I.

Particularitatile fizice ale zgomotului

1.1 Ce este zgomotul ?

In conditiile civilizatiei contemporane,omul traieste intr-o continua ambianta
sonora.Pretutindeni el este insotit neincetat de un cortegiu de sunete si zgomote de cele mai
diferite intensitati avand efecte mai mult sau mai putin agresive asupra confortului si chiar asupra
sanatatii sale.
Zgomotul poate fi definit ca vibratii sonore fara caracter periodic care se propaga prin
diverse medii(aer,apa,etc.) si care impresioneaza negativ urechea omeneasca.
Dupa -Larousse - zgomotul constitue un asmblu de sunete fara armonie.Fizicienii definesc
zgomotul ca o suprapunere dezordonata cu frecvente si intensitati diferite, iar fiziologii considera
zgomotul ,orice sunet suparator care produce o senzatie dezagreabila.

Dimensiunile fizice ale sunetului sunt:

• Frecvenţa (numărul de cicluri de vibraţii produse într-o secundă). În general, la om plaja

auditivă (suprafaţa de audibilitate) se înscrie între 16 şi 16.000 Hz (cicluri/s). În cazul
unui analizor sensibil, limita superioară ajunge la 20.000 Hz. Sensibilitatea maximă a
urechii umane este în domeniul 2000 - 5000 Hz. Sunetele sub 16 Hz se denumesc
infrasunete, iar cele peste 20000 Hz - ultrasunete. Frecvenţa sunetelor din zgomot joacă
un efect hotărâtor, deoarece nu toate frecvenţele sunt percepute la fel, cum ar fi
ultrasunetele şi infrasunetele.

• Intensitatea (nivelul de presiune sonoră, se notează cu S), se exprimă prin comparaţie cu

un nivel de referinţă, notat S0 şi se măsoară în Belli (mai frecvent subunităţi, respectiv
decibeli, dB). Pentru om, limita medie de suportabilitate este de 65 dB iar intensitatea
maxim tolerabilă este în jur de 80-100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă. Scara de
sunete audibile este de la 0 la 140 dB. Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru
organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Sunetul de 130 dB provoacă senzaţia
de durere, iar de 150 dB este insuportabil. Un frigider produce un zgomot de max. 20 dB,
un aspirador - 50 dB, un autocamion - 90dB,un avion cu reacţie la decolare - 106 dB, o
motocicletă în demaraj - 110 dB, o orchestră de Jazz - 112 dB.

• Durata sunetului are de asemenea impact asupra organismelor vii. Dacă se depăşesc
limitele de suportabilitate se poate ajunge la o psihoză periculoasă.

• Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate.
Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt
foarte puţine, acestea conţin o singură frecvenţă (de exemplu diapazonul). Majoritatea
conţin mai multe armonici, acestea deosebesc două sunete cu aceeaşi frecvenţă unul de
altul (de exemplu două instrumente diferite).

Tipurile de zgomote:
Zgomotul aerian- este produs într-o încǎpere, care se propagă prin mediul aerian al
încăperii respective până la elementele de construcţie
despărţitoare (pereţi, planşee), prin intermediul cărora este radiat în încăperile adiacente.
Zgomotul aerodinamic, denumit şi zgomot de sirenă este generat de scurgerea unui fluid între
suprafeţe rigide, fixe (de exemplu, refularea aerului printr-o gură de ventilator), precum şi
scurgerea fluidelor datorită mişcării relative a suprafeţelor (de exemplu, rotirea unei elice, a
rotorului unei maşini) care atrage după sine variaţii de presiune, forma spectrului zgomotului
depinde de o serie de factori printre care dimensiunile şi forma conductei de scurgere a fluidului,
viteza curentului, de debit, vâscozitate etc. În cazul zgomotului de jet, analizele spectrale au pus
în evidenţă şi existenţa unui spectru infrasonor şi ultrasonor.
În cazul zgomotului magnetic, care este specific maşinilor electrice, acesta se datorează forţelor
periodice care se exercită în interspaţiul dintre stator şi rotor. Componentele tangenţiale ale
forţelor magnetice dau naştere momentului (cuplului) total care produce lucrul util al motorului,
iar componentele radiale nu contribuie la efectuarea unui lucru mecanic util, ci acţionând asupra
elementelor maşinii electrice, le pun în vibraţie, generând zgomot. Deci, de mărimea
componentelor radiale ale forţelor magnetice depinde şi intensitatea zgomotului generat.
Astfel, zgomotul se datorează formării de turbioane în focar, desprinderii turbioanelor de pe
marginea arzătorului şi vibraţiilor aerului în focar.
În spectrul unui asemenea zgomot predomină componentele de joasă frecvenţă 60 - 260 Hz,
aceasta datorându-se şi apariţiei fenomenului de rezonanţă între vibraţiile proprii ale focarului şi
vibraţiile generate de arzător.
Zgomotul alb- sunet complex, al cărui spectru, în funcţie de frecvenţa, este continu,
având valoare medie a energiei acustice raportată la un herţ.
Zgomotul aleatoriu - al cǎrui nivel variază întâmplător în timp.
Zgomotul colorant- sunet complex al cărui spectru, în funcţie de frecvenţă, este
ccontinu, având valoarea medie a energiei acustice care variază cu frecvenţa.
Zgomotul de fond- care exista într-un punct dat, în absenţa semnalelor acustice auditive.
Zgomotul de impact- cel care ia naştere sub forma de sunet structurat, produs prin
lovirea unui element de construcţie şi care este radiat în incapere sub formă de zgomot aerian. Se
defineşte şi un zgomot de impact standardizat, produs cu ajutorul ciocanului de impact.
Zgomotul de instalaţii - este recepţionat în interiorul unei unităţi în care se desfasoara o
activitate şi datorat funcţionării unor instalaţii dintr-o unitate.
Zgomotul staţionar - este caracterizat printr-un nivel constant în timp.

1.2 Cum se masoara zgomotului

 Masurarile privind zgomotul permit studierea stiintifică precisă a sunetelor suparatoare.
Trebuie menționat faptul ca din cauza deosebirilor fiziologice si psihologice dintre indivizi,
gradul de afectare nu poate fi evaluat stiintific pentru o persoana data, dar masurarile ne dau
niste indici obiectivi de comparare a zgomotelor in diferite conditii.
Masurarile de sunet ne dau o indicatie clara, cand un sunet poate afecta auzul, putand
interveni astfel cu masuri corective. Testele audiometrice permit evaluarea sensibilitatii
auditive individuale. Astfel masurarile si analizele de zgomot sunt un mijloc puternic de
diagnoza in programele de reducere a zgomotului de la aeroporturi la fabrici, autostrazi, case
si studiouri de inregistrare. Este o cale care permite cresterea calitatii vietii.
La măsurarea zgomotului, se folosesc mai multe instrumente diferite. Instrumentul
principal folosit la măsurarea zgomotului este un manometru de sunet. Anterior, se
folosea un simplu manometru de sunet cu indicator.
Astăzi există sisteme de măsurare bazate pe computer. în principiu, astfel de sisteme de
măsurare constau dintr-un microfon ataşat la un computer. Aceasta înseamnă că întreaga
prelucrare de date se efectuează cu ajutorul computerului. Zgomotul poate, de exemplu, să fie
înregistrat pe banda in-situ şi apoi analizat cu ajutorul computerului în laborator.

Sonometrul este cel mai simplu aparat portabil pentru măsurarea zgomotului. Aparatul măsoară
efectiv nivelul de presiune acustică exprimat în dB. Sonometrul este un aparat care răspunde
semnalului sonor aproximativ în acelaşi mod ca urechea umană şi care permite determinări de
nivel de zgomot obiective şi reproductibile.

Semnalul sonor este convertit într-un semnal electric identic prin intermediul unui microfon de
înaltă calitate. Cele mai bune microfoane din punct de vedere al preciziei sunt cele de tip
condensator. Schema de principiu a unui microfon de tip condensator,