Istoria clorurii de sodiu

Există multe tipuri de săruri (cum ar fi nitratul de potasiu folosit pentru

praful de pușcă sau bicarbonatul de sodiu folosit pentru gătit )dar numai
una ne satisface nevoile nutriționale și ne potolește pofta pentru gustul
sărat : clorura de sodiu (NaCl). Aceste două elemente esențiale pentru
supraviețuirea noastră au făcut ca sarea să fie unul dintre produsele căutate
încă de la începuturile civilizației.
Și asta pentru că organismul uman are nevoie de cele două elemente pentru
respirație și pentru digestie . Fără ele ,transportul nutrienților,al oxigenului
sau transmiterea de impulsuri nervoase către mușchi și inimă nu ar fi
disponibile .

În sălbăticie ,erbivorele caută sarea pentru a-și asigura aportul necesar de

sodiu,ingestia de sare era suficientă pentru nevoile dietei umane dar de-a
lungul timpului alimentația noastră s-a schimbat și se bazează pe legume și
cereale cultivate ,așadar a fost nevoie ca sarea să fie suplimentată.
Sarea a căpătat chiar o simbolistică supranaturală.În iudaism ,sarea
păstrează legătura dintre Dumnezeu și poporul său . Atât în iudaism ,cât și
în islam sarea este cea care garantează încheierea unui acord .Armata
indienă a jurat credință britanicilor cu sare .Egiptenii antici ,grecii și
romanii foloseau sarea în ritualuri și în ofrandele zeilor.În teatrul
tradițional japonez ,sarea era presărată pe scenă pentru a feri actorii de
spiritele malefice.În Haiti ,există superstiția că un zombie poate fi adus
înapoi la viață cu ajutorul sării.

Recoltarea sării de către oameni se confundă cu începuturile

civilizației ,primele semne despre acest lucru fiind datate în jurul anului
6.000 î.Hr în China ,în provincia Shanxi. Deși sarea era folosită cu
siguranță în multe scopuri ,primele dovezi arată că cea mai importantă
utilitate era conservarea peștelui ,tot în China,potrivit surselor
documentare care datează din 2.000 î.Hr . În anul 500 î.Hr a fost
descoperită calitatea sării de a conserva boabele de soia ,iar lichidul în care
se păstrau este celebrul sos de soia .
Egiptenii antici prețuiau de asemenea acest produs ,în mormintele celor
bogați fiind descoperit pește sărat sau păsări conservate în același mod .În
vechiul regat sarea era recoltată din lacuri printr-un proces de
dregare .Aceste locuri erau cunoscute în limba arabă drept sebkha.

Egiptenii foloseau sarea cel mai des în combinație cu apa și oțetul ,pentru a
obține o saramură numită oxalme în latină . O combinație de asemenea și
cu anumite organe sau carne de pește pentru a obține un produs similar
sosului de pește asiatic de astăzi .Aceste produse însoțeau o mulțime de
mâncăruri ,iar un epicureu din antichitate scria :”Nu există mâncare mai
bună decât legumele în saramură “.

Mumiile egiptene erau conservate după o practică foarte asemânătoare

celei alimentare .Corpul era acoperit cu natron (o combinație naturală de
clorură de sodiu și bicarbonat de sodiu ) cunoscut ca”sarea divină”și ținut
timp de 70 de zile .Ironia face că în secolul 19 ,când a avut loc furtul masiv
din mormintele din Teba și Saqquara ,autoritățile au pus aceleași impozite
pe mumii ca pe peștele sărat .

Egiptenii au început să facă comerț cu sare ,mai precis cu pește sărat ,cu
fenicienii ,în jurul anului 2.800 î.Hr .Fenicienii la rândul lor vindeau
produsele celor din bazinul Mediteranei .Până în anul 800 î.Hr,aceștia
ajunseseră să producă mari cantități de sare din lacurile din nordul Africii
și să o vândă alături de pește și celelalte produse .
Sarea de mare a fost recoltată pentru prima dată de către chinezi ,în jurul
anului 1.800 î.Hr potrivit izvoarelor istorice .Procesul presupunea
umplerea unor vase de lut cu apă de mare și fierberea acesteia până se
obțineau cristalele de sare .Ulterior s-au folosit fântânile de saramură ,care
erau de fapt niște vase de fier încălzite pentru a obține sarea.
Roma ,ca și alte orașe italiene ,a fost construită intenționat lângă
exploatările de sare ,la gurile Tibrului. Atunci când acestea au fost mutate
mai departe de oraș ,romanii au construit și primul lor mare drum Via
Salaria(Drumul Sării).

Romanii au folosit sarea în scopuri populiste,menținând un preț scăzut

atunci când aveau nevoie de suportul maselor și impunând taxe foarte mari
pe sare atunci când aveau nevoie de fonduri pentru finanțarea campaniilor
militare (cum a fost în timpul Războaielor Punice) .

În nordul Europei ,sarea era exploatată din 400 î.Hr din minele din zona
montană în care se află astăzi orașul austriac Salzburg (ad literam “ Orașul
sării”).Celții erau cei care își riscau viața în aceste ocne alpine ,care adeseori
se prăbușeau peste ei .Trupurile acestora au fost găsite într-o stare perfectă
de conservare chiar după sute de ani . Celții se ocupau cu comerțul sării în
Imperiul Roman,dar și mai departe de acesta . Existau și alți europeni care
produceau sare,inclusiv venețienii ,care s-au îmbogățit de astfel din
comerțul
cu acest produs ,în special cu Constantinopolul .

În Africa ,în jurul secolului 6, sarea era foarte valoroasă ,negustorii mauri
cerând 1gram de aur pentru un 1 gram de sare. În Etiopia ,au existat chiar “
monede de sare “,niște lespezi folosite pentru a cumpăra alte produse .De
astfel ,în această țară,sarea a constituit un mijloc de schimb până în 1935.

Proprietăți:
 Formula moleculară: NaCl
 Greutate moleculară: 58,44 g/mol
 Punct de fierbere: :1,465 0C
 Punct de topire:1,4740C
 Solubilă în apă
 Solubilă în solvenți organici: 0,065 g / 100 ml etanol la 25 ° C; 10 g /
100 g glicerol la 25 ° C; 2,15 g / 100 ml de amoniu lichid la 40 ° C; 1,4
g / 100 ml metanol la 25 ° C; 7,15 g / 100 etilen glicol la 25 ° C și 5,21
g / 100 g acid formic la 25 ° C.
 Densitate: 2,165 g / cm3 la 77 ° C.
 Descompunerea : Când se încălzește la temperaturi ridicate, se
descompune emiterea de vapori de acid clorhidric și oxid de sodiu.
 Este vâscoasă