UNDE SONORE

Enache Cristian
 SUNETUL
• Sunetul este un exemplu de undă mecanică, în
special o undă de presiune: undele sonore se
deplasează prin aer și alte medii ca oscilații ale
moleculelor. Auzul uman normal cuprinde o
gamă impresionantă de frecvențe de la 20 Hz la
20 kHz. Sunetele sub 20 Hz se numesc
infrasunete, în timp ce cele peste 20 kHz se
numesc ultrasunete. Unele animale, cum ar fi
liliacul, pot auzi sunete în domeniul ultrasonic.
• Multe dintre conceptele abordate în Unde au
aplicații și în studiul sunetului. De exemplu,
atunci când o undă sonoră întâlnește o interfață
între două medii cu viteze diferite ale undei, are
loc reflectarea și transmiterea undei.
 SUNETUL
• Fenomenul fizic al sunetului este o
perturbare a materiei care se transmite de la
sursa sa spre exterior. Auzul este percepția
sunetului, la fel cum a vedea este percepția
luminii vizibile. La scara atomică, sunetul
este o perturbare a atomilor care este mult
mai ordonată decât mișcările lor termice. În
multe cazuri, sunetul este o undă periodică,
iar atomii suferă o mișcare armonică
simplă. Astfel, undele sonore pot induce
oscilații și efecte de rezonanță.
 FRECVENTA
• Frecvența vibrațiilor dă tonalitatea sunetului.
• Tonurile pure sunt simple unde sinusoidale. Acestea sunt rar întâlnite în
realitatea de zi cu zi.
• Tonurile emise în mod usual de instrumente, vocea umană sunt un
amestec de sunete cu frecvențe diferite:
• Frecvențele cele mai joase constituie tonalitatea vocii.
• Frecvențele cele mai înalte constituie timbrul vocii.
• Un amestec de frecvențe fără legătură între ele cum ar fi amplitudinea
sau/și periodicitatea acestora se numește zgomot.
• Noi percepem frecvența ca sunete mai "înalte" sau sunete mai "joase".
Frecvența unui sunet este numărul de perioade, sau oscilații, pe care o
undă sonoră le efectuează într-un timp dat. Frecvența este masurată în
hertzi, sau perioade pe secundă. Undele se propagă și la frecvențe mari
și la frecvențe joase, dar oamenii nu sunt capabili să le audă în afara
unei raze relativ mici. Sunetele pot fi produse la frecvențe dorite prin
metode diferite. De exemplu, un sunet de 440 Hz poate fi creat
activând o boxa cu un oscilator care acționează pe această frecvență.
Un curent de aer poate fi întrerupt de o roată dintată cu 44 de dinți,
care se rotește cu 10 rotații/secundă; această metodă este folosită la
sirenă. Sunetul produs de boxa și cel produs de sirenă, la aceeași
frecvență este foarte diferit in calitate dar corespund la înălțime.
 INTENSITATE SONORĂ
• Prin intensitate sonoră (în sens fiziologic) se înțelege senzația
pe care o produce asupra organului nostru
auditiv amplitudinea (elongația maximă pe care o efectuează
mișcarea vibratorie față de poziția de echilibru) unei vibrații
sonore și suprafața corpului în mișcare altfel spus, volumul
vibrației. Cu cât amplitudinea vibrațiilor este mai mare și
suprafața de contact cu aerul crește și
intensitatea sunetului rezultat, și invers. Aceasta se măsoară prin
unitățile denumite în fizică foni sau decibeli (1fon = 1 decibel).
• Amplitudinea unei vibrații depinde de următorii factori:
• cantitatea de energie ce se imprimă mișcării vibratorii și se
transmite mediului ambiant;
• distanța la care se află corpul vibrator față de aparatul auditiv
receptor;
• calitatea mediului în care se propagă (aer liber, sală închisă, Reprezentarea unei
prezența unor obstacole absorbante etc.).
vibrații sonore, unde
λ=lungimea de undă,
y=amplitudinea
 AMPLITUDINEA

• Amplitudinea este caracteristică undelor sonore

pe care o percepem ca volum. Distanța maxima
pe care o undă o parcurge de la poziția normală,
sau zero, este amplitudinea; aceasta corespunde
cu gradul de mișcare în moleculele de aer ale
unei unde. Când gradul de mișcare în molecule
crește, acestea lovesc urechea cu o forța mai
mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un
sunet mai puternic. O comparație de unde
sonore la amplitudine scazută, medie, si înalta
demonstrează schimbarea sunetului prin
alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au
aceeași frecvență, și ar trebui să sune la fel doar
că exista o diferența perceptibilă în volum.
 CARACTERISTICI FIZICE

Orice sunet simplu, cum ar fi o notă muzicală, poate fi descrisă în

totalitate, specificand trei caracteristici perceptive: înăltime,
intensitate, și calitate (timbru). Aceste caracteristici corespund
exact a trei caracteristici fizice: frecvența, amplitudine, și
constituția armonica, sau respectiv forma undei. Zgomotul este un
sunet complex, o mixare de multe diferite frecvențe, sau note care
nu sunt legate armonic.
 PERCEPȚIA NOTELOR
• Dacă urechea unei persoane tinere este testată de
un audiometru, se va observa că este sensibilă la
toate sunetele de la 15-20 Hz până la 15.000-
20.000 Hz. Auzul persoanelor în vîrsta este mai
puțin acut, mai ales la frecvențe mai înalte.
Gradul în care o ureche normala poate separa
două note de volum puțin diferit sau de frecvența
putin diferită variază în diferite raze de volum și
frecvență a notelor. O diferența în înălțime de
aproape 20%, si o diferență în frecvență de 1/3%
poate fi distinsă în sunete de intensitate moderată
la frecvențele la care urechea este sensibila . Tot
în acest interval, diferența între cel mai mic sunet
care poate fi auzit și cel mai puternic sunet care Audiometru
poate fi perceput ca sunet este de aproape 120
dB(de aproximativ 1 trilion de ori mai puternic).
 AUDIOMETRUL
• Un audiometru este o mașină folosită pentru evaluarea acuității
auzului. Acestea constau de obicei dintr-o unitate hardware
Utilizare
încorporată conectată la o pereche de căști și un buton de feedback
al subiectului de testare, uneori controlat de un computer standard.
Astfel de sisteme pot fi folosite și cu vibratoare osoase, pentru a • Un audiometru transmite în mod obișnuit
testa mecanismele auditive conductive. Audiometrele sunt
echipamente standard la clinicile ORL (urechi, nas, gât) și în sunete înregistrate, cum ar fi tonuri pure
centrele de audiologie. O alternativă la audiometrele hardware sunt sau vorbire, către căștile subiectului testat
audiometrele software, care sunt disponibile în multe configurații
diferite. Audiometrele de screening bazate pe PC folosesc un la frecvențe și intensități diferite și
computer standard. Audiometrele clinice bazate pe PC sunt în
general mai scumpe decât audiometrele software, dar sunt mult mai
înregistrează răspunsurile subiectului
precise și eficiente. Sunt utilizate cel mai frecvent în spitale, centre pentru a produce o audiogramă a
de audiologie și comunități de cercetare. Aceste audiometre sunt, de
asemenea, folosite pentru a efectua teste audiometrice industriale. sensibilității pragului sau a profilului de
Unele audiometre oferă chiar un kit pentru dezvoltatori de software înțelegere a vorbirii.
care oferă cercetătorilor capacitatea de a-și crea propriile teste de
diagnosticare.
 VITEZA SUNETULUI

• Frecvența unei unde sonore este o măsură a numărului de unde care trec printr-un punct dat
într-o secundă. Distanța dintre două vârfuri succesive ale undei (ventre) se numește lungime
de undă. Produsul dintre lungimea de undă și frecvență este egal cu viteza de propagare a
undei, și este aceeași pentru sunetele de orice frecvență (dacă sunetul se propagă în același
mediu la aceeași temperatură). Viteza de propagare în aer uscat la temperatura de 0° C. Dacă
temperatura este marită, viteza sunetului crește; astfel, la 20° C, viteza sunetului este 344
m/sec. Schimbarile presiunii la o densitate controlată, nu au nici un efect asupra vitezei
sunetului. Viteza sunetului în alte gaze depinde doar de densitatea acestora. Dacă moleculele
sunt grele, se mișca mai greu, iar sunetul se propagă mai incet. De aceea sunetul se propaga
puțin mai repede în aer mai umed decat în aer uscat, deoarece aerul umed conține un numar
mai mare de molecule mai usoare.
 ULTRASUNETUL

• Ultrasunetele au multe utilizări în știință,

inginerie și medicină. Ultrasunetele sunt
folosite pentru teste nedistructive în
inginerie, cum ar fi testarea grosimii
acoperirii pe metal. În medicină, undele
sonore sunt mult mai puțin distructive decât
razele X și pot fi folosite pentru a vizualiza
fătul în pântecele unei mame, fără pericol
pentru făt sau mamă. Efectul Dopple poate
fi folosit pentru aviteza vântului în
sistemele meteorologice.
 CAPACITATEA DE A AUZI ULTRASUNETE

• La om limita superioară a auzului tinde să

scadă cu vârsta astfel că omul matur nu mai
poate auzi acele sunete pițigăiate pe care un
copil le aude. Anumite companii de telefoane
mobile folosesc acest lucru pentru a crea sonerii
de telefon care să fie auzite numai de cei tineri,
dar ele sunt auzite câteodată și de cei în vârstă
din motive diferite.
Gamele de frecvență aproximative
• Unele animale - cum ar fi câini, pisici, delfini, corespunzătoare ultrasunetelor
lilieci și șoareci - au o limită superioară a
frecvenței mai mare decât cea a urechii umane
și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind modul
în care un fluier pentru caini funcționează.
 ULTRASUNETE LA ANIMALE

• Delfinii dau vocii sau clicuri de înaltă frecvență folosind pasajele lor nazale
și ascultă ecourile care reflectă alte suprafețe din apă, după cum remarcă
Sea World. Ei folosesc acest ultrasunete pentru a ajuta navigarea în apă.
• Vocalizările joacă un rol cheie în comunicarea cu delfinii. Ei pot folosi o
mare varietate de sunete diferite pentru a comunica cu alți delfini, inclusiv
fluiere, scânteiere și clicuri. Acestea tind să utilizeze sunete de joasă
frecvență pentru a comunica între ele, deoarece aceste sunete se deplasează
mai mult sub apă. Cu toate acestea, pot produce și sunete de frecvență
foarte ridicată de 40-150 kHz. Acestea sunt utile în scopuri de navigare.
• Sunetele de înaltă frecvență pot călători numai pe distanțe scurte sub apă.
Atunci când delfinii declanșează aceste sunete, ei declanșează obiecte
situate în apropiere. Când aceste sunete se învârt înapoi, creierul delfinilor
procesează natura ecourilor și interpretează ce tipuri de obiecte sunt în zonă.
Acest proces este cunoscut sub numele de ecolocație. Este util pentru
vânătoare, detectarea prădătorilor din apropiere și navigarea în condiții cu
vizibilitate limitată. Delfinii pot proiecta simultan două sunete de înaltă
frecvență. Acest lucru contribuie probabil la îmbunătățirea acurateței
semnalelor de ecolocație, conform unui articol din știința științifică din
iunie 2011.
 INFRASUNET
• Infrasunetele sunt vibrații cu frecvența
cuprinsă între 0,001Hz și 16Hz și nu pot fi
auzite de urechea umană. Știința care se ocupă
cu studiul infrasunetelor se numește
infrasonică. Infrasunetele sunt caracterizate de
capacitatea acestora de a acoperi distanțe mari
și de a ocoli obstacole fără multă disipație.
Acestea sunt utilizate în special în seismologie
la studiul cutremurelor. Infrasunetele sunt
folosite în seismologie la detectarea
cutremurelor iar animalele pot simți
infrasuntele create de dezastrele naturale fiind
astfel un mijloc de a avertiza asupra apropierii
unui dezastru natural. Cu toate că animalele Rețele de infrasunete la stația de
comunică prin infrasunete, infrasunetele monitorizare a infrasunetelor din
generează asupra oamenilor sentimente Qaanaaq, Groenlanda
negative și senzații paranormale.
 DESPRE INFRASUNETE
• Prima observare a infrasunetelor produse în mod natural a fost după erupția vulcanului Krakatoa în
1883 când valuri acustice consecutive au înconjurat Pământul de aproape 7 ori, fiind înregistrate
de barometre din toată lumea. Infrasunetele au fost utilizate de armata SUA în Primul Război
Mondial pentru a localiza artileria; frecvența tunurilor era diferită de frecvența exploziilor, făcând
astfel ca cele 2 surse să poată fi diferențiate. Unul din pionierii în cercetarea infrasunetelor a fost
francezul Vladimir Gavreau, născut în Rusia ca Vladimir Gavrosky. Interesul său în infrasunete s-a
aprins în laboratorul lui la mijlocul anilor 1960, când el și asistenții săi de laborator au
experimentat durere la nivelul timpanului și echipamentul de laborator se mișca, dar nici un sunet
nu era perceput de microfoane. El a considerat că era vorba de infrasunete și a pregătit un
laborator special pentru a face teste. Unul din testele sale a fost fluierul infrasonic. Infrasunetele
apar în mod natural în urma avalanșelor, cutremurelor, cascadelor, fulgerelor, desprinderilor de
iceberguri. Valurile oceanelor produc infrasunete cu frecvența de 0,2Hz numite microbaroame.
Infrasunetele pot fi generate și de procese specifice activităților umane precum explozii, motoare
diesel, turbine eoliene și subwoofere. Balenele, hipopotamii și aligatorii folosesc infrasuntele
pentru a comunica, în cazul balenelor distanța ajungând la câțiva kilometri. A fost sugerat că
păsările călătoare folosesc infrasunetele generate în mod natural de curenții de aer ca ajutor în
navigație. Elefanții produc infrasunete care circulă prin pământ și sunt simțite de alte turme prin
picioare..
 REACȚIA ANIMALELOR LA
INFRASUNETE

• Este cunoscut faptul că animalele pot percepe

infrasuntele care circulă prin pământ și pot
servi ca un semnal de avertizare. Un exemplu
recent este tsunamiul din 2004 din Asia.
Animalele au fost observate fugind cu mult
înainte ca tsunamiul să ajungă pe coasta
Asiei, însă nu se știe dacă acesta este motivul
exact deoarece anumiți cercetători au sugerat
că poate fi influența undelor electromagnetice
și nu a celor infrasonice care le-au determinat
pe animale să fugă. Elefanții sunt cunoscuți
pentru capacitatea lor de a auzi infrasunetele
de la 3-4Km distanță.
 REACȚIA OAMENILOR LA INFRASUNETE

• Infrasunetele sunt cunoscute pentru

capacitatea lor de a crea o stare de neliniște,
de a induce frică în oameni și de a-i face pe
aceștia să creadă că se întâmplă evenimente
supranaturale.