Compoziţia chimică a

bacteriilor

CURS BACTERIOLOGIE GENERALĂ

1
Compoziţia chimică a bacteriilor

 Este controlată genetic

 Toate procesele care au loc în celula
bacteriană sunt asociate cu importante
transformări chimice ale constituenţilor săi

capacitate de adaptare

capacitate de supravieţuire

2
Compoziţia chimică a bacteriilor

 Apă
 Substanţe minerale
 Glucide
 Proteine
 Lipide
 Pigmenţi
 Enzime
 Substanţe cu acţiune antibiotică
 Vitamine
 Factori de creştere
3
1. Apa

 75-85% din greutatea umedă a bacteriei

 Apă liberă – mediu de dispersie
 Apă legată fizico-chimic de diferite structuri

 Rol
 Mediu de dispersie
 Reactiv în reacţii metabolice
 Etapă finală a unor reacţii

4
2. Substanţele minerale

 2 – 30% din greutatea uscată a bacteriei

 P, K,Na, S, Cl, Fe, Cu, Mg, Zn

 Variază cu:
 Specia
 Vârsta culturii
 Compoziţia chimică a mediului

 Rol:
 Intră în compoziţia diferitelor structuri şi enzime
rol important în viaţa celulei

5
3. Glucidele
 10 – 25% din greutatea uscată a bacteriei
 Variază cu:
 Specia
 Vârsta
 Condiţiile de dezvoltare

 Glucide simple (mono şi dizaharide)

 Rol în metabolism

 Glucide complexe (polizaharide)

 În structura
▪ Peretelui bacterian
▪ Capsulei

 Utilizarea/imposibilitatea utilizării unui anumit zahar —> identificarea bacteriei

6
4. Proteinele
 40 – 80% din greutatea uscată a bacteriei

 Rol
 Jumătate funcţionează ca enzime
 Restul – rol structural

 Pot fi:
 Simple
▪ albumine, globuline, etc.
 Complexe
▪ heteroproteine

7
5. Lipidele
 1 – 10% din greutatea uscată a bacteriei
 Excepţie – mycobacteriile – 20 - 40%

 Variază cu:
 Specia
 Vârsta culturii
 Compoziţia mediului

 Pot fi:
 Libere
▪ în vacuole
 Combinate
▪ facând parte din diferite structuri ale celulei
 Perete, membrană, etc.

8
6. Pigmenţii bacterieni
 Pigmentogeneza
 Depinde de:
▪ Specie
▪ Condiţiile de cultivare
 Criteriu de identificare a unor bacterii
 După localizarea pigmentului bacteriile pot fi:
 Cromofore – legat de citoplasmă
 Paracromofore – în perete sau în stratul mucos (Staphylococcus aureus)
 Cromopare – difuzibil în mediu (Pseudomonas spp.)

 Rol:
 Protecţie faţă de radiaţiile UV
 Enzimatic
 Antibiotic

9
7. Enzimele bacteriene
 Elaborate sub control genetic
 Clasificare
 După locul de acţiune:
▪ Intracelulare – rămân în celulă
▪ Ectocelulare – în membrana citoplasmatică
▪ Reglează permeabilitatea selectivă
▪ Extracelulare (exoenzime) – eliberate în mediu
 În raport cu reacţia catalizată:
▪ Hidrolaze, transferaze, oxido-reductaze, izomeraze, etc.
 După modul de apariţie:
▪ Constitutive – există întotdeauna în celulă
▪ Adaptative – sintetizate de către bacterie numai ca răspuns la
anumiţi compuşi apăruţi în mediu

10
8. Substanţe cu acţiune antibiotică

 Bacteriocine
 Cu efect asupra altor bacterii receptive înrudite
▪ Colicinele – eleborate de E. coli

 Antibiotice polipeptidice
 Produse de unele specii de Bacillus
▪ Polimixina – produsă de B. polymyxa
▪ Bacitracina – produsă de B. licheniformis

11
9. Vitaminele bacteriene

 Secretate de unele specii:

 Tiamina (vitamina B1)
▪ E. coli, B. subtilis
 Biotina
▪ E. coli, B. anthracis
 Vitamine de grup B, K
▪ Sintetizate sub influenţa florei bacteriene intestinale

12
10. Factori de creştere

 Metaboliţi esenţiali, pe care bacteria nu îi

poate sintetiza
 Necesari în cantităţi mici dezvoltării unor bacterii

 Nu au rol plastic sau energetic

 Exemple:
 Vitamine (B1, B2, B6)
 Factorul X, V
 Acid folic, etc

13
 Nutriţia bacteriană

CURS BACTERIOLOGIE GENERALĂ

14
Necesităţi nutritive de bază
 Principalele elemente cu rol structural şi funcţional
 Carbonul – C
▪ ½ din greutatea uscată a bacteriei
 Azotul – N
▪ Necesar pentru sinteza proteinelor
 Oxigenul – O
▪ Atomi – în molecule biologice (aminoacizi, nucleotide)
▪ Molecular – generarea energiei în cadrul respirației aerobe
 Elemente minerale
▪ S, P, Fe, Ni, Se, Na, K, Mg, Cl, Co, Cu, Mn

15
 Necesităţi nutritive de bază

 În raport cu sursa de N şi C
 Bacterii autotrofe
▪ Îşi sintetizează metaboliţii din compuşi anorganici, prin
fotosinteză sau prin oxidare
▪ Sursa de C – CO2
▪ Sursa de N – azotul atmosferic, săruri de amoniu

 Bacterii heterotrofe
▪ Dependente de prezenţa unor compuşi organici
▪ Sursa de C – carbohidraţi, proteine, lipide
▪ Sursa de N – de natură organică sau anorganică
16
Necesităţi nutritive de bază

 În raport cu sursa de H sau electroni

 Bacterii litotrofe
▪ extrag H din molecule anorganice reduse (H2, NH3, H2S)

 Bacterii organotrofe
▪ extrag H din molecule organice

 Bacterii chemotrofe
▪ obțin energia în urma reacțiilor de oxido-reducere prin participarea
substratului organic prin
▪ fermentație
▪ oxidare (respirație)
17
 Conform exigențelor nutritive, cele mai
pretențioase microorganisme sunt
 bacterii Gram pozitive, urmate de
 bacterii Gram negative,
 drojdii,
 mucegaiuri

 3 categorii de factori de creștere

 aminoacizi
 purine și pirimidine
 vitamine 18
 Nutriţia bacteriană
 asimilarea substanţelor nutritive necesare metabolismului, din mediul
extern
Solvire
Digestie extracelulară

Compuşi din mediu Nutrienți

membrana citoplasmatică

Difuziune simplă – pe baza diferenţelor de

concentraţie
Difuziune facilitată prin proteine carrier
Transport activ, contragradient, cu consum de Citoplasmă
energie
19
Transportul nutrienților
 pentru realizarea procesului de nutriție, este obligatoriu ca nutrienţii
să pătrundă în celulă pentru a fi metabolizați

 microorganismele
 nu acceptă substanțe pe care nu le pot metaboliza
 pot asimila nutrienții din mediu chiar contra gradientului, în cazul în care se
găsesc în concentrație scăzută
 datorită membranei citoplasmatice selective, nu orice substanță poate trece
liberă

 Compușii macromoleculari (proteine, polizaharide, lipide) trebuie să

fie solubilizați extracelular de către enzimele specifice
 energia eliberată după hidroliză este eliberată sub formă de căldură și nu
este utilizată de microorganism
20
 Transportul nutrienților
 Difuzia pasivă
 realizată ca urmare a unui gradient de concentrație, când
concentrația moleculelor din exteriorul celulei microbiene este mai
mare decât în interior
 nutrientul pătrunde în celulă prin porii existenți la nivelul peretelui
celular / membranei citoplasmatice
 transferul pasiv este posibil pentru molecule de maxim 0,6 nm
▪ apă, gaze, ioni, glicerol
 este proces lent, nespecific, ineficient, dar neconsumator de energie
 substanțele liposolubile trec mai ușor membrana
 prin difuziune pasivă pot pătrunde în celulă și substanțe toxice sau
cu efect inhibitor
21
 Transportul nutrienților

 Difuzia facilitată
 realizată cu ajutorul unor proteine „carrier” (permeaze) situate la
nivelul membranei citoplasmatice a celulei microbiene
 permeaza recunoaște nutrientul la exterior, își schimbă
conformația și internalizează particula în celulă; ulterior revine la
forma inițială și este pregătită pentru o nouă moleculă
 procesul se realizează în sensul gradientului și este neconsumator
de energie
 procesul este folosit de
▪ celule eucariote (fungi, levuri) pentru transportul aminoacizilor și a
glucidelor
▪ celule procariote (bacterii) pentru transportul glicerolului
22
Transportul nutrienților

 Transportul activ
 asigură transportul nutrienților în celulă în absența
gradientului de concentrație sau chiar împotriva
gradientului
 se realizează cu consum de energie, prin
transformarea ATP în ADP
 intervine o moleculă „carrier”, care prin consum de
energie leagă molecula nutritivă (reacție catalizată
enzimatic) și o eliberează în interiorul celulei

23
 Medii de cultură

CURS BACTERIOLOGIE GENERALĂ

24
Mediile de cultură

 asigură nutrienţii şi condiţiile

fizico-chimice necesare creşterii
şi multiplicării bacteriene

 Criterii de clasificare
 Provenienţa nutrienţilor
 Valoarea nutritivă
 Consistenţă
 Scopul utilizării

25
Mediile de cultură

 Condiții pentru medii de cultură

 să corespundă nutritiv
 să nu conțină substanțe toxice sau care să devină
toxice în urma creșterii bacteriene
 să aibă un anumit pH
 să fie steril

26
Mediile de cultură

 Medii de cultură generale

 asigură creșterea unui număr mare de specii
 pot fi lichide (bulion de carne) sau solide (geloză
sânge, geloză simplă)
 pot fi simple sau complexe (cu adaos de substanțe
nutritive)
 pot fi naturale (mediu cu ou, cu lapte) sau
artificiale (majoritatea în prezent)

27
Mediile de cultură

 Medii de cultură selective

 au compoziție chimică definită, care permite
dezvoltarea unui grup restrâns de
microorganisme, uneori chiar a unei singure specii
 conțin substanțe cu efect inhibitor pentru unele
bacterii, dar care permit creșterea altora
▪ ADCL (agar, dezoxicolat, citrat, lactoză)
▪ Sabouraud (cu antibiotic pentru inhibarea bacteriilor,
cresc fungii)
▪ Chapman (hiperclorurat pentru stafilococi), etc.
28
Mediile de cultură

 Medii de cultură diferențiale

 permit separarea speciilor în funcție de anumite caractere
biochimice (de metabolism)

 Medii de îmbogățire
 destinate cultivării unor microorganisme pretențioase
nutritiv
 folosite și în testarea microbiologică a alimentelor
▪ probe de alimente se introduc în mediu de îmbogățire specific;
după multiplicarea bacteriilor, acestea se identifică pe medii
generale și diferențiale
29