Istoria vinului în lume

Vinul este una dintre primele creații ale umanității, cultura viței de vie și a
vinului se interferează cu istoria omenirii de aproape 7000 de ani. Vinul a fost
folosit din cele mai vechi timpuri în practica religioasă, iar despre apariția lui s-au
scris multe legende.

Arheologii și istoricii teoretizează că oamenii preistorici se urcau în copaci

de unde adunau fructe dulci, pe care ulterior au început să le depoziteze. După
câteva zile de la depozitare, apărea fermentația, iar sucul obținut se transforma cu
timpul într-un vin primitiv, cu un conținut scăzut de alcool. Zonele din sudul
Caucazului, al Europei și al Orientului Mijlociu de azi sunt cele unde arheologii au
găsit cele mai vechi dovezi ale vinului produs din struguri. Este vorba despre
Georgia (aprox. 6000 î.Hr.), Iran (aprox. 5000 î.Hr.), Grecia (aprox. 4500 î.Hr.) sau
Sicilia (aprox. 4000 î.Hr.). Iar specialiștii spun că la început vița-de-vie a fost
“sălbatică”, fiind domesticită ulterior. În același timp, un studiu la care au lucrat
experți din șapte țări și care a fost publicat în jurnalul „Proceedings of the National
Academy of Sciences” indică faptul că Georgia este locul de naștere a vinului.
Pentru această concluzie, oamenii de știință au folosit datarea cu carbon a unor
fragmente ceramice care au fost în contact cu vinul și care au fost descoperite în
satul Shulaveri. 
Vinul avea un rol important şi în Egiptul Antic, vase pline cu această băutură
fiind reprezentate în picturile de pe pereţii mormintelor. Se pare că vinul făcea
parte din „proviziile” care însoţeau persoana decedată pe lumea cealaltă. Resturi
ale acestei băuturi au fost găsite în amforele din mormântul lui Tutankhamon.
Astfel, arheologii au aflat că în Delta Nilului, în anul c. 3000 î.Hr. exista o
adevărată industrie de vinificație. În Grecia antică, vinul era considerat o băutură
de elită iar grecii și romanii l-au inclus in dieta lor, determinând astfel apariția și
dezvoltarea industriei vinului. Vinul era prezent la sărbători, la ceremonii
religioase, ca medicament sau ca antiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment
furnizor de elemente nutritive. Ei au introdus vița-de-vie și arta vinului în multe
dintre coloniile lor, pe teritoriile de azi ale Italiei, sudului Franței sau ale Spaniei.
În perioada Evului Mediu, producția acestei băuturi alcoolice era realizată de
călugării din Franța și Germania. Mănăstirile și catedralele dețineau în jurul lor
importante suprafețe cu vița de vie, pe care călugării le cultivau pentru a produce
cantități de vin, nu numai pentru ritualul religios ci și pentru vânzare. Imperiul
Roman a avut și el un impact imens asupra dezvoltării viticulturii și oenologiei.
Vinul era o parte importantă din viața romanilor, iar poeții vremii îl pomeneau mai
mereu în scrierile lor. După căderea Romei, vinul a continuat să fie produs în
Imperiul Bizantin, în estul Mediteranei. S-a răspândit spre est în Asia Centrală, de-
a lungul Drumului Mătăsii, fiind cunoscut în China din secolul VIII.
 Tot în evul mediu, vinul nu era pentru om un produs de lux, ci o necesitate,
mai ales în acele vremuri când apa nu era potabilă, adesea impură, periculoasă, în
acest context, vinul se amesteca cu apa pentru a deveni potabilă, ceea ce îi conferea
vinului și rolul de antiseptic în medicina rudimentară a epocii.  Producția și
consumul de vin au crescut odată cu expansiunea europenilor pe alte continente și
s-au dezvoltat odată cu noile tehnologii de prelucrare a strugurilor.
Spre sfârșitul secolului al XVII-lea apare cererea pentru vinurile bune sub
aspect calitativ și al prezentării estetice, adică ceea ce cunoaștem astăzi sub
denumirea de vinuri de "calitate". Pentru a răspunde acestor cerințe, în jurul anilor
1660, Arnaud de Pontac, președintele parlamentului din Bordeaux, demarează
cercetările pentru a produce noile tipuri de vinuri, de calitate, la prețuri evident mai
ridicate.
La începutul secolului al XX-lea cultura viței de vie cunoaște un nou avânt,
consumul de vin din Europa înregistrează creșteri importante, mai ales după primul
și cel de al doilea război mondial, când vinurile provenite din Orient și Africa de
Nord sunt de calitate foarte modestă, în aceeași perioadă cultura viței de vie se
extinde considerabil în țările din "lumea nouă": coasta de vest a Statelor Unite,
Australia, Africa de Sud și Noua Zeelandă.
La sfârșitul secolului XX se constată prezența pe piață mondială a vinurilor
de calitate produse atât de țările europene cu veche tradiție cât și de noile țări
producătoare de vinuri, în detrimentul vinurile de calitate modestă, cu prețuri
scăzute.

Astăzi vinificația este o industrie la nivel mondial, cu multe țări ale lumii
producătoare de vin, cu o suprafață globală de 7,5 milioane de hectare de viță de
vie, cu o producţie anuală de cca 250 de milioane de hectolitri și cu un consum pe
măsură, cuprins între 235 şi 245 milioane de hectolitri.
Bibliografie:

1. https://www.crameromania.ro/informatii-utile/istoria-vinului-vita-de-vie-
432.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vin
3. https://www.stelian-tanase.ro/istoria-vinului/
4. https://www.wattpad.com/484988175-bauturi-alcoolice-totul-despre-vin-
istoria-vinului
5. https://www.beicevrei.ro/blog/istoria-vinului-cand-a-aparut-prima-crama-si-
ce-spun-legendele-despre-originea-acestei-bauturi-alcoolice/
6. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vinul-sangele-zeilor