23.03.

2018

 Este controlată genetic

 Toate procesele care au loc în celula
bacteriană sunt asociate cu importante
transformări chimice ale constituenţilor săi

capacitate de adaptare

capacitate de supravieţuire
CURS BACTERIOLOGIE GENERALĂ

 Apă  75-85% din greutatea umedă a bacteriei

 Substanţe minerale  Apă liberă – mediu de dispersie
 Glucide
 Apă legată fizico-chimic de diferite structuri
 Proteine
 Lipide
 Pigmenţi  Rol
 Enzime  Mediu de dispersie
 Substanţe cu acţiune antibiotică  Reactiv în reacţii metabolice
 Vitamine  Etapă finală a unor reacţii
 Factori de creştere

 2 – 30% din greutatea uscată a bacteriei  10 – 25% din greutatea uscată a bacteriei
 P, K,Na, S, Cl, Fe, Cu, Mg, Zn  Variază cu:
 Specia
 Variază cu:  Vârsta
 Specia  Condiţiile de dezvoltare

 Vârsta culturii  Glucide simple (mono şi dizaharide)

 Compoziţia chimică a mediului  Rol în metabolism

 Glucide complexe (polizaharide)

 Rol:  În structura
 Intră în compoziţia diferitelor structuri şi enzime ▪ Peretelui bacterian
▪ Capsulei
rol important în viaţa celulei

 Utilizarea/imposibilitatea utilizării unui anumit zahar —> identificarea bacteriei

1
 23.03.2018

 40 – 80% din greutatea uscată a bacteriei  1 – 10% din greutatea uscată a bacteriei
 Excepţie – mycobacteriile – 20 - 40%
 Rol
 Variază cu:
 Jumătate funcţionează ca enzime  Specia
 Restul – rol structural  Vârsta culturii
 Compoziţia mediului

 Pot fi:  Pot fi:

 Simple  Libere
▪ albumine, globuline, etc. ▪ în vacuole
 Complexe  Combinate
▪ facând parte din diferite structuri ale celulei
▪ heteroproteine  Perete, membrană, etc.

 Pigmentogeneza  Elaborate sub control genetic

 Depinde de:
▪ Specie  Clasificare
▪ Condiţiile de cultivare
 După locul de acţiune:
 Criteriu de identificare a unor bacterii ▪ Intracelulare – rămân în celulă
 După localizarea pigmentului bacteriile pot fi: ▪ Ectocelulare – în membrana citoplasmatică
 Cromofore – legat de citoplasmă ▪ Reglează permeabilitatea selectivă
 Paracromofore – în perete sau în stratul mucos (Staphylococcus aureus) ▪ Extracelulare (exoenzime) – eliberate în mediu
 Cromopare – difuzibil în mediu (Pseudomonas spp.)  În raport cu reacţia catalizată:
 Rol: ▪ Hidrolaze, transferaze, oxido-reductaze, izomeraze, etc.
 Protecţie faţă de radiaţiile UV  După modul de apariţie:
 Enzimatic ▪ Constitutive – există întotdeauna în celulă
 Antibiotic ▪ Adaptative – sintetizate de către bacterie numai ca răspuns la
anumiţi compuşi apăruţi în mediu

 Bacteriocine  Secretate de unele specii:

 Cu efect asupra altor bacterii receptive înrudite  Tiamina (vitamina B1)
▪ Colicinele – eleborate de E. coli ▪ E. coli, B. subtilis
 Biotina
 Antibiotice polipeptidice ▪ E. coli, B. anthracis
 Produse de unele specii de Bacillus  Vitamine de grup B, K
▪ Polimixina – produsă de B. polymyxa ▪ Sintetizate sub influenţa florei bacteriene intestinale
▪ Bacitracina – produsă de B. licheniformis

2
 23.03.2018

 Metaboliţi esenţiali, pe care bacteria nu îi

poate sintetiza
 Necesari în cantităţi mici dezvoltării unor bacterii

 Nu au rol plastic sau energetic

 Exemple:
 Vitamine (B1, B2, B6)
 Factorul X, V
 Acid folic, etc
CURS BACTERIOLOGIE GENERALĂ
PG. 30 - 32

 asimilarea substanţelor nutritive necesare metabolismului, din mediul  Principalele elemente cu rol structural şi funcţional
extern
 Carbonul – C
Solvire
Digestie extracelulară ▪ ½ din greutatea uscată a bacteriei
 Azotul – N
▪ Necesar pentru sinteza proteinelor
 Oxigenul – O
▪ Atomi – în molecule biologice (aminoacizi, nucleotide)
membrana citoplasmatică
▪ Molecular – generarea energiei în cadrul respiraţiei aerobe
 Elemente minerale
Difuziune simplă – pe baza diferenţelor de
concentraţie ▪ S, P, Fe, Ni, Se, Na, K, Mg, Cl, Co, Cu, Mn
Difuziune facilitată prin proteine carrier
Transport activ, contragradient, cu consum de
energie

 În raport cu sursa de N şi C  În raport cu sursa de H sau electroni

 Bacterii autotrofe  Bacterii litotrofe
▪ extrag H din molecule anorganice reduse (H2, NH3, H2S)
▪ Îşi sintetizează metaboliţii din compuşi anorganici, prin
fotosinteză sau prin oxidare
 Bacterii organotrofe
▪ Sursa de C – CO2
▪ extrag H din molecule organice
▪ Sursa de N – azotul atmosferic, săruri de amoniu

 Bacterii chemotrofe
 Bacterii heterotrofe
▪ obţin energia în urma reacţiilor de oxido-reducere prin participarea
▪ Dependente de prezenţa unor compuşi organici substratului organic prin
▪ Sursa de C – carbohidraţi, proteine, lipide ▪ fermentaţie
▪ Sursa de N – de natură organică sau anorganică ▪ oxidare (respiraţie)

3

 Conform exigenţelor nutritive, cele mai
pretenţioase microorganisme sunt
 bacterii Gram pozitive, urmate de
 bacterii Gram negative,
 drojdii,
 mucegaiuri
 3 categorii de factori de creștere
 aminoacizi
 purine și pirimidine
 vitamine
 Difuzia pasivă
 realizată ca urmare a unui gradient de concentrație, când
concentraţia moleculelor din exteriorul celulei microbiene este
mai mare decât în interior
 nutrientul pătrunde în celulă prin porii existenţi la nivelul
peretelui celular / membranei citoplasmatice
 transferul pasiv este posibil pentru molecule de maxim 0,6 nm
▪ apă, gaze, ioni, glicerol
 este proces lent, nespecific, ineficient, dar neconsumator de
energie
 substanţele liposolubile trec mai ușor membrana
 prin difuziune pasivă pot pătrunde în celulă și substanţe toxice
sau cu efect inhibitor
 Transportul activ
 asigură transportul nutrienţilor în celulă în absența
gradientului de concentrație sau chiar împotriva
gradientului
 se realizează cu consum de energie, prin
transformarea ATP în ADP
 intervine o moleculă „carrier”, care prin consum de
energie leagă molecula nutritivă (reacţie catalizată
enzimatic) și o eliberează în interiorul celulei
23.03.2018
 pentru realizarea procesului de nutriţie, este obligatoriu ca
nutrienţii să pătrundă în celulă pentru a fi metabolizaţi
 microorganismele
 nu acceptă substanţe pe care nu le pot metaboliza
 pot asimila nutrienţii din mediu chiar contra gradientului, în
cazul în care se găsesc în concentraţie scăzută
 datorită membranei citoplasmatice selective, nu orice
substanţă poate trece liberă
 Compușii macromoleculari (proteine, polizaharide, lipide)
trebuie să fie solubilizaţi extracelular de către enzimele
specifice
 energia eliberată după hidroliză este eliberată sub formă de
căldură și nu este utilizată de microorganism
 Difuzia facilitată
 realizată cu ajutorul unor proteine „carrier” (permeaze) situate la
nivelul membranei citoplasmatice a celulei microbiene
 permeaza recunoaște nutrientul la exterior, își schimbă
conformaţia și internalizează particula în celulă; ulterior revine
la forma iniţială și este pregătită pentru o nouă moleculă
 procesul se realizează în sensul gradientului și este neconsumator
de energie
 procesul este folosit de
▪ celule eucariote (fungi, levuri) pentru transportul aminoacizilor și a
glucidelor
▪ celule procariote (bacterii) pentru transportul glicerolului
CURS BACTERIOLOGIE GENERALĂ
PG. 32-34
4
 23.03.2018

 asigură nutrienţii şi condiţiile  Condiţii pentru medii de cultură

fizico-chimice necesare creşterii
şi multiplicării bacteriene
 să corespundă nutritiv
 să nu conţină substanţe toxice sau care să devină
 Criterii de clasificare
toxice în urma creșterii bacteriene
 Provenienţa nutrienţilor
 Valoarea nutritivă  să aibă un anumit pH
 Consistenţă  să fie steril
 Scopul utilizării

 Medii de cultură generale  Medii de cultură selective

 asigură creșterea unui număr mare de specii
 pot fi lichide (bulion de carne) sau solide (geloză
sânge, geloză simplă)
 pot fi simple sau complexe (cu adaos de substanţe
nutritive)
 pot fi naturale (mediu cu ou, cu lapte) sau
artificiale (majoritatea în prezent)
 au compoziţie chimică definită, care permite
dezvoltarea unui grup restrâns de
microorganisme, uneori chiar a unei singure specii
 conţin substanţe cu efect inhibitor pentru unele
bacterii, dar care permit creșterea altora
▪ ADCL (agar, dezoxicolat, citrat, lactoză)
▪ Sabouraud (cu antibiotic pentru inhibarea bacteriilor,
cresc fungii)
▪ Chapman (hiperclorurat pentru stafilococi), etc.

 Medii de cultură diferenţiale

 permit separarea speciilor în funcţie de anumite
caractere biochimice (de metabolism)

 Medii de îmbogăţire
 destinate cultivării unor microorganisme pretenţioase
nutritiv
 folosite și în testarea microbiologică a alimentelor
▪ probe de alimente se introduc în mediu de îmbogăţire
specific; după multiplicarea bacteriilor, acestea se identifică
pe medii generale și diferenţiale