dar este mai presus de toate compusul de la baza
fabricării diferitelor îngrășăminte cu potasiu, precum și o sursă de potasiu Mineralele impure
din silvină dezvăluie urme debrom și CO 2 . Anticii l-au distins cu ușurință de sarea NaCl, în
sare de rocă sau în masă de halită, prin gustul său amar.

2.2.1 Cristalografie

Silviti cristalizeaza în grupul spațial cubic fm 3 m (Z = 4), cu parametrul de mesh =

6.288 Å , la temperatura camerei (V = 248,6 Â 3 , densitate calculat =1,99g cm -3).
Structura este alcătuită din două cubice centrate față sub-rețele de clor și potasiu , decalate cu
o jumătate de lungime de celule de-a lungul direcțiilor cristalografice abc.
Cele K + Cationii sunt înconjurate de 6 Cl- anioni în octaedrică coordonare; Anionii Cl - se
află în coordonarea octaedrică a cationilor K+
 16

Figura 7.Structura minerala silvina

https://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Ionlattice-fcc.svg

2.2.2 Origine și răspândire

Mici depozite de silvină se pot forma în jurul fumarolelor vulcanilor în special Etna și
Vezuviu (Italia). Unele dintre cele mai importante zăcăminte de silvină din punct de vedere
economic se găsesc în următoarele locuri: Saskatchewan (Canada), North Yorkshire (Marea
Britanie), Strassfurt (Germania), San Cataldo (Italia), Texas și Utah (SUA). În România se
întâlnește în zăcămintele de sare gemă și săruri de potasiu din zona Tg. Ocna [Comorile
pământului, 2010-2012].

2.2.3 Geneză, parageneză, ocurenţe

Silvina se formează în aceleaşi condiţii şi zăcăminte ca şi sarea gemă, dar se întâlneşte

mult mai rar şi nu în toate zăcămintele. Din soluţiile saline precipită printre ultimele săruri,
din această cauză este întâlnită în mod obişnuit în părţile superioare ale masivelor de sare.
Uneori silvina rezultă în urma descompunerii carnalitului KMgCl3·6H2O. Apare
ca produs al exhalaţiilor vulcanice prin sublimare pe pereţii craterelor vulcanice şi ca
eflorescenţe în zonele cu climat cald şi uscat, alături de silitră (KNO3).
În România se găseşte în zăcămintele de săruri delicvescente din zona flişului
Carpaţilor Orientali (Târgu Ocna, Găleanu, Tazlău), în asociaţie cu sarea gemă, carnalit,
kainit, kieserit.
În străinătate cele mai importante zăcăminte sunt cele de la Solikamsk (Rusia), Stassfurt
 17

(Germania), Alsacia, Spania.12

2.2.4 Întrebuinţări.

Cea mai mare parte a sărurilor de potasiu sunt folosite ca îngrăşăminte, o mică parte (5%) este
utilizată la fabricarea KOH, K2CO3, KNO3, KClO3, KMnO4, KCN, KBr, KJ etc., compuşi
utilizaţi în medicină, parfumerie, pirotehnică, fotografie, curăţirea lânii, industria hârtiei,
industria sticlei (fabricarea cristalului şi a sticlei de Boemia), industria lacurilor şi a
vopselelor, la prepararea noroaielor de foraj pentru proprietăţile de inhibitor a umflării
mineralelor argiloase.

3. EXPLOATAREA SARII

Producția de sare este una dintre cele mai vechi practici efectuate de om. Deși sarea
este produsă în mod natural atunci când apa de mare se evaporă, procesul poate fi ușor
reprodus pentru a crea un randament mai mare. O parte din sare este încă produsă folosind
metode antice, dar au fost dezvoltate metode noi, mai rapide și mai puțin costisitoare. În
funcție de sursa sării și de tehnica utilizată pentru a o crea, produsul final va avea arome și
texturi diferite.

În zilele noastre, există trei metode principale pentru obținerea sării:

- Exploatarea tradițională prin metode miniere
- Exploatarea prin dizolvare
- Exploatarea prin evaporare

Cele mai comune săruri de masă sunt produse din saramură, în timp ce sărurile de specialitate
sau gurmet sunt încă produse prin evaporarea apei de mare; sărurile folosite în scopuri
industriale sunt obţinute prin minerit. China este cel mai mare producător, urmată de Statele
Unite. Din cele 220 de milioane de tone de sare, doar 6 la sută sunt folosite pentru consumul
uman.13

12.OCTAVIAN GEORGESCU, GHEORGHE BRĂNOIU (2005). MINERALOGIE DESCRIPTIVĂ, ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI

PRACTICE, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PLOIEŞTI
13 https://www.thespruceeats.com/how-is-salt-made-1328618
 18

3.1 Exploatarea tradițională prin metode miniere

Înainte de inventarea motorului cu ardere internă , extragerea sării era una dintre cele mai
periculoase locuri de muncă. În timp ce sarea este acum în cantități abundente, înainte de
revoluția industrială sarea era dificil de obținut, iar extragerea sării se făcea adesea de către
sclavi sau prizonieri. În Roma antică , sarea de masă era un simbol al bogăției. Sarcina de a
extrage sarea a revenit sclavilor și speranța de viață a acestora din urmă era foarte scăzută.
Istoricul roman Gaius Pliny al II-lea a scris în Naturalis historia că salariul soldaților era la
început sare; nu întâmplător termenul de salariu derivă din aceasta. 14
Primele exploatari de sare in tara noastra au fost cele „la zi“, adica sub cerul liber. Asemenea
exploatari au existat inca inainte de epoca daco-romana, atat in regiunile subcarpatice din

Muntenia si Moldova, cat si in Transilvania si Maramures.

Urmele unor asemenea exploatari nu se mai cunosc din cauza surparilor si alunecarilor de
teren care le-au acoperit, insa existenta acestora a putut fi dovedita cu precizie prin unele
sapaturi facute si care au dat la iveala diferite obiecte din acele timpuri. Obiecte legate de
exploatarea sarii au fost gasite in mai multe regiuni din Ardeal si unele dintre acestea pot fi
vazute la muzeele din Cluj, Alba-Iulia, Turda etc. Exploatarile de sare „la zi“ aveau infatisarea
unor micro-cariere cu o forma circulara in amfiteatru si cu adancimi relativ mici de pana la 35
- 40 m. Taierea sarii se facea manual cu diferite unelte de fier, iar extractia si transportul pana
in exteriorul carierei se realizau tot manual. Minerii duceau in spate blocurile de sare sau
formau un lant viu si dadeau blocurile din mana in mana. Uneori, transportul se facea si cu
ajutorul unor sanii tractate de oameni sau cai. Transporturile pentru aprovizionarea
localitatilor din tara se executau cu carutele, iar pentru distante mari si acolo unde existau
cursuri importante de ape se foloseau plutele. Abatarea sarii se face descendent cu taierea la
talpa camerei, utilizandu-se diferite unelte de fier (ciocane, pene, rangi etc.). Transportul in
interior se realiza manual sau cu vagonete, iar extractia pe put pana la suprafata era efectuata
cu un crivac (tambur de lemn cu axul vertical) actionat de mai multe perechi de cai 15

14 https://koaha.org/wiki/Estrazione_di_sale
15 https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-4-2015/exploatarea-zacamintelor-de-sare-din-romania-ii_4763.html
 19

Figura 8. Exploatarea zacamintelor de sare din Romania

https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-4-2015/exploatarea-zacamintelor-de-sare-
din-romania-ii_4763.html

Din experienta practica acumulata si cercetarile efectuate de-a lungul timpului, s-a impus
necesitatea ca la alegerea metodei de exploatare a sarii in conditii de eficienta, securitate
miniera si stabilitate a golurilor create sa se tina seama de cel putin trei factori:
Stapanirea fenomenului de presiune miniera;
Realizarea unui coeficient de extractie cat mai mare;
Posibilitatea mecanizarii cat mai pronuntate a procesului tehnologic de exploatare.
Luand in considerare acesti trei factori, in SUA s-a proiectat si aplicat pentru prima data in
lume Metoda de exploatare cu camere mici si pilieri patrati. Metoda s-a dovedit a fi benefica
si ea a fost preluata si aplicata si in Canada, Anglia, Italia si Romania. Dimensiunile
camerelor realizate in marile exploatari unde se aplica aceasta metoda sunt:
Latimea camerei: 10 - 20 m;
Inaltimea camerei: 5 - 10 m;
Latura pilierilor: 5 - 15 m;
Grosimea planseului intre orizonturi se stabileste in functie de conditiile de zacamant.
Abatarea in camere se face in front vertical integral. Este obligatoriu ca pilierii sa fie
suprapusi coaxial la toate etajele. Coeficientul de extractie a sarii din zacamant a fost variabil
intre 30% si 50%, iar adancimea de lucru s-a dezvoltat intre 200 si 1000 m. Avand in vedere
avantajele prezentate de aceasta metoda de exploatare, s-a trecut si la noi intre anii 1966 -
1980 la experimentari intr-o salina pilot situata in zacamantul Tg. Ocna. In baza rezultatelor
 20

obtinute, s-a introdus si astazi se lucreaza cu aceasta metoda de exploatare in noile campuri
miniere deschise la salinele Tg. Ocna, Slanic Prahova si Ocna Dej. Dimensiunile camerelor si
pilierilor in minele noastre sunt relativ asemanatoare, ele stabilindu-se in raport de conditiile
specifice de zacamant, rezistenta la compresiune a sarii si adancimea de lucru. Pentru
conditiile din tara noastra s-au stabilit pilieri patrati cu latura de 15 m, camerele avand si ele
15 x 15 m, planseele dintre orizonturile de extractie avand 8 m, ca si inaltimea camerelor.
Dupa introducerea noilor metode de exploatare, productivitatea muncii a crescut substantial,
ajungand la peste 20 t/post, la fel si productia care a ajuns la peste 2 milioane de tone anual de
sare in stare solida. Sunt de subliniat realizari tehnice importante care constau in electrificarea
tuturor salinelor din tara, mecanizarea extragerii prin introducerea perforajului mecanizat , a
explozivilor si havezelor, mecanizarea incarcarii si transportului sarii in subteran si
modernizarea instalatiilor de extractie. Se perfectioneaza instalatiile de prelucrare a sarii si, de
asemenea, se construiesc instalatii pentru realizarea sarii iodate.16
Figura 9. Mina Unirea de la Slanic Prahova

https://www.gazetadambovitei.ro/top-stiri/locuri-de-poveste-mina-unirea-de-la-slanic-
prahova-redeschisa-publicului/

16 https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-4-2015/exploatarea-zacamintelor-de-sare-din-romania-ii_4763.html
 21

Figura 10.Utilajele CASE lucrează la Salina Ocna Dej

https://www.uconstruct.ro/utilajele-case-lucreaza-la-salina-ocna-dej/

3.2 Exploatarea prin dizolvare

Primele metode de exploatare a sarii sub forma de saramura au fost acelea ale dizolvarii
statice. Metodele de exploatare a sarii geme bazate pe principiul dizolvarii statice au fost
folosite in tara noastra inca din anul 1896 la salina Ocna Mures, odata cu intrarea in functiune
a fabricii de soda din localitate. Prima metoda de exploatare a sarii in solutie a fost cea cu
puturi, iar ulterior s-a aplicat metoda prin inun-darea lucrarilor miniere. Apa necesara
dizolvarii sarii in cazul aplicarii metodei cu puturi era luata din drenul subteran care inconjura
masivul de sare. Din put, saramura era evacuata cu ajutorul pompelor si refulata la fabrica. In
cazul metodei de exploatare prin inundarea lucrarilor vechi, apa necesara era pompata din
Mures. In drumul lor, apele se prelingeau pe peretii de sare ai puturilor si pe galeriile
exploatarii vechi si se colectau intr-un bazin sapat in sare la un orizont inferior. De la acest
orizont, saramura era refulata cu ajutorul pompelor centrifuge pana la fabrica de soda.
Metodele de exploatare cu puturi sau prin inundarea lucrarilor vechi prezentau dezavantajul
ca nu permiteau controlul asupra dizolvarii si circulatiei apelor in subteran.
Pe masura cresterii consumului de saramura si tinand seama de neajunsurile semnalate mai
sus, s-au introdus metode noi de exploatare bazate pe principiul dizolvarii statice, si anume
Metoda de exploatare cu dizolvare in bazine prismatice si Metoda de exploatare cu dizolvare
in bazine tronconice. Aceste metode permit dirijarea procesului de dizolvare, dar ambele
 22

prezinta dezavantaje serioase, cum ar fi: pericol de surpare a tavanului bazinului si, deci, a
suprafetei terenului, coeficient redus de exploatare a zacamantului de sare, cantitati mari de
apa necesara umplerii bazinelor, necesitatea de a avea cel putin trei bazine pentru asigurarea
continuitatii exploatarii (un bazin care se umple cu apa, unul din care se evacueaza saramura
si unul in care are loc dizolvarea). Din cauza dezavantajelor, metodele nu se mai aplica, fiind
inlocuite prin metodele de exploatare prin dizolvare cinetica ce se realizeaza cu ajutorul
sondelor. Metoda a fost introdusa in tara noastra pentru prima data in anul 1949 la salina Ocna
Mures.
Extragerea sarii prin sonde sub forma de solutie reprezinta o metoda simpla si cu avantaje fata
de extractia sarii geme in stare solida prin lucrari miniere. Eficacitatea acestui procedeu
consta in preturi de productie mici, cheltuieli de transport minime, posibilitatea valorificarii
zacamintelor de sare gema cu intercalatii de steril si adancime mare de exploatare. Sondele de
sare se pot sapa de la suprafata si din subteran. In prezent, in Romania sonde active subterane
pentru extractia sarii sunt numai la zacamantul Cacica. Constructia sondei este asemanatoare
cu cea a unei sonde de titei, diferentele provenind din specificul zacamantului de sare.
Sondele de sare sunt individuale, in baterii (sonde pereche) si in canal.
Zacamintele de sare exploatate prin sonde se gasesc in tara noastra, spre deosebire de alte tari,
in regiuni foarte populate. In prezent, detinem cinci zacaminte de sare gema de unde se
extrage sarea prin sonde. O sonda de sare dureaza 20 - 25 de ani. Produsul final, saramura,
este livrat beneficiarului printr-un sistem de conducte, intrand in instalatiile de prelucrare si
procesare chimica pentru obtinerea in principal a produselor clorosodice. Unele saline
folosesc saramura la producerea in instalatii proprii de prelucrare a sarii recristalizate care
este livrata apoi pe piata interna si externa.
Forarea si echiparea sondei de sare se face tinand cont de specificul zacamantului si al
procesului de dizolvare in masivul de sare pentru extragerea saramurii la concentratia
necesara. Echipamentul de fond consta din trei coloane concentrice: o coloana de etansare
(coloana de ancoraj, cimentata, care va avea lungimea pana acolo unde se apreciaza ca trebuie
sa fie tavanul viitorului gol de dizolvare), o coloana de exploatare (cassing) si o coloana de
extractie (tubing). Se creeaza trei spatii concentrice prin care este asigurat circuitul celor trei
fluide tehnologice: apa industriala, fluidul izolant si saramura. Fiecare circuit de fluid este
prevazut dupa necesitati, in camera de comanda, cu manometre, debitmetre, termometre si
densimetre. Pentru obtinerea saramurii se introduce apa dulce in sonda prin interspatiul
coloana de exploatare - coloana de extractie, producandu-se dizolvarea cinetica in masivul de
sare gema la nivelul proiectat. Saramura este refulata la suprafata prin tubing. Fluidul izolant,
 23

elementul tehnologic principal, este vehiculat prin spatiul dintre coloana de ancoraj si coloana
de exploatare. Fluidul izolant este un amestec de produse petroliere, care se prelinge pe peretii
exteriori ai coloanei de apa dulce, ajungand in golul de dizolvare si fiind mai usor, pluteste pe
apa si o impiedica sa dizolve sarea din cerime (tavanul golului). Acest fluid izolant dirijeaza
procesul de dizolvare.
Tehnologia de exploatare a sarii in solutie prin sonde presupune alimentarea continua si
uniforma cu apa industriala si extragerea concomitenta a saramurii. Exploatarea sondei este
precedata de o perioada de amorsare (pregatire) care consta in crearea unui gol de dizolvare la
partea inferioara a zacamantului de sare gema cu diametrul de 2 m si inaltimea de 8 m,
dizolvarea, respectiv exploatarea facandu-se apoi ascendent. Acest gol trebuie largit la un
diametru de 20 pana la 100 m, iar operatia de pregatire dureaza 7 luni pana la 1 an. In acest
stadiu, sonda este amorsata si incepe exploatarea propriu-zisa. Se pompeaza mereu apa dulce,
cu un anumit debit, asa incat sa se obtina fara intrerupere o saramura naturala cu concentratia
maxima de 300 pana la 316 g/l. Coloana de apa dulce se ridica mereu, iar golul de dizolvare
creste din ce in ce mai mult dar numai in inaltime, ajungand sa aiba forma unui cilindru, inalt
de zeci de metri, pana la partea inferioara a coloanei de ancoraj, cand sonda se considera
epuizata.
Inca din faza de amorsare, in sonda este introdus fluidul izolant pentru asigurarea protectiei
tavanului golului de dizolvare. Acesta este, conform normelor de consum proiectate de 3,45 -
4,8 kg/tona saramura. Cantitatea de fluid izolant introdus in sonda (zestre de fluid izolant)
trebuie sa se pastreze constanta pe tot parcursul exploatarii, pentru extragerea cilindrului
proiectat de sare si pentru prevenirea fenomenelor nedorite, respectiv dizolvarii necontrolate,
subproiectate, comunicarii cu alte sonde sau cu suprafata, respectiv pierderea etanseitatii
sondei si a masivului de sare, pierderi de capacitati etc.
Dintr-o sonda cu diametrul de 100 m se pot extrage 40 m3 de saramura saturata pe ora, care
contine 12 000 kg de sare (310 kg/m3). Sondele pot avea adancimi maxime de 1200 pana la
1750 m.17

17 https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-4-2015/exploatarea-zacamintelor-de-sare-din-romania-ii_4763.html
 24

Figura 11. Extragerea sarii din zacaminte cu ajutorul sondelor

https://www.atestate.ro/atestate/chimie-industriala/tehnologia-produselor-sodice-si-
clorosodice-889

Figura 12.Sonda pentru extragerea sarii din zacamant

https://www.atestate.ro/atestate/chimie-industriala/tehnologia-produselor-sodice-si-
clorosodice-889
 25

3.3 Exploatarea prin evaporare

Metoda se aplică în general pentru a extrage sarea din apele sărate (oceane, mări sau
lacuri sărate).
Mlaștinile de sare de o concordanță la instalațiile antropice al căror scop este de a
promova extracția și colectarea de sare de mare de la intrarea unei resurse, apa de mare.
Acesta este cel mai adesea un dispozitiv de baraje, vane, canale și bazine de retenție diferite în
cele din urmă ducând la bazine puțin adânci numite pătrate, în care sarea este colectată,
obținută prin evaporarea apei de mare , sub acțiunea combinată a soarelui și a vântului .

3.3.1 Originea Marina

Mlaștinile sărate cu sisteme de bazin mai mult sau mai puțin sofisticate au existat cel puțin
încă din Antichitate, dar vechimea lor este dificil de dovedit.
Pe măsură ce apa se evaporă, salinitatea , care este concentrația de sare din apa de mare,
crește. Când se atinge punctul de saturație, se formează și se instalează cristale de halită
(clorura de sodiu minerală). Putem apoi să le recuperăm. Apoi, schimbăm apa din bazine
folosind diferențele de nivel datorate mareelor.
Mările aproape închise au o salinitate foarte variabilă în funcție de contribuțiile râurilor care
se deschid acolo și de intensitatea evaporării: salinitatea Baltică este de 6 g / l și cea a Mării
Roșii de 40 g / l . Cea a mării închise este chiar mai mare: 300 g / l pentru Marea Moartă .
Același lucru poate fi cazul pentru lagune sau lacuri de coastă cu o legătură redusă la mare și
situate în zone fierbinți. Aceste locuri sunt interesante pentru crearea salinelor, dar nu
beneficiem de ajutorul mareelor pentru reînnoirea apei.
Lac Rose , Senegal este un lac de coastă , ocazional , în contact cu marea. Salinitate este
foarte mare și a ajuns la punctul de saturație (380 g / l). Prin urmare, sarea poate fi colectată
de pe fundul apei puțin adânci.
Acest fenomen de supersalinitate există și în anumite estuare ale râurilor cu debit scăzut din
tropice. Astfel, estuarul comun al râurilor Sine și Saloum din Senegal are o salinitate de 180g /
l în amonte de estuar, față de 35 g / l în Atlantic. Aceasta se numește un estuar invers . Există
exploatări industriale de sare în estuarul Sine Saloum .
Diferitele tehnici de desalinizare a apei de mare ( distilarea fracționată , osmoza inversă,
înghețarea fracționată în țările reci) produc în mod necesar saramură. Considerate drept
accesorii, acestea sunt în general aruncate înapoi în mare.18

18 https://ro.frwiki.wiki/wiki/Histoire_du_sel
 26

Figura 13.Recoltare de sare de mare în Pak Thale, Phetchaburi,Thailanda

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_de_mare#/media/Fi%C8%99ier:Salt_Farmers_-
_Pak_Thale-edit1.jpg

3.3.2 Originea continentală

Un salar este un lac sărat în mod regulat (de exemplu, Salar d'Uyuni ). Poate fi folosit
ca o mlaștină sărată naturală. În Africa de Nord, folosim termenii sebkha sau chott , în Africa
de Sud de limbă engleză cel de salt pan . Există, de asemenea, salarii în zonele reci și aride.
Marea Aral poate fi considerat cel mai mare salar curent.
În aceste lacuri, clorura de sodiu nu este neapărat principala sare. Prin urmare, nu toate sunt
utilizate pentru sare alimentară. Acesta este cazul sării furnizate de Great Salt Lake (Utah,
Statele Unite) ale cărei producții importante sunt foarte diverse: blocuri de sare pentru bovine,
clorură de magneziu folosită pentru producția de clor și magneziu metalic, animale de
Artemia salina (condițiile pentru creșterea acestui creveț mic destinat hranei pentru pești sunt
optime pentru o salinitate de 100 g / l ), clorură de potasiu pentru îngrășământ.
Unele sunt rezervații naturale , de exemplu Laguna Colorada din Bolivia sau sunt protejate de
Convenția Ramsar, precum Chott el-Jérid din Tunisia. 19

19 https://ro.frwiki.wiki/wiki/Histoire_du_sel
 27

Figura 14. Salinas de Maras, Peru.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/50/Salinas_de_Maras%2C_Peru-
20Sept2013.jpg

4.Domuri de Sare

În geologie, termenul dom de sare indică o structură naturală în formă de cupolă, al cărei
nucleu este format din sare gemă (eventual și alte săruri depuse în partea sa superioară) prin
evaporare. Această structură ia naștere prin ascensiunea pe verticală dintr-un zăcământ
originar profund de sare (foarte ductilă și de densitate inferioară rocilor înconjurătoare), sub
acțiunea unor forțe de natură predominant hidrostatică. Domurile de sare prezintă importanță
în geologia petrolului, întrucât structurile saline sunt impermeabile și pot forma pungi de
petrol.20

20 https://ro.wikipedia.org/wiki/Dom_de_sare
 28

Figura 15.Domurile si ghetarii de sare din Iran(Un ghețar de sare. Foto: IRNA )

https://incredibilia.ro/comorile-planetei-pamant-domurile-si-ghetarii-de-sare-din-iran/

4.1 Origini

Formarea domurilor de sare își are originea în depunerile de sare într-un bazin maritim
închis.Pe măsură ce s-a retras, marea a lăsat în urmă cantități enorme de sare. Stratul de sare a
fost acoperit de sedimente aduse de pe munți de apa de ploaie. În timp, pătura de sedimente s-
a îngroșat, a devenit compactă și a presat stratul de sare de dedesubt.
Greutatea celor câteva mii de metri de sedimente și stânci care presează stratul de sare duce la
ridicarea sării printre stâncile de deasupra.
Când găsește un loc permeabil în stratul de sedimente, sarea îl străpunge și formează domuri,
cunoscute drept diapiri. Uneori, câte un diapir iese la suprafață și se răspândește orizontal,
devenind un ghețar de sare.
Aceste formațiuni de sare incredibile pot fi văzute în zonele sudice, sud-vestice și centrale ale
Iranului. (Tot în această țară pot fi văzute și misterioasele mumii de sare.) Cele mai bune
exemple se află în Munții Zagros, care sunt paraleli cu coasta Iranului de la Golful Persic.
Munții Zagros s-au format când placa tectonică arabică s-a ciocnit de placa tectonică
eurasiatică. În urma ciocnirii, au rămas multe falii prin care să se formeze diapirii de sare.
 29

Niciunde altundeva în lume nu se pot vedea astfel de acumulări de sare, potrivit UNESCO.
Locul nu se află încă pe lista patrimoniului UNESCO, dar este luat în considerare pentru a fi
inclus.
Domurile de sare din Iran ar putea fi expuse riscului de distrugere din cauza viitoarelor
exploatări de petrol, deoarece stâncile impermeabile din domuri adună adeseori petrol sub alte
straturi de stâncă.21

Figura 16.Un ghețar de sare cu diametrul de circa 14 kilometri, aflat în Munții

Zagros. Foto: IRNA

https://incredibilia.ro/comorile-planetei-pamant-domurile-si-ghetarii-de-sare-din-iran/

5.Concluzii

Intre toate mineralele pamantului, sarea este cea mai cunoscuta. Se gaseste in lacuri,
mari si oceane, de unde, daca s-ar extrage, pulberea alba ar fi raspandita pe pamant/uscat si ar
forma un brau alb de sare gros de 125 m; sarea se afla in masive mari, care izbucnesc adesea
la suprafata terestra. Importanta sarii ca aliment are la baza necesitatea organismului nostru de

21 https://incredibilia.ro/comorile-planetei-pamant-domurile-si-ghetarii-de-sare-din-iran/
 30

a primi anumite cantitati de sodiu si clor, cele doua elemente ale sarii. Fara prezenta
substantelor minerale, intre care se afla si sarea, prin clor (60,78%) si sodiu (39,22%),
procesele metabolice nu ar fi posibile, viata insasi nu ar exista. Dar cata sare trebuie sa
mancam? "Sarea (NaCl) ajuta la transportul substantelor nutritive spre celule, contribuie la
echilibrul fluidelor in organism si la mentinerea tensiunii arteriale. Astfel, 0, 5 gr de sodiu
sunt de-ajuns, cantitate existenta in doua felii de paine si o cana cu lapte, ceea ce echivaleaza
cu o lingurita de sare. Nu putine persoane consuma, insa, cantitati de 10 ori mai mari, obiceiul
fiind asociat cu hipertensiunea arteriala si, implicit, cu accidentele cerebrale. In cazul acestor
afectiuni se impune, intr-adevar, reducerea consumului de sare sub 1,8 g/zi. Aportul crescut de
sare mareste riscul de boala cardiaca si la persoanele supraponderale. O cale de reducere a
aportului de sare o reprezinta consumul de alimente "nesarate" (smantana, frisca, carne de
vaca, de vitel, de porc, peste de apa dulce, paste fainoase, orez, leguminoase, varza,
untdelemn etc.). In tratamentul bolilor cardiovasculare nu dieta are rolul principal, dar nici nu
poate fi neglijata".
Rinichiul: sanatos si bolnav
In practica medicala se citeaza cazul unei femei care a exclus complet sarea din alimentatie.
La 35 de ani arata ca la 70. Ne este cunoscuta zicala: "Sarea-i buna in fiertura, insa nu peste
masura".
"In viata totul se face cu moderatie, dar si in functie de diagnosticul bolnavului. Exista boli
renale la care consumul de sare se suplimenteaza mult peste normal. De exemplu, in cazul
rinichiului polichistic, situatie in care se administreaza bolnavului 10-15 g sare/zi pentru a
inlocui pierderile de sare si a mentine echilibrul hidroelectrolitic in organism. Limitarea
aportului de sare se instituie, in general, in afectiuni glomerulare-glumerulonefrite ("aprindere
de rinichi") si mai putin in cele tubulointerstitiale (pielonefrite). In mod normal, rinichii
sanatosi elimina cantitatea de sare administrata in 24 de ore. Pe cand in cazul unor rinichi
bolnavi, aceasta posibilitate se diminueaza. Acesta-i aspectul medical, pe baza caruia se
hotaraste aportul zilnic de sare, astfel incat sa nu fie depasite posibilitatile renale de eliminare
a acesteia. Medicul este cel indreptatit sa stabileasca tratamentul si conduita alimentara a
pacientu-lui. 22
Sarea este, psihic, absolut necesara pentru viata umana dar, in trecut, Revolutia
Industriala a datorat o limitare importanta a producerii de sare , astfel incat cantitatea scazuta
de sare influenta in mod negativ indicele demografic in multe comunitati rurale si urbane pana
cand industria extractoare de sare s-a stabilizat. Aceasta era vizibila numai in regiunile aride

22 https://www.scritub.com/medicina/alimentatie-nutritie/Sarea-totul-despre-sare44448.php
 31

sau in lacuri sarate care au secat. In zonele cu clima umeda , sarea era aproape imposibil de
gasit. Acesta este poate motivul principal pentru care unele din marile civilizatii au fost
fondate langa deserturi sau in zonele de clima desertica, spre exemplu zona Mediteraneeana,
care se afla la marginea zonei aride.23

23 https://biblioteca.regielive.ro/referate/industria-alimentara/sarea-gema-66041.html
 32

BIBLIOGRAFIE:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_(chimie)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_gem%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_de_mare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sare_de_buc%C4%83t%C4%83rie

https://hmn.wiki/ro/History_of_salt

http://www.tvr.ro/povestea-aurului-alb-condiment-dar-i-moneda-de-schimb_28299.html#view

https://jurnaluldeafaceri.ro/zacamintele-de-sare-ale-romaniei/

https://www.creeaza.com/referate/geografie/geologie/ROCI-EVAPORITICE-Hallite621.php

https://wikicro.icu/wiki/Halite#cite_note-Haynes-4

https://ro.frwiki.wiki/wiki/Halite

https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvinit

https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvin%C4%83

https://www.thespruceeats.com/how-is-salt-made-1328618

https://koaha.org/wiki/Estrazione_di_sale

https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-4-2015/exploatarea-zacamintelor-de-sare-din-
romania-ii_4763.html

https://ro.frwiki.wiki/wiki/Histoire_du_sel

https://www.scritub.com/medicina/alimentatie-nutritie/Sarea-totul-despre-sare44448.php

https://biblioteca.regielive.ro/referate/industria-alimentara/sarea-gema-66041.html

https://incredibilia.ro/comorile-planetei-pamant-domurile-si-ghetarii-de-sare-din-iran/

OCTAVIAN GEORGESCU, GHEORGHE BRĂNOIU (2005). MINERALOGIE

DESCRIPTIVĂ, ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE, EDITURA UNIVERSITĂŢII
DIN PLOIEŞTI
*** Comorile pământului. O colecție unică de minerale, roci și pietre semiprețioase
 33

(2010 - 2012). Ediție în limba română. De Agostini Hellas, Atena, Grecia

1.^ A b „Manual de Mineralogie: Halită” (PDF). Arhivat (PDF) din original la 28 iunie
2010. Adus 16 aprilie 2018.

2.^Date minerale web Arhivat 2004-11-24 la Wayback Machine

3.^ Haynes, William M., ed. (2011). Manualul de chimie și fizică al CRC (92 ed.). CRC Press.
ISBN 978-1439855119.

4.^ Mindat.org Arhivat 05-08-2011 la Wayback Machine