ZGOMOTUL

Cuvinte cheie
• zgomot - sunet nedorit, subprodus al activităţii zilnice a societăţii;
vibraţie mecanică a unui mediu elastic solid, lichid sau gazos, prin care
energia se trannsmite de la sursă prin unde sonore progresive.
• nivel de tărie - scară de măsură pentru evaluarea subiectivă a tăriei
sunetului.
• nivel de zgomot continuu echivalent – nivelul unui zgomot constant în
timp, care acţionând pe toată durata săptămânii de lucru, dă acelaşi indice
compus de expunere la zgomot ca şi nivelurile de zgomot globale
ponderate ale zgomotelor reale măsurate în cursul săptămânii de lucru.
• clasa de risc - reprezintă gradul de risc de accidentare în muncă şi de
îmbolnăvire profesională dispozitiv de protecţie - dispozitiv care reduce
sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protector
• echipament individual de protecţie - totalitatea mijloacelor individuale de
protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndeplinirii sarcinii de
muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolelor la care
este expus

GENERALITĂŢI–PREVEDERI NORMATIVE–EFECTE
MEDICALE

1. INTRODUCERE

ZGOMOTUL este un ansamblu de sunete care pun în mişcare de vibraţie

aerul sau chiar şi forme solide.
Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu frecvenţa
peste 16.000 Hz.) şi nici infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz., ci doar sunetele
din domeniul audibil (16 – 16.000 Hz.).
Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare,
încărcate de informaţii utile comunicării dintre indivizi.
În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este imposibilă din

1
cauza zgomotului ambiant.
Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei
compartimente:
- urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la membrana
timpanică;
- urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul prin
trompa lui Eustachio;
- urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite în
impulsuri nervoase.
Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc –Anexa 1
din Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
la locurile de muncă – elaborate de către I.N.C.D.P.M. Bucureşti, zgomotul este
un factor de risc fizic specific mediului de muncă, ca şi element al oricărui
sistem de muncă.
Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o oboseală
auditivă sau un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate.
Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor.
Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile cardio-
vasculare şi digestive, generează insomnii, măresc oboseala generală şi
îndeosebi oboseala nervoasă, accentuează deficienţele de comportament
(agresivitatea, anxietatea).
Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă, a
accidentelor de circulaţie şi a celor de traseu.
Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la
zgomot este de 87 dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M. Ediţia 2002.
Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială
crescută şi deosebită, această limită se reduce la 75 dB şi respectiv 60÷50 dB.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de 80 dB ca
intensitate sau dacă presiunea acustică instantanee neponderată este mai mare
de 112 Pa, angajatorul trebuie să asigure următoarele măsuri:
1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire, asupra:
- riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot;
- măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme;
- purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.
2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la
determinările şi măsurătorile de zgomot efectuate.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau
valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de
200 Pa purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului
devine obligatorie.

2
 Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea dopurilor
pentru protejarea urechii, de tipul celor spumoase sau flexibile, reduc nivelul de
zgomot cu cel puţin 20%.
Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe mai mulţi
ani, la zgomote cu nivel sonor mai ridicat de 90 dB.
Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a 60 dB.
Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu
încărcare senzorială şi mentală, nivelul sonor recomandat este de 55 dB
3. Alcoolul şi unele droguri pot agrava pericolele generate de zgomot.
În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi tolerată
decât prin consumul de alcool, droguri. S-a demonstrat că alcoolul, marijuana,
tranchilizantele şi alte droguri slăbesc abilitatea muşchiului stapedius, de a se
contracta.
Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se
contractă şi reduce transmisia sunetelor spre urechea internă.
Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este
compromis prin consumul de droguri sau alcool, urechea devine mai
vulnerabilă la leziunile provocate de zgomot.
Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei sanguine sau
a activităţii nervoase la acest organ – urechea – sunt:
- fumatul;
- colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale;
- hipertensiunea arterială.
Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism
ridicat.
Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează auzul.
Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui,
ateroscleroza, cu încetinirea microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau pasiv, ori
hipertensiunea arterială.

2. COMBATEREA ZGOMOTULUI

Pentru a putea stabili o strategie coerentă, realistă şi cu efecte concrete

asupra ambianţei mediului fizic, de la orice loc de muncă, este necesar să se
cunoască nivelul şi caracteristicile fizice ale acestui factor de risc – zgomotul.
Instrumentul cel mai des folosit pentru măsurarea nivelului de presiune
acustică, instrument portabil, este sonometrul.

3
 Acest aparat are un răspuns faţă de sunet ca şi răspunsul urechii umane,
dar poate efectua şi măsurări obiective şi reproductibile ale nivelului de
presiune acustică.
Din schema bloc a unui sonometru reiese că sunetul de măsurat
este convertit într-un sunet electric identic prin intermediul unui microfon.
Semnalul sonor fiind de nivel scăzut, trebuie amplificat înainte de a se
putea citi pe ceasul instrumentului.
După prima amplificare, semnalul trebuie trecut prin reţeaua de pondere
sau printr-un filtru de o octavă ( sau de o treime de octavă), care poate fi
conectat din exteriorul aparatului.
Octava este diferenţa care separă două frecvenţe ale sunetului, dintre care
una este dublul celeilalte.
Un filtru de o octavă este astfel dimensionat încât frecvenţele sale limită
f1 şi f2 sunt într-un raport de 1 la 2, iar frecvenţa centrală fc se determină cu
relaţia:
fc = f1 x f2
unde

La filtrele de treime de octavă, raportul frecvenţelor limită este:

Urmează a doua etapă de amplificare suplimentară, după care semnalul

este indicat pe instrumentul de citire.
Valoarea citită pe instrument este nivelul de presiune acustică în decibeli.
Semnalul este disponibil, de asemenea, la o fişă de ieşire, pentru
alimentarea unui înregistrator de nivel.
Un detector de vârf poate fi inclus pentru determinarea valorii de vârf a
semnalelor de impulsuri.
Un circuit de reţinere poate menţine acul instrumentului la valoarea
maximă apărută, în condiţiile de măsurare a valorilor de vârf.
Acest aparat – sonometrul – fiind un instrument de precizie, este
necesară etalonarea lui pentru a putea obţine rezultate reproductibile şi constant
precise.
Pentru etalonarea lui la faţa locului, trebuie plasat un etalon acustic direct pe

4
microfonul de măsură.
Acest etalon este în principiu un difuzor miniatural care ne oferă un nivel
de presiune acustică bine definit.
O măsurare fără reţeaua de ponderare şi fără setul de filtre, va indica o
valoare globală a nivelului de presiune acustică în decibeli.
Utilizarea reţelei de ponderare permite măsurarea nivelului de zgomot
global ponderat, în decibeli şi evaluarea nivelului echivalent continuu – Lech.
Nivelul de zgomot echivalent este o formă standardizată a unui nivel de
zgomot mediu pe termen lung.
Acest concept este extrem de util în situaţiile concrete de zgomot tipic
industrial, care fluctuează mult şi conţine perioade diferite de zgomot intens sau
mai puţin intens.
Pentru măsurarea potenţialului de nocivitate a zgomotului, luând în
considerare pe lângă nivelul presiunii acustice şi durata de expunere la acest
factor de risc, se foloseşte dozimetrul.
Cele mai răspândite tipuri de dozimetre sunt cele portabile (de buzunar),
montate pe subiecţi, într-un buzunar pe perioada zilei de lucru, microfonul fiind
montat în apropierea urechii.
Valorile citite pe afişajul aparatului sunt transformate în decibeli, pentru
nivelul echivalent continuu pe baza unor nomograme Lech.
Pentru calculul nivelului de zgomot echivalent continuu se cunosc două
metode:
- metoda europeana, care cere o înjumatatire a timpului de expunere la
fiecare crestere cu 3 dB a nivelului de zgomot;
- metoda americana care cere o înjumatatire a timpului de expunere, la
o crestere a nivelului de zgomot cu 5 dB.

2.1. SOLUTII DE COMBATERE A ZGOMOTULUI

Combaterea zgomotului este o problema de sistem de munca; sistemul, în
acest caz, reprezinta ansamblul format din sursele de zgomot, mediul de
propagare (caile) a energiei acustice şi receptorii.
Metodele de combatere a zgomotului trebuie încorporate elementelor
acestui sistem.
Astfel se disting:
- metode de combatere a zgomotului la sursa;
- metode de combatere a zgomotului pe caile de propagare; şi
- metode de combatere a zgomotului la receptor.

5
 Înainte de a alege o tehnica de combatere a zgomotului este necesara o
definire exacta a obiectivelor de urmarit.
1. Principalul scop îl constituie, în majoritatea cazurilor, asigurarea
protectiei sub raportul efectelor locale, sau altfel spus, diminuarea pericolului
de aparitie a surditatii profesionale.
2. Un alt obiectiv îl poate constituit asigurarea protectiei sub aspectul
efectelor generale, adica pentru evitarea instalarii efectului de jena şi de
interferare a atentiei, în contextul în care asigurarea inteligibilitatii
comunicatiilor, este foarte importanta pentru siguranta şi securitatea angajatilor
în procesul muncii.
3. Nu în ultimul rând, un obiectiv însemnat îl constituie diminuarea
efectelor extraauditive sale zgomotului ( situatii de stres, sistemul
cardiovascular, sistemul nervos prin oboseala, insomnie, deficiente de
comportament).
Principalele solutii de combatere a zgomotului la sursa şi pe caile de
propagare, constau în montarea sursei de zgomot (utilaj, echipament) pe
elemente vibroizolante.
Aceasta masura asigura o atenuare a nivelului de zgomot, în principal pe
componenta de joasa frecventa a oscilatiei acustice, între
75 – 1200 Hz.
În cazul în care este necesar sa se micsoreze nivelul de zgomot într-un
anumit punct, între acesta şi sursa de zgomot se interpune un ecran
fonoabsorbant şi fonoizolant.
Prin amplasarea unui asemenea ecran se obtine o atenuare a nivelului de
zgomot aproape pe întreaga gama de frecvente, atenuarile mai mari fiind
înregistrate la frecventele de peste 2400 Hz. La amplasarea ecranului trebuie
avut în vedere ca acesta sa nu deranjeze procesul tehnologic şi sa permita
supravegherea functionarii masinii şi accesul la elementele de comanda.
Pentru a realiza o atenuare mai mare a nivelului de zgomot, în cazul în
care conditiile concrete permit, utilajul respectiv trebuie prevazut cu o carcasa
fonoizolanta.
Prin aceasta masura se obtin atenuari pe întreaga gama de frecvente.
În cazul în care sunt necesare conditii deosebite de izolare fonica, utilajul
se poate monta într-o carcasa dubla, atât utilajul cât şi carcasa interioara fiind
montate pe elementele vitroizolante.
Prin aceste masuri nivelul de zgomot la componentele de frecventa de
peste 600 Hz scade sub 40 dB, iar atenuarea minima realizata este de 22 dB la
frecvente de 150 Hz.
Dar, carcasarea trebuie efectuata astfel încât sa asigure racirea
componentelor echipamentului, în conditii optime.

6
 Prezenta unor fante în peretele carcasei diminueaza capacitatea de
atenuare a zgomotului.
Pentru a se evita acest fenomen, este necesar ca orificiile prin care se face
accesul aerului de racire sa fie prevazute cu atenuatoare de zgomot.
Utilizarea atenuatoarelor de zgomot se încadreaza în metodele de
combatere a zgomotului la sursa.
Ele constituie o solutie eficienta şi frecvent folosita pentru diminuarea
efectelor surselor de zgomot de natura aerodinamica.
Dupa principiul care sta la baza functionarii lor, atenuatoarele pot fi
active şi reactive.
Atenuatoarele active sunt construite de regula sub forma unui canal
captusit cu material fonoabsorbant.
Daca pe un astfel de atenuator sunt dispuse o serie de panouri
fonoabsorbante se realizeaza atenuatoare active celulare, lamelare şi
circulare sau şicane fonoabsorbante.
Atenuatoarele active simple sunt eficace numai pentru zgomotele ale
caror lungimi de unda sunt mai mari decât jumatate din dimensiunea maxima a
canalului.
Pentru a se înlatura acest dezavantaj s-au realizat atenuatoare active
celulare, obtinute prin împartirea canalului într-o serie de celule identice,
fiecare suprafata interioara a celulelor fiind captusita.
Un alt tip de atenuator activ se bazeaza pe pierderea de energie acustica
produsa în urma dilatarii şi comprimarii undelor la intrarea şi iesirea din
atenuator.
Acesta se prezinta sub forma unei camere ale carei dimensiuni sunt mari
în raport cu lungimea de unda.
Peretii camerei sunt captusiti cu material fonoabsorbant.
Daca intrarea şi iesirea canalului din camera de absorbtie nu au aceeasi
axa de simetrie, se obtine o atenuare şi mai mare a
zgomotelor.
Un alt tip de atenuator activ este cel cu şicane, construit astfel încât
sa realizeze schimbari de directie a zgomotelor prin intermediul unor
pereti fonoabsorbanti.
Atenuarea realizata depinde de caracteristicile fonoabsorbante ale
materialului utilizat la captusire, fiind direct proportionala cu perimetrul
atenuatorului, lungimea atenuatorului şi invers proportionala cu
suprafata sectiunii lui.
La acest ultim tip de atenuator (cu şicane) prezenta caturilor de 90o şi a
întoarcerilor de 180o contribuie pozitiv la readucerea nivelului
zgomotului.

7
 Atenuatoarele reactive asigura disiparea energiei acustice prin formarea
unui „DOP DE UNDE” care împiedica trecerea sunetului la unele frecvente, din
cauza influentei masei şi a elasticitatii aerului în celulele atenuatorului.
Un astfel de atenuator este constituit dintr-o serie de cavitati şi tubulaturi
astfel montate, încât prin discontinuitatile pe care le creeaza, sa realizeze
reducerea necesara a nivelului de zgomot.
Cercetari recente au confirmat faptul ca din punct de vedere practic nu
este recomandat sa se utilizeze mai mult de doua camere identice, iar tubul de
racord dintre camere este avantajos sa fie montat în interior.
Din compararea spectrelor atenuarilor masurate la atenuatoarele cu doua
camere, fata de cele cu o camera, a rezultat atenuari maxime de 40 dB la cele cu
2 camere, fata de numai 20 dB la cele cu o singura camera.
Din aceeasi clasa a atenuatoarelor reactive fac parte şi atenuatoarele de
rezonanta.
Acestea sunt niste cavitati cu pereti rigizi şi care comunica cu conducte
printr-un orificiu.
Aceste cavitati (ramificatii laterale) pot fi cu sectiune constanta sau
cu sectiune variabila.
Pentru a largi plaja de frecvente în care se pot obtine valori importante
ale atenuarii, este benefica realizarea unor atenuatoare reactive combinate.
Una din cele mai raspândite metode de diminuare a zgomotului pe caile
de propagare o constituie închiderea completa a unei surse de zgomot într-o
carcasa fonoizolanta.
În cazul unei asemenea carcase, zgomotul se poate propaga în exteriorul
ei, pe urmatoarele cai:
- prin peretii carcasei – zgomot aerian;
- prin neetanseitati sau prin deschideri tehnologice – zgomot aerian;
- prin structura carcasei – zgomot structural;
- prin elementele componente ale masinii – zgomot structural.
Atenuarea nivelului de zgomot aerian în acest caz este cu atât mai mare
cu cât absorbtia acustica a interiorului carcasei este mai mare. Pentru
reducereazgomotului structural transmis în exteriorulcarcasei trebuie ca toate
legaturile dintre elementele masinii şi carcasa, respectiv fata de pardoseala, sa
fie realizate prin elemente vibroizolante.
În aceeasi categorie de masuri prin care se poate combate nivelul de
zgomot pe caile de propagare, se înscrie şi ECRANUL FONOIZOLANT.
Ecranele fonoizolante sunt bariere acustice între sursa de zgomot şi receptor.
Eficienta lor variaza în functie de dimensiunile lor şi de frecventa
acustica a sursei.

8
 Se recomanda ca latimea ecranului sa fie de 1,5 ÷ 2 ori mai mare ca
înaltimea lui.
Pentru combaterea zgomotului la receptor se recomanda pe lânga
mijloacele individuale de protectie şi protejarea acestuia în cabine fonoizolante.
Acest lucru este posibil în cazul unor procese tehnologice ce pot fi
comandate, controlate şi supravegheate de la distanta, reducând la minimum
perioada de expunere la zgomot a lucratorilor (la operatii privind mentenanta
echipamentului).
La realizarea cabinelor fonoizolante trebuie respectate urmatoarele
reguli:
- materialele utilizate trebuie sa asigure capacitatea de izolare la zgomotul
aerian;
- usile şi ferestrele se realizeaza în constructie fonoizolanta;
- sistemele de etansare a usilor, ferestrelor nu trebuie sa diminueze
caracteristica de atenuare a cabinei;
- decupajele din pereti sau plafon, pentru conducte, cabluri, trebuie etansate
adecvat;
- dotarea cabinelor cu sistem de ventilare sau de circulatie a aerului, cu
atenuatoare de zgomot;
- legatura cabinei cu structura cladirii trebuie realizata printr-un sistem
vibroizolant.
Studii ale problematicii legate de protectia împotriva efectelor nocive ale
zgomotului, prin folosirea mijloacelor individuale la receptori, au pus în
evidenta urmatoarele doua tendinte:
- utilizarea selectiva a antifoanelor, în functie de nivelul zgomotului, de natura
muncii prestate şi de durata de expunere, de particularitatile receptorilor.
Astfel, în cazul nivelurilor ridicate de zgomot şi în cazul unor activitati
cu solicitare redusa a atentiei, se recomanda antifoane de tip extern; în cazul
unor depasiri mici ale nivelurilor limita admise se recomanda antifoanele de tip
intern;
- realizarea unor antifoane selective, care sa permita desfasurarea unei
convorbiri normale şi care sa neutralizeze frecventele înalte ale zgomotului,
cele mai daunatoare de altfel.
Dintre antifoanele externe amintim câteva produse:
1. AE.TROMET-75 - atenuare cu ≈ 45 dB la frecventa de 2000 Hz.
ROMANIA - greutate – 200 g.
- asigura inteligibilitatea vorbirii.
- posibilitate de spalare.
2. Antifon CAR 810 - Spasciani Italia-caracteristici similare pct.1.
3. Antifon SAFI–Franta–Comasec, Capri-caracteristici similare pct.1.

9
4. Antifon tip 1200-1701-American Optical-caracteristici similare pct.1.
3. INFLUENTA ZGOMOTULUI ASUPRA ACTIVITATII
PRODUCTIVE

Zgomotul se caracterizeaza prin:

- INTENSITATE;
- COMPOZITIE SPECTRALA;
- DURATA.
Aceste caracteristici constituie factorii principali, care influenteaza
realizarea sarcinilor de munca, în conditiile îndeplinirii unei activitati
productive într-o ambianta zgomotoasa.
Fie ca este vorba de o activitate predominant intelectuala sau motorie,
aparitia unui zgomot intens, neasteptat, chiar de scurta durata, duce la o
perturbare a acesteia şi la o scadere temporara a performantei de lucru.
În cazul în care prezenta zgomotului la locul de munca se prelungeste un
timp mai îndelungat, scaderea performantei se poate constata şi dupa încetarea
actiunii zgomotului, chiar şi în cazul unei obisnuinte” cu ambianta zgomotoasa.
În literatura de specialitate se citeaza numeroase situatii de ameliorare a
indicatorilor cantitativi şi calitativi privitor la productia realizata, dupa
reducerea intensitatii nivelului de zgomot la locul de munca.
Astfel într-un atelier mecanic dupa reducerea zgomotului cu 25 dB
constatat o scadere cu 50% a pieselor rebutate.
Într-un atelier de montaj scaderea intensitatii zgomotului cu 20 dB a
condus la o crestere a productiei cu 30%.
Expunerea la zgomote neasteptate, intermitente, ritmice sau
întâmplatoare este situatia ce mai nociva pentru organismul uman.
În acest caz aparitia neasteptata a zgomotului poate declansa de fiecare
data, reactii de scurta durata din partea organismului, generând dificultati în
realizarea sarcinii de munca.
Expunerea la acest tip de zgomot nu produce obisnuinta.
Influenta negativa, în ambianta de lucru, a unui zgomot continuu, se
constata mai ales atunci când activitatea depusa are un caracter complex,
solicitând memoria imediata şi luarea deciziilor.
Într-o atmosfera zgomotoasa, rezolvarea unor probleme tehnice şi
efectuarea unor calcule, este mult mai dificila decât într-o ambianta silentioasa.

4. STUDIU DE CAZ
În cadrul unei otelarii electrice dotate cu un cuptor electric de 100t şi o
instalatie LF de 100t, nivelul zgomotului în interiorul halei depaseste limita

10
admisa. De asemenea limita admisa este depasita şi în spatiul limitrof zonei
debitoare de zgomot.
Datorita disconfortului creat angajatilor, concetatenilor care îsi
desfasoara activitatea în localuri limitrofe halei, cât şi locatarilor a caror locatie
se afla în apropierea amplasamentului, unitatea a comandat un studiu pentru
eliminarea efectului zgomotului.
Protectia acustica a zonei înconjuratoare se poate realiza printr-un ecran
având rol fonoizolator şi fonoabsorbant, care va avea ca efect refacerea
elementelor de constructie în care se afla cuptorul şi prevederea unor tratamente
fonoabsorbante pe partea interioara a acestora.

INTERDEPENDENTA DINTRE ZGOMOT ŞI VIBRATII

I. Introducere

Dezvoltarea impetuoasa a industriei înregistrata în ultimele decenii, a

condus la cresterea numarului şi a puterii surselor de zgomot şi vibratii, având
ca urmare poluarea cu zgomote şi vibratii a numeroase locuri de munca şi chiar
a unor zone foarte întinse.
Cercetarile ştiinţifice efectuate au pus în evidenta faptul ca zgomotul şi
vibratiile, care depasesc anumite intensitati, afecteaza nefavorabil
caracteristicile functionale şi de siguranta ale instalatiilor şi gregatelor
amplasate în zone poluate, cu efecte negative asupra sigurantei în exploatare şi
asupra calitatii produselor.
Pe de alta parte, cercetarile clinice au pus în evidenta pe baze statistice
faptul ca zgomotul şi vibratiile, care depasesc anumite limite, prezinta efecte
nocive cu grave consecinte pe plan medico-sanitar prin afectarea sanatatii şi
capacitatii de munca a angajatilor.
Pe plan social se constata o crestere rapida a numarului de persoane
expuse actiunii nocive a zgomotului şi vibratiilor.
Ambele aspecte, medico-sanitare şi cele sociale, genereaza în ultima
instanta pierderi economice, care rezulta din scaderea capacitatii de munca
fizica şi intelectuala a angajatilor, scoaterea din circuitul productiv, temporar
sau definitiv, a unui numar mare de angajati, ca urmare a îmbolnavirilor şi
accidentelor profesionale, concedii medicale, pensionari premature ş. a.
Metodele moderne de combatere a zgomotului şi vibratiilor
urmaresc atingerea a trei scopuri distincte:

11
 1. un scop de natura tehnica, ce consta în realizarea de instalatii şi
agregate care sa elimine generarea de zgomot şi vibratii peste limitele admise,
în vederea evitarii înrautatirii caracteristicilor functionale, a scaderii calitatii
produselor şi a degradarii premature a elementelor componente ale acestora;
2. un scop de natura medico-sanitara, care consta în protejarea
angajatului împotriva efectelor complexe provocate de aceste noxe, efecte care
afecteaza confortul fizic şi psihic, starea de sanatate şi capacitate de munca;
3. un scop de natura sociala, care consta în înlaturarea aspectului de noxa
sociala, pe care îl prezinta poluarea cu zgomote şi vibratii.
În continutul acestei lucrari ne referim la cei doi factori de risc şi
confortul acustic, la actiunea daunatoare a acestor forte şi în fine actiunea
daunatoare a ultrasunetelor în cazul expunerii la astfel de solicitari.

II. Interferenta dintre zgomot, vibratii şi ultrasunete

Este cunoscut faptul ca atunci când un corp se afla în miscare

oscilatorie datorita unei forte exterioare, se produc vibratii care în anumite
situatii sunt percepute de om sub forma de trepidatii, precum şi sub forma de
sunete.
Pentru a putea vibra, corpul primeste din exterior o anumita energie.
O cantitate mai mare sau mai mica din aceasta energie primita de corpul care
vibreaza este transferata mediului înconjurator, adica corpul radiaza, iar undele
acustice generate, în deplasarea lor prin mediu, transporta la distanta aceasta
energie. Daca în urma acestei radiatii se produce un sunet, radiatorul acustic
devine o sursa sonora.
Ca exemplu de surse sonore pot fi mentionate: vocea omeneasca,
instrumente muzicale, motoarele, difuzoarele etc., şi în general orice corp prin
vibratie genereaza sunete.
Prin analogie cu nivelul acustic al zgomotului marimile corespunzatoare
vibratiilor sunt date în tabelul urmator:

12
 Zgomotele luând nastere ca urmare a vibratiei unui corp, rezulta ca pot fi
grupate în mai multe categorii în raport cu natura fortelor care produc aceste
vibratii.
Astfel, în cazul zgomotului produs prin ciocnire, acesta este generat de
actiunea unei forte datorita ciocnirii, în urma careia un corp poate vibra ca un
tot, ansamblul punctelor deplasându-se în fata – când rigiditatea corpului este
apreciabila - intensitatea sunetului vitezei particulei corpului, sau în corp pot lua
nastere unde de încovoiere - când rigiditatea corpului este relativ scazuta, ca în
cazul placilor şi barelor ale caror dimensiuni sunt mari în raport cu lungimea de
unda asunetului generat - şi intensitatea sunetului depinde de natura
materialelor din care sunt confectionate corpurile care se ciocnesc de masa
corpului care vibreaza şi de dimensiunile acestuia.
În aceasta categorie intra zgomotele produse de ciocanele de forja şi
ciocanele pneumatice, masinile de stantat, razboaiele de ţesut, polizoare,
planseele supuse actiunii de impact etc.
Frecventele sunetului emis în urma unei actiuni de şoc depind de
frecventele proprii de vibratii ale corpurilor lovite, fiind independente de
frecventa de repetare a şocurilor.
Când zgomotul este produs de vibratiile unui corp ca urmare a actiunii
fortelor de frecare care iau nastere atât la miscarea de translatie, cât şi la
miscarea de rotatie a doua corpuri, intensitatea sunetului produs depinde de
coeficientul de frecare şi de reactiunile normale dintre corpurile în contact. Prin
urmare, cu cât suprafetele corpurilor sunt mai rugoase, având asperitati mai
pronuntate cu atât intensitatea zgomotului produs este mai mare.
Corpul pus în vibratie în urma frecarii, vibreaza pe frecventele sale
proprii care vor determina spectrul zgomotului generat, acesta depinzând şi de
amortizarea interna a vibratiilor corpurilor în trecere.
Rularea rotilor pe şine, prelucrarea pieselor la raboteze, rotirea axelor în
lagare genereaza zgomot prin frecare.
Zgomotul aerodinamic, denumit şi zgomot de sirena este generat de
scurgerea unui fluid între suprafete rigide, fixe (de exemplu, refularea aerului
printr-o gura de ventilator), precum şi scurgerea fluidelor datorita miscarii
relative a suprafetelor (de exemplu, rotirea unei elice, a rotorului unei masini)
care atrage dupa sine variatii de presiune, forma spectrului zgomotului depinde
de o serie de factori printre care dimensiunile şi forma conductei de scurgere a
fluidului, viteza curentului, de debit, vâscozitate etc. În cazul zgomotului de jet,

13
analizele spectrale au pus în evidenta şi existenta unui spectru infrasonor şi
ultrasonor.
În cazul zgomotului magnetic, care este specific masinilor electrice,
acesta se datoreaza fortelor periodice care se exercita în interspatiul dintre stator
şi rotor. Componentele tangentiale ale fortelor magnetice dau nastere
momentului (cuplului) total care produce lucrul util al motorului, iar
componentele radiale nu contribuie la efectuarea unui lucru mecanic util, ci
actionând asupra elementelor masinii electrice, le pun în vibratie, generând
zgomot. Deci, de marimea componentelor radiale ale fortelor magnetice
depinde şi intensitatea zgomotului generat.
Astfel, zgomotul se datoreaza formarii de turbioane în focar, desprinderii
turbioanelor de pe marginea arzatorului şi vibratiilor aerului în focar.
În spectrul unui asemenea zgomot predomina componentele de joasa
frecventa 60 - 260 Hz, aceasta datorându-se şi aparitiei fenomenului de
rezonanta între vibratiile proprii ale focarului şi vibratiile generate de arzator.
În toate cazurile, în conditii egale de frecventa şi intensitate, actiunea
daunatoare a zgomotului asupra organismului omenesc este şi mai accentuata
atunci când zgomotul este însotit de vibratii mecanice, deosebindu-se mai multe
situatii:

* o prima situatie este aceea în care omul se afla în încaperi în care sunt
în functiune diferite masini şi instalatii, în care actioneaza simultan zgomote şi
vibratii de diferite frecvente şi spectre, având ntensitati ridicate (masini de
prelucrare a metalelor sau a lemnului, masini textile, motoare de avioane etc.).
Astfel, aparatul vestibular este sensibil la acceleratiile corpului şi la modificarile
de pozitii în câmpul gravitational, raspunzând la frecventele foarte joase;
* o alta situatie este aceea în care întregul organism este supus vibratiilor
produse de catre masini şi aparate care se misca împreuna cu omul
(autovehicule, tractoare, poduri rulante etc.);
* mai exista situatii în care numai anumite parti ale corpului omenesc
sunt supuse la actiunea directa a vibratiilor produse de diferite masini, instalatii
sau unelte (unelte pneumatice, ciocane, masini de gaurit etc.).
În aceste ultime situatii corpul este supus la vibratii prin contact direct cu
corpurile solide în vibratie. Frecventele acestor vibratii se afla în limita
inferioara a frecventelor audibile sau în domeniul infrasunetelor.
Consecintele asupra sanatatii şi capacitatii de munca a persoanelor care
lucreaza în industrie, în raport cu alte sectoare sunt mai periculoase şi mai
grave, deoarece atât zgomotele cât şi vibratiile sunt mai puternice şi de durata
mai mare, cât şi datorita interactiunii acestor doua noxe, mai ales în situatia în

14
care zgomotul poate fi amplificat prin montarea agregatelor masinilor-unelte,
utilajelor industriale care vibreaza, fara luarea masurilor necesare de atenuare a
transmiterii vibratiilor la elementele de constructie ale cladirilor industriale
respective.
De aceea, în problemele de productie împotriva zgomotului trebuie sa fie
solutionat atât zgomotul aerian cât şi cel structural.
Zgomotul aerian se produce atunci când surse sonore, ca, de exemplu, o
masina unealta, dau nastere la vibratii care se propaga sub forma de unde în
aerul înconjurator. Transmiterea zgomotului aerian între doua încaperi separate
între ele printr-un perete etans are loc atunci când undele pun în vibratii - cu
amplitudini suficient de mari - elementul de separatie, iar vibratiile acestuia
sunt transferate aerului din încaperea vecina.
Alte cai de acces ale zgomotului aerian, în încaperi sunt deschiderile de
usi şi ferestre, deschiderile din pereti şi plansee, canalele de ventilatie şi golurile
din jurul conductelor instalatiilor sanitare şi electrice.

Zgomotul structural ia nastere, atunci când sursa de vibratii excita ea

însasi elementele constructiei; acesta este cazul şocului sau impactului în
plansee şi pardoseli. Datorita undelor transversale care iau nastere, planseele şi
pardoselile devin radiatori acustici care produc zgomot aerian în aerul
dimprejur atunci când frecventa de vibratie este mai mare decât 20 Hz. Daca
frecventa vibratiilor este sub aceasta limita se produc trepidatii.
Zgomotul structural poate fi generat şi de masinile şi instalatiile din
cladiri, de trântitul usilor. Zgomotul structural poate fi redus daca se întrerupe
continuitatea traseului de propagare.
Zgomotul de impact este o forma de zgomot structural provocat de forte
care actioneaza pe planseele şi pardoselile din cladiri provocând vibratii care se
propaga prin medii solide. Întâlnind în calea lor suprafete capabile sa radieze
energie acustica, aceste vibratii sunt transformate în zgomot aerian audibil.
Energia instantanee de vibratie este în cazul impactului mult mai mare decât cea
generata de sursele obisnuite de zgomot aerian.
Din punct de vedere al actiunii daunatoare asupra organismului uman, o
importanta deosebita, exceptând zgomotul şi vibratiile o au şi ultrasunetele.
Oscilatiile acustice care iau nastere în timpul functionarii masinilor şi
agregatelor pot constitui factori nocivi pentru organismul uman. Perceperea lor
de catre organismul uman, prin organul auditiv, oscilatiile acustice se clasifica
în:
- infrasunete, cu frecventa sub 16 Hz;
- sunete, cu frecventa cuprinsa intre 16 şi 16.000 Hz;
- ultrasunete, cu frecventa peste 16.000 Hz.

15
 În mediul industrial, infrasunetele, sunetele şi ultrasunetele se suprapun
atât în ceea ce priveste componenta spectrului oscilatiilor generate de masini şi
utilaje, cât şi în privinta actiunii lor asupra organismului lucratorului.
Infrasunetele apartin partii inaudibile a spectrului sonor având frecventele
inferioare valorii de 20 Hz.
Infrasunetele sunt prezente în numeroase locuri de munca.
Acestea apar în cazul functionarii motoarelor cu ardere interna cu
aprindere prin scânteie, la frecventele de la 10 la 20 Hz şi nivelurile de
intensitate de 98 dB, a motoarelor Diesel, la frecventele de la 5 la 20 Hz şi
nivelurile de intensitate de 102 - 103 dB, a motoarelor cu reactie, la frecventele
de la 1 la 20 Hz şi nivelul de intensitate de 143 dB.
Oscilatiile acustice întâlnite în mediul industrial au, de obicei, frecvente
foarte variate, gama frecventelor acustice interferând cu cea a ultrasunetelor.
Totusi, la fiecare loc de munca predomina o anumita gama, imprimând anumite
caracteristici mediului fizic ambiant.
Ultrasunetele se deosebesc de sunete prin faptul ca, având o frecventa
ridicata (peste 16.000 Hz), nu provoaca senzatii auditive. În industrie,
ultrasunetele apar fie în compozitia spectrului unor zgomote puternice, fie sunt
generate de instalatii special destinate acestui scop.
Actiunea biologica a ultrasunetelor variaza în functie de caracteristicile
acestora - frecventa, intensitate, durata de timp - şi de natura elementelor
celulare sau a ţesuturilor expuse. Cele mai periculoase sunt ultrasunetele de
intensitate mare şi frecventa joasa care se amortizeaza putin în aer şi se
raspândesc în toata încaperea de lucru. Ultrasunetele de intensitate mica şi
frecventa ridicata sunt amortizate în mare masura în aer şi, în mod practic nu au
o actiune nociva asupra organismului uman.
Ţesuturile cele mai vulnerabile sunt cele neomogene, precum şi
elementele constitutive ale celulelor. Actiunea biologica a ultrasunetelor se
concretizeaza în efecte mecanice, termice şi chimice.
Efectul mecanic se manifesta prin deplasari violente şi dezordonate ale
moleculelor la nivelul protoplasmei celulare, care au drept consecinta
„dilatarea” celulelor, degenerarea nucleelor celulare şi alterarea cromozomilor.
Efectul termic al ultrasunetelor se manifesta printr-o crestere generala a
temperaturii organismului. El este caracteristic pentru ultrasunete şi este cu atât
mai mare cu cât ultrasunetele au o frecventa mai ridicata şi cu cât organele
expuse au o structura mai compacta.
Efectul chimic al ultrasunetelor se caracterizeaza prin declansarea unor
reactii de oxidare şi degradarea macromoleculelor care conduc la denaturarea
proteinelor.

16
 Actiunea ultrasunetelor poate sa fie generala, interesând întregul
organism, sau locala, afectând numai anumite organe sau sisteme. În literatura
de specialitate se descrie actiunea ultrasunetelor asupra organului auditiv,
sistemului nervos, endocrin, muscular, sângelui, epidermei etc. La nivelul
plasmei sanguine, expunerea la ultrasunete provoaca scaderea numarului de
leucocite.
În fine ultrasunetele de intensitate şi frecventa foarte mare au o actiune
generala asupra organismelor vii, putând conduce la moarte. Frecventa critica
este socotita a fi cea de 22 - 25,5 kHz la intensitati de 160 - 165 dB.

Metode şi echipamente de măsurare a zgomotelor şi

vibraţiilor

Masurarea şi analiza de vibratii şi zgomot presupun o atentie cu totul

deosebita. Acestea se pot face:
-pentru caracteristicile undei elastice la propagarea ei în mediul solid (vibratii),
lichid (hidroacustica), gazos (acustica);
-pentru determinari fiziologice şi medicale;
-pentru caracteristicile aparaturii folosite în scopurile de mai sus, ale aparaturii
de comunicatii, de înregistrare şi de redare a sunetului.
La masurarea zgomotului, se folosesc mai multe instrumente diferite.
Instrumentul principal folosit la masurarea zgomotului este un manometru de
sunet. Anterior, se folosea un simplu manometru de sunet cu indicator. Astazi
se folosesc instrumente digitale avansate capabile sa indice valoarea medie şi
nivelul de zgomot masurat în multe feluri. În esenta, blocurile de masura sunt
indicate în (fig de mai jos)

17
 Aceste asa-numite manometre de sunet integrate sunt capabile sa
masoare nivelul de zgomot masurat, echivalent, constant. La masurarea
zgomotului este important sa se calibreze instrumentul de masurare. Acest lucru
se face de obicei cu ajutorul unui calibrator acustic.
Calibratorul acustic este un aparat fixat microfonului instrumentului care
are ca marime de iesire un anumit nivel de presiune a sunetului.
Manometrul de sunet este astfel etalonat încât sa indice nivelul corect de
presiune a sunetului.
Zgomotul este de obicei masurat prin pozitionarea instrumentului de
masurare direct la punctul de testare, apoi prin masurarea propriu-zisa.
Inregistrarile testarii pot fi trecute pe hârtie, dar cel mai adesea la instrumentul
de masurare este atasat un printer sau un înregistrator de nivel. Când se ataseaza
un printer, valorile masurate pot fi printate, de asemenea, pe o banda de hârtie.
Când se ataseaza un înregistrator de nivel se poate printa un grafic, care arata
variatia în timp a zgomotului. în cazul unor analize avansate ale zgomotului,
zgomotul este de obicei înregistrat pe banda, apoi analizat într-un laborator.
Astazi exista sisteme de masurare bazate pe computer. în principiu, astfel de
sisteme de masurare constau dintr-un microfon atasat la un computer. Aceasta
înseamna ca întreaga prelucrare de date se efectueaza cu ajutorul computerului.
Zgomotul poate, de exemplu, sa fie înregistrat pe banda in-situ şi apoi analizat
cu ajutorul computerului în laborator.

Probleme legate de masurarea zgomotului

Legat de masurarea zgomotului, pot aparea probleme şi trebuie luate în

considerare anumite puncte importante:
- este esential ca toate conditiile de functionare ale întreprinderii sa fie
respectate simultan cu efectuarea masuratorilor. Sursa de zgomot cea mai
importanta a întreprinderii trebuie de exemplu sa fie în functiune în momentul
masurarii.
- trebuie avut grija ca nivelurile de zgomot masurate sa nu fie afectate de
interferenta externa; masuratorile trebuie efectuate în momentele în care
interferenta externa este nesemnificativa sau nivelul interferentei externe
trebuie determinat şi scazut din nivelul de zgomot masurat.
- masuratorile de zgomot sunt foarte dependente de conditiile meteorologice în
special când se efectueaza masuratori la distanta mare de sursa de zgomot. De
obicei zgomotul este masurat în urmatoarele conditii:
* viteza vântului < 5 m/s
* directia vântului sa fie de la sursa de zgomot spre punctul de masurare
* fara inversiune

18
* fara strat de zapada

Raportul de masurare
Dupa efectuarea masuratorilor de zgomot se elaboreaza un raport de
masurare a acestuia.
Raportul trebuie sa contina urmatoarele puncte:
* scopul masuratorilor,
* înregistrarile de testare,
* gradul la care înregistrarile de testare sunt nedefinite,
* o schema care sa contina indicarea punctelor de masurare,
* o schema care sa arate pozitia surselor de zgomot,
* descrierea conditiilor operationale,
* descrierea metodei de masurare,
* descrierea instrumentelor de masurare folosite,
* descrierea conditiilor de masurare (interferenta externa şi conditii
meteorologice),
* natura zgomotului (tonuri şi impulsuri),
* numele operatorului,
* numele întreprinderii care a comandat masuratoarea,
* numele institutului care face masurarea.

Calcularea zgomotului
Dupa cum s-a mai mentionat anterior, este posibil sa se calculeze nivelul
zgomotului. în anumite cazuri ar fi mai adecvat sa se calculeze decât sa se
masoare nivelul zgomotului.
La calcularea nivelului zgomotului, se evita problemele de interferenta
externa şi de conditii meteorologice. Prin masurarea zgomotului, se obtine doar
o cifra pentru sarcina totala de zgomot.
La calcularea nivelului de zgomot se calculeaza contributiile individuale
ale celor mai semnificative surse de zgomot ale întreprinderii. în consecinta,
este posibil sa se determine sursele cu cel mai mare impact şi sursele ce trebuie
supuse controlului de zgomot, daca trebuie redusa sarcina totala de zgomot.
Acesta este probabil cel mai important avantaj al calcularii nivelului de zgomot.
La calcularea nivelului de zgomot se selecteaza întâi sursele cele mai
importante, apoi se determina nivelul de putere a sunetului al acestor surse .
Aceasta se poate efectua într-unui din modurile urmatoare:
* prin masurarea zgomotului lânga sursa. Se efectueaza o asa-numita
masuratoare de nivel a puterii sunetului sursei. în principiu, se masoara nivelele

19
de zgomot la mai multe puncte situate într-un careu de masurare care înconjoara
sursa de zgomot.
* în anumite cazuri, se pot obtine informatii asupra nivelului puterii sunetului
sursei, de la producatorii din interior.
* informatii asupra nivelului puterii sunetului sursei pot fi de asemenea obtinute
din manualele de referinta etc.
* se pot aplica valori sau niveluri ale puterii sunetului sursei obtinute la
amplasamente similare.
Pe baza determinarii nivelului de putere a sunetului sursei, se poate
calcula contributia surselor la punctele selectate de calcul. în principiu,
calculele sunt facute prin includerea unor factori de corectie. Factorii de
corectie sunt efectul calculat al actiunii zgomotului în timpul transmisiei de la
sursa la punctul de calculare.
* se calculeaza atenuarea datorata distantei, pe baza distantei dintre sursa şi
punctul de calculare.
* se calculeaza absorbtia în aer, pe baza lungimii caii de transmisie. De obicei
se aplica valori de atenuare corespunzatoare la 15°C şi 70 % umiditate relativa a
aerului.
* se ţine cont de reflexie în cazul în care sursa zgomotului este pozitionata
lânga suprafete; se calculeaza barierele de zgomot pe baza pozitiei lor şi
modelului lor fizic.
* se calculeaza atenuarea datorata vegetatiei pe baza întinderii şi înaltimii
vegetatiei, ca şi a nivelului sursei şi a punctului de receptie.
* se calculeaza atenuarea datorata terenului pe baza conditiilor de teren şi
suprafata ca şi a nivelului sursei şi a punctului de receptie.
Dupa ce s-au calculat contributiile surselor individuale, sarcina totala de
zgomot poate fi calculata prin adunarea acestor contributii.
în practica se aplica un program de computer pentru modelarea calculelor. Este
de dorit o verificare a rezultatelor calculului cu ajutorul masuratorilor de
orientare.

Masuratori de vibratii

Un instrument pentru masurarea vibratiilor consta, în esenta, din

blocurile din (fig. urmatoare)
Accelerometrul fixat la obiectul în vibratie converteste acceleratia
vibratiei într o tensiune electrica proportionala. Preamplificatorul converteste
impedanta ridicata a traductorului întro impedanta mult mai coborâta, astfel
încât putem utiliza cable lungi între preamplificator şi instrumentul indicator.
Retelele de integrare permit masurarea atât a parametrilor viteza şi

20
deplasare, cât şi a acceleratiei. Filtrele trec sus şi jos, reduc posibilitatea de
interferente cu zgomote de frecvente coborâte şi ridicate, eliminând şi rezonanta
accelerometrului. Dupa amplificare şi detectare corespunzatoare, semnalul
poate fi prezentat pe un instrument etalonat în unitati de vibratie.
Instrumentele utilizate în mod curent pot consta din unitati compacte sau
din instrumente separate, cu un accelerometru şi preamplificator conectate ca un
sistem de detectie şi de conversie separat.
Pentru masurarea fortelor dinamice, utilizam acelasi set de aparate,
înlocuind accelerometrul cu un traductor de forta sau cu un cap de impedanta.

Aparatul folosit în prezent pentru masuratori de vibratii se numeste

„masurator universal de vibratii", şi este un aparat portabil universal capabil sa
masoare acceleratia, viteza şi deplasarea. Se mai pot folosi analizoare de vibratii
portabile, înregistratoare de trepidatii etc.

21
Bibliografie
[1] Darabont, A. Pece, Şt., Dascalescu, A., Managementul securitatii şi sanatatii
în munca, Vol. I,II, Ed. AGIR, Bucuresti, 2001
[2] Darabont, A. Costin, A., Metode moderne privind combaterea zgomotului şi
vibratiilor în industria chimica, Bucuresti, 1980.
[3] Meret,N Pece, Şt., Cacovean, N., Protectia omului în procesul muncii, Ed.
Tehnica şi Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
[4] Cyril, M., H., Chorles, E., C., Şocuri şi vibratii, Vol. III, Ed. Tehnica, 1969.
[5] *** Ghid de protectie a muncii, Vol. IV, Bucuresti, OID – ICM, 1984.
[6] *** Normele generale de protectie a muncii, Bucuresti, Ed. 2002.
[7] Darabont A., Pece Şt., Dascalescu A. – Managementul securitatii şi
sanatatii în munca- vol. 1-2-ed. AGIR – Bucuresti – 2001.
[8] Meret N., Pece Şt., Cacovean N. Protectia omului în procesul muncii,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
[9] Darabont A. Iorga I. Ciodaru Michaela – Masurarea zgomotului şi
vibratiilor în tehnica, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1983
[10] Gafitanu M. Merticaru V. Focsa V. Biborosch L. – Vibratii şi
zgomote, Ed. Junimea, Iasi, 1980

22