Ce sunt undele acustice?

Tip Infrasunete audio ultrasunete hipersunete

Frecvență <16 HZ 16 – 20000 Hz 20000 – 1013 Hz >1013 Hz

Oscilații mecanice longitudinale ale mediului înconjurător.

 Mărimi caracteristice

A
• perioada (T)
• frecvența (ν)
• amplitudinea oscilației (A)
• lungimea de undă (λ)
• viteza (v=0 in vid) E
v (pt. aer si gaze)

 Mărimi caracteristice
• energia acustică
• intensitatea – cantitatea de energie care strabate unitatea de suprafata in
unitatea de timp. (J/m2s=W/m2 Imin =10-12W/m2)
• impedanța acustică – exprima rezistenta la trecerea undelor prin
mediu: Z=ρv Ex: Zaer=410Rayl, Zapa=1500000Rayl (1Rayl=1 Ohm acustic)
v=340m/s in aer cu densitatea de 1,206kg/m3
v=1500m/s in apa cu densitatea 1000kg/m3

x
• atenuarea: I  I0  e 
8 2 2

3C 3

- undele cu ν mare sunt atenuate dupa un parcurs scurt

 Efectul Doppler

Consta in modificarea aparenta a frecventei

sunetului ca rezultat al modificarii distantei dintre
sursa si observator.

Efectul Doppler poate aparea atunci cand:

1 .Observatorul se deplaseaza fata de sursa
2. Sursa se deplaseaza fata de observator
3. In cazul reflexie undelor pe un obiect in miscare
• Efectul Doppler:
– între unda incidentă și cea reflectată pe un corp
care se deplasează cu viteza v,, apare o variație
de frecvență.

v,
  2 0 cos 
v

v=1500 m/s in tesut

 Clasificarea sunetelor

Dupa felul vibratiilor care le produc:

• Tonul muzical - un sunet produs de o singura vibratie
sinusoidala
• Sunetul muzical - un amestec de tonuri muzicale
• Zgomotul - datorat unor vibratii ce nu prezinta
periodicitate
• Pocnetul - sunet de durata foarte scurta dar cu o
intesitate mare
 Caracteristicile sunetului
 Inălțimea tonala - depinde de numărul de vibrații/secundă
(frecvente mici - joase/grave, frecvente mari - inalte/ascutite)
barbati:100-200Hz, femei:150-300Hz
 Timbrul - permite deosebirea sunetelor produse de instrumente
diferite chiar daca fundamentala are aceeasi frecventa si
amplitudine (este determinat de armonicele superioare: ν=nν1)
 Intensitatea - este determinată de energia pe care o transportă
undele sonore si indica perceperea mai slaba sau mai puternica a
sunetului
- perceperea depinde de sensibilitatea analizorului
auditiv (2 praguri)
Pentru fiecare frecvență analizorul auditiv are două praguri.
Au maxim si minim în aceeași regiune de 1000-2000 Hz.
Se determină cu audiometrul - audiograma
 Legile intensitatii
1. Legea pragului: pentru ca un sunet sa poata declansa o
senzatie auditiva, el trebuie sa depaseasca o anumita intensitate
minima numita intensitate de prag , care variaza in functie de
frecventa.
2. Legea lui Weber-Fechner: daca intensitatea stimulului
excitant creste in progresie geometrica, atunci intensitatea
senzatiei declansate de el creste in progresie aritmetica.
LdB=10lg(I/I0)
LB=lg(I/I0)
I-intensitatea excitantului la un moment oarecare,
L-nivel acustic (intensitate sonora)
 I=10-6 W/m2 -vorbitul la volum normal>

I 10 6
L  10  lg  10  lg 12  10  lg 106  60 dB
I0 10

I 2  10 6
L  10  lg  10  lg 12  10  lg( 2  106 )  10 lg 2  60  3  60  63 dB
I0 10

Dacă I = I, 2I, 4I, 8I.... rezultă L= 60, 63, 66, 69....

bn+1=bnq an+1=an+r
 Măsurarea intensității unui sunet
1. Bell-ul masoara intensitatea relativa a unui sunet fata de un alt
sunet luat ca referinta, la aceeasi frecventa. Un db este a zecea
parte dintr-un bell.
2. Fon-ul. Un sunet are intensitatea relativa de un fon daca este de
zece ori mai intens decat sunetul cu frecventa egala cu 1000Hz si
cu intensitatea egala cu pragul minim perceptibil. (1fon=1dB la
1000Hz)
3. Son-ul (1son=40foni)
– Hson=1/16(I/I0)0.3

Zona de audibilitate: 0-140 dB

1000 Hz frecventa sunetului standard
(Lmin si Lmax)
 Structura anatomica a urechii
umane

Transforma vibratia mecanica a aerului in semnale electrice

 Urechea externa - aparat de captare

 Urechea medie - aparat de transmisie (amplificare/atenuare –adaptarea)

 Urechea interna - aparat de receptie

 Structura anatomica a urechii
umane

 Urechea medie - aparat de transmisie (amplificare/atenuare –adaptarea)

- acufene
 Canalele urechii interne

 Trei canale semicirculare (CS) –

detecteaza pozitia capului fata de
acceleratia gravitationala (vertij)
 Utricula si sacula – detecteaza
acceleratia liniara
 Cohlea (melcul osos)- contine
celule senzoriale specializate ale
auzului
Sectiune prin cohlee
perilimfa

scala
medie

endolimfa
 Cohlea

Este impartita in trei canale de catre doua membrane

longitudinale (m. bazilara si m.Reissner)
1. Scala vestibulara (perilimfa, bogata in ioni de Na)
2. Scala timpanica (perilimfa, bogata in ioni de Na)
3. Scala medie (endolimfa, bogata in ioni de K) contine organul
senzorial (Corti) care contine celule receptoare cu cili la baza
carora se termina filamentele nervoase ale nervului acustic.
Aici are loc conversia undelor sonore in semnal electric.
 Geneza influxului nervos

ST=55 mm2
SO=2,5 mm2
Ltub=35 mm
Membrana bazilară se întinde pe toată
lungimea cohleei şi are lăţimea
crescătoare de la bază spre vârf (de
la 0,04 mm la 0,5 mm). Aceasta face
ca frecvenţa proprie de vibraţie să fie
mare la bază şi mică la vârf.
Astfel undele sonore de frecvenţe
mari (ascuțite) vor produce vibraţii de
amplitudine mare la bază, iar cele cu
frecvențe mici (grave) vor produce
vibrații mari la vârf, afectand intreaga
lungime a membranei.
 Potentiale de actiune

 Deformarea cililor determină deschiderea unor canale de

potasiu şi pătrunderea ionilor K+ (din endolimfa bogată în
potasiu) în celula ciliată al cărei interior este la potenţial
negativ.
 Ca urmare are loc depolarizarea membranei celulare şi
eliberarea neurotransmiţătorului (glutamat) în capătul celulei
dinspre membrana bazilară unde se găsesc sinapsele cu
fibrele nervoase asociate celulei respective. Mediatorul
chimic produce stimularea neuronilor şi apariţia
potenţialelor de acţiune. Se observă că înălţimea undelor
sonore (frecvenţa) este codificată spaţial în membrana
bazilară şi tot spaţial în nervul auditiv şi apoi în cortex
 Se pare că intensitatea sunetelor este codificată prin
frecvenţa potenţialelor de acţiune prin fibrele nervoase
Transmisia informației spre centrii nervoși

Codificată sub formă de influx nervos, informația, trece

prin 3 stații intermediare (ganglionul lui Corti, bulb,
talamus) până ajunge în centrul auditiv. Celule
nervoase din aceste stații pot actiona în două moduri:
1.lasă informația să treacă nemodificată
2.comandă o serie de acțiuni cu răspuns reflex.