Colectivul de muncă

1. Noțiune de grup
Grupul este un număr de persoane care comunică între ele, adesea doar pentru o anumită
perioadă, numărul de membri trebuind să fie suficient de mic pentru ca fiecare persoană să fie
capabilă să comunice cu celelalte «face-to-face». O altă definiție a grupului este: orice număr de
persoane care intercondiţionează între ele, sunt psihologic conştiente de existenţa celorlalţi şi
percep că fac parte din acel grup.

2. Rolul grupurilor

Rolul grupurilor este generalizat astfel:

o realizează practic obiectivele organizaţiilor din care fac parte;

o asigură cadrul necesar modelării şi structurării personalităţilor;
o oferă premisele satisfacerii unor cerinţe specifice (de siguranţă, apartenenţă, recunoaştere,
autorealizare);
o constituie veriga prin intermediul căreia membrii societăţii influenţează societatea, în
conformitate cu nevoile, aspiraţiile şi valorile specifice lor.
3. Normele de grup
Normele de grup sunt modele comportamentale pe care grupul le consideră acceptabile şi la
care membrii grupului trebuie să se conformeze.
Conformarea la normele de grup poate fi:

o normativă sau „de suprafaţă”, atunci când comportamentul individual, în cadrul grupului,
conform normelor acestuia, este o alterare, o schimbare a comportamentului firesc care
are loc doar în grup;
o prin acceptare personală, intimă, atunci când norma de grup devine un comportament
„permanent” al individului, care aderă fără rezerve la aceasta

Normele, odată elaborate, devin obligatorii, iar nerespectarea lor atrage după sine o sancţiune
din partea grupului.

4. Caracteristicile colectivului de muncă

Conducătorul unui grup culege cât mai multe informaţii referitoare la grupul în cauza, pentru
a înţelege funcţionarea lui şi a comportamentelor de grup. Dacă acesta reuşeşte să atingă
scopurile scontate, va fi capabil să anticipeze cu uşurinţă evoluţia viitoare a grupului.

Cele mai utilizate proprietăţi ale grupului sunt:

- consensul (existenţa atitudinilor asemănătoare în grup);

- conformismul (respectarea normelor de grup);
- autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur);
- coeziunea (unitatea grupului);
- eficienţa (îndeplinirea obiectivelor);
- autonomia (independenţa);
- controlul (grupul ca mijloc de control a acţiunii membrilor săi);
- stratificarea (ierarhizarea statutelor);
- permeabilitatea (acceptarea altor membri);
- flexibilitatea (posibilitatea de manifestare a comportamentelor variate);
- omogenitatea (similaritate psihologică şi socială a membrilor);
- intimitatea (apropierea psihologică între oameni);
- forţa (tăria grupului);
- participarea (acţionarea pentru grup);
- stabilitatea
Grupul de muncă este caracterizat de existenţa unor aşa-numite roluri secvenţiale şi roluri
comportamentale cu un grad crescut de complexitate şi integralitate. Aceste roluri, potrivit lui
Goodall Jr., sunt:
1) Tipul „bunului soldat” este cel care se supune politicilor şi regulilor organizaţiilor;
2) Altruistul este cel care dezvoltă strategii pentru ceilalţi cu costuri şi sacrificii personale;
3) Prinţul acţionează după cum dictează circumstanţele şi doreşte să obţină rezultate pozitive;
4) Curteanul dezvoltă comportamente ingrate în prezenţa persoanelor cu autoritate şi putere;
5) Subminatorul este interesat să deţină controlul şi să influenţeze rezultatele grupului;
6) Facilitatorul este cel care ajută grupul să fie deschis şi onest;
7) Servitorul este un bun ascultător şi lasă cealaltă persoană să vorbească pentru a obţine
informaţii cât mai multe şi mai utile;
8) Prietenul este o persoană care vrea să te ajute în schimbul unor favoruri în viitor, fiind loial;
9) Duşmanul prietenos doreşte să apară ca fiind prieten, deşi îşi maschează adevăratele intenţii;
10) Persoana timidă;
11) Narcisistul reprezintă persoana foarte centrată pe sine, care vede organizaţia ca pe o
oportunitate de a-şi îndeplini scopurile;
12) Omul echipei;
13) Yes-man/No-man. membrii cu o toleranţă scăzută faţă de ambiguitatea conflictelor;
14) Furiosul;