Biofizica sistemului respirator

Aparatul respirator
• cavitatea nazală
• faringele
• laringele
• traheea
• bronhiile principale
• bronhiole
• alveole
 Biofizica respirației

• Schimbul de gaze se realizează în 3

etape:
1. Etapa pulmonară (difuzie)
2. Transportul gazelor respiratorii
3. Etapa celulară (difuzie)
 Biofizica respiratiei
 energia necesara organismului este furnizată de
alimentele oxidate
 0,207 litri oxigen – 1kcal
 Un adult – 70 kcal/h – 14,5 litri O/h
• 2% difuzie prin piele, restul prin plamani
• volumul total al plămânilor este de 6 litri - din care
se schimba 0,5 litri la fiecare respiratie
• în alveole are loc schimbul gazos, prin difuzie, între
sânge și aerul din plămâni (legea lui Fick)
O2
plămâni sânge
CO2
Legea lui Fick:

dm dp
  DS s
dt dx

PV=ct

300 mil. alveole cu St=100m2

de 50 ori mai mare decat St
piele
Membrana alveolară

d=0,5 µm
Unitatea funcţională a plămânului este acinul pulmonar (sau sacul
alveolar) format din alveole pulmonare. Acestea conţin două tipuri
de celule – pneumocite de tip I şi pneumocite de tip II (cele de tip
doi secretă surfactant). Pe lângă aceste celule se mai pot găsi şi
macrofage. În total, cei doi plămâni conţin aproximativ 300 de
milioane de alveole pulmonare ce asigură schimbul de gaze
respiratorii dintre sânge şi aerul atmosferic. Rolul principal în acest
schimb îi revine membranei alveolare. Aceasta este o barieră aer-
sânge, formată din pneumocite de ordin I, II şi surfactant în partea
alveolară, iar de cealaltă parte din membrana şi endoteliul capilar.
Grosimea membranei este de doar 0,5 micrometri şi asigură un
schimb rapid de gaze (între sânge şi aer).
 Rolul surfactantului pulmonar
2
Legea lui Laplace p
R
 Rolul surfactantului pulmonar

Pentru o alveolă dată, tensiunea superficială se reduce la reducerea suprafeţei, pentru

a evita creşterea presiunii interne dată de presiunea Laplace
2
p
R
Dacă nu ar exista această variaţie, la scăderea razei unei alveole, presiunea din interiorul
său ar creşte, obligând aerul din interior să treacă în alte alveole cu raza mai mare. In
acest mod, toate alveolele mici s-ar goli în alveolele mai mari, împiedicând funcţionarea
normală a plămânului.

În domeniul de funcţionare normală a plămânului presiunea dată de tensiunea superficială

este practic constantă, deci variaţia coeficientului de tensiune superficială a lichidului
endoalveolar datorită prezenţei surfactantului asigură o valoare practic constantă a
presiunii Laplace indiferent de dimensiunea alveolelor.
Un alt rol important al surfactantului este de a micşora valoarea coeficientului de tensiune
superficială, micşorând astfel consumul de energie în cursul ciclului respirator.
 Legea lui Dalton

 se aplica amestecurilor de gaze (perfecte) și arată că presiunea totală

a amestecului este egală cu suma presiunilor parțiale ale
componentelor;
 presiunea parțială a unui component este presiunea pe care ar
avea-o componentul respectiv dacă ar ocupa singur întregul
volum disponibil

PB  PCO2  PO2  PN 2
 PB ≈ PCO2  PO2  PN 2

N O2 RT N N 2 RT N CO2 RT
PO2  PN 2  PCO2 
V V V

( N O2  NCO2  N N 2 ) RT
PB 
V

PO2 N O2

PB N O2  N CO2  N N 2
 Compoziția aerului inspirat și expirat
N2 O2 CO2

Aer inspirat (%) 79,02 20,94 0,04

Aer expirat (%) 79,2 16,3 4,5

PO2 N O2

PB N O2  N CO2  N N 2

PB (%O2 ) (760mmHg )(20,94)

PO2    159,1mmHg
100 100
PCO2=0,3mmHg ,

PN2=600,6mmHg
 din compozitia aerului inspirat rezultă că sunt necesare
16 (18) respirații pe minut pentru a asigura nevoia de
oxigen
 nevoia de oxigen depinde de activitatea fizică depusă
 difuzia are loc între substanțe cu stări de agregare
diferite (din alveole în sânge)
 cea mai mare parte a corpului primește oxigenul necesar
prin sângele circulant
 corneea nu conține vase de sânge – difuzie de la fluidul
lacrimal