Sunetul

Profesor Buşe Lavinia

Şcoala Generală Nr.1 Motru
Cum ne influenţează sunetele
viaţa?
Sunetele care dau naştere la senzaţii plăcute sunt
sunetemuzicale, iar altele sunt auzite ca zgomote.
Zgomotele pot provoca omului efecte
nefavorabile. Când intensitatea sunetului este
cuprinsă intre 60 si 90 dB apar următoarele efecte:
insomnie, oboseală, scăderea atenţiei, reducerea
poftei de mâncare, accelerarea bătăilor inimii.
Hipertensiunea poate să apară la intensităţi de peste
100 dB, iar când intensitatea sunetului depăşeşte
120 dB apar surditatea, respectiv tulburări psihice
permanente.
Surse sonore
 Sunetele pe care le percepe urechea
sunt produse de sursele sonore
(instrumente muzicale, coardele vocale
etc.)
Cum se numeşte fenomenul care stă
la baza producerii sunetelor?

Fenomenul care stă la baza producerii

sunetelor este vibraţia sursei sonore.
Vibraţia este mişcarea de o parte şi de
alta a unei poziţii de echilibru. Ea este
periodică (se repetă la intervale egale de
timp).
 Care sunt mărimile fizice
care caracterizează vibraţia?
 Perioada  Frecvenţa
Perioada este durata Frecvenţa este
celui mai mic interval de inversul perioadei.
timp după care se repetă
vibraţia. Simbol : 
=1/T
Simbol :T
<>=1Hz (Hertz) –ecuaţia
unităţii de măsură pentru
<T>=1s – ecuaţia unităţii de frecvenţă
măsură pentru perioadă 1Hz este frecvenţa unei vibraţii
a cărei perioadă este o
secundă.
 Propagarea sunetului
Unde se Care sunt Cum se
propagă factorii de care propagă
sunetul? depinde viteza sunetul?
sunetului?
-Sunetul se propagă -Viteza sunetului -Sunetul se propagă
ȋn toate mediile depinde de: mediul ȋn din aproape ȋn
materiale (solide , care se propagă aproape sub formă
sunetul şi temperatura
lichide, gazoase). de unde sonore.
acestuia.
-Sunetul nu se -Propagarea
propagă ȋn vid. sunetului se face cu
viteză constantă.
 Orice corp care vibrează poate servi ca sursă de unde elastice în
mediul în care se află, adică poate fi o sursă sonoră. Sunetele se produc
în corzi vibrante (vioară, corzile vocale umane), coloane de aer vibrante
(orgă, clarinet, flaut, clarinet), plăci şi membrane vibrante (xilofon,
difuzor, tobă).
 1.Tuburile sonore
Tuburile constituie o parte principală pentru instrumentele de suflat, având rolul
rezonatorului. Sursa sonoră propriu-zisă o constituie ancia prin care se produce
oscilaţia aerului care formează unde staţionare în tubul sonor. Modificând
lungimea coloanei oscilante dintr-un tub se modifică frecvenţa sunetelor emise.
 2.Coardele sonore :
Se consideră o coardă de lungime l, fixată la ambele capete. Dacă ea este
ciupită, se vor propaga vibraţii transversale de-a lungul corzii; aceste perturbaţii
se reflectă pe capetele fixe şi se formează astfel o undă staţionară. Modurile
proprii de vibraţie ale corzii dau naştere unor unde longitudinale în aerul
înconjurător care le transmite până la urechile noastre ca un sunet muzical.
Pe aceeaşi coardă se pot produce simultan mai multe moduri de oscilaţie, care
permit distingerea aceleiaşi note obţinută prin vibraţii ale coardelor a două
instrumente diferite (de exemplu pian şi vioara). Pe aceeaşi coardă de vioară se
pot obţine sunete de frecvenţe diferite prin modificarea tensiunii de ȋntindere sau
prin modificarea lungimii ce oscilează.
 Ecoul
 Ecoul este o consecinţă a reflexiei
sunetului.
 Două sunete pot fi percepute distinct
numai dacă intervalul de timp care separă
sosirea lor la ureche este mai mare de 0,1
s. Astfel, dacă ȋn calea sunetului se află un
obstacol (deal sau munte) la o distanţă mai
mare de 17 m, sunetul reflectat este ecou.