Modalităţi de calcul a emisiilor atmosferice

Determinarea emisiilor atmosferice

Testele de analiză asigură un mijloc pentru determinarea concentraţiei emisiilor unui

poluant atmosferic în punctul de eliberare. Aceste teste sunt efectuate în conformitate cu
procedurile stabilite. Probele sunt recoltate folosind sonde, apoi poluanţi sunt colectaţi în sau pe
diverse medii şi trimişi la un laborator pentru analize sau sunt examinaţi la faţa locului prin
analiză continuă. Concentraţiile poluanţilor se obţin prin împărţirea sumei poluanţilor colectaţi în
timpul testului la volumul de aer prelevat.
Sistemele de monitorizare continue a emisiilor (CEMS) implică instalarea
echipamentelor de monitorizare care acumulează date într-un program în funcţie de timp
prevăzut. În permanenţă aceste măsurători furnizează date în toate condiţiile de funcţionare.
Folosirea CEMS necesită o atenţie la detalii şi respectarea strictă a orientărilor de stat. Datele
emisiilor colectate sunt disponibile prin intermediul direct al datelor privind emisiile măsurate
folosind monitorizare continuă a emisiilor, aflată în mod obişnuit în partea de aval a
dispozitivului de ardere la evacuarea gazelor. Informaţiile obţinute de la aceste dispozitive pot fi
considerate doar fiabile în cazul în care dispozitivele sunt supuse unui control al
calităţii/asigurarea calităţii (QA/QC), program care include o calibrare adecvată. Un CEMS oferă
o înregistrare continuă a emisiilor pe o îndelungată şi neîntreruptă perioadă de timp. Diferite
principii sunt folosite pentru a măsura concentraţia de poluanţi din produsele vaporizate. Acestea
se fac de regula pe baza unor măsurători fotometrice. Calibrarea instrumentelor ce măsoară mai
multe substanţe o dată poate fi problematică pentru CEMS. Proprietarul este responsabil pentru
calibrarea corectă, funcţionarea şi validarea echipamentelor de monitorizare a emisiilor şi a
datelor.
Testele cumulate şi cele directe măsoară două valori importante: concentraţia poluantului
gazos şi debitul lui. Aceste valori vor da masa medie exprimată în pounds/oră. Odată
determinată masa medie în funcţie de timp poate fi cu uşurinţă corelată cu un factor de emisie
specific al sursei prin simpla împărţire a ei la intervalul de timp activ. O medie anuală a cantităţii
de aer contaminat reprezintă produsul dintre factorul de emisie specific sursei şi activitatea
anuală.
Conform ecuaţiilor: conc poluant*debit poluant=masa medie (1)
Masa medie/coeficient activitate= factor de emisie specific sursei (2)
Factor emisie specific sursei*coeficientul de activitate anual=emisiile poluante anuale (3)
Pasul 1 Calculul masei medii
Concentraţia poluantului din aer
Concentraţia poluantului din aer se calculează prin împărţirea masei de poluant colectat
la volumul sau masa de gaz eşantion. În timpul unui test, cei mai mulţi poluanţi atmosferici sunt
colectaţi pe un anumit tip de suport. Acesta depinde de tipul de contaminanare al aerului ce este
măsurat. De exemplu, pulberile în suspensie şi metalele, care sunt solide, sunt colectate pe un
filtru. Benzenul, care este în stare gazoasă, este colectat pe un sorbent solid, cum ar fi cărbunele.
Totalul volumul de gaz eşantion este măsurat în mod obişnuit printr-un contor de gaz
uscat. Sistemele de monitorizare a emisiilor continuu (CEMS) măsoară poluanţii gazoşi în mod
direct prin fluorescenţă (SO2), spectroscopia infraroşu (CO), chemoluminescenţă (NOx) şi
(VOCs). Tabelul 5.1 identifică concentraţia poluanţilor specifici identificaţi în teste şi CMES.
Unităţile de măsură ale concentraţiilor pot fi cea de masă sau de volum.
Masă poluant colectat/volum sau masă eşantion=concentraţie (4)

Tabelul 5.1- Prezentarea rezultatele testelor

Poluanţi Masă poluant Volum gaz Concentraţia Unitate de

colectat eşantion poluanţi măsură
VOCs, SO2, NOx, Ppmvd
CO, HCL
PM, TOXICS M(g) Vd (m3,cond (Mlb/scf* 1000mg)/vd Mg/m3
standard uscate)
PM M(g) Vdw(scf) M*1lb/453.59 Lb/scf
grame/Vdw
PM M(g) Vddscf) M*1lb/453.59 grame/ Lb/dcsf
Vd
PM M(g) Vd(dscf) (M*15.432 Grains/dscf
grains/gram) /Vd
PM M(g) Vdw(acf) (M*1lb/453.59 Lbs/100lb (real)
gram*1000)/(Vdw*pdw)
PM M(g) (M*1lb/453.59 Lbs/1000 lbs
Vd(dscf) gram*1000)/(Vd*pd) (uscat)

Tabelul 5.2 Nomenclatură

Acf Cubic feet actual

Acfm Cubic feet actual pe minut
Poluantdin aer Concentraţia (masa aer poluat/masa sau volum de aer)
Dscf În condiţii standard uscate
Dscfm În condiţii standard uscate
F4 Factor de combustibil (dscfm/MMBtu)
ft3 Feet cubic
Hin Căldura de intrare (MMBtu/h)
HHV Valoarea cea mai înaltă a căldurii( Btu/lb, Btu/gallon, or Btu/cubic
feet)
lb Pounds, livră
M Masa aer poluat
m3 Metru cub în condiţii standard uscate
mg miligrame
MW Greutatea moleculară a poluantului
P presiune
pdw Densitatea eşantioane în c.n.
pd Densitatea gazului uscat în c.n.
ppmvd Concentraţie poluant în părţi pe milion
Q Debitul de gaz
R Masa combustibilului, lbs/h
scf Feet cubic standard
scfm Feet cubic standard pe minut
STP Temperatură standard,70F, şi presiunea 1 atm, la 29,92 inci Hg
T Temperatura
Vd Volumul de gaz uscat
Vw Volumul de vapori de apă
Vdw Volumul tuturor eşantioanelor
Videal Volumul ocupat de 1 lb-mol gaz ideal va ocupa 386,5 ft3la 70F şi
29,92 inci Hg

Tabelul 5.3 Factori de conversie

1g/1000mg 60 min/h 0,02832 m3/ft3

g/15,432 1 lb/453,59 grame 1 lb/7000

Surse de ardere: Gazul când părăseşte un dispozitiv de ardere (de exemplu, incinerator sau
cazan) conţine anumite niveluri de poluanţi atmosferici care poate să apară în cantităţi mai mici
datorită creşterii cantităţii totale de gaze prin adăugarea de gaz inert. Orice fracţie volumică de
gaz poate fi redusă prin diluare, de exemplu, adăugarea de aer. Este motivul pentru care
echipamentele de ardere standard sunt fabricate cu o cantitate impusă de aer în exces (de
exemplu, 0,08/DSCF corectat la dioxid de carbon 12%). Aceste corecţii de aer în exces sunt
importante doar pentru compararea rezultatelor testelor la standardele de emisie. Nu contează cât
de mult se diluează gazul, rata de emisie în masă nu se va schimba, deoarece scăderea
concentraţiei va fi compensată prin creşterea debitului lui. În cazul în care concentraţiile de la
teste sunt corectate până la 50% exces de aer, 7% CO 2, sau 7% O2, trebuie să ne asigurăm că
debitul gazului poluat are aceleaşi unităţi la calcularea ratei de emisie în masă.

Debitul gazului

O informaţie necesară calculării masei medii a gazului este debitul lui. După cum putem
observa în tabelul 5.1, concentraţiile poluantului sunt determinate pe baza volunului de aer la
presiunea şi temperatură normală în condiţii umede sau uscate. Astfel este necesar să cunoaştem
cum se transformă acfm în scfm şi scfm la dscfm. Debitul se calculează prin utilizarea sistemului
de monitorizare continua a programului de stocare de date.

Transformarea acfm la scfm

Volumul unui gaz variază o data cu modificarea valorii presiunii şi temperaturii. În scopul
de a simplifica comparaţia lor, chimişti au adoptat un set de condiţii standard de temperatură şi
presiune. În consecinţă, norma 119 (m) Administraţia pentru Controlul Poluării Aerului
defineşte condiţiile standard la valoarea temperaturii gazelor de 70 0 Fahrenheit (460 + 70oF =
530oR) şi o presiune a gazului de 1 atmosferă (29.92 inci de mercur absolut).
Volumul unui debit de gaz sau volumul unui gaz la o anumită temperatură şi presiune
poate fi convertit la volumul sau debit în condiţii standard utilizând ecuaţia gazului ideal.

În conformitate cu legea gazului ideal:

Unde: Qstd = rata de curgere a gazului, la temperatură şi presiune standard;

Qo = rata de curgere a gazului în condiţii reale;

PSTD = presiunea în condiţii standard la 1 atmosferă;

DPPD = temperatura la condiţii standard este 700F;

Po = presiunea în condiţii reale (inci Hg);

T0 = temperatura la condiţiile reale.

Transformarea scfm la dscfm

Anumite procese vor genera umiditate în gaz

Această abordare poate fi utilizată doar pentru evacuare gazelor de eşapament cu conţinut
<5% umiditate

Pentru surse de combustie: Atunci când măsurătorile directe ale debitului de gaz nu sunt
disponibile, Q, se calculează cu ajutorul factorilor de combustibil (factori Fd):

Unde: Fd = factorul de combustibil, bază uscată;

%O2 = concentraţia măsurată de oxigen, în stare uscată exprimată în procente;

Hin = rata de intrare a căldurii în MMBtu/oră.

Unde: R = rata de combustibil în masă în lbs/h;

HHV= valoare de încălzire mai mare a carburantului în Btu/lb.

Valorile factorilor medii, Fd, sunt furnizate în EPA pentru diferiţi combustibili şi sunt
prezentaţi în tabelul 5.4. De asemenea, tabelul 5.4 prezintă şi valorile termice mai mari (HHV)
de combustibil.

Tabelul 5.4 Factori de combustibil şi HHV

Tipul de combustibil Fd(dscf/MMbtu) HHV ( btu )
Cărbune
Antracit 10,100 12,300 /lb
Bitum 9,780 13,000/ lb
Lignit 9,860 7,200/ lb
Carburant
Rezidual 9,190 150,000 /gal
Distilat 9,190 140,000 /gal
Gazos
Natural 8,710 1,050/scf
Lemn 9,240/lb 5,200/lb
Aşchii de lemn 9,600/lb 4,500/lb

 Calculul nr. 1

Societatea A procesează cu un boiler alimentat cu combustibil lichid distilat. Rata de

combustibil este de 20 de litri de petrol pe oră. Procentul de O 2 din gazul de eşapament este de
2,1%. Să se determine debitul de gaz Qdscfm.

Pasul 1 -Se calculează rata de intrare a căldurii (Hin) MMBtu/oră

Pasul 2 - Calcularea debitul de gaz Qdscfm

Din tabelul 5.4, factorul Fd pentru combustibilul distilat este 9.190 DSCF/MMBtu.
 Transformarea ppmvd la lbs/h

 Calculul nr. 2

Compania B opereazăun cazan echipat cu un CEM pentru SO 2. Conform MET,

concentraţia de SO2 este de 33 ppmvd. Debitul gazului Q dscfm este 155087. Care este emisia de
SO2 în lbs/h?
Pasul 1

Folosind ecuaţia 10 şi greutatea moleculară a SO2 este 64 (adică 32+ (16 * 2)):

Transformarea MG/M3, LBS/H

Masa de aer poluat pe volum de gaz (mg/m 3) se corectează în condiţii standard uscate.
Astfel, pentru a calcula rata de emisie în masă, concentraţia de poluant al aerului este înmulţită
cu debitul, în dscfm.

Transformarea lb/scf la lb/h

 Transformarea lb/dcsf în lb/h

Transformare …/dscf la lb/h

Transformarea lb/1,000 lb (real) lalb/h

Transformarea lb/1,000(uscat)lbs la lb/h

Densitatea aerului în condiţii uscate este de 0,075 lbs/ft3.

Pasul 2- Calcularea provenienţei factorilor de emisie specifici

Masa medie determinată cu CEMS poate fi convertită într-un factore de emisie specific
sursei. Un factor de emisie reprezintă cantitatea poluantului emis în funcţie de coeficietul de
activitate. Coeficienţii de activitate sunt specifici materialului utilizat, cum ar fi tone de carbine
sau galoni de combustibil ars.
Ecuaţia de bază a factorilor de emisie:

 Calculul nr. 3

Compania B procesează cu o rată a emisiilor de SO 2 (ER) 51 lbs/hr. În timpul testului rata de

ardere a cărbunelui (A) a fost de 6,7 tone/an. Să se calculeaze factorul de emisie de SO2 (EF).

Folosind ecuaţia 17:

Pentru surse de combustie: Adesea, un test poate raporta emisiile în unităţi de livre /
MMBtu. Asta e calculat prin luarea lbs poluante/h emisie de la test şi împărţit la căldură de
intrare Hin. Pentru a converti lbs/MMBtu la o rată anuală de emisie, se utilizează debitul de
combustibil şi valoarea de încălzire a combustibilului.

Pasul 1 - Conversia lbs / h la lbs / MMBtu:

Unde:
Type equation here.

Pasul 2 - Calcularea MMBtu/an

Pasul 3 - Conversia lbs / MMBtu la tone / an

Pasul 3– Stabilirea masei medii de emisie pe an

Rata anuală de emisie în masă este produsul factorului de emisie specific sursei
(determinată în etapa 2) înmulţit cu o rată anuală de activitate. Câteva exemple pentru o rată
anuală de activitate sunt de tone de cărbune ars pe an sau litri de vopsea aplicaţi pe an.

 Calculul nr 4.

Compania B arde 41,000 tone cărbune/an. Care este ER a SO2 ?

Utilizăm ecuaţia 19:

Un singur punct cheie final se ia în considerare atunci când o rată anuală de emisie în
masa derivă din datele de testare ale sursei:
 Testele sunt în general efectuate numai timp de câteva ore sau zile cel mult. Este o
lovitură instantanee a unităţii de măsură a emisiilor. De-a lungul timpului, modificări ale unităţii
de măsură a emisie poate avea loc şi ar putea duce la valori diferite a ratei de emisie faţă de cele
luate în timpul încercărilor. Beneficiarul ar trebui apoi să efectueze un nou test pentru a reflecta
aceste noi condiţii de funcţionare.

 Calculul nr 5

Estimarea emisiilor utilizând metoda de echilibru a masei cu un singur component

Într-un singur proces, societatea C foloseşte o baie de solvent pentru a curăţa produsul
său, widget-uri. Densitatea de solvent este de 7,7 lb/litru. (Densitatea de solvent este utilizat
pentru a converti litri de solvent în livră de solvent în calculul emisiilor). Xilenul este singura
substanţă în solvent pentru care emisiile trebuie să fie cuantificate, şi constituie 87% din solvent
în greutate. La începutul anului, societatea C a avut 7500 de livre de acest solvent în depozit şi a
cumpărat încă 9 tone pe durata anului. La sfârşitul anului, facilitatea avea 10.000 de lire în
depozit.

Ipotezele: a. Xilenului este un compus organic volatil şi este de obicei emis total în atmosferă.
Prin urmare, emisiile sunt egale cu cantitate de xilen utilizat.

b. Niciun dispozitiv nu este folosit pentru a reduce emisiile de solvent.

Unde: ER= emisii anuale de xilen (lb/an) ;

SB = cantitatea de solvent din deposit la începutul anului (lb);

SI = cantitatea de solvent procesat în timpul anului (lb);

SE= cantitatea de solvent rămasă în epozit la sfârşit de an 9lb) ;

F= fracţia de xilen în solvent, lb xilen/llb solvent.

 [7,500 lb +(9 tone * 2,000 lb/ tone)- 10,000lb] *0,87 lb xilen/ lb

solvent=13,45 lb xilen emis

 Calculul nr 6

Societatea D utilizează un strat care are un conţinut de COV de 5.27 lb COV/gal de apă
de acoperire minus solvent organic. Compania a utilizat 5, 452 gallon de a lungul anului
Procentul volumic de apă şi solvenţi organici este de 5% şi 15%, respectiv. Calculaţi emisiile
anuale de COV.

Pasul 1 - Se determină volumul de apă şi de solvenţi organici

5,452 galoane de acoperire * (5% + 15%) = 1,090 litri de apă şi solvenţi organici

Pasul 2 - Determinarea galoane de apă de acoperire minus solvenţi organici

5,452 - 1,090 = 4362 gallon din manta minus apă şi solvenţi organici exceptate

Pasul 3 - Se calculează emisiile anuale de COV

5,27 lb / COV galoane din manta minus apă şi solvent *

4362 de gallons din mantaminus apă şi solvenţi exoneraţi/an = 22,989 lbs COV/an

Calculul emisiilor folosind analizatori ai carburantului

Analiza de combustibil poate fi utilizat pentru a prezice emisiile pe baza aplicării

bilanţului masic. Prezenţa anumitor elemente în combustibili poate fi folosite pentru a prezice
prezenţa lor în fluxuri de emisie. Acestea include elemente toxice, cum ar fi metalele găsite în
cărbune; precum şi alte elemente, cum ar fi sulful, care poate fi transformaţi în alţi compuşi în
timpul procesului de ardere.

Ecuaţia de bază utilizată în calculul emisiilor cu ajutorul analizei de combustibil este:

Unde: ER = rata emisiilor poluante;

 R = debitul de combustibil (lb / hr);

PC =concentraţia poluantului din combustibil (% / 100);

MWp = greutatea moleculară a poluanţilor emişi (lb / lb-mol);

MWf = greutatea moleculară a poluanţilor din combustibil (lb / lb-mol).

De exemplu, emisiile de SO2 provenite de la arderea uleiului poate fi calculată pe baza

concentraţia de sulf în ulei.Această abordare presupune transformarea completă a sulfului la
SO2.Prin urmare, pentru fiecare lviră de sulf (GM = 32 g) ars, 2 lb de SO2 (GM = 64 g) sunt
emise. Aplicarea acestei tehnici de estimare a emisiilor este prezentată în Exemplul 5.

 Calculul nr 7

Se calculează emisiile de SO din arderea uleiului pe baza rezultatelor analizei de

combustibil şi a debitului de carburant

Informaţie: Debitul de combustibil R = 46,000 lbs / hr;

procente de sulf (% S) în combustibil = 1.17

Factori de emisie şi modele de emisie

Un factor de emisie este o valoare reprezentativă, care face referire la cantitatea de

poluant eliberat în atmosferă cu o activitate asociată cu eliberarea acelui poluant. Un factor de
emisie este raportul dintre cantitatea unui poluant emis pe total tranzitat de material (de
exemplu, livre sterline de NOx pe galon de ulei rezidual ars). Factorii de emisie se bazează pe
premisa că există o relaţie lineară între emisiile contaminate de aer şi nivelul de activitate. O
varietate largă ce poate utiliza factorii de emisie pentru a determina poluanţii aerului.

Ecuaţia general a factorilor de emisie :

Unde : ERA = emisiile poluantului A;

EFA = factorul de emisie al poluantului A;

CF= 1 sau mai mulţi factorii de conversie, după caz;

A= 1 su mai multe valori ale activităţii;

EC=eficienţa totală a emisiilor controlate.

Factorul de activitate (A) cuantifică activităţile cu un factor de emisie dat (ex: tone de
materie primă arsă, procesată, manipulate, încărcată, livrată). Factorul de conversie (CF) este
acel factor necesar la corelarea datelor de activitate cu factorii de emisie. Acesta include factorii
ca căldura de combustibil în Btu pe tone de combustibil.

• Calculul pentru arderea combustibilului care necesită un singur factor de conversie şi o singură
valoare de activitate:

This air quality guide is continually use to develop some industry specific guidance on
estimating annual air pollution emissions from facilities. This guide includes the codes that
should be reported, along with emission factors, emission models, and other factors that sources
should consider when submitting their report.