Diana Gadea

- Peisagistica-
Anul IV
Referat viticultură
 Vinul în epoca antică
În spațiul Carpato - Danubiano - Pontic viță de vie sălbatică (Vitis vinifera silvestris) datează
din anul 7000 i.Hr. Din aceasta s-au extras multe soiuri care se mai cultivă și în prezent, cum
ar fi, spre exemplu, Fetească Neagră.

Getodacii aveau o apreciere deosebită față de vin, îl considerau o adevărată bogăție și

foloseau ca unelte de băut coarne de bou, ulcele, o reală suită de vase. Servirea vinului era un
adevărat ceremonial, fapt ce explică interesul lor sporit pentru cultura viţei de vie şi pentru
dezvoltarea ei.

Unelte antice utilizate în viticultură se găsesc astăzi la Muzeul Viei și Vinului din podgoria
Murfatlar, precum și la Muzeul de Istorie Natională și Arheologie din Constanța.

Regele Burebista (82 i.Hr. - 44 i.Hr.) a decis dezrădăcinarea viței de vie pentru a stopa
consumul mare al vinului de către daci. În plus, potențialul și resursele viticole ale regiunii
atrăgeau multe popoare și regatul dacilor era în pericol. Totuși, acest lucru nu s-a petrecut în
totalitate, o suprafață destul de mare de teren continuând să fie cultivată cu viță de vie.

O personalitate extrem de interesantă consemnează importanța culturii viței de vie pe plaiurile

dobrogene. Este vorba despre poetul Ovidiu (43 i.Hr. - 17 d.Hr.), clasic al literaturii latine,
care, exilat de Împaratul Octavianus Augustus, își petrece ultimii ani ai vieții în cetatea
Tomis. El scrie în Tristele (Tristia) și Epistole de la Marea Neagră (Epistulae ex Ponto) despre
activitățile oamenilor din acea zonă, menționând și rolul vinului care însoțea destinul lor.
“Toamna, de asemenea, stă mânjită de mustul de struguri“.

În anul 106 d.Hr, regatul dacilor este cucerit de către romani, conduși de împaratul Traian.
Ceea ce Burebista încercase prin tăierea viței de vie nu a fost complet realizat. La venirea
romanilor s-au găsit monezi pe care erau inscripționate imagini cu ciorchini de struguri.
Urmează o perioadă în care viticultura cunoaște o dezvoltare foarte complexă, întrucât
romanii aduc noi sortimente de viță de vie, tehnici de îngrijire și creștere a acesteia.
Viticultura rămâne înfloritoare și după retragerea aureliană din 207 d.Hr și chiar în timpul
dominației otomane.
Viticultura în secolul IX
În anul 1862, după fondarea statului națiune din 1859 (unirea Moldovei cu Valahia), se pare
ca România deținea aproximativ 100.000 ha de vie, iar în anul 1883 suprafața cultivată a
crescut la 150.000 ha. Deși filoxera distruge o parte considerabilă din viile Europei și,
implicit, pe cele ale României, în jurul anului 1900 erau, totuși, 152.000 ha de viță de vie.
Revenirea și recuperarea după filoxera s-a realizat și cu ajutorul unor consilieri francezi, prin
intermediul cărora au fost aduse în țara noastră soiuri precum Merlot, Chardonnay, Pinot
Noir, Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc, soiuri ce produc vinuri de foarte bună calitate și
în prezent.

În perioada interbelică, viticultură înregistrează o reală înflorire, demonstrată de creșterea

suprafeței cultivate cu viță de vie la 220.000 ha.
Viticultura contemporană
După anul 1972 (când în România puteam vorbi despre o impresionantă suprafață de 300.000
ha), regimul comunist decide tăierea unor mari suprafețe viticole cultivate cu soiuri de
proveniență străină. Un moment important îl reprezintă perioada de dupa 1990, când arealul
cultivat se va diminua drastic, în anul 2004 ajungându-se la 193.000 de hectare.
În prezent, România deține în jur de 190.000 de ha de viță de vie (aproximativ 3% din
suprafața viticolă mondială), ocupând locul 5 în Europa (după Spania, Franța, Italia,
Portugalia). Anual se produc cca. 5 mil. hectolitri de vin în țara noastră. Inca din antichitate,
strugurii au fost considerati a fi hrana zeilor si au fost extrem de apreciati atat pentru gustul
lor, cat si pentru efectele benefice pe care le au asupra organismului.

Si in prezent strugurii se numara printre cele mai apreciate si consumate fructe.

Deci, poate n-ar fi rau sa descoperi cateva lucruri interesante si pe care, probabil, nu le stiai
despre struguri:

1. Strugurii au fost cultivati pentru prima oara in urma cu peste 8000 de ani, pe teritoriul
unde astazi se afla

2. Consumul de struguri este recomandat persoanelor care sufera

de astm, migrene, indigestii, boli ale rinichilor si oboseala. De asemenea, strugurii previn
degradarea muschilor si aparitia cataractei.

3. O vita de vie poate atinge lungimea de 15 metri, poate produce in jur de 40 de ciorchini,
iar fiecare ciorchine contine in jur de 75 de boabe.

4. Oamenii au inceput sa faca vin din struguri inca din anul 5000 i.Hr.

5. Nu este recomandat sa mananci prea multi struguri deoarece consumati in cantitati mari
acestia au un efectlaxativ.

6. De asemenea, consumul de struguri previne infarctul, deoarece creste nivelul de acid

nitric din sange, care dizolva cheagurile de sange.

7. Strugurii sunt foarte dulci si ingrasa, nefiind recomandati intr-o cura de slabire. Un
kilogram de struguri echivaleaza ca si valoare nutritiva cu 1,5 kg de mere, 2 kg de piersici sau
3 kg de potocale.

8. Industria cultivarii strugurilor este cea mai mare industrie alimentara din lume.

9. Pentru a obtine o sticla de vin (de 750 ml) este necesara o cantitate de 1,13 kg de struguri.

10. In medie, o persoana consuma 3,6 kg de struguri pe an

. Vita-de-vie este o planta foarte utila si in acelasi timp foarte decorativa in curte sau gradina!
In plus, strugurii se numara printre cele mai delicioase fructe din lume.
Vorbim despre una dintre primele plante cultivate de catre om, o specie cunoscuta de om inca
din epoca Neoliticului. Vita-de-vie provine din Vitis, un grup de plante originare din regiunea
mediteraneana (care contine aproximativ 60 de specii), care au fost "domesticite" pentru
prima data in Asia Mica. Au fost descoperite seminte de struguri in Cipru (4500 i.H.), in
Jericho (Ierihon – 3200 i.H.) si in alte situri neolitice din regiunea Levant. Unii spun
calocalitatea Shiraz din vechea Persie ar fi fost primul loc in care strugurii au fost
cultivati pentru a fi transformati in vin (de unde si numele unui soi de struguri in voga
astazi), altii spun ca pe teritoriul Armeniei de astazi sau pe malurile Mediteranei, in timp ce
altii sustin ca Egiptul antic ar detine intaietatea – s-au gasit hieroglife care vorbesc despre
culturile de vin inca din anul 2400 i.H.
Insa este mai putin important unde a inceput cultivarea vitei-de-vie. Important e ca ea a fost si
este foarte apreciata atat ca aliment – struguri si vin, cat si ca planta medicinala. Vitis
vinifera subspecia sylvestris(salbatica) a fost imbunatatita de catre om si a devenit Vitis
vinifera subspecia vinifera. Romanii au raspandit vita-de-vie in tarile europene cu clima
temperata, inclusiv in Marea Britanie de astazi. Mai tarziu, a fost dusa in Lumea Noua de
catre Cristofor Columb, in anul 1492. Exploratorii portughezi si spanioli au raspandit-o
apoi in America de Nord si de Sud. Mai tarziu, a fost dusa pe coasta Atlanticului din America
de Nord de catre emigrantii englezi, francezi si olandezi – acolo au avut loc hibridizari cu
speciile locale Vitis rotundifolia si Vitis labrusca.

In zilele noastre, vita-de-vie este una dintre cele mai cercetate plante de catre oamenii de
stiinta, caci efectele sale asupra sanatatii sunt foarte multe si sunt extrem de
benefice. Astazi, gasim culturi de vita-de-vie oriunde clima este favorabila, de la malul
Atlanticului pana in vestul Himalayei. Intre timp, au fost selectionate o multime de varietati,
unele pentru fructe, altele pentru calitatile lor decorative deosebite. Se pare ca, astazi, exista
mii de varietati de struguri, care au fost obtinute prin incrucisari succesive.
De fapt, vita-de-vie este cea mai valoroasa planta cultivata din lume din punct de vedere
economic, ea aducand cele mai mari venituri pe plan mondial in comparatie cu alte plante.
Strugurii de pe cele 8 milioane de hectare cultivate in intreaga lume sunt transformati, in cea
mai mare parte, in vin – cam trei sferturi din cantitate. O cantitate mai mica e destinata
consumului, atat ca struguri proaspeti, cat si uscati, ca stafide, procesati in sucuri sau ca
ingrediente in anumite bauturi spirtoase.

Vita-de-vie este cea mai valoroasa planta cultivata din lume din punct de vedere
economic
Si in tara noastra, vita-de-vie creste foarte bine – solul si clima ii priesc de minune, mai ales in
zonele de deal. De fapt, o mare parte a regiunilor cu podgorii din Romania se afla in zona
paralelei 45, la fel ca zona Bordeaux din Franta, cea mai faimoasa regiune viticola din lume.
Astfel, nu e de mirare ca povestea strugurilor si mai ales a mustului si a vinului de la noi
este foarte veche, caci dacii, agricultori renumiti in epoca, devenisera maestri in tainele
producerii acestor licori nobile. Ba se pare ca au si intrecut masura, caci legenda ne spune
ca Burebista a fost nevoit, la un moment dat, sa distruga podgoriile, din cauza ca geto-dacii
exagerau cu consumul de vin!
Vinul este, astazi, una din cele mai apreciate bauturi din lume. O intreaga industrie se bazeaza
pe productia de struguri care se transforma in must si vin - exista targuri, expozitii de profil,
concursuri si competitii internationale, specialistii somelieri organizeaza degustari si acorda
calificative diferitelor tipuri de vin, clasificandu-le in functie de mai multe criterii.

Insa strugurii ascund si secrete care abia acum incep sa fie descoperite de catre stiinta.
De pilda, ei sunt foarte bogati in vitamina C si in antioxidanti, care sunt continuti de
flavonoidele din compozitia lor si care se gasesc mai ales in seminte – myricetina si
quercitina. Sunt cei mai puternici antioxidanti din natura! Ei previn si controleaza
numeroase afectiuni, protejand celulele de actiunea radicalilor liberi.
Strugurii mai contin tiamina, riboflavina si niacina, vitaminele K, A si B6, folati si minerale
(calciu, potasiu, magneziu, fosfor, sodiu). Contin multa apa, ceea ce ajuta organismul uman sa
ramana hidratat. Contin, de asemenea, fibre, carbohidrati sanatosi si o cantitate moderata de
proteine. Datorita continutului nutritiv de calitate, strugurii asigura o viata sanatoasa si activa.
In plus, semintele de struguri contin fenoli, care inhiba infectiile fungice, si steroizi, care scad
nivelul de colesterol din sange. Iar resveratrolul continut de strugurii rosii si negri, mai
ales in coaja acestora, are efecte benefice asupra pielii.

Vitis vinifera se numara, desigur, printre plantele recomandate de fitoterapie. Medicina

traditionala indiana Ayurveda, de pilda, o recomanda ca suport pentru sanatatea si vitalitatea
organismului.
Datorita continutului bogat in substante benefice, strugurii isi gasesc utilitatea intr-o
serie de afectiuni: trateaza astmul, prin cresterea umiditatii din plamani, intaresc oasele si
previn osteoporoza, prin continutul de fier, cupru si mangan, previn atacurile de cord,
prevenind cheagurile de sange, rezolva migrenele, constipatia, indigestia, scad oboseala,
controleaza diabetul, previn cariile dentare, trateaza disfunctionalitatile rinichilor, echilibreaza
nivelurile de colesterol din sange, au activitate antibacteriana, previn unele tipuri de cancer,
reduc riscul bolii Alzheimer, previn degenerescenta maculara si cataracta si cresc imunitatea
generala a organismului.
Dintre plantele cataratoare nu iedera este cea mai indragita, dupa cum probabil ati crezut, ci
vita de vie salbatica. Vita de vie salbatica este apreciata pentru efectul decorativ, pentru
aspectul deosebit al frunzelor si al micutelor fructe insa, cu toate acestea, planta este
considerata ca fiind si un amic al gradinii, avand in vedere ca este una dintre cele mai
puternice plante invazive.

Despre vita de vie salbatica

Dupa cum am mentionat si in randurile anterioare, vita de vie salbatica este o planta
cataratoare ce apartine genului Vitis din familia Vitaceae si isi are originile in regiunea
nordica a continentului american. Vita de vie salbatica, spre deosebire de vita de vie, este
folosita in scop decorativ, fiind o planta cataratoare cu un puternic aspect invaziv. Cu toate
acestea, este foarte apreciata pentru aspectul frunzelor de dimensiuni mai mici decat cele ale
vitei de vie normale; frunzele isi schimba coloritul in functie de anotimp, apogeul avand loc in
lunile de toamna cand aramiul frunzelor transforma orice gradina intr-un paradis al culorilor.
Primavara, vita de vie salbatica surprinde prin flori frumos colorate, de mici dimensiuni, la fel
de frumoase si interesante fiind si micile fructe de culoare rosie.

Avand in vedere caracteristicile estetice mentionate anterior, nu este de mirare ca vita de vie
salbatica se numara printre preferatele peisagistilor. Pentru a se dezvolta corespunzator, este
indicat ca acest tip de vita de vie sa fie plantat la inceput de primavara. Mare atentie deoarece
vita de vie salbatica are nevoie de un suport asa ca este indicat sa fie plantata langa un gard
sau langa peretele casei caruia doriti sa ii schimbati aspectul.

Aproape nu e sat pe Valea Târnavelor unde să nu găsești măcar o casă pe care să se vadă
simbolul viței de vie și al strugurelui. Români și sași deopotrivă au creat un specific decorativ
aparte, introducând în arhitectura caselor elemente vizuale sugestive pentru profilul viti-
vinicol al zonei. Pe frontonul caselor, între cele două ferestre mici de la pod sau deasupra lor,
pe ancadramentele ce delimitează ferestrele cu obloane sau între aceste ferestre se găsesc
simbolurile viței de vie și strugurelui.
Diversitatea reprezentărilor este impresionantă: lăstarii de viță de vie, încărcați cu struguri,
apar sub formă de ghirlandă pe fronton; stucaturi simple cu doi struguri sau doar cu frunze de
viță sunt dispuse între ferestre; simbolul ancestral al pomului vieții este îmbrăcat în struguri și
frunze de viță; vița de vie și strugurii sunt șablon decorativ deasupra ferestrelor sau apar
împreună cu simbolul crucii. Se observă, astfel, că în arhitectura tradiţională ţărănească vița
de vie primește valoare simbolică, prin raportarea ei la existența cotidiană a oamenilor de pe
Valea Târnavelor.

Importanța viticulturii a fost recunoscută în zonă nu doar la nivel individual, prin arhitectura
caselor, ci și în comunitate per ansamblul ei. Astfel, stemele localităților Mediaș, Axente
Sever, Micăsasa, Valea Viilor, Dumbrăveni, Ațel, Biertan și Copșa Mică includ simbolul viței
de vie și strugurelui, pe lângă alte elemente identitare.

Plantele cataratoare (Vita de vie decorativa) sunt populare. Datorita radacinilor aeriene cu
ventuze se urca repede pe peretii casei si nu au nevoie de suport. Toamna, planta ofera un
decor frumos de un rosu aprins. Datorita frunzelor mari, se pastreaza racoarea in zilele
fierbinti de vara. Dar de unde provine aceasta planta? Cum se planteaza si ce trebuie sa luam
in considerare inainte si dupa plantare?
Vita de vie decorativa provine dintr-o regiune din Asia si se adapteaza foarte bine la soare sau
pe pereti pe jumatate umbriti. Cu cat ia mai mult contact cu soarele cu atat, frunzele vor avea
o culoare rosie mai intense toamna. Daca frunzele nu iau contact cu soarele, nu-si vor schimba
culoarea atata de frumos. Inainte de a decora zidul casei cu aceasta planata, trebuie sa
verificati daca nu exista eventuale fisuri. Lastarii ar putea intra printre acestea cauzand daune.

Dupa ce ati verificat peretele puteti planta. Perioada propice plantarii este din Octombrie pana
in Martie. Cel mai bine ar fi sa plantati o singura planta deoarece, aceasta poate ajunge la
dimensiuni mari si poate dezvolta numerosi lastari intr-un timp scurt. Cu o crestere rapida,
Vita de vie decorativa poate atinge inaltimea de 20 m. In cazul plantarii multiple, trebuie sa
pastrati o distanta minima de 2 m intre plante. Plantele pot fi achizitionate din magazinele de
bricolaj, centrele de gradina sau pepiniere.

Parthenocissus, cunoscută popular drept Viţa canadiană, Viţa de Canada, Viţa-de-vie

decorativă sau Viţa-de-vie sălbatică, este o liană din familia Vitaceae, fiind originară din
America de Nord. Cele mai cunoscute specii sunt Parthenocissus
quinquefolia şi Parthenocissus tricuspidata, ambele având o valoare decorativă foarte
mare.

Viţa canadiană este soluţia ideală pentru a realiza într-un timp scurt decoruri de excepţie. Cu
un ritm de creştere accelerat, Viţa de Canada acoperă uşor suprafeţele, fiind de mare ajutor în
mascarea zidurilor inestetice, a gardurilor, pentru acoperirea pergolelor, îmbrăcarea
chioşcurilor, a coloanelor sau chiar a trunchiurilor arborilor. Planta atinge cu uşurinţă
dimensiuni de 15-20 de metri.

Valoarea decorativă maximă a plantei este atinsă toamna, când frunzele se colorează în nuanţe
de galben-portocaliu, până la roşu intens. Culoarea poate să difere în funcţie de intensitatea
luminii, dar şi de tipul de sol. Deloc pretenţioasă, planta Parthenocissus se adaptează uşor
diferitelor tipuri de sol şi diferitelor condiţii de mediu. Pentru o plantă sănătoasă şi cu un
aspect de invidiat, un substrat bogat şi bine drenat este de mare ajutor. Planta poate fi
amplasată atât la soare, cât şi la umbră, însă trebuie ştiut ca lipsa totală a soarelui va reduce
mult din aspectul deosebit al frunzelor în perioada toamnei.
Cu siguranţă Viţa canadiană este cea mai rapidă soluţie pentru a obţine un perete verde foarte
decorativ

Vița canadiană este soluția perfectă dacă vrei să îmbraci un chioșc sau dacă vrei să dai viață
unor ziduri sau garduri. Într-un singur an este capabilă să urce și să acopere orice: casa, zidul
vecinului, gardul și stalpul de iluminat, iar dacă nu are un suport pe care să se cațere formeaza
pur și simplu un covor la sol, în zona în care nu se calcă. În acest ultim caz este cea mai bună
soluție pentru a ține la distanță buruienile, pentru ca acolo unde solul este acoperit cu vița
canadiană acestea nu mai cresc. În plus, un alt avantaj este ca solul acoperit cu vița se va
reface.

Crește bine în cele mai umbroase locuri, acolo unde alte plante nu ar supraviețui, însă îi place
ca solul sa fie un pic argilos și umed.
Trebuie să ai mare grijă în ceea ce privește fructele pe care le face vița pentru că acestea sunt
otravitoare. Partea bună este ca animalele de companie nu o consumă, dar trebuie să ai grija
dacă sunt copii în curte.
Vița canadiană se transformă complet o dată cu sosirea toamnei: frunzele se colorează în
nuanțe arzatoare de galben, roșu și oranj, iar vițele se împodobesc cu
ciorchini roșcați pe care se odihnesc boabele albastre ale fructelor.

Vița de Canada sau ornamentală (Parthenocissus quinquefolia)- este o liană cu rădacini

cătărătoare, ramificata intens, acoperindu-se cu un covor integral din frunze, atât pereții care
atarnă, cat si suprafețele orizontale.
Nu există cerințe stricte pentru a crește vița canadiană. Se prinde oriunde, indiferent când este
sădită. O poți planta vara, toamna sau primăvara. Totuși, este ideal să o plantezi toamna, luna
septemebrie fiind momentul ideal. Groapa de răsadire trebuie să fie adâncă de jumatate de
metru, drenată – pune un strat de pietriș la baza și un strat de nisip care împreună să aibă circa
20 de centimetri. Solul se amesteca cu compost în parți egale și nisip. Pune planta si acopera
totul cu pamant care trebuie bine indesat si udat timp de o saptamana cu putina apa, in fiecare
zi. Primii lastari apar in circa 2-3 saptamani, iar primava urmatoare va incepe sa cucereasca
zidurile, solurile si peretii!

Desi frumoasa si decorativa este o planta invaziva care trebuie bine tinuta sub control pentru
a
Arbust originar din America de Nord, China şi Japonia, şi-a dobândit numele din limba
greacă ampelos=viţă de vie şi opsis = înfăţişare, deoarece într-adevăr , ca înfăţişare
seamănă cu viţa de vie. Liane cu frunze decorative , cultivate mai ales pe ziduri şi pe
garduri , uneori se folosesc şi în interioare aşezate pe mobile mai înalte pentru a atârna (
plante pletoase sau curgătoare) sau pentru a se agăţa pe balcoane.
Sunt plante ornamentale care cresc repede şi frumos. Tulpina care poate ajunge la 12 metri
înălţime ( urcându-se cu ajutorul unor cârcei ramificaţi) este sarmentoasă, frunzele verzi
devenind toamna roşii, sunt digitate ( cu 3-5 foliole glabre), corola cu 5 petale nelipite la vârf,
5 stamine libere, iar fructele bobiţe ( bace) de un albastru închis. În interior va ocupa un loc
unde să nu fie multă căldură, dar foarte luminos. Înmulţirea se poate realiza prin marcotaj,
fixând ramurile pe pământ umed- se vor forma rădăcini şi lăstari la toate nodurile. De
asemenea, şi prin butaşi de 7 – 10 cm din lăstarii anuali, pregătiţi din toamnă şi stratificaţi în
nisip, până în primăvară, când se vor planta pe straturi în pepinieră, într-un pământ nisipos,
uşor umed. După circa 3 săptămâni vor fi apţi pentru plantarea la ghivece ( circa 2- 3).
Înmulţirea se realizează primăvara pentru a obţine curând ghivece destinate
vânzării.Înmulţirea se face de către amatori din butaşi introduşi în apă. Plantarea definitivă se
va face într-un amestec de compost cu pământ de răsadniţă şi puţin pământ argilos( pământ
greu, dar nu prea argilos). Viţa decorativă are nevoie de un PH al solului cuprins între 6,1 şi
6,5. După dezvoltarea rădăcinilor se administrează îngrăşăminte .
În timpul verii se va uda moderat , asigurându-li-se totodată, un drenaj bun. Iarna , pe la 15
decembrie , când începe perioada de repaos, vom diminua udările şi vom suprima îngrăşările.
Speciile cele mai des întâlnite : Ampelopsis aconitifolia Bunge. , Ampelopsis
brevipedunculata Maxim., Trautv. F. Elegans ( k. Koch) Rehd., cu ramuri gingaşe , pendule,
colorate în roşu, iar frunzele de un albastru – verzui, prezintă pete roşii , roz şi albe, şi f.
Citrulloides Lebas Rehd. , care se poate cultiva în apartament dar cere foarte multă
căldură. Ampelopsis orientalis Lam. Planch., cu frunze mici din 5 lobi , de un verde închis,
folosită mai des ca plantă decorativă în coşuleţe mici pe pereţi. Ampelopsis radicantissima
Kochne Schelle , aşa zisa viţă sălbatică agăţătoare, specie care datorită unor ventuze puternic
dezvoltate se caţără singură , fără nici un sprijin pe pereţii complet netezi. Ampelopsis
qinquefolia L. Mich., originară din America de Nord, specie care acoperă într-un timp foarte
scurt cu frunzişul ei bogat mari suprafeşe pe pereţi. Este demn de reţinut că la o cultivare
necorespunzătoare sau la udări abundente planta va fi atacată de mucegai ( ciuperca) , boală
ce se manifestă prin apariţia pe suprafaţa organelor atacate a unei pâsle dese , iar la o
atmosferă prea uscată există pericolul apariţiei acarienilor.

Vita japoneza este o planta perena, rezistenta la frig si la seceta, putand fi plantata in orice tip
de sol. Se inmulteste foarte simplu, prin butasire, din lastarii plantei mama, taiati cu
dimensiuni de 25-35cm. Primavara devreme sau toamna tarziu se pregateste terenul proaspat
afanat, in care se planteaza lastarii/butasii care pot fi tinuti 2-4 zile in vas cu apa, anterior
plantarii, pentru a stimula inradacinarea. Terenul trebuie sa fie bine drentat, eventual i se
poate adauga nisip care se amesteca usor cu solul existent.

Plantarea se face la 20-30cm in sol, iar dupa plantare se uda, dar nu exagerat, insa va trebui sa
aiba suport de sustinere (gard, zid, tutore realizat sub forma de scara cu suprafete late) de care
sa se agate lastarii prevazuti cu niste mici ventuze. Se dezvolta bine in spatiile insorite, dar si
in cele semiumbroase.

Desi planta infloreste primavara, in aprilie-mai, este spectaculoasa datorita frunzelor trilobate
care vara sunt verzi, iar odata cu toamna isi schimba nuantele in galben, rosu sau caramiziu.
In locul florilor vor apare fructele, mici, negre, asemanatoare unor mici bobite de struguri, pe
care pasarile le consuma cu placere.

Cultivata in jurul locuintelor vita de vie adduce bucurie ochiului prin aspectul placut si
formele ornamentale in care se poate conduce,prin savoarea si aroma strugurilor si prin
efectul curative al vinului consumat cu moeratie.
Printre formele ornamentale de conducere a vitei de vie in amenajarile peisagere din jurul
lociuntelor familiale,avem urmatoarele forme de conducere -
bolta,semibolta,coviltirul,halanga,pergola simpla,pergola dubla,pergola umbrar,umbrar de
copertina,umbrar de balcon,ghirlanda simpla,ghirlanda combinata sin u in ultimul rand
chioscul.

Chioscul reprezinta un element artistic care se evidentiaza intr-o gradina familiala sau
parc,mai ales ca poate fi prevazut cu numeroase elemente decorative.

Diametrul chioscului este intre 3 si 5 m,amprenta la sol poate fi

circulara,hexagonala,octogonala,etc.

Scheletul chioscului este confectionat din lemn sau metal,partea superioara poate fi inchisa
sau deschisa.Pentru cultivarea vitei de vie se recomanda ca partea superioara a chioscului san
u se inchida in vederea asigurari iluminarii si aerisirii vegetatiei de vita de vie.

Interiorul chioscului poate fi pavat si prevazut cu mese,scaune sau bancute.

Vita de vie se planteaza in exteriorul chioscului la o distanta de 0,75-1,25 m intre

butuci,lasand libera o latura pentru intrarea in chiosc.

Butucii se formeaza pe un trunchi scurt si se conduc sub forma de palmeta etajata cu cordoane
bilaterale prevazute cu elemente de rodire scurte.