– Impactul CTE asupra mediului şi echipamente de depoluare –

Seminar 5 – Metodologia operativă de evaluare a emisiilor

METODOLOGIA OPERATIVĂ DE EVALUARE A EMISIILOR

1. METODA GENERALĂ DE CALCUL

Metodologia a fost elaborată de către Divizia de Strategie şi Dezvoltare Economică (DSDE)

a RENEL (Regia Naţională de Electricitate din România), în deplină concordanţă cu standardele în
vigoare, şi se aplică în cadrul unităţilor RENEL sau în afară.
Determinarea corectă a emisiilor de poluanţi se face pe baza măsurătorilor efectuate cu
aparatură specializată. In situaţia in care nu se dispune de această aparatură, evaluarea emisiilor se
face pe bază de calcule, potrivit prezentei metodologii, pentru următoarele situaţii:
 postevaluări pe diferite perioade de timp, inclusiv pentru întocmirea inventarelor şi a
rapoartelor statistice;
 verificări ale încadrării în norme;
 elaborarea unor prognoze, evaluarea emisiilor se face pe bază de calcule, potrivit prezentei
metodologii.
Metoda de calcul se bazează pe consumul de combustibil şi pe factorii de emisie. Factorul de
emisie e reprezintă cantitatea de poluant evacuat în atmosferă, raportată la unitatea de căldură
introdusă odată cu combustibilul în cazan.
Cantitatea de poluant evacuată în atmosferă (emisă) se determină cu relaţia:
E  B  H ii  e  kg  (1)
în care: E este cantitatea de poluant evacuată în atmosferă într-o anumită perioadă de timp, în kg;
B - cantitatea de combustibil consumată în perioada respectivă, în kg;
H ii - puterea calorică inferioară a combustibilului iniţial, în kJ/kg;
e – factorul de emisie, în kg/kJ.
Pornind de la relaţia (1), prin raportarea cantităţii de poluant la durata de timp

corespunzătoare, se poate calcula debitul emisiei m , exprimat, în general, în mg/s sau kg/h.
Pentru diverşi poluanţi, factorii de emisie se determină experimental. Aceştia depind de
caracteristicile combustibililor folosiţi, de tipul constructiv al instalaţiilor de ardere (cazan şi
instalaţii anexe) şi de puterea termică a acestora. Factorii de emisie pot fi corectaţi în funcţie de
schimbarea compoziţiei combustibililor şi a tehnologiilor de ardere.
Modelele de calcul au în vedere situaţia la nivelul anului 1995 a centralelor termice din
România, unde se aplicau procedee clasice de ardere şi nu existau instalaţii de epurare a emisiilor.
Pe măsura retehnologizărilor preconizate, a introducerii procedeelor primare şi secundare de
reducere a emisiilor, în calculul factorilor de emisie se vor introduce amendamentele necesare.
Cantităţile de combustibil precum şi puterile calorifice aferente se vor determina pe loturi de
combustibil.
În calcul, la arderea cărbunilor, se va face corecţia cantităţii de combustibil prin excluderea
conţinutului de nearse în zgură şi cenuşă. În cazul utilizării mai multor tipuri de combustibil,
cantitatea totală de poluant se determină prin însumarea emisiilor aferente fiecăruia din aceştia.
La calculele de prognoză, concentraţia masică a poluanţilor Cm i, exprimată in mg / m 3N , poate
fi determinată din relaţia :
e
Cmi  [mg / mN3 ] (2)
FV

1
 – Impactul CTE asupra mediului şi echipamente de depoluare –
Seminar 5 – Metodologia operativă de evaluare a emisiilor

în care: e este factorul de emisie, exprimat în mg/GJ;

FV – factorul de volum, definit ca raportul dintre volumul total de gaze de ardere rezultat şi
3
cantitatea de căldură aferentă combustibilului introdus în cazan, în mN / GJ .
3
Se indică următoarele valori ale factorului de volum: pentru lignit FV=480 mN / GJ , pentru
3 3
huilă FV=380 mN / GJ , pentru păcură FV=290 mN / GJ , respectiv pentru gaze naturale FV=320
mN3 / GJ .

2. POLUANTUL SO2
Din literatura de specialitate, rezultă că factorul de emisie pentru dioxidul de sulf se
determină cu relaţia următoare:
M SO2 S
* (3)
M S 100
eSO2  (1 - r ) [ kg / kJ ]
H ii
unde: eSO2 este factorul de emisie pentru SO2, în kg/kJ;
MSO2 – masa moleculară a SO2, în kg/kmol;
MS – masa moleculară a S, în kg/kmol;
S – cantitatea de sulf din combustibil, în %;
H ii - puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kJ/kg;
r – gradul de reţinere a sulfului în zgură şi cenuşă.
Se recomandă următoarele valori: pentru lignit r=0.2, pentru huilă r=0.05, pentru păcură şi
gaze r=0, cu excepţia calculelor de prognoză, când se recomandă folosirea următoarelor valori:
pentru lignit r=1.15, pentru huile mixte şi şlam (inclusiv din import) r=2.15, pentru păcură din ţară
r=1.0, respectiv pentru păcură din import r=3.0.

3. POLUANTUL NOX

Pentru calculul emisiei de NOx se folosesc factorii de emisie indicaţi în tabelul 1, la care s-a
aplicat corecţia de oxigen, pentru o sarcină de 100% a cazanului.
Pentru calculul emisiei la sarcini parţiale (>50%), se aplică corecţia indicată de relaţia:
NOx � L - 50 �
exNOx  e100 a + (1 - a)
� [kg / kJ ] (4)
� 50 � �
NO
în care: ex x este factorul de emisie la sarcina x, în kg/kJ;
NOx
e100 - factorul de emisie la sarcina de 100%, în kg/kJ;
L – sarcina cazanului, în %;
a – coeficientul în funcţie de tipul combustibilului, şi anume:
- 0.85 pentru cărbune pulverizat;
- 0.75 pentru păcură;
- 0.50 pentru gaze naturale.
NO
Factorii de emisie e100 x
Tabelul 1

2
 – Impactul CTE asupra mediului şi echipamente de depoluare –
Seminar 5 – Metodologia operativă de evaluare a emisiilor

Combustibil NOx
e100
Puterea termică a cazanului [MWt]*
50-100 100-300 >300
kg/kJ g/GJ kg/kJ g/GJ kg/kJ g/GJ
-1 -1 -7
Lignit 2.0*10 200 2.2*10 220 2.6*10 260
Huilă 3.8*10-1 380 4.2*10-1 420 4.5*10-1 450
-1 -1 -7
Păcură 1.9*10 190 2.1*10 210 2.8*10 280
Gaze naturale 1.3*10-1 130 1.5*10-1 150 1.7*10-1 170
*
Se determină prin produsul dintre debitul de combustibil introdus în cazan, în kg/s sau
mN / s şi puterea calorifică inferioară a combustibilului, în MJ/kg sau MJ/ mN3 .
3

4. POLUANTUL CENUŞĂ (PULBERE)

Factorul de emisie specific poluantului cenuşă se determină din relaţia:

A(1 - x)(1 - y )
ecenusa  [kg / kJ ] (5)
H ii
în care: ecenusa este factorul de emisie pentru cenuşă, în kg/kJ;
A – conţinutul de cenuşă în cărbune, în %;
x – gradul de reţinere a cenuşii în focar, în % de masă:
y – randamentul instalaţiei de reţinere a prafului, în %;
H ii - puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kJ/kg.
Pentru postcalcul se vor folosi valori medii efectiv rezultate din exploatare.
La calcule de prognoză, se recomandă folosirea următoarelor valori:

 Pentru conţinutul de cenuşă la cărbuni: 40% pentru lignit, 30% pentru huilă din ţară,
20% pentru huilă din import;
 Pentru gradul de reţinere în focar: x=15%;
 Pentru randamentul electrofiltrului: y=97% pentru electrofiltre, în situaţia în care
reabilitarea nu a depăşit 50% din situaţia prognozată, respectiv y=99% pentru situaţia
de după finalizarea reabilitarii.

Pentru calcule riguroase, emisia de particule în cazul arderii păcurii nu se neglijează,

considerându-se un conţinut de cenuşă în combustibil de A=0.1% masice.

5. POLUANTUL CO2

Factorii de emisie pentru CO2, adoptaţi în toate ţările din comunitatea Europeană, sunt redaţi
de tabelul 2. Aceste valori sunt folosite pentru calcule de prognoză.

Factorii de emisie eCO2

Tabelul 2
3
 – Impactul CTE asupra mediului şi echipamente de depoluare –
Seminar 5 – Metodologia operativă de evaluare a emisiilor

Combustibil eCO2
kg/kJ g/GJ
Cărbune 98*10-6 98 000
Păcură 72*10-6 72 000
Gaze naturale 50*10-6 50 000

Pentru calcule mai exacte se indică formula:

M CO2 C
*
M C 100 (6)
eCO2  [kg / kJ ]
H ii
în care: eCO2 este factorul de emisie pentru CO2, în kg/kJ;
M CO2 - masa moleculară a CO2, în kg/kmol;
M C - masa atomică a C, in kg/kmol;
C – conţinutul de carbon din combustibil, în % masice;
H ii - puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kJ/kg.

EXEMPLU DE CALCUL
Se cere să se evalueze pe perioada considerată, emisiile la un cazan de abur, având
caracteristicile următoare: puterea termică mai mare decât 300 MWt, sarcina medie de 80%,
funcţionând pe lignit (cantitatea consumată B1=100t) caracterizat prin puterea calorifică inferioară de
6700 kJ/kg, conţinutul de sulf de 1,15%, conţinutul de carbon de 18% şi păcură (cantitatea
consumată B2=10t), drept suport, caracterizată printr-o putere calorifică inferioară de 38456 kJ/kg şi
un conţinut de sulf de 3%.

Rezolvare:

Emisiile se vor calcula pe perioada considerată separat pentru cei doi combustibili utilizaţi,
apoi cantităţile se vor cumula.

Factorul de emisie pentru dioxid de sulf, în cazul lignitului este:

M SO2 S 64 1.15
* *
M S 100 32 100 (1 - 0.2)  2.74*10-6 [ kg / kJ ]
eSO2  (1 - r ) 
H ii 6.7 *103
Emisia de dioxid de sulf cauzată de arderea lignitului este:
E1 SO2  100  10 3  6,7  10 3  2,74  10 -6  1800kg  1,8 tone

Factorul de emisie pentru arderea păcurii rezultă:

M SO2 S 64 0.03
* *
M S 100 32 100 (1 - 0)  1.56*10 -6 [kg / kJ ]
eSO2  (1 - r ) 
H ii 38.456*103

4
 – Impactul CTE asupra mediului şi echipamente de depoluare –
Seminar 5 – Metodologia operativă de evaluare a emisiilor

E2 SO2  10*103 *38.456*103 *1.56*10-6  580 kg  0.58 t

Emisia totală de dioxid de sulf este:

Etotala SO2  E1SO2 + E2 SO2  1.80 + 0.58  2.40 t

Emisiile de NOx se calculează similar:

- pentru lignit:

NO x
e100  2,6  10 -7 kg / kJ
NO x  L - 50  -7  80 - 50 
a + 1 - a  50   2.6  10 0.85 + 1 - 0.85 50   2.5  10 kg / kJ
-7
e xNOx  e100

E1NOx  100*103 *6.7 *103 * 2.5*10-7  170kg  0.17t

- pentru păcură de suport:

NOx
e100  2.8*10-7 kg / kJ

NO x  L - 50  -7  80 - 50 
a + 1 - a  50   2,8  10 0,75 + 1 - 0,75 50   2,52  10 kg / kJ
-7
NO x
e80  e100

E2 NOx  10*103 *38.456 *103 * 2.52*10-7  97 kg  0.097t

Emisia cumulată de oxizi de azot este:

EtotalaNOx  E1NOx + E2 NOx  0.17 + 0.097  0.27t

Emisiile de pulberi se calculează numai pentru lignit, deoarece se poate admite că

factorul de emisie în cazul păcurii este nul.
A  1 - x   1 - y  0.40*  1 - 0.15  *  1 - 0.97 
ecenusa  i
  1.5*10-6 kg / kJ
Hi 6700
Ecxenusa  100*103 *6.7 *103 *1.5*10-6  1000kg  1t

În final, se apreciază emisia cumulată de dioxid de carbon, după cum urmează:

- pentru lignit, factorul de emisie pentru CO2 este 98*10-6 kg/kJ, deci emisia este:

E1CO2  100*103 *6.7*103 *98*10-6  65600kg  65.6 t

Dacă se aplică formula mai exactă de calcul (6), se ajunge la acelaşi rezultat numeric:

5
 – Impactul CTE asupra mediului şi echipamente de depoluare –
Seminar 5 – Metodologia operativă de evaluare a emisiilor

M CO2 C
44 18
 
MC 100
12 100  98  10 -6 kg / kJ
eCO2  
H ii 6700
- pentru păcură se determină factorul de emisie 72*10-6 kg/kJ, deci emisia este:

E2CO2  10*103 *38.456*103 *72*10 -6  27688 kg  27.7 t

În final, emisia cumulată de dioxid de carbon este:

EtotalaCO2  E1CO2 + E2CO2  65.5 + 27.7  93.3 t

Temă

Sa se aplice "Metodologia operativa de evaluare a emisiilor" pentru cazanul de abur de la CET

Isalnita, avand caracteristicile urmatoare:

- puterea termica > 300 MWt;

- sarcina medie de 85 %;
- functionare pe lignit (debitul orar de combustibil consumat B1=(123,66+n) t/h) cu urmatoarele
caracteristici:
i
 
- puterea calorifica inferioara H i 1 =6700 kJ/kg;
- continutul de sulf Sc1=1,15 %;
- continutul de carbon C=18 %.

si pe pacura suport (debitul orar de combustibil consumat B2=(12,366+n) t/h) cu urmatoarele

caracteristici:
i
 
- puterea calorifica inferioara H i 2 =38456 kJ/kg;
- continutul de sulf Sc2=3 %;