REFERAT

1
 CUPRINS:

I. Introducere, generalităţi………………………………………4
1.1.Istoricul sării....................................................................4
1.2. Compoziţie chimică.........................................................5
1.3. Forma
zăcămintelor........................................................6
II. Prezentarea cazului studiat......................................................7
2.1. Mod de prezentare a
sării...............................................7
2.2. Surse şi
origine...............................................................7
2.3. Sarea în România –
răspândire......................................8
2.4. Metode de exploatare şi extracţie................................10
2.5. Importanţa sării de bucătărie în industrie...................11
III. Studiu de literatură pe tematica propusă………………...15
3.1. MSDS – ul sării
(NaCl)................................................15
3. 2. Halita (sarea gemă)…………………………….........16
3.3.Obţinerea clorurii de sodiu
prin evaporare la fierbere..…………….………..….....…..20
3.4. Extragerea şi transportul sării umede.....................25
3.5. Uscarea sării……………………………….……...….25
3.6. Sortare, ambalare, tipuri de sare specială...................26
IV. Variante tehnologice de obţinere a sării.............................29
4.1. Schema bloc de operaţii în
procesarea sării de masă………………..…….……….….30
4.2. Depozitarea, transportul şi documentele
însoţitoare pentru sarea de masă.......................................32
4.3. Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare
de export-import..................................................................35
4.4. Condiţii de păstrare a sării………………..……...….36
V. Importanţa sării ca ca purtătoare

2
de utilităţi alimentare.................................................................37
5.1. Importanţa clorurii de sodiu ca aliment.....................37
5.2. Importanţa pentru organismul uman.........................37
5.3. Monitorizarea şi inspecţia nivelului de iod din sarea
dată în consumul uman......................................................39
VI. Bilanţuiri de materiale.........................................................40
VII. Teste de identificare.............................................................43
VIII. Anexe: instalaţii, utilaje, capacităţi, procesare................47
8.1. Flux tehnologic de procesare (aditivare, fortifiere) a
clorurii de sodiu cristaline...................................................47
8. 2. Instalaţie de extragere saramură (NaCl) şi
depozitare temporară înainte de
prepocesare (demineralizare,
dedurizare)...........................48
8. 3. Uscătorul rotativ cu vid BUFLOVAK
LLC.................49
8. 4. Uscătorul rotativ
WESTPRO.......................................50
8. 5. Uscătorul rotativ GMF – Gouda.................................52
8. 7. Descărcarea sării de pe vapor………………….…....55
IX. Bibliografie.............................................................................56

3
 CLORURA DE SODIU
SAREA DE BUCĂTĂRIE

I. Introducere, generalităţi

1.1.Istoricul sării:

Sarea, în cele mai diverse forme de manifestare, în combinaţii şi

concentrãri variate, se aflã pretutindeni pe planeta noastrã şi în atmosferã: în
adâncul şi la suprafaþa pãmântului, în apã şi aer, precum şi în toate
substanţele organice şi organismele vii. Sarea este absolut indispensabilã
vieţii, consumul optim al acestui mineral asigurând echilibrul osmotic
necesar funcţionãrii oricãrui organism viu. Atunci însã când consumul de
sare este insuficient, sãnãtatea organismelor, şi chiar viaþa lor, este în
pericol. La mamifere, de exemplu, insuficienþa consumului de sare poate
duce la deteriorarea dramaticã a funcţiilor fiziologice vitale, dereglarea
comportamentului, pierderea din greutate, scãderea fertilitãţii şi reducerea
lactaţiei, iar în cazuri extreme, chiar la deces.
Organismele vii asimileazã sarea pe cãi diferite. Totodatã, toate
animalele, atunci când este posibil, îşi mai suplimenteazã consumul de sare

4
direct din manifestãrile saline existente în ariile lor de habitat, fie lingând
rocile de sare sau sãrãturile, fie adãpându-se din izvoare, pâraie sau lacuri cu
apã sãratã. Oamenii, în viaţa lor de zi cu zi, folosesc sarea ca aditiv la
propria alimentaţie,supliment la hrana animalelor domestice, ca un excelent
conservant al diverselor substanţe organice (carne, slãninã, brânzeturi,
legume, fructe, piei, fân, etc.), ca un dezinfectant al rãnilor sau ca remediu
împotriva unor afecţiuni (boli reumatice, insuficienţe respiratorii, dereglãri
stomacale, unele boli dermatologice, ginecologice şi altele). Dintre toate
acestea, folosirea sãrii ca supliment la hrana erbivorelor domestice este
absolut indispensabilã pentru societãţi, ale cãror subzistenţã, în mãsurã
importantã, depinde de creşterea animalelor. În decursul mileniilor, în mod
empiric, omul a realizat cã sarea contribuie în mod substanţial la întreţinerea
sãnãtãţii şi creşterea performanţelor productive ale animalelor, fie cã ne
referim la lactaţie, fertilitate, sau greutate, fie la rezistenţa la efort fizic sau
condiţii climatice nefavorabile. Spre deosebire de animalele sãlbatice, cele
domestice, mai ales acelea care sunt supuse mulsului sau/şi sunt folosite la
diverse munci, au consumul de energie mai mare decât erbivorele sãlbatice
şi, în consecinţã, au nevoie de cantitãţi mai mari de sare. Însã, din cauza
deteriorãrii unor instincte de adaptare şi a captivitãţii, erbivorele domestice,
nu-şi pot asigura, de obicei, consumul necesar de sare fãrã ajutorul omului.
Dupã cum aratã observaţiile etnografice, crescãtorii de animale sunt
întotdeauna preocupaţi ca animalele lor sã consume sare, fie lãsând drobul
de sare în ţarc sau iesle, fie stropind fânul cu apã sãratã, fie adãugând sarea
în hrana caldã, sau ducând turmele la adãpat la pâraie sau izvoare cu apã
sãratã. La toate acestea trebuie adãugat şi faptul cã, dupã cum aratã
numeroasele mituri, obiceiuri şi practici rituale, precum şi tiparele mentale
specifice societãţilor arhaice - atât cât acestea pot fi deduse din tot ansamblul
cunoştinţelor referitoare la societãţile tradiţionale din trecut şi prezent -
dincolo de utilitatea practicã, în societãţile tradiţionale, sarea capãtã şi
valoare simbolicã pronunţatã. Prin extensia calitãţilor reale ale sãrii - mai cu
seamã a acelora de a preveni putrefacţia substanţelor organice şi a celor
curative - omul îi atribuie şi o serie de calitãţi imaginare, ea fiind adesea
consideratã sursa bogãţiei şi sănătăţii.
Nu se ştie cine şi în ce împrejurări a folosit sarea pentru prima
oară, dar timpuri stăvechi, peste care s-a depus praful miilor de ani, se ştie că
sarea s-a folosit că ea a constituit mari preocupări pentru a fi obţinută şi
chiar s-au purtat războaie şi s-au cucerit ţări şi subjugat popoare pentru a fi
stăpânită. Dacă am studia documente din vechime, am putea găsi că Pliniu
cel Bătrân afirmă că exploatarea sării a început sub al patrulea împărat al
Romei Ancus Marcius, prin numirea a doi cenzori denumiţi “salinatores” şi

5
care se ştie că au introdus impozitele pe sare. Scrieri din China ne arată că
sarea se obţine prin fierberea şi evaporarea apei de mare, iar locuitorii Chinei
erau obligaţi să plătească dările de sare. În Egipt sunt cunoscute cu mii de
ani în urmă lacurile de sare, pe malurile cărora sarea se depunea sub formă
cristalizată, urmare a evaporării sub acţiunea căldurii solare.

1.2. Compoziţie chimică

NaCl este format din: 39,4% Na şi 60,6% Cl.

Din punct de vedere al compoziţiei cimice, în saline conţinutul în NaCl este
pentru sarea albă de 99,94% la Slănic Prahova şi între 99,8 până la 99,6% la
celelalte saline, cu calitatea cea mai slabă – sortul de sare vânată, cu conţinut
în jur de 97 până la 99%.
Masa mol este de 58,45. Cristalizează în reţea ionică de tip cub cu feţe
centrate, în care fiecare ion de Cl- este înconjurat la distanţă agală de 6 ioni
de Na+ şi invers, rezultând o coordonare Na: Cl= 6: 6, ionii de Na +şi de Cl-
ocupând alternativ modurile reţelei cristaline.

1.3. Forma zăcămintelor

Zăcămintele de sare se prezintă sub formă de masive, cu apreciabile

întinderi în suprafaţa şi adâncime. Din punct de vedere geologic, în
România sunt cunoscute depozite evaporitice asociate cu roci carbonifere
sau cu roci detritice, aparţinând mai multor nivele stratigrafice. Sarea se
găseşte numai în Triasic şi Miocen. În special Miocenul prezintă în ţara
noastră o extindere mai largă de sare şi săruri de K cu acumulări de
importanţă economică. Din punct de vedere geologic masivele reprezintă o
formă secundară de zăcământ rezultată prin modificarea formei primare
datorită presiunilor tectonice tangenţiale, care au făcut ca sarea fiind plastică
să se aglomereze şi sa străpungă stratele acoperitoare. Diapirismul sării a
fost explicat prima oară de L. Mrazec (1867- 1944) fiind definit ca
„procesul prin care rocile plastice şi cu densitatea mică sub acţiunea
presiunii din scoarţa Pământului , migrează din zonele profunde spre
suprafaţă, boltind şi stăpungând straturile acoperitoare”. Două tipuri de
masive de sare din România au fost studiate şi s-au întocmit secţiuni: cel de

6
la Ocna Mureşului, cel de Praid, după lucrările lui I. Popescu Voiteşti şi care
demonstrează orientarea şi străpungerea pe care a căpătat-o masivul de sare
ca rezultat al forţelor şi presiunilor tectonice, iar zăcământul de la Slănic,
fotografiat, demonstrază cutarea straturilor de sare după un unghi aproape
vertical şi sub formă de conuri cu vârfurile rotunjite. Cutările straturilor de
sare, fie simple sau cutări complexe când forţele tectonice au lucrat în două
sau mai multe direcţii, dau aspecte variate zăcămintelor şi chiar în acelaşi
zăcământ.
Zăcămintele de la noi din ţară sunt formate în axclusivitate din clorură de
sodiu, cu variate grosimi şi aspecte de culori cenuşie – vânăt datorită unor
fine impurităţi de pulbere argiloasă.

II. Prezentarea cazului studiat

2.1. Mod de prezentare a sării:

Sarea se prezintă sub 3 forme:

- Sarea albă: în care predomină cristalele albe transparente. Forma lor este
uneori modificată datorită forţelor tectonice la care au fost supuse.
Conţinutul în ClNa este 99,9%;
- Sare vânătă: denumită şi pământoasă, este un agregat cu cristale mici cu
depuneri de anhidrit, praf argilos foarte fin sau chiar substanţe bituminoase
între ele, care-i conferă şi un miros caracteristic;
- Sare vărgată: un amestec de sare albă şi sare vânătă cu caracteristici
comune primelor două calităţi.

2.2. Surse şi origine

O sursă imensă de sare o constituie apa oceanelor şi a mărilor în a căror apă

se dizolvă multă sare. În unele ţari, mai ales în regiunile calde oamenii
extrag sarea din apa mării. Apa mării conţine în medie de 35g de sare la
litru. Această sare este adusă de către fluviile, ale căror ape deşi dulci, conţin
infime cantităţi de sare. Cantitatea de sare din apa mărilor variază : valori
mai ridicate în regiunile calde, unde evaporarea apei este mai întinsă , ca în
Marea Roşie 40g/l şi mai scăzute ca în regiunile polare.
Obţinerea sării din apele mărilor s-a făcut în aşa zisele saline marine, în care
apele sărate sunt dirijate prin canale în spaţii mari de evaporare naturală,
unde sub acţiunea căldurii solare are loc cristalizarea şi depunerea sării care

7
se scoate manual sa mecanizat şi apoi este transportată la locurile de
utilizare.
A doua sursă de sare o constituie zăcămintele solide de sare , care sunt şi ele
foarte răspândite pe glob. Conform teoriei pragurilor sau barierelor , cu
milioane de ani în urmă când bazinele mărilor şi oceanelor au început sa-şi
restrângă suprafaţa si au început să apară noi uscaturi continentale, s-au
format şi unele golfuri şi mări cu apă sărată care erau despărţite de restul
apelor prin bariere de uscat.
Apa din golf avea o concentraţie agală cu apa mării, cu care golful comunica
la suprafaţă. În apa golfului trăiau aceleaşi vietăţi, animale şi plante, ca şi în
apa marină.
Lacuri sărate : în regiunile deşertice şuvoaiele şi cursurile temporale de apă
se varsă în lacurile situate pe fundul depresiunilor închise, fără ieşire spre
mare, ex. Marele Lac Sărat din Statele Unite. Uneori apa dispare aproape
complet lăsând locul unor întinderii deşertice sărate numite sebka în Sahara
Moartă, situată în mijlocul deşertului Indeea este cea mai sărată din lume.
Un exemplu de lac sărat de la noi din ţară este lacul Techirghiol, care deţine
săruri mai mari decât în apa Mării Negre. Este aşa de sărată încât nici un
peşte nu poate trăi aici: 288g şi 325g la litru de apă.
În vedera stabilirii vîrstei zăcămintelor de sare de la noi din ţară, un colectiv
condus de micropaleontologul de seamă T. Iorgulescu, au executat pentru
cele şapte zăcăminte (Ocnele Mari, Slănic, Cacica, Ocna Şugata, Ocna Dej)
1331 probe care au fost analizate micropaleontologic la laboratorul înfiinţat
de Ministerul Industriei Chimice şi stabilite cu autoritate vârstele
zăcămintelor de sare. Această operaţie se poate face pe de o parte prin
fixarea axactă avârstei în raport cu formaţiunilor din jur.

2.3. Sarea în România – răspândire:

Pământul ţării noastre cuprinde nenumărate zăcăminte de sare şi de

lacuri sărate, iar exploatarea sării se cunoaşte şi este dovedită de unele
descoperiri arheologice şi de unele documentedin cele mai îndepărtate
timpuri. O hartă a zonelor salifere din ţara noastră ne arată existenţa unor
zăcăminte sub forma unei făşii late de zeci de kilometri, care începe pe
malul drept al Oltului unde se află în exploatare salinele de la Ocenele Mari
şi cuprinde toată zona subcarpatică a Munteniei şi Moldovei cu saline în
exploatare sau închise ca cele de la Doftana, Slănic Prahova, Târgul Ocna şi
Cacica în Bucovina, iar în Transilvania masivele de sare închid o zonă
aproape continuă cu salinele de la Praid, Ocna Dejului, Ocnele romane (azi

8
părăsite), de la Turda, Ocna Mureşului şi Ocna Sibiului, de asemenea,
părăsită. În nordul ţării, în Maramureş se află cele mai vechi saline din ţara
noastră, cu vestigii care dovedesc exploatarea la suprafaţă din erele de piatră
şi de bronz. O serie de lacuri sărate împânzesc ţara, unele dintre ele fiind
folosite de multă vreme ca staţiuni balneare. Sunt cunoscute lacuri
Techirghiol, lacurile sărate de la Slănic Prahova, lacul de la Telega, lacul
Ursului de la Sovata, Ocna Sibiului, lacul Amara din Câmpia Bărăganului,
Ocnele Mari.
Salina de la Slănic Prahova:
Sarea din zona subcarpatică, în care se înscrie această salină, s-a
format în trecutul geologic în golfe şi lagune marine puţin adânci, acolo
unde concentraţia era mai puternică în condiţii de căldură şi ariditate.
Ulterior, în timpul unor mişcări tectonice, sarea s fost deplasată din locurile
iniţiale de formare, în unele cazuri constituind adevăraţi munţi de sare, aflaţi
uneori foarte aproape de suprafaţă, cum este şi cazul celui de la Slănic
Prahova. Apariţia lui la zi stă în legătură cu exploatarea sării care a început
aici în secolul al-XVIII-lea prin două ocne. Una dintre acestea s-a prăbuşit,
formându-se actualul lac sărat Baia Baciului, prăbuşirea antrenând şi rocile
de deasupra şi dizgolind şi masivul de sare, care a devenit un munte la zi.
Prima ocnă de sare a fost deschisă aici de către spătarul Mihail Cantacuzino,
pe vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Acest masiv salin are forma unei uriaşe lentile, lungă de 5-6 km, lată de 2-3
km. şi groasă de cca.600m. În ceea ce priveşte cantitatea de sare
înmagazinată în el şi care este de foarte bună calitate se apreciază că ar putea
alimenta întreaga populaţie a planetei timp de 400 ani.
În miezul masivului de sare se află faimoasa Grotă a Miresei, care nu este o
grotă naturală (peşteră), cum am fi tentaţi să credem, datorită numelui, ci o
veche salină părăsită. După cum se ştie la Slănic Prahova, ca şi în multe alte
locuri de acest fel, exploatarea sării se făcea iniţial în încăperi sub formă de
clopot. Extragerea din această salină cunoscută pe vremuri de „Ocna de la
Mihai Olteanu”, a început în anul 1785 şi a fost întreruptă 53 ani mai târziu
ca urmare a marelui cutremur din 1838, când a fost inundată.
Alt punct de atracţie îl reprezintă sculpturile în sare din vechea ocnă, la
230m adâncime, realiazată de către sculptorul Justin Năstase. Este vorba de
bustul regelui dac Decebal, şi cel al împăratului roman Traian, alte lucrări
înfăţişând scene memoriale din istoria patriei. În fosta cancelarie a salinei,
un monument de arhitectură datând din anul 1800,realizat în stil caracteristic
zonei, s-a amenajat muzeul sării printre puţinele de acest fel din lume.
Au fost găsite vestigii ale epocii bronzului în regiunea minieară
submaramureşană în 1917, când s-a găsit o cameră circulară cu vatra la

9
16,12 m şi cu diametrul de 13,8m înaltă de 4,74 m, în care erau resturi de
lemn de mină, funii diverse şi scule.
În descoperirile de Ocna Şugata şi Costiu s-au găsit, la adîncimea de 9- 16,5
m, obiecte din bronz care erau folosite la exploatare în acele vremuri.
Exploatările începute în Maramureş au fost continuate şi în vremea
romanilor, care le-au extins şi transportau sarea în tot imperiul. S-au găsit
urme ale exploatărilor romane la Salina Ocna Mureşului, Turda, Cojocna,
Ocna Dejului şi Domneşti; posibil să fi existat exploatări şi la Ocna Sibiu şi
dincoace de Carpaţi, în zona Slănicului şi Ocnele Mari pe valea Oltului.
Minele romane erau camere lungi de 15-30 m, deschise la zi şi cu exploatare
cu lucrări la vatră. Din timpul romanilor se cunosc 18 mine mari şi 11 mine
mici care au fost exploatate chiar şi după 274 an în care legiunile romane s-
au retras din Dacia. Cu ocazia deschiderii unor noi mine, cum au fost în
1777 cele denumite Iuliana, s-au găsit urme ale unor vechi exploatări care au
avut loc cu sute şi mii de ani în urmă. Unele din cele deschise în 1799
(Bogdan) -1802 (Mihai), 1821 (Dragoş Vodă fost gavril) erau în funcţiune
încă în 1930. Desigur că după cel de-al doilea război mondial, exploatările în
această zonă au scăzut, datorită aşezării excentrice a regiunii faţă de restul
ţării, care de altfel posedă zăcăminte bogate şi în diverse regiuni cu
economicitate în transporturi către beneficiari. În Muntenia unele date atestă
existenţa salinelor în exploatare la Ocnele Mari, încă dinaintea sec. al XV
lea şi al XVI lea, ca şi cele de la Slănic , Doftana şi Telega.î

2.4. Metode de exploatare şi extracţie:

 Exploatare la zi: adică în cariere, extragerea sării făcându-se sub

cerul liber. Aceste exploatări erau mici, cu lucrul exclusiv manual.
 Exploatarea în subteran:
1.Metoda de exploatare prin goluri sub formă de clopot. Se săpau 2
sau 4 puţuri trecând prin stratul de pământ şi câţiva metri în stratul de sare.
Acestea se căptuşeau cu scânduri şi se izolau contra infiltraţiilor cu piei de
bivol. Pentru tăierea sării se folosea aceleaşi scule ca şi la salinele exploatate
la zi: ciocane de diferite forme, pene, dălţi, răngi, etc. Extragerea se făcea cu
crivacul. Acest obiect a fost folosit încă din anul 600 în salinele din
Maramureş. Crivacul sau vârtejul cu cai constă dintr-un tambur cilindric de
lemn, cu ax vertical acţionat de mai multe perechi de cai.
2.Metoda de exploatare prin camer. Metoda a fost introdusă în 1777 în
salinele de la Maramureş, la Coştiu, Şugatag şi Ocna Slatina. Camerele au
avut o primă formă de ogivă, asemănătoare bisericelor gotice, iar mai târziu

10
formă trapezoidală cu baza mică în sus. Tăierea sării se făcea de sus în jos;
la început manual folosind ciocanul, târnacopul, pene, etc., apoi mecanic
prin folosirea havezei. Cu havezele se pot executa tăieri pe orizontală şi pe
verticală. În ultima vreme salinele au fost dotate cu utilaje moderne de
perforare găurilor de mină pentru explozivi.
 Exploatare umedă a sării: procedeul de extracşie umedă s- apracticat
de multă vreme, cu scopul obţinerii sării sub formă de soluţie cu concentraţie
maximă care, prin evaporare, să dea sarea cristalizată. În ultima vreme,
industria produselor sodice a impus exploatarea umedă, ca fiind cea mai
ieftină şi care asigură concentraţia maximă a saramurii. Cum în lume peste
trei sferturi din producţia de sare se consumă în industrie, putem aprecia
aportul substanţial al exploatării umede şi folosirea la transportul
soleductelor.
Metodele de extracţie a sării de bucătărie depinde de tipul şi caracterul
surselor şi se împarte în: extracţia sării geme, a sărurilor din lacurile sărate
din apa mărilor şi a oceanelor.
Extracţia sării geme din masivele mari se face prin lucrări miniere subterane
(saline) sau prin conducte.
Extracţia sării din lacuri sărate şi din limanuri sărate continentale se face
prin evaporarea artificială a apei sub acţiunea căldurii solare. Sarea depusă
se colectează manual, cu ajutorul lopeţilor, sau mecanic, cu ajutorul
excavatoarelor cu cupe. Pe această cale se obţine cca. 50% din sarea extrasă
pe plan mondial.
Extracţia sării prin metoda bazinelor se foloseşte în cazul prelucrării apelor
limanelor sau ale lacurilor separate de mare prin dâmburi de nisip având
nivelul de apă sub nivelul apei de mare. Alimentarea acestor bazine se face
prin canale. În acest scop se utilizează bazine special amenajate de tip:
pregătitor (decantoare), de rezervă şi de depunere, în care are loc
cristalizarea sării de bucătarie.
Extracţia sării din izvoare sărate, naturale sau artificiale (sonde cu curent de
apă, la 20 – 25 atm), se face prin evaporare în rezervoare la temperatura de
80oc. Extracţia sării din soluţiile concentrate se poate realiza şi prin metoda
cristalizării prin răcirea saramurii la temperaturi joase.
În ultimi ani s-au elaborat metode noi de extracţie a sării de bucătărie prin
dubla descompunere cu ajutorul clorurii de magneziu sau de calciu, fără
consum de energie.

2.5. Importanţa sării de bucătărie în industrie:

11
Clorura de sodiu, NaCl este indispensabilă vieţii oamenilor şi animalelor.
Participând la formarea unor sucuri digestive, NaCl este introdusă zilnic în
organism sub formă de sare de bucătărie. Soluţia cu clorura de sodiu cu
concentraţia de 0,9%, având aceeaşi concentraţie cu plasma sangvină, se
foloseşte în medicină ca ser fiziologic.
Cele două elemente, Cl şi Na, pe care le conţine sarea şi-au găsit
vaste domenii de utilizare în industrie, de la primele şi cunoscutele produse
soda calcinată şi soda caustică, la caidul clorhidric şi unele produse clorurate
până în zilele noastre când se obţin produse cu eficienţă economică
importantă ca: insecticide, materiale plastice, cauciucuri, dizolvanţi, şi
produse clorurante în industria petrochimiei. Repartizarea utilizării clorului
în 1975 pe plan mondial era următoarea:
- 11,4 mil t. adică 46% - pentru produse organice clorurate
- 5,2 mil t, adică 25% - clorură de vinil
- 3,5 mil t, adică 14% - produse anorganice clorurate
- 2,7 mil t, adică 11% - celuloză şi hârtie
- 2 mil t, adică 8% -alte utilizări
Sarea este un mineral foarte răpândit în natură şi a fost folosit din
cele mai vechi timpuri, câştigând în ultima vreme un rol important în
industrie. Gama largă de produse ce se pot obţine din sodiu şi clor (cele două
elemente de bază ale sării) îi conferă un loc primordial şi o putem alătura
ţiţeiului, cărbunilor şi gazelor naturale, ca auxiliar de preţ al industriei
chimice. Ţara noastră, cu zăcăminte importante de sare şi cu experienţă de
mii de ani în exploatare, a ţinut pasul continuu cu valorificarea zăcămintelor
la cel mai înalt nivel al tehnicii şi în domeniul valorificării s-a încadrat cu
uzine de producţie competitive. România este spatiul cel mai favorizat de pe
glob, atît în ce priveste cantitatea de sare, cît si calitatea sarii si mai ales
prezenta unor masive de sare la suprafata solului.

12
Ca un corolar al fiziologiei umane, viaţa de tip uman nu a putut apărea decât
într-un spaţiu cu surse de sodiu la îndemâna. În Europa nu a existat decît un
singur astfel de spaţiu, cel Carpatic, leaganul civilizaţiei europene. Încă din
Neolitic în curtea fiecărui ţăran exista un bolovan de sare pe care, când se-
ntorceau de la câmp, vaca, oaia etc. îl lingeau, luându-şi raţia de sodiu pe
care le-o cerea organismul. Când plecau în transhumanţă cu turmele de oi, la
iernatic, ciobanii carpatici duceau cu ei, pe măgăruşi, cantităţi suficiente de
sare pentru ei si pentru oi, ca să le ajungă până-n primavară, până la
revenirea acasă, în Carpaţi, singura sursă de sare la suprafaţă în tot spaţiul
transhumant pericarpatic. Am reţine atenţia asupra unui fapt deosebit de
important pentru istoria Europei care n-a fost încă menţionat: au existat
sălaşe ale păstorilor valahi în spaţiul din Nordul Mării Negre, până-n
Caucaz, în Peninsula Balcanică, până la Marea Egee şi Marea de Marmara,
în Iliria şi Panonia, până la Marea Adriatică, de unde primăvara turmele
reveneau în Carpaţ. În toate spaţile circumcarpatice menţonate mai sus nu
exista sare la suprafaţă de aceea, la fiecare plecare, în transhumanta, toamna,
păstorii luau cu ei sarea trebuincioasă până la revenirea în Carpaţi, în solniţa
Europei.Consensus Action on Salt and Health(CASH) considera ca aportul
mediu de sare in vestul Europei şi America de Nord (10-12g/zi) este exage
rat. Asociaţia Medicală Americană (AMA) cere înjumătăţirea conţinutului
de sare în alimentele procesate şi în cele servite în restauranţe, ceea ce poate
conduce la salvarea a aproximativ 150.000 de vieţi/an. Mai mult, încă din
2003, Food Standards Agency din SUA a stabilit niste obiective în ceea ce
priveşte aportul de sare la copii, bazate pe rapoartele SACN (Scientific
Advisory Committeeon Nutrition). Se apreciază că estimarea consumurilor
este oricum optimistă, deoarece în prezent raportul de sare la copii este
relativ mai mare decât cel de la adulţi, raportat la greutatea corporală.
Părinţii sunt sfătuiţi să "taie" adaosul de sare la alimentele pregătite acasă şi
să verifice etichetele produselor industriale din dieta copiilor, pentru a
urmări câtă sare conţin.Desi de multe ori alimentele cu conţinut scăzut de
sare sunt descrise ca fiind "fără gust", tehnologii arată că o reducere cu 18-
20% a sării ar fi insesizabilă pentru consumatori. Tehnicile moderne de
conservare şi prelucrare au dus în ultimii ani, aşa cum am mai subliniat şi
anterior, la scăderea cantităţii de sare necesară unor procedee de procesare,
totuşi acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile, unele alimente precum
brânza sau pizza crescându-şi cu procente bune conţinutul salin. Se impune
un sprijin susţinut din partea sectorului de industrie alimentară în scopul
scăderii sării din toate produsele procesate.

13
Legătura dintre consumul de sare şi HTA reprezintă în mod clar o provocare
pentru sănătatea publică din toate ţările, necesitând iniţierea de programe
educaţionale rapide şi eficiente. Marea Britanie a lansat o vastă campanie
guvernamentală care urmăreşte reducerea consumului de sare cu o treime
până în 2010. Într-o reclamă pentru TV, o cumpărătoare îndepartează
alimentele hipersarate, determinând eliberarea unui munte de sare care
striveşte carutul de cumparaturi. Mai mult, şi la producători se verifică strict
respectarea noilor niveluri de sare indicate pentru fiecare produs alimentar
inclus în program. În Finlanda, plasarea de etichete de avertizare pe
produsele sărate a condus la scăderea aportului de sare cu aproximativ 40%,
în ultimele 3 decade. Consecutiv, numărul de accidente vasculare cerebrale a
scăzut semnificativ.Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit drept obiectiv
prioritar reducerea sodiului din alimentele procesate în intreaga lume, ca şi
educaţia corespunzătoare a consumatorilor în ceea ce privestea aportul de
sare.Utilizată pentru prelungirea duratei de păstrare a produselor, a intrat
încet dar sigur în rândul adjuvanţilor alimentari a căror prezenţă ne face
plăcere, ba mai mult, în absenţa ei ajungem să refuzăm de multe ori
mancarea. Gustul sărat este pentru multi un "sinequanon" al alimentelor (cu
excepţia deserturilor) şi acest lucru nu ar fi rau dacă... sarea nu s-ar fi
transformat încet dar sigur într-un adversar redutabil al sănătăţii omului
modern. Dacă sarea a fost candva un bun folosit ca moneda de schimb,
astăzi a devenit un produs asociat bolilor şi decesului. Şi aceasta pentru că
de cele mai multe ori subestimăm aportul de sare şi uitam răul pe care
aceasta il poate face.Dar să nu anticipăm. În primul rând, sarea este esenţială
vieţii. De aceea, reglarea nivelului de sodiu şi clor în organism este extrem
de importantă şi precisă. Natriul (Na+) si clorul (Cl-) sunt principalii ioni
extracelulari, jucând roluri critice în numeroase procese vitale cum ar fi:
menţinerea potenţialelor membranare, absorbţia şi transportul nutrienţilor (a
aminoacizilor, glucozei, apei, la nivel intestinal şi renal), menţinerea
volemiei şi a tensiunii arteriale, prin intermediul sistemelor renina-
angiotensina-aldosteron şi a hormonului antidiuretic.Deficienţele de sodiu şi
clor sunt rare şi nu rezulta de regula prin aportul neadecvat, chiar şi în cazul

14
 unor diete foarte sărace în sare.Hiponatremia, definită ca o concentraţie mai
mică de 136mmol/l a sodiului, apare în urma retenţiei crescute de lichide
(hiponatremie de diluţie) sau prin pierderi excesive. Hiponatremia de diluţie
se poate datora secreţiei necorespunzătoare a hormonului antidiuretic,
asociată unor afecţiuni ale SNC sau administrării unor medicamente. Mai
rar, aportul exagerat de apă poate duce la hiponatremie de diluţie.

III. Studiu de literatură pe tematica propusă

Clorura de sodiu

3.1. MSDS – ul sării (NaCl)

Fişa produsului Clorura de sodiu

( conform SR 13360 ) ( Sarea de bucătărie )
Tipuri de sare
Descriere

Sarea este un termen consacrat clorurii de

sodiu produsă în scop comercial. Este disponibilă
în diverse forme cristaline cunoscută ca sare
evaporată, sare piatră, sare solară, sau pur şi
simplu sare.
Clorura de sodiu este compus anorganic
Sare de masă iodată cristalin, solid, transparent, de mărimi
gemă extrafină particulare. Rămâne uscată în aer la umiditate
relativă sub 75 % şi devine delicvescentă la
umiditate mai mare.
Se livrează în următoarele tipuri şi calităţi:
Tipul A, sare prin evaporare (recristalizare):
 calitate extrafină.
Tipul B, sare gemă comestibilă:
 calitate extrafină;
Sare de masă iodată
 calitate fină;
gemă fină

15
  calitate măruntă;
 calitate bulgări.

Factori esenţiali de compoziţie şi calitate:

1. Produse secundare naturale şi impurităţi

conţinute

Sare alimentară gemă Restul1 constă din produse secundare

măruntă naturale, prezente în diferite cantităţi funcţie de
origine, metoda de exploatare, producere a sării,
cuprinzând în principal, sulfaţi, carbonaţi şi
bromuri de calciu, potasiu, magneziu, sodiu,
precum şi cloruri de calciu, potasiu şi magneziu.

2. Utilizarea sării ca suport

Se recurge la sare pentru uz alimentar când
se impune ca suport pentru aditivi alimentari sau
Sare alimentară elemente nutritive, din motive tehnologice sau
recristalizată sănătatea publică.
Se pot aminti amestecurile de sare aditivată
cu nitrit şi/sau nitrat (E-249 → E-251) (sare
pentru sărare), sarea aditivată cu fluor, iod, fier,
vitamine etc. şi cu aditivi de suport sau pentru
stabilizate.

3. 2. Halita (sarea gemă)

Formula NaCl
chimică:
Compoziţie: Clorură de sodiu
Culoare: incoloră; albă; albastră; galbenă;
portocalie; gri; etc.
Aspect Cristalele de halită sunt în general
(formă): cubice, rar cuburi cu feţe
octaedrice sau dodecaedrice.
Duritate: 2 – 2½
Greutate 2,1 – 2,6
1

16
specifică
Sinonime: Sare, sare gemă, sare naturală.
Caracteristici Cristal transparent sau translucid.
optice:
Varietăţi: Rocă: conţine 95 – 99 % halită,
restul fiind reprezentat de
impurităţi ca pirită, cuarţ, gips,
dolomită, etc.
Hidrohalită: Hidrohalita foarte rar
întâlnită. Are structură similară
unui mineral. Nu este considerată
varietate sortimentală a halitei.
(NaCl · 2H2O). Se formează când
sarea din apa izvoarelor saline în
condiţii de temperatură scăzută
cristalizează. Cristalele de gheaţă
reprezintă parte integrantă a
mineralului determinând
stabilitatea acestuia. Se formează
prin cristalizarea simultană la rece
a NaCl şi a apei din izvoarele
saline.
Răspândire: Halita este foarte larg răspândită
în natură. În stare cristalină ca sare
gemă aproape în toate
formaţiunile geologice ale rocilor
sedimentare.
Exploatare: Din zăcăminte pe scară
industrială. Se poate realiza prin
valorificarea mineralului ca atare
sau cu ajutorul apei prin
dizolvarea clorurii de sodiu în
soluţii saturate, ulterior evaporate
iar cristalele rafinate
(recristalizate). În ţara noastră
principalele exploatări de sare
sunt: Ocnele Mari, Ocna Dej,
Salina Cacica, Ocna Mureş,
Salina Târgu Ocna, Salina
Slănic, Salina Praid.

17
 Utilizări: Halita (sarea gemă) este materia
Halita (sarea gemă) primă pentru obţinerea sării de
bucătărie (clorura de sodiu). Ca
atare sau aditivate, dar şi în
procesarea clorosodică şi a
carbonaţilor şi bicarbonaţilor
alcalini, etc.

Literatura de specialitate a domeniului analizat este extrem de vastă

cuprinzând monografii, enciclopedii, recenzii celebre (clasice şi moderne),
dar şi brevete alături de articole de strictă specialitate.
Clorura de sodiu ca sare a unui acid tare cu o bază tare a incitat
generaţii de oameni de ştiinţă atât prin latura sa fundamentală, dar şi prin
aspectele tehnologice (practice) de procesare şi utilizare alimentară.
Prezentul proiect de diplomă nu şi-a propus o documentare exhaustivă,
ci pornind de la cele mai recente cunoştiinţe teoretice/tehnologice unanim
recunoscute să întocmească o analiză tehnico-economică suficient de
structurată şi elaborată pentru a justifica variantele (soluţiile) tehnologice
propuse (bază de materii prime, purtători materiali de utilităţi alimentare
accesibilă, ieftină). Clorura de sodiu este una dintre substanţele cele mai
răspândite în natură. Se găseşte în natură sub formă de sare gemă (în
zăcăminte saline) şi dizolvată în apa mărilor, oceanelor, lacurilor sărate şi în
ape minerale.
Cum s-a menţionat, exploatări de sare în Transilvania se cunosc încă
de pe vremea romanilor. De exemplu, despre salina Praid cele mai vechi
informaţii datează din epoca romană (sec. II), amintindu-se de patru
excavaţii de suprafaţă în formă de amfiteatru, având adâncime de 40-60 m,
săpăturile efectuate în satul Sărăţeni scoţând la iveală ruine ale vestitului
Castrum Roman construit în jurul anului 126, pentru exploatarea sării,
precum şi cărămizi cu inscripţia "LVM" (Legio V. Macedonica).
Excavaţiile părăsite de romani au fost continuate de avari, iar mai
târziu de bulgari, în perioada popoarelor migratoare (goţi, huni, gepizi)
extragerea sării întrerupându-se, amintindu-se însă că începând cu anul
1003, plutele circulau în mod regulat pe râul Mureş, transportând sarea din
Ardeal.
Sarea, legată în piei de bivol, era extrasă la suprafaţă de crivacul cu cai.
Aceeaşi metodă de exploatare şi tehnologie de lucru a fost folosită şi la
minele Károly şi Ferdinand, acestea având tot formă de clopot, deschise
lateral din mina József.

18
 Astăzi, operaţiunile de exploatare sunt: havare, perforarea găurilor de
mină, încărcarea cu exploziv şi împuşcarea, aerisirea frontului, copturirea,
evacuarea sării derocate şi transportul la suprafaţă.
Sarea adusă la suprafaţă este preluată într-un siloz, din care, cu o bandă
transportoare ajunge pe un grătar unde are loc o prima clasare rezultând
sortul „sare bulgări” ce se livrează la beneficiari.
Cantitatea de sare trecută prin grătar este transportată la moara cu
impact, după care elevatoarele o preiau pentru a fi alimentate cele două
ciururi vibratoare, de unde se obţin sorturile 0-1 mm şi 0-2 mm care merg la
dezintegratoare, după care sarea se trimite la silozurile unde se face
alimentarea instalaţiei de brichetare.

Agentul de dizolvare este apa, iar pentru controlul şi dirijarea exploatării în

plan orizontal, în treptele de exploatare cu înălţime de 25-50 m, la prima
metodă sau 10-15 m la cea de-a doua metodă, se foloseşte fluid izolant care
asigură etanşeitatea la tavanul golului de dizolvare.
Trecerea de la o treaptă de exploatare la alta se face cu respectarea
diametrului proiectat (40m sau 80m la câmpul de sonde Ocna Mureş şi 60m
la câmpul de sonde Războieni).
Controlul golului de dizolvare se face cu cavernometrul sonic.
Măsurarea şi înregistrarea parametrilor procesului tehnologic se face
cu aparatură de măsură şi control performantă.
Sarea în soluţie saturată se livrează pe saleducte la UPS Ocna Mureş şi
la instalaţia de recristalizare a salinei.
Sarea recristalizată se obţine prin evaporarea pe principiul transferului
caloric de masă direct.
Saramura brută cu o concentraţie de 310-315 g/l se stochează într-un
bazin de recepţie, de unde cu pompa de nivel este refulată în vasul colector

19
distribuitor, care face alimentarea instalaţiei de evaporare - cristalizare.
Cristalizatorul este alimentat cu saramură brută până la obţinerea nivelului
static în evaporator. Cu ajutorul unei pompe, saramura este trimisă tangenţial
în arzător de unde ajunge în evaporator pe la partea inferioară a conului de
transfer, apoi se face o completare cu saramură brută până la obţinerea
nivelului dinamic. Urmează aerisirea instalaţiei ~ 10 minute, după care se
aprinde focul la arzător care este astfel construit încât asigură o mişcare
elicoidală a saramurii.
La temperatura de 106-108 °C începe evaporarea şi formarea
germenilor de cristalizare, cristalele formate în evaporator cad în
cristalizator unde are loc o separare granulometrică. Cristalele mari de la
partea inferioară a cristalizatorului se recirculă continuu cu saramură brută.
Gazele de ardere şi vaporii rezultaţi se evacuează în atmosferă.
După 10 ore de funcţionare, urmează desecarea cristalelor de sare cu
un filtru sub vid, de unde rezultă două produse :
1. Saramura mumă 70%, ce se recolectează şi se dirijează la staţia de
pompe.
2. Sare solidă 30% cu umiditate 10-15%, este transportată la
centrifuga pulsatorie pentru desecare, rezultând două produse :
a. saramura mumă care este colectată împreună cu preaplinul de la
vasul tampon şi se reintroduce în instalaţia de recristalizare;
b. sare solidă cu umiditate de 4-6% este preluată de un transportor
cu bandă la instalaţia de uscare compusă dintr-un generator de gaze calde şi
un uscător coloană. Această instalaţie funcţionează pe principiul de
interferenţă în suspensie dintre sarea desecată şi gazele calde.
Depresiunea pentru transport este dată de exhaustorul montat pe
cicloane. În cicloane are loc separarea sării uscate de gazele calde şi umede
obţinându-se sarea uscată. Urmează clasarea pe două site vibrante în vederea
obţinerii sării cu granulaţia de 0-0,8 mm, restul pe site reprezentând deşeu.
Cum s-a văzut, clorura de sodiu se obţine şi din apa de mare. Această
metodă se foloseşte încă şi în zilele noastre.

20
3.3. Obţinerea clorurii de sodiu prin evaporare la fierbere:
Operaţia majoritară care are loc la procesarea clorurii de sodiu prin fierbere
este evaporarea când apa de dizolvare din saramură este eliminată prin
încălzire. Sarea se depune, datorită depăşirii pragului de solubilitate, în
cristale mai mult sau mai puţin mari. Mărimea depinde în cea mai mare parte
de viteza de evaporare (cu cât procesul este mai lent, cu atât creşte mai mult
dimensiunile cristalului).
Evaporarea saramurii epurate în vase închise vidate (depresurizate)
permite, creşterea importantă a producţiei, recuperarea mai economică a
căldurii, decât în cazul folosirii tăvilor de evaporare. Deosebit de
avantajoase şi productive s-au dovedit în aceste cazuri încălzirea
evaporatoarelor cu aburul secundar comprimat (principiul pompei de
căldură)
Sarea obţinută prin fierbere în instalaţii cu vid se depune mai greu şi
cristalizează mai fin, decât sarea obţinută în tăvi de fierbere; din această
cauză, iniţial produsul, s-a comercializat mai greu, totuşi, în cele din urmă,
datorită purităţii sale înaintate, s-au putut crea posibilităţi de desfacere
suplimentare. În prezent, nenumărate saline lucrează cu instalaţii de
concentrare sub vid (figura 2.3).
Pentru a staisface cererea de sare „mare” cristalizată, se poate combina
metoda de concentrare în tăvi cu cea de concentrare în instalaţii cu vid. Ca şi
până acum, sarea cu granulaţie mare este procesată în tăvi deschise, iar
aburul secundar rezultat în aceste tăvi este utilizat pentru încălzirea
evaporatoarelor pe principiul pompelor de căldură.

21
 Figura 2.3. Instalaţia de concentrare a sării sub vid

Vase deschise de fierbere. Cu toate progresele tehnice realizate tava

plană deschisă antică şi-a putut menţine până astăzi locul ei în tehnica
fierberii, deoarece numai cu acest fel de utilaj se pot obţine cristale mai mari,
care sunt preferate de mulţi consumatori (figura 1.1). Tăvile sunt
dreptunghiulare, încălzite direct, confecţionate din fier forjat, având o
suprafaţă de 80 – 150 m2 şi înălţimea de 50 – 60 cm, şi putând fi umplute cu
saramură până la o înălţime de 30 – 40 cm. Sarea cristalizată este din când în
când extrasă cu răzuitoare manuale sau cu răzuitoare mecanice şi evacuată,
iar volumul de apă evaporată este înlocuit cu saramură proaspătă.

22
 Figura 1.l. Tăvi de evaporare prin fierbere, cu extragerea manuală a sării:
l –coş pentru praf; 2 – mantaua tăvii; 3 – uşa tăvii; 4 – loc de depozitare;
5 – vatra tăvii ; 6 – zidărie; 7 – focar.

Tăvile sunt confecţionate din, tablă de cazan, care se dilată bine,

deoarece în zona focului se nasc, datorită căldurii, tensiuni foarte mari, care
trebuie să fie preluate de tablă. Tabla tăvilor este sudată electric de cele mai
multe ori cu marginile una peste alta. Sudura electrică s-a dovedit foarte
eficace în acest caz, în special la repararea fundurilor arse ale tăvilor; aceste
tăvi se deosebesc de tăvile nituite prin aceea că partea inferioară a tăvii nu
trebuie să fie lăsată liberă, ci trebuie să fie căptuşită cu zidărie refractară.
o limită maximă şi începe apoi să scadă pe măsură ce tăvile ca unităţi devin
mai mari.
Pornindu-se de la tăvile simple s-au dezvoltat construcţii speciale,
(amintite selectiv succint în continuare):
Tăvi încălzite cu registre de abur (Instalaţie Grainer figura 1.2) [4]
La tăvile simple mai vechi procesul de fierbere să se diviza în trepte, în
mai multe tăvi legate una de alta în serie (în prima tavă saramura este numai
concentrată fără să se producă o separare propriu-zisă de sare).

23
 Figura 1.2. Instalaţie Grainer:
l – saramură; 2 – saramură de spălare; 3 – amestecător; 4 – decantor; 5 –
filtru ; 6 – priză de aer cald; 7 – instalaţie de ambalat; 8 – nişă; 9 – tavă; 10 –
transportor cu bandă; 11 – nişă de legătură cu atmosfera; 12 – soluţie din
preaplin; 13 – platformă vibratoare.

Saramura pătrunde în tava de fierbere puternic încălzită, care produce în

special sarea de granulaţie fină ulterior în tava de sare cu cristale mai mari,
conectată de asemenea de acelaşi focar şi în care procesul de evaporare
decurge lent, motiv pentru care se formează o sare cu granulaţie mare.
Tendinţa de a comasa fazele de preîncălzire şi îngroşare a saramurii
(procesul primar) într-o singură tavă de fierbere a dus la construirea unui
cazan inferior cu tavă. Saramura este încălzită într-un cazan montat
dedesubtul sau înaintea tăvii prevăzut cu tub de flacără, în care saramura
este încălzită şi supusă unei circulaţii materiale intense; în tava plană care se
găseşte deasupra sau în spatele cazanului şi care este mai puţin încălzită
decât cazanul se separă sarea. Deşi costurile instalaţiei cu astfel de tăvi sunt
considerabil mai mari decât ale tăvilor plane obişnuite şi alături de
nesiguranţă referitoare la formarea cristalului de sare, avantajele s-au
dovedit mai mari datorită eliminării ghipsului din saramură în cazanul
inferior, evitării depunerilor de piatră (crustă) în tăvile de evaporare,
prelungirii perioadei de fierbere etc., astfel încât tăvile cu cazan inferior au
fost preferate din ce în ce mai mult.
O modificare care merită o atenţie deosebită şi care de asemenea se
referă la evitarea depunerilor de crustă şi ghips în tăvile de fierbere este
construcţia unei tăvi plane deschise cu fund dublu, sarea care se separă
trebuie să se depună pe platforma superioră, (coamă de acoperiş), în timp ce

24
nămolul şi ghipsul format se depun în spaţiul cuprins între cele două
platforme (superioară şi inferioară), astfel încât saramura parcurge un drum
ascendent.
Mantaua tăvilor (construcţie din lemn cu una sau cu mai multe camere
de prelevare a vaporilor secundari), asigură o etanşare mai bună. Pentru
protecţia lemnului, construcţia este pe alocuri căptuşită cu tablă de aluminiu.
În partea laterală a tăvii este spaţiul de depozitare a sării, în care sarea se
separă de soluţia aderentă, înainte de a fi transportată cu vagonetele sau cu
elevatorul cu cupe.

Vase închise de fierbere (instalaţii de evaporare sub vid). Evaporarea

saramurii epurate în vase închise vidate (depresurizate) permite, creşterea
importantă a producţiei, recuperarea mai economică a căldurii, decât în cazul
folosirii tăvilor de evaporare. Deosebit de avantajoase şi productive s-au
dovedit în aceste cazuri încălzirea evaporatoarelor cu aburul secundar
comprimat (principiul pompei de căldură) [5].

Figura 1.3. Schema unei instalaţii de concentrare a sării sub vid :

25
 l – saramură; 2 – evaporător în trei trepte; 3 – abur; 4 – colector; 5 –
spălător; 6 – amestecător; 7 – filtru; 8 – aer cald; 9 – cântar; 10 – transportor
cu bandă; 11 – instalaţia de ambalat.

Sarea obţinută prin fierbere în instalaţii cu vid se depune mai greu şi

cristalizează mai fin, decât sarea obţinută în tăvi de fierbere; din această
cauză, iniţial produsul, s-a comercializat mai greu, totuşi, în cele din urmă,
datorită purităţii sale înaintate, s-au putut crea posibilităţi de desfacere
suplimentare. În prezent, nenumărate saline lucrează cu instalaţii de
concentrare sub vid (figura 1.3).
Pentru a staisface cererea de sare „mare” cristalizată, se poate combina
metoda de concentrare în tăvi cu cea de concentrare în instalaţii cu vid. Ca şi
până acum, sarea cu granulaţie mare este procesată în tăvi deschise, iar
aburul secundar rezultat în aceste tăvi este utilizat pentru încălzirea
evaporatoarelor pe principiul pompelor de căldură.

3.4. Extragerea şi transportul sării umede

Operaţia se realizează cu dispozitive complet mecanizate de extragere a

sării, în care sarea umedă este extrasă din tavă cu răzuitoare acţionate
mecanic, peste un plan înclinat (depozitul de scurgere) şi apoi aruncată într-
un bazin de scurgere sau, prin intermediul unei platforme de scurgere, pe o
bandă de transport din cauciuc.

3.5. Uscarea sării

Sarea obţinută în instalaţiile de evaporare sub vid este extrasă din

evaporatoare sub forma unui terci fluid de cristale (şlam, slurry) şi pompată
la instalaţiile de centrifugare pentru preuscare, unde masa de cristale este
eliberată de soluţia-mamă aderentă, în proporţie de majoritară.
Nu este rentabil ca procesul de centrifugare să fie prea îndelungat,
deoarece stratul de sare devine prea dens şi nu mai poate fi evacuat din
centrifugă. În cazul centrifugelor complet automatizate cu funcţionare
continuă, (centrifugele cu pulsatorii), produsul centrifugat nu trebuie să
adere la mantauă, deoarece extragerea prin deplasarea acţionată hidraulic
este dificilă şi totodată însoţită de o deteriorare avansată a cristalelor de sare.
Eliminarea umidităţii reziduale (de la 4 – 8 % la 0,5 %) necesită căldură, de
cele mai multe ori sub formă de aer fierbinte [6].

26
 Tendinţa de a evita excesiv deteriorarea cristalelor a dus la
perfecţionarea uscătoarelor cu bandă de transport. Astfel s-au propus soluţii
constructive noi cu carcase orizontale, bine izolate, în care circulă o bandă
de transport formată din plăci de oţel inoxidabil. Sarea se deplasează o dată
cu banda, întâlnind aerul fierbinte, care trece prin uscător în contracurent şi
este încontinuu întoarsă şi afânată cu ajutorul mai multor roţi stelate, care se
rotesc deasupra benzii. În tot timpul uscării nu se produce o atingere cu
fierul, astfel încât aceasta rămâne curată.
Caracteristic pentru uscătorul cu bandă ca şi pentru uscătorul-tambur
este tipul de construcţie orizontală, în timp ce uscătorul sub formă de puţ la o
suprafaţă a bazei mai mică reclamă o înălţime de construcţie mare, în unele
condiţii trece chiar prin mai multe etaje. Această deosebire este hotărâtoare
pentru alegerea uneia sau alteia dintre formele constructive, în funcţie de
condiţiile locale de spaţiu indiferent de celelalte condiţii favorabile, pe care
le-ar prezenta procedeul.
Pentru producerea aerului fierbinte sunt folosite tipurile constructive de
încălzitoare de aer, care s-au verificat în practică, şi anume încălzitoare de
aer cu ace sau cu buzunare. După trecerea prin uscătorul de sare, aerul este
desprăfuit în cicloane astfel că praful de sare antrenat este recuperat sub
formă de pudră de sare.

3.6. Sortare, ambalare, tipuri de sare specială

Sarea (materialul cristalin) fierbinte care părăseşte uscătorul este

depozitată după cernere şi clasare constituită pe site oscilante. Transportul
este asigurat şi în acest caz de o banda transportoare din cauciuc.
Cernerea urmăreşte ca sarea să corespundă cerinţelor pieţii, să fie
clasată granulometric diferit omogen. Suplimentar aceasta, este eliberată de
bulgări şi impurităţi, care în procesul de fierbere şi uscare sunt antrenate pe
traseul de transport. O cernere şi separare totală a materialului cristalin
individuali sunt posibile numai dacă se aplică o metodă de uscare bună, care
să ducă la obţinerea unei sări uscate şi care să poată „curge” bine.
Dacă bulgării, care se formează pe durata uscării, ca urmare a
aglomerării cristatelor de sare, trebuie să fie mărunţiţi, atunci se accesează
moara cu impact.
Sitele tambur s-au dovedit nepotrivite şi au fost curând înlocuite cu
instalaţii cu productivitate mai mare. Predominante sunt în prezent insta-
laţiile cu site oscilante, prevăzute şi cu dispozitive de şoc pentru a
preîntâmpina opturarea ochiurilor. Suplimentar, se folosesc şi site vibratoare,

27
cu circa 2000 – 3000 oscilaţii/min, spre deosebire de sitele oscilante care
procesează mai lent (figura 2.4.).
Sarea gemă, după ce a fost mărunţită în instalaţii de sfărâmare sau în
mori, este supusă unei clasări cu ajutorul sitelor, ulterior pentru livrare este
încărcată direct în saci, după cântărire pe dispozitive automatizate, sau cu
ajutorul unor benzi transportoare şi vagonete este depozitată vrac în spaţii
adecvate (figura 2.5.).

Figura 2.4. Mărunţirea cristalelor aglomerate de sare

Produsul sortat pe categorii poate fi evacuat din magazia de produs

finit, în orice moment, prin încărcare mecanică, folosind eleva-
toare(electrostivuitoare) cu cupe, sau lopeţi şi cântare basculante automate
pentru saci (figura 2.5.).

28
 Figura 2.5. Ambalarea şi depozitarea sării de bucătărie

Produsul poate fi încărcat în vrac, în vagoane sau saci. În cazul în care se

încarcă produs aglomerat, se recomandă să se completeze instalaţia de
încărcare cu un dispozitiv de sitare pentru reţinerea bulgărilor şi unul cu
valţuri de mărunţire a acestora. Maşini speciale pentru confecţionarea
ambalajelor similare celor cu productivitate mare, cunoscute din industria
alimentară, sunt folosite şi la ambalarea sării în pachete (pungi).
Ca sortiment special, valors şi din punct de vedere medical, se
procesează sarea iodată dar şi cu nitrit folosită pentru prepararea saramurilor
de conservarea cărnii.
Sarea iodată se procesează sub presiune, prin pulverizare, cu o soluţie
concentrată de iodură de potasiu prin duze de pulverizare într-un tambur de
amestecare, astfel încât soluţia să difuzeze omogen în masă de cristale. Sarea
necesară pentru conservarea cărnii este obţinută prin amestecarea unei
cantităţi bine definite de nitrit (NaNO2) într-un dispozitiv de amestecare.
Un sortiment merceologic alimentar (extrafin) care poate fi uşor
presărat se poate obţine prin aditivare de carbonat de magneziu, în care scop
sunt folosite transportoare (melci) de amestecare, cu funcţionare continuă
sau aparate speciale de amestecare.
Crusta care se strânge de pe tăvile de evaporare poate de asemenea să
fie folosită ca sare industrială sau ca sare pentru vite; acest produs este
cunoscut în practica creşterii animalelor ca „piatră de lins”.

29
 IV. Variante tehnologice de obţinere a sării

Materia primă:sarea gemă este obţinută prin procedee miniere specifice, din
zăcămintele de sare, transportul la suprafaţă realizându-se cu ajutorul unui
sistem de benzi transportoare până la staţia de recepţie, unde parcurge un
lanţ de operaţii de sortare de unde rezultă: bulgări de 1-50 kg.
- benzi transportoare:

Transportorul cu bandă este un transportor mecanic care transportă

materiale solide(granulare sau bucăţi) cu viteză uniformă. Banda este
flexibilă şi se înfăşoară pe doi

a 1 2 1
1

b
5 4
3
1 - suport metalic; 2 - rama de ghidaj; 3 - role de susţinere; 4
- banda de transport; 5 - sistem de întindere a benzii cu
contragreutate.

Sortul de sare gemă cu masa 0-50kg. Este divizat (concasat) pentru a facilita
operaţiile tehnologice ulterioare. Transportul interfazic se realizează cu
benzi transportoare şi elevatoare.
Sarea gemă este dirijată spre operaţia de obţinere a saramurii. Saramura
artificială obţinută prin dizolvarea sării geme solide, este procesată prin
demineralizarea chimică( schimb ionic), care impune cheltuieli mari, dar
asigură ulterior importante avantaje tenologice. Se evită depunerea crustelor
pe aparatură ce provoacă perturbări în exploatare. Sărurile care formează
cruste se pot demineraliza şi cu hidroxid de calciu, hidroxid de sodiu.
Saramura epurată este transferată operaţiei de evaporare, fenomenul
principal care are loc presupune eliminarea apei de dizolvare din saramură
prin încălzire. Sarea se depune, datorită concentrării, în cristale mai mult sau

30
mai puţin mari. Dimensiunile cristalelor depind majoritar de viteza de
evaporare ( cu cât procesul de cristalizare decurge mai lent, cu atât creşte
mai mult fiecare cristal în parte).
Operaţia de extragere şi ransport a sării umede se realizează mecanizat, prin
intermediul unei platforme, pe o bandă de transport.
Sarea obţinută în instalaţiile de evaporare sub vid este izolată sub forma unui
terci de fluid de cristale, şi transferată la instalaţiile de centrifugare pentru
preuscare, în care sarea este eliberată de soluţia mamă.
Nu este ecomandat ca procesul de centrifugare să fie excesiv, deoarece
stratul de sare devine prea dens şi nu mai pote fi evacuat din centrifugă.
Eliminarea umidităţii reziduale de la 4 până la 0,5%, impune folosirea
căldurii, de cele mai multe ori sub formă de aer fierbinte.
Tendinţa de a evita şi mai mult deterioararea merceologică a sării a
determinat utilizarea uscătoarelor cu bandă de transport. Sarea se
deplasează simultan cu banda, întâlnind aerul fierbinte, care traversează
uscătorul în comntracurent fiind continuu întoarsă şi afânată cu ajutorul mai
multor roţi stelate, care se rotesc deasupra benzii. Pe durata uscării nu se
recomandă contactul cu suprafetele metaliceferoase ale utilajelor, astfel
sarea rămâne curată.
Sarea fierbinte care părăseşte uscătorul este transferată în depozit, după ce
străbate instalaţia de cernere şi clasate cu site oscilante. Mijlocul principal de
transport este şi în acest caz banda transpotoare din cauciuc. Cernerea şi
separarea cristalelor de sare este posibilă numai dacă se adoptă o metodă de
uscare eficientă, cu obţinerea unui produs cristalin uscat, care curge bine.
Bulgării care se obţin pe durata uscării, va urmare a aglomerării cristalelor,
trebuie sa fie mărunţiţi (moara cu impact). Sarea astfel obţinută este
ambalată în funcţie de cerinţele beneficiarului şi depozitată.

4.1. Schema bloc de operaţii în procesarea sării de masă:

31
Schema bloc de operaţii pentru procesarea sării de uz alimentar

Extracţia sării geme

Concasare

Sortare granulometrică refuz sortare

apă Obţinerea saramurii

CaCO3,
Na2CO3,
Epurare chimică MgCO3
Ca(OH)2 Mg(OH)2

aer umed
Evaporare la fierbere
(vapori apă)

Procesarea sării umede recuperare energetică,

reciclare tehnologică
aer umed/
aer (gaze) fierbinte Uscarea sării
gaze de combustie epuizate
refuz site refuz sită
Sortare granulometrică

Divizare

Sortare granulometrică

accept sită
Omogenizare

E-917; E-504; E-249/252; Aditivare* (opţional)

aromatizanţi; condimente

Procesare ambalaje Ambalare

Material de Depozitare şi transport

ambalare
consum, procesare alimentară

* operaţie de aditivare (tehnologică, nutriţională, merceologică, etc.) poziţionată opţional

pentru a marca caracterul general al tehnologiei de procesare analizate

32
 Schema tehnologică de procesare a sării de uz alimentar
1.1

3
apă apă
1 reziduală
4

9
5

Extracţia sării geme

14

ambalare (*) aditivare

7 opţională E-917;
E-504; E-249/252;
aromatizare;
condimentare.

abur
12

aer
11 18 15
10
13
(*)
1-elevator; 1.1-transportor cu bandă; 2-electromagnet; 3-concasor; 4-electromotor;
5-vas pentru obţinerea saramurii; 6-decantor; 7-pompă; 8-vas de evaporare sub vid; condens/abur
9-centrifugă; ; 10-duză de aer; 11-schimbător de căldură; 12-uscător; 13-sistem de secundar recirculare ambalaje 17
sitare; 14-ciclon; 15-moară; 16-amestecător; 17-maşină de ambalat; 18-oală condens.

16 4

4.2. Depozitarea, transportul şi documentele însoţitoare pentru

sarea de masă:
Durata de păstrare a produselor alimentare pulverulente,respectiv a
sării va fi influenţată în primul rând de activitatea apei care determină şi
felul ambalajului ce trebuie folosit. Activitatea apei produsului deshidratat
influenţează îmbrumarea neenzimatică, oxidarea lipidelor, degradarea
vitaminelor, reacţiile enzimatice, denaturarea proteinelor, dezvoltarea
microorganismelor. Îmbrumarea neenzimatică creşte odată cu creşterea
activităţii apei. Oxidarea lipidelor este minimă la o activitate a apei
intermediară şi creşte prin mecanisme diferite. Vitaminele hidrosolubile din
sistemele alimentare se degradează odată cu creşterea activităţii apei.
Stabilitatea enzimelor şi proteinelor este influenţată de activitatea apei

33
datorită naturii lor fragile. Sarea iodată ca produs uscat trebuie să aibă un
conţinut de iod stabilit prin reglementările guvernamentale.
Sarea trebuie depozitată în încăperi uscate, curate, deratizate, fără miros. Nu
este permisă depozitarea sării în încăperi în care au fost depozitate produse
cu miros pătrunzător. În depozitele beneficiarilor cât şi în reţeaua comercială
sarea nu se va depozita direct pe pardoseală. Ambalajele de desfacere se
transportă în lăzi, baloturi, saci sau containere. Vehiculele cu care se
transportă saera trebuie să fie în bună stare, curăţate, lipsite de miros şi
acoperite. Fiecare lot de livrare trebuie să fie însoţit de documentul de
certificare a calităţii, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Transpiraţia încărcăturii se produce atunci când aceasta are temperatura
scăzută, iar aerul cu care vine în contact este cald şi umed. Egalizarea
temperaturii încărcăturii şi atmosferei prin ventilare are, în majoritatea
situaţiilor, efecte pozitive în prevenirea fenomenului de condens. Aceleaşi
efecte le are şi folosirea materialelor absorbante de umiditate. Alte
fenomene care pot apărea în timpul transportului şi care pot afecta calitatea
produselor sunt infestarea, autoaprinderea şi coroziunea. Infestarea este
cauzată de contaminarea produselor cu paraziţi vegetali sau animali.
Unele insecte (molii, gândaci) produc deteriorarea unei game foarte largi de
mărfuri, dacă temperatura şi umiditatea le favorizează existenţa. Aceste
insecte pot părăsi marfa care a constituit baza lor de dezvoltare,
extinzând aria infestării. Efectele acţiunii insectelor asupra mărfurilor sunt în
funcţie de stadiul de dezvoltare al insectelor şi de durata lor de acţiune.
Autoaprinderea este un aspect al degradării mărfurilor în timpul
transportului, atribuit stivuirii necorespunzătoare în spaţii susceptibile
supraîncălzirii sau în vecinătatea unor produse având aptitudini intense de
autoaprindere. Coroziunea are la bază reacţia chimică dintre suprafaţa
metalului şi oxigenul din aer, apă, în condiţiile prezenţei umidităţii,
oxigenului sau a altor agenţi. Coroziunea este o formă frecventă de
deterioare, în timpul transportului de durată, a mărfurilor ambalate în
recipiente metalice. Ea este favorizată de prezenţa umidităţii (precipitaţii,
apă de mare, transpiraţia încărcăturii), a oxigenului sau a altor agenţi.
Umiditatea relativă a aerului ridicată are ca rezultat dezvoltarea
microorganismelor, umidificarea produselor etc. La valori ale umidităţii
relative a aerului de circa 95…100 % se pot dezvolta mucegaiuri pe pereţii
depozitelor, mijloacelor de transport, pe ambalaje, chiar pe produse. La o
umiditate prea scăzută şi temperatură ridicată se produc pierderi mari de apă
din produse. Contaminarea sării se poate face cu microorganisme care-l
infestează, ducând la apariţia unui aspect lipicios, cu formare de bulgări de
aglomerare.

34
Prevenirea avariilor în timpul transportului maritim este o îndatorire
strategică nu numai a cărăuşului, ci, în egală măsură, a exportatorului şi
importatorului, pentru reducerea la minim a riscului. Printre măsurile curente
de prevenire a producerii avariilor se menţionează:
• respectarea riguroasă a compartimentării, a vecinătăţii admise, a stivuirii şi
a amarării mărfurilor;

4.3. Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de export-

import

- supravegherea încărcării şi/sau descărcării navei de către furnizor şi

respectiv, de către beneficiar, prin mandataţii lor;
- alegerea celor mai sigure nave, rute şi perioade de transport;
- asigurarea ambalării speciale pentru transportul în condiţii severe, inclusiv
tropicalizarea ambalajelor
Falsificarea este o operaţiune frauduloasă care constă în modificarea
raportului între componentele unui aliment, fără să se efectueze vreo
aditivare cu alte substanţe. De regulă, falsificarea unui aliment nu afectează
valoarea igienică a acestuia, ci modifică valoarea nutritivă şi, în consecinţă,
afectează sau derutează colectivitatea umană. Contrafacerea se constată
când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori ale caracteristicilor
de calitate diferite de cele declarate. Frauda sanitară este considerată sub
incidenţa codului penal, atunci când prin falsificare, contrafacere şi
substituire, produsul alimentar se nocivizează în dauna sănătăţii publice.
Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment, înlocuind
parţial o substanţă sau mai multe, cu altele, de calitate şi valoare
inferioară. Principalele direcţii posibile de falsificare a produselor
alimentare pot fi rezumate după cum urmează:
􀂃 din produsul alimentar se îndepărtează una sau mai multe componente
naturale;
􀂃 produsul alimentar conţine toate substanţele chimice specifice, dar într-o
proporţie anormală;
􀂃 în produsul alimentar s-au introdus una sau mai multe substanţe ce nu pot
fi considerate nici specifice, nici normale;
􀂃 în produsul alimentar s-au substituit una sau mai multe componente
naturale, prin alta, sau altele artificiale şi contrar reglementărilor legale de
producţie şi comercializare;
􀂃 comercializarea unui înlocuitor (surogat) drept produs natural;

35
􀂃 produsul este complet falsificat sau fals, obţinut prin asocierea unor
componente chimice asemănătoare celor din produsul natural care ar fi
trebuit să fie natural;
􀂃 remanierea sau recondiţionarea produselor alimentare, degradate sau
viciate în scopul mascării defectelor, care ar fi pus în evidenţă proprietăţile
necorespunzătoare ale produselor respective.
Sarea poate fi falsificată prin adăugare de cretă; bicarbonat de sodiu; prin
creşterea umidităţii, în scopul creşterii masei acestuia, caz în care apar
aglomerări sub forma unor bulgări de sare

4.4. Condiţii de păstrare a sării:

Sarea este un termen consacrat clorurii de sodiu propusă în scop comercial.

Este disponibilă în diverse forme cristaline: sare evaporată, sare piatră, sare
solară.
Clorura de sodiu este compus anorgnic solid, transparent, de mărimi
particulare. Rămâne uscată în aer la umiditate relativă sub 75% şi devine
delicvescentă la umiditate mai mare. Sarea păstrată in condiţii
corespunzătoare are următoarele proprietăţi organoleptice:

Proprietăţi organoleptice

Sortiment A B
Calitate Extrafină Extrafin Fină Mărunt Bulgări
ă ă
Gust sărat, fără gust străin
Miros lipsă
Culoare albă albă cu nuanţe
cenuşii
Aspect uniform, fără aglomerări stabile
Corpuri străine nu se admite
Proprietăţi chimice şi fizice

Tipul A B
Calităţi Extrafin Extrafin Fină Mărunt Bulgări
ă ă ă
Clorură de sodiu (% 98,5 99,2 99,0 97,5 97
min.)
Clorură de calciu (% 0,1 0,08 0,15 0,2 0,3

36
max.)
Clorură de magneziu 0,03 0,08 0,08 0,1 0,15
(% max.)
Sulfat de calciu (% 1,2 0,4 0,4 1,0 1,0
max.)
Sulfat de magneziu lipsă lipsă lipsă 0,06 0,06
(% max.)
Trioxid de fier (% 0,001 0,001 0,001 0,04 0,04
max.)
Cupru (mg/kg) 2 mg/kg 2 mg/kg 2 mg/kg 2 mg/kg 2 mg/kg
Plumb (mg/kg) 2 mg/kg 2 mg/kg 2 mg/kg 2 mg/kg 2 mg/kg
Arsen (mg/kg) 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5
mg/kg mg/kg mg/kg mg/kg mg/kg
Reacţia soluţiei neutră neutră neutră neutră neutră
Substanţe insol. în apă 0,06 0,2 0,3 1,2 2
(% max.)
Umiditate (% max.) 0,15 0,15 0,15 0,15 0,50

Controlul calităţii sării de masă:

* verificarea proprietăţilor organoleptice;
* determinarea proprietăţilor fizico – chimice;
- determinarea clorurii de sodiu;
- determinarea analizei minerale a sării de masă;
- determinarea substanţelor insolubile în apă;
- determinarea conţinutului de ioni da Ca şi Mg;
- determinarea conţinutului de iodat de potasiu;
- determinarea umidităţii higroscopice;

37
 V. Importanţa sării ca ca purtătoare
de utilităţi alimentare

5.1. Importanţa clorurii de sodiu ca aliment:

Are la baza necesitatea organismului nostru de a primi anumite

cantităţi de sodiu şi clor, cele două elemente ale sării. Fără prezenţa
substanţelor minerale, între care se află şi sarea, prin clor (60,78%) şi sodiu
(39,22%), procesele metabolice nu ar fi posibile, viaţa însăşi nu ar exista.
Dar câtă sare trebuie să... mâncăm? „Sarea (NaCl) ajută la transportul
substanţelor nutritive spre celule, contribuie la echilibrul fluidelor în
organism şi la menţinerea tensiunii arteriale. Astfel, 0, 5 gr de sodiu sunt de-
ajuns, cantitate existentă în două felii de pâine şi o cană cu lapte, ceea ce
echivalează cu o lingurită de sare. Nu puţine persoane consumă, însă,
cantităţi de 10 ori mai mari, obiceiul fiind asociat cu hipertensiunea arterială
şi, implicit, cu accidentele cerebrale. În cazul acestor afecţiuni se impune,
într-adevar, reducerea consumului de sare sub 1,8 g/zi. Aportul crescut de
sare mare este riscul de boală cardiacă şi la persoanele supraponderale. O
cale de reducere a aportului de sare o reprezintă consumul de alimente
„nesarate“ (smântâna, frişca, carne de vacă, de viţel, de porc, peşte de apă
dulce, paste făinoase, orez, leguminoase, varză, untdelemn etc.). În
tratamentul bolilor cardiovasculare nu dieta are rolul principal, dar nici nu
poate fi neglijată“. Rinichiul: sănătos şi bolnav. În practica medicală se
citează cazul unei femei care a exclus complet sarea din alimentatie. La 35
de ani arată ca la 70. Ne este cunoscuta zicala: „Sarea-i buna in fiertura, însă
nu peste măsură“. 

5.2. Importanţa pentru organismul uman:

Din cele mai vechi timpuri sarea a fost utilizată, ca atare, în

alimentaţie şi la prepararea diferitelor conserve, din peşte, carne, legume etc.
datorită faptului că mediul salin nu permite dezvoltarea germenilor
microbieni responsabili de alterarea produselor alimentare.
Dar, sarea constituie şi o valoroasă materie primă în industria sodei
(de rufe şi caustică), a acidului clorhidric, în tăbăcărie, în industria
medicamentelor, etc.
Se cunoaşte că factorii de nutriţie de care organismul are nevoie
provin din alimente. Pentru a vedea legătura dintre sare şi factorii de nutriţie

38
este necesar să ştim mai întâi din ce sunt compuşi aceştia. Specialiştii sunt
de părere că pot fi împărţiţi în trei grupe astfel:
Factori de nutriţie plastici sunt cei care contribuie la creşterea,
menţinerea şi repararea ţesuturilor. Printre altele au şi calitatea de a fi
transportorii mineralelor. În această categorie intră proteinele. Acestea sunt
mai răspândite şi în cantităţi mai mari în special în alimentele de origine
animală (carne, lapte, ouă, brânză, peşte), dar şi în cele vegetale (soia,
mazăre uscată, fasole boabe etc.).
Factori de nutriţie energetici îndeplinesc rol energetic sau calorigen.
Din această categorie fac parte glucidele, numite şi zaharuri; prin arderea lor
în organism se reglează temperatura corpului. Tot din această categorie mai
fac parte şi lipidele, adică grăsimile; acestea sunt factorii de nutriţie cei mai
bogaţi în energie. Prin oxidarea lor în organism dau naştere la circa 900
calorii pentru fiecare sută de grame din alimentele grase.
Factori de nutriţie biocatalitici sunt formaţi din vitamine, săruri
minerale şi apă. Ei îndeplinesc rol biocatalitic, adică de a menţine prin
acţiunea catalitică diferite procese chimico-biologice la nivelul ţesuturilor.
În grupa mineralelor se află şi binecunoscuta şi mult consumata sare
de bucătărie, a cărei denumire chimică este clorura de sodiu sau natriu.
Molecula de clorură de sodiu, adică de sare, este formată din două elemente
deosebit de importante: clorul şi sodiul. Ionul de clor (Cl-) este un anion.
Cantitatea totală de clor din organism este de 0,25% din greutatea corpului.
El este principalul anion al lichidelor intracelulare şi extracelulare (adică în
celule şi în afara lor). Ionul de sodiu (Na+) este cationul principal al
lichidelor extracelulare influenţând hidratarea spaţiului extracelular; ceea ce
înseamnă că sodiul favorizează reţinerea apei în organism. Sodiul în
organism este în cantitate totală de aproximativ 90g. Repartiţia acestuia în
organism este făcută astfel: 44% în sectorul extracelular, 9% în sectorul
intracelular şi 47% în oase.
Sodiul este adus în organism mai ales prin alimente de origine
animală, sub formă de clorură de sodiu.
Cei doi ioni–clorul şi sodiul—luaţi separat, conduc la compuşi chimici
foarte puternici, combinaţi sub formă de sare îşi pierd aceste proprietăţi.
Sarea de bucătărie — banalul condiment—se impune atenţiei noastre
datorită numeroaselor şi importantelor influenţe asupra organismului. De
pildă, intervine în schimburile hidrice şi în menţinerea echilibrului
electrolitic al mediului intern, deoarece metaloizii (clorul) au acţiune
acidifiantă, iar metalele (sodiul) alcalinizată. Atât clorul cât şi sodiul intră în
compoziţia factorilor de nutriţie şi se găsesc în sânge în cantităţi foarte bine
echilibrate. Clorul este răspândit sub formă de cloruri în umori sau în celule

39
(în plasmă, hematii şi în lichidele interstiţiale). Sodiul se află în lichidul
interstiţial, în limfă, plasmă, protoplasma celulară.

5.3. Monitorizarea şi inspecţia nivelului de iod din sarea dată în

consumul uman:
În anul 2007 au raportat rezultatele privind controlul sării iodate toate cele
41 de judeţe din ţară şi Municipiul Bucuresti, însumând un număr de 4530
probe.Un procent de 94,8 % probe de sare iodată provin din depozite, unităţi
comerciale, unităţi de ambalare, unităţi de industrie de panificatie, unităţi de
alimentatie publică şi colectivă şi 5,2 % probe direct din saline.
Din cele 4157 rezultate interpretabile (minim 4 probe provenite de la aceeaşi
salină) privind controlul sării iodate recoltate din depozite, unităţi
comerciale, unităţi de ambalare, unităţi de industrie de panificaţie, unităţi de
alimentaţie publică şi colectivă provenite din salinele din tara si din import,
46,5 % (1933 probe) sunt corespunzătoare (între 42-67,2 mg KIO3/kg),
procentul cel mai mare (54,4% %) înregistrându-se la salina Targu Ocna şi
cel mai mic (38,3 %) la probele din import. Procentul de probe subiodate
este de 48% (1995 probe), procentul cel mai ridicat fiind de 57,5 % la
probele din import şi cel mai scăzut de 37% la salina Slanic Prahova.
Probele cu un conţinut de iod de peste 67,2 mg KIO3/kg reprezintă 5,5 %
(228 probe), procentul cel mai ridicat fiind de 9,2% la probele de la salină
Slanic Prahova si cel mai mic 4 % la salina Ocna Dej.
S-au analizat un număr de 918 probe de sare iodată recoltate din unităţi de
industrie de panificatie. Conţinutul mediu de iod exprimat în iodat de potasiu
KIO3/kg pentru aceste probe este de 40,5 mg/kg, 44% (404 probe) sunt
corespunzătoare, 51,3% (471 probe) contin sub 42 mg KIO3/kg si 4,7 % (43
probe) depasesc 67,2 mg KIO3/kg
Hotarârea Guvernului nr.1904/22.12.2006 a intrat în vigoare la 28 martie
2007, cantităţile de sare iodată aflate în stoc sau contractate inainte de
intrarea în vigoare a hotărârii au fost comercializate cu parametrii iniţiali şi
cu elementele de identificare şi caracterizare marcate iniţial până la 28
septembrie 2007.

40
 VI. Bilanţuiri de materiale

Concasarea sării geme

sare gemă iniţială

M = 2600 kg sare gemă Concasare

pierderi
tehn.
iniţială
η2 = 98,5 % sare gemă divizată
(măcinată)
pierderi tehnologice = 1 %

Bilanţ de materiale parţial pe operaţia de concasare:

Nr. Materiale intrate Cantitat Materiale ieşite Cantitate

crt. e [kg] [kg]
1 Sare gemă iniţială 2600 Sare gemă divizată 2535,39
2 Sare gemă 38,61
nedivizată
3 Sare gemă pierdută 26
TOTAL 2600 TOTAL 2600

Sortare (clasare) granulometrică

sare gemă divizată

M = 2535,39 kg sare gemă
divizată Sortare granulometrică
pierderi
η = 100 % tehn.

pierderi tehnologice = 2 %
refuz sortare = 4,2 % sare gemă divizată sortată

Bilanţ de materiale parţial pe operaţia de sortare granulometrică:

Nr. Materiale intrate Cantitat Materiale ieşite Cantitate

crt. e [kg] [kg]
1 Sare gemă divizată 2535,39 Sare gemă divizată 2380,325
sortată
2 Sare gemă divizată 50,707

41
 pierdută
3 Refuz sortare 104,356
TOTAL 2535,39 TOTAL 2535,388

Procesarea saramurii

sare gemă divizată sortată

M = 2380,325 kg sare apă

Procesarea saramurii
pierderi
gemă divizată sortată diluţie tehn.

η = 100 %;
pierderi tehnologice = 0,2 saramură rămasă

Bilanţ de materiale parţial pe operaţia de obţinere a saramurii:

Nr. Materiale intrate Cantitat Materiale ieşite Cantitate

crt. e [kg] [kg]
1 Sare gemă div. 2380,325 Saramură rămasă 9349,916
sortată
2 Apă de diluţie 7140,975 Saramură pierdută 171,383
TOTAL 9521,3 TOTAL 9521,299

Procesare prin evaporare la fierbere3

M = 8499,218 kg saramură saramură epurată

gaze epuizate
epurată termic
η = 100 % vapori
Evaporare la fierbere
pierderi saramură = 1,2 % de apă

pierderi sare umedă = 3 % gaze

fierbinţi
concentraţia saramurii4 = 17,5 sare umedă
% (conform buletinului de
analiză)
umiditatea finală a sării (după

3
4

42
 evaporare) = 8 %

Conform calculelor efectuate cantitatea de saramură supusă evaporării

(1,2 % pierderi de saramură) este de 8397,227 kg saramură epurată rămasă.
Se determină cantitatea de apă evaporată conform formulei [10]:

SB i  S - 100 B i

100 100

 B   17,5 
W  S  1  i   8397,277  1    6799,928 kg apă evaporată
 Bf   92 

unde:
W - apa evaporată [kg];
S - soluţia supusă evaporării [kg];
Bi - concentraţia iniţială a soluţiei, în procente se substanţă
solidă dizolvată (%);
Bf - concentraţia finală a soluţiei, în procente se substanţă
solidă dizolvată (%);

Cantitatea de sare umedă obţinută în urma evaporării este 1597,299 kg

sare umedă.
Bilanţ de materiale parţial pe operaţia de procesare prin evaporare la fierbere:
Nr. Materiale intrate Cantitat Materiale ieşite Cantitate
crt. e [kg] [kg]
1 Saramură epurată 8499,218 Saramură pierdută 101,991
2 Apă evaporată 6799,928
3 Sare umedă rămasă 1549,380
4 Sare umedă 47,919
pierdută1
TOTAL 8499,218 TOTAL 8499,218

Procesarea sării umede

43
 sare umedă

M = 1549,380 kg sare umedă Procesarea sării umede

pierderi
tehn.
rămasă
η = 92 % sare umedă extrasă
pierderi tehnologice = 2,2 %

Bilanţ de materiale parţial pe operaţia de procesare a sării umede:

Nr. Materiale intrate Cantitat Materiale ieşite Cantitate

crt. e [kg] [kg]
1 Sare umedă rămasă 1549,380 Sare umedă 34,086
pierdută2
2 Sare umedă 121,223
neextrasă
3 Sare umedă extrasă 1394,069
TOTAL 1549,380 TOTAL 1549,380

VII. Teste de identificare

Dă teste pozitive pentru sodiu.

1 Sodiu: soluţie a unui compus de sodiu, convertită în urmă în clorură sau

nitrat, produce când este amestecată cu acetat TS de cobalt-uranil de 5 ori
volumul ei, un precipitat auriu – galben intens la flacăra ne luminoasă.
2. Clorură: soluţii de produs nitrat TS de argint, un precipitat alb, gras care
este insolubil intr-un mic exces de amoniac TS.
Metoda
Sarea evaporată cu până la 2% de agent de curgere liberă sau
condiţionare şi agent anticoagulare cum ar fi ferocianida de sodiu. Nu mai
puţin de 97,5% de NaCl după uscare la 625º timp de 2 ore.
3.3 Sarea de piatră sau solară: Nu mai puţin de 97,5% de NaCl după
uscare la 625º timp de 2 ore, cea ce a rămas având în mare parte cantităţi
mari de componente apărute natural cum ar fi alcalinele sau sulfaţii şi
clorurate alcaline de pământ.
Arsenic – nu mai mult de 1ppm.

44
 Calciu şi magneziu - nu mai mult de 2%.
Metale grele – nu mai mult de 3ppm.
Iod – nu mai puţin de 0,006% şi nu mai mult de 0,010 de iodură de
potasiu. (această specificaţie se aplică numai la sarea iodată)
Fier nu mai mult de 0,0016% de fier (Notă: Această specificaţie se
aplică numai produselor la care s-a adăugat citrat de amoniu feric verde).
Pierderea la uscare nu mai mare de 0,5%.
Ferocianură de sodiu nu mai mare de 0,0013% de Na4Fe(CN)6 anhidră
(Notă: această specificaţie se aplică numai produselor la care s-a adăugat
ferocianură de sodiu).
Testele:
Notă: în urma procedurii poate fi necesar să se filtreze soluţiile mostră
pentru a evita interferenţe ale agenţilor de anticoagulare, de curgere liberă
sau de condiţionare insolubil sau suspendat.
Metoda
Se cântăreşte exact 250mg de mostră, uscată la 625C-2h şi se dizolvă
în 50ml de apă într-un vas de sticlă cu dop. Se adaugă, în timp ce se agită,
3ml de acid nitric, 5ml de nitrobenzen, 50,0ml de 0,1N nitrat de argint, cu
0,1N tiocianură de amoniu. Fiecare mililitru de 0,1N nitrat de argint este
echivalent cu 5,844mg de NaCl.
Arsenic : O soluţie de 3g din mostră în 25ml apă respectă cerinţele.

Gri - proba
Roşu – uscare la 625C timp
de 2 ore
Albastru – cântărire
Negru – dizolvare
Galben – agitare + adăugare
de acid, nitrobenzen, nitrat de
argint

45
 4.0 Testul arsenic
Metoda clorometrică dietilditiocarbonat
Notă: Toţi agenţii folosiţi în acest test trebuie să conţină foarte puţin
arseniu.
Aparatul: aparatul este compus dintr-un pahar de sticlă a cu arsenic de
125ml, fixat de un tub absorbant c etanş prin intermediul unei garnituri de
cauciuc b care este prevăzut o clemă d. Tubul c este legat de un alt tub e.
Tubul dintre c şi e este de tip capilar având un diametru interior de
2mm şi cel exterior de 8 mm. Alternativ un aparat cu acelaşi principiu
general descris şi ilustrat poate fi folosit înlocuindu-le pe acestea.

5.0 Calciu şi magneziu:

5.1 Soluţia EDTA standard: dizolvaţi 4,0g de EDTA disodiu,

C10H13N2Na2O22H2O, în apă suficientă pentru a face 1000ml.

5.2 Soluţia de sulfat de magneziu:Se dizolvă 2,6g de sulfat de

magneziu, Mg SO4+H2O, în suficientă apă pentru a face 1000ml.
5.3 Soluţia tampon
a)Prepararea iniţială: se transferă 62,5g de clorură de amoniu
într-un vas de 1000ml se dizolvă în 570ml de hidroxid de amoniu
concentrat.
Se vor folosii 2ml din preparat la titrare.
b)Prepararea finală. Se pune cu pipeta 50,0ml de soluţie de sulfat de
magneziu, în recipient, se adaugă exact volumul T, în ml, a soluţiei standard
EDTA, determinat precum este explicat mai jos la determinarea prin titrare,
apoi se dizolvă să se ajungă la volumul apei şi se amestecă.
Determinarea prin titrare: pune cu pipeta 50,0ml de soluţie de sulfat
de magneziu într-un pahar Berzelius de 400ml şi se adaugă 200ml de apă,

46
2ml de soluţie tampon (prepararea iniţială), 1ml de soluţie de cianură de
potasiu (1 din 20) şi cinci stropi de TS tricrom negru sau alt indicator
potrivit.
Se tratează cu soluţia standard EDTA, în timpul tratării se agită cu un
agitator magnetic până la apariţia culorii albastre. Se înregistrează volumul T
în ml, a soluţiei standard EDTA echivalent cu 50ml de soluţie de sulfat de
magneziu.
Standardizarea soluţiei EDTA: se transferă aproape 1g, cântărit exact,
de carbonat de calciu standard primar, CaCO3, într-un pahar de 1000ml
dizolvă în 800ml de apă conţinând 5ml de acid clorhidric concentrat,
diluează să se echivaleze cu apa şi se amestecă.
Se pune cu pipeta 25ml din acid soluţie într-un pahar Berzelius de
400ml, şi se adaugă 200ml de apă, 2ml de soluţie tampon (prepararea finală),
1,0ml de soluţie de cianură de potasiu (1 din 20) şi 20 picături de TS sau alt
indicator potrivit. Se tratează cu soluţia EDTA standard, agitând cu un
agitator magnetic, până la un punct final (culoarea albastră).
Se calculează factorul F, dând numărul de mg a calciului echivalent cu
1,0ml de soluţie standard EDTA prin formula 10,011 w/v în care:
W – cantitatea exactă în grame a carbonatului de calciu standard
primar luat în lucru.
V – este volumul în ml a soluţiei standard EDTA necesară în titrare.

VIII. Anexe: instalaţii, utilaje,

capacităţi, procesare

47
8.1. Flux tehnologic de procesare (aditivare, fortifiere) a clorurii
de sodiu cristaline:

Legendă: 1 – exploatare minieră (carieră) de suprafaţă; 2 – excavator cu şenile; 3

– camion basculant (5 – 10 t) transport; 4 – camion basculant (5 - 10 t) descărcare;
5 – platformă betonată acoperită în aer liber; 6 – excavator cu roţi; 7 – concasor cu
fălci; 8 – concasor tronconic (giroscopic) material vegetal; 9 – sistem vibrator de
sitare calibrare clorură de sodiu aditivată şi/sau material vegetal divizat
(funcţionare intermitentă); 10 – bandă transportoare ascendentă material vegetal
divizat şi sortat (calibrat); 11 – depozit (stivă) acoperit în aer liber clorură de sodiu
măcinată / sortată; 12 – sisteme de alimentare (dozare); 13 – accept sită calibrare /
sortare clorură de sodiu aditivată; 14 – refuz sită calibrare / sortare clorură de
sodiu aditivată; 15 – sursă de alimentare cu apă; 16 – baterie cicloane cu
fucnţionare intermitentă eliminare apă higroscopicitate sau delicvescenţă clorură
de sodiu aditivată şi/sau separare corpuri străine material vegetal; 17 – transportor
dozator cu melc (şnec); 18 – pompă centrifugă (recirculare apă de
higroscopicitate / delicvescenţă); 19 – sisteme de omogenizare în „cascadă”
(baterie cu patru etape); 20 – ciclon de sortare / calibrare; 21 – moară cu bile; 22 –
uscător tunel (procesare menejantă); 23 – sistem de ambalare individuală şi
colectivă a clorurii de sodiu granulate fortifiate (aditivate); 24 – transport
consumator beneficiar

48
8.2. Instalaţie de extragere saramură (NaCl) şi depozitare
temporară înainte de prepocesare (demineralizare, dedurizare):

Legendă: 2 – unitate de dezaerare (stabilizare) saramură; 2 – staţie de pompare

sub vid (10-2 – 10-3 mm col Hg); 3 – staţie (pompă) de injecţie apă fierbinte / abur
sub presiune; 4 – spaţiu de intervenţie mecano-energetică; 5 – „fereastră”
superioară de invadare şi colectare saramură (NaCl); 6 – şicane de dirijare a
fluxului de saramură (NaCl); 7 – spaţiu de peliculare a fluxului de saramură; 8 –
flux dirijat de apă curată din pânza freatică; 9 – sistem de barbotare (injectare) apă
fierbinte / abur sub presiune; 10 – zonă de colectare a fluxului dirijat de apă curată
în spaţiul freatic; 11 – zonă de distribuţie a fluxului dirijat de apă curată din spaţiul
freatic; 12 – „fereastră” inferioară cu aspiraţie controlată a fluxului de apă curată
din spaţiul freatic; 13 – rezervoare de colectare (depozitare) temporară a saramurii
(NaCl stabilizată); 14 – reţea de conducte (estacadă) pentru vehicularea saramurii
şi a materialelor auxiliare

49
8. 3. Uscătorul rotativ cu vid BUFLOVAK LLC

Caracteristici:
- prezintă o eficienţă foarte mare pentru uscarea produselor sub
formă de pastă şi a celor voluminoase
- prezintă eficienţă la uscarea la temperaturi la care prudusul nu
poate avea modificări de structură
- prezintă o manta foarte eficientă şi are şi un agitator pentru
realizarea transferului de căldură, mantaua cilindrului rezistând
până la o presiune de 200 psig
- racletă şi agitator special
- o vlvă pentru eliminarea impurităţilor
- un colector de praf integral cu o manta de protecţie
- recuperator de solvenţi, de condens, pompă de vacum completă
pentru acest utilaj
- utilajul este fabricat din oţel inoxidabil, nichel şi mai multe aliaje
de nichel cu alte metale

50
8. 4. Uscătorul rotativ WESTPRO

Aplicaţii: uscătorul rotativ WESTPRO este un uscător special

dezvoltat pentru o gamă largă de aplicabilităţi:
- plante
- alimente
- agregate
- condentrate
- minerale industriale
- şi multe alte aplicaţii

Avantaje:
- livrare rapidă
- construit din materiale foarte solide

51
 - prezintă un design frumos
- are un bun randament de lucru
- are un preţ foarte bun

Prezenatrea componentelor acestuia:

1 – tamburul uscătorului, fabricat din oţel şi prezintă benzi de armare

2 – partea internă a tamburului uscătorului, rpoiectat pentru diferite
aplicabilităţi, fabricat la fel din materiale rezistente, prins prin nituri şi
bolţuri
3 – inele rotative de pe tambur, acestea sunt fabricate din materiale
rezistente, sunt de mare precizie, şi ajută la alinierea utilajului
4 – rolele de rotaţie pentru uscătorul rotativ, fabricate din materiale
foarte rezistente, cu sisteme mari pentru blocarea rulmenţilor şi se pot regla
după cilindru de uscare
5 – arborele care acţionează rolele care rotesc tamburul
6 – motrul care acţionează arborele de rotaţie
7 – alimentatorul de produs umed
8 – camera de ardere, unde se încălzeşte aerul
9 – supapa de descărcare a produsului uscat
10 – gura de descărcare
11 – suportul pe care este montat uscătorul
12 – cadrul uscătorului rotativ, care este opţional
13 – arzătorul camerei de ardere

52
 Westpro rotativ Uscatoare
Dimensiuni Standard
2 "Dia x 15" LG
3 'Dia x 24 "LG
4 'Dia x 28 "LG
5 'Dia x 35 "LG
6 "Dia x 35" LG
7 'Dia x 40 "LG
Alte dimensiuni sunt disponibile

8. 5. Uscătorul rotativ GMF – Gouda

Acest uscător determină o dezvoltare şi o extindere în acest domeniu,

având mai mult de 90 de ani de experienţă. Totuşi uscătoarele cu tambur
sunt folosite peste tot în lume. În industria alimentară sunt folosite cu mare
succes, printre altele uscarea produselor zilnic cum este laptele folosit în
industria ciocolatei, cereale folosite în mâncarea bebeluşilor şi pentru
amidonul pregel.
În anul 1970 şi-a făcut apariţia şi uscătorul GMF Nara Paddle, acesta
având mai multe aplicaţii.

Mişcarea unică troidală este eliberată şi intensiv amestecată cu aer

garantând o omogenitate între produs şi tratament grăbind astfel procesul de
rotaţie.

53
 Produse cum ar fi: - prăjituri cu amidon care provin dintr-un filtru vid
duc la o circulaţie rapidă deja existentă în camera de procesare. În cazul unei
uscări totale produsul devine pudră şi sunt eliberate prin partea centrală a
uscătorului.
Acest uscător are următoarele caracteristici şi avantaje:

CARACTERISTICI AVANTAJE
viteză mare prin conducte capabil să fluidizeze şi particule mai
mari
viteză mică la final control asupra întregului proces
elimină surplusul de aer capabil să manevreze diferite
particule
mişcare troidală pentru fiecare produs există un
tratament special
acţiune ciclică un excelent transfer de masă şi
căldură
nu are componente mobile controlează căderea particulelor
compact Poate fi plasat în interiorul unei
clădiri, uşor de izolat, pentru
construcţie nu se foloseşte mult oţel
şi nici multă forţă de muncă

Este garantată viteza maximă a aerului în jurul particulelor produsului,

în timpul mişcării rotative camera de procesare a produsului este încontinuu
accelerată în diferite direcţii. Mişcarea rezultată este un excelent transfer de
căldură procesarea produsului (atât în cazul uscării cât şi în cazul răcirii).
În consecinţă, acest fenomen care se referă la un bilanţ înalt de temperatură,
eliminarea temperaturii scăzute, diferenţelor de temperatură înalte, când
toate aceste temperaturi sunt eliberate, urmează şi evacuarea aerului din
uscător. În acest caz sunt în avantaj produsele cu temperatură scăzută.

Instalaţiile cu acelaşi design, pot de asemenea să usuce sau să răcească

produsele.
În schema următoare este reprezentat un uscător cu funcţie multiplă:

54
 Particulele uscate eliberate din rotaţia umedă a produsului sunt
colectate în camera de procesare. Aceste sunt evacuate din cameră o dată cu
aerul.

55
8. 7. Descărcarea sării de pe vapor

56
 Bibliografie
1. D. Ciobanu, Exploatarea sãrii în perioada marilor
migraþii (sec, I - XIII e.n.) în spaþiul carpato-dunãrean,
Biblioteca Mousaios, Buzãu, 2002.
2. K. Kopaka, N. Chaniotakis, Just Taste Additive
Bronze Age Salt from Zakros, Crete. In: Oxford Jpurnal
of Archaeology 22(1), 2003, p. 53 - 65.
3. Tom Lane, Elaine L. Morris (ed.), A millennium of
saltmaking: prehistoric and romano-british salt production
in the Fenland, Lincolnshire Archaeology and
Heritage Reports Serie, No. 4, 2001.
4. P. Lemonnier, Sare. În: Dicþionar de etnologie ºi
antropologie, Bucureºti, Polirom, 1999, p. 603 - 604.
5. http://www.evenimentul.ro/articol/sarea-iodata-un-experiment-de-
tip-aushwitz.html
6.http://www.livrare.ro/news/0096_sarea_si_un_crampei_de_istorie.hm
7. http://www.cimec.ro/arheologie/sarea/27-Ilustratii.pdf
8. http://www.cimec.ro/arheologie/sarea/07-ValeriuCavruc.pdf
9. http://gigi-becali.infonews.ro/article89928.html
10. http://www.comunapirtestiidejos.ro/salina_cacica.pdf
11.http://www.naturalpaint.ro/Utile/files/%5B210-214%5D%20Sare
%20de%20Bor.pdf
12. http://en.wikipedia.org/wiki/Food_preservation
13. http://artgastro.com/content.m?menu=g&pid=10025&crt=1026
14. http://ohioline.osu.edu/fse-fact/0001.html
15. http://grad.fst.ohio-state.edu/hpp/faq.html
16.http://www.foodproductiondaily.com/Quality-Safety/OJ-High-
pressure-processing-from-Australia
17. www.ingentaconnect.com/content/jws/jsfa/2008/.../art00006
18. www.travelblog.org/Photos/3307618.html
19. www.reportbuyer.com/.../china_salt_processing_industry.html
20.www.manfredinieschianchi.net/206-2EN-salt-processing-plants-
sodium-chloride.htm
21.ww.nzic.org.nz/ChemProcesses/production/1H.pdf

57