Aplicații ale

Fenomenelor acustice
de
-Luxi si Chris-
 Ce este acustica ?
Acustica (grecesțe: akuein ακουειν = a
auzi) este știința sunetului. Ca domeniu
științific ea tratează totalitatea aspectelor
legate de sunet, ca producerea, propagarea,
influențarea și analiza sunetului.
 Ce este acustica ?
De asemenea, acustica studiază interacțiunea sunetului cu
materialele, propagarea în spațiu, precum și percepția sunetului și
efectele asupra oamenilor și animalelor.
Acustica este un domeniu de cercetare și aplicație interdisciplinar,
bazat pe diferite discipline, ca fizica, psihologia, fiziologia, tehnica
transmisiei de informații, știința materialelor etc. Sunetul se propagă
diferit în diverse medii, acestea influențând viteza de propagare și
spectrul frecvențelor.
 Ce este sunteul ?
Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiție mai largă, el
nefiind legat de senzația auditivă: orice perturbație (energie
mecanică) propagată printr-un mediu material sub forma unei
unde se numește sunet. În această definiție se includ și vibrații la
frecvențe din afara domeniului de sensibilitate al
urechii: infrasunete (sub 20 Hz) și ultrasunete (peste 20 kHz).
Fenomene acustice
• Ecoul
• Rezonanța sonoră
• Difracția sunetului
• Intereferența undelor sonore
• Absorbția undelor sonore
 Ecoul
Este un fenomen acustic ce constă în repetarea prin
reflexie a sunetului emis de o sursă și perceperea lui ca un
sunet distinct în raport cu sunetul primar.
Pentru ca sunetul reflectat de un obstacol să fie
perceput distinct, ca ecou, el trebuie să se întoarcă la
ureche după ce a încetat perceperea sunetului inițial.
 Când sunetul sau ecoul însuși se reflectă de mai multe ori pe mai multe
suprafețe, ecoul este caracterizat ca o reverberație .
Deoarece un sunet persistă în ureche cel puțin o zecime de secundă,
sunetul reflectat va fi perceput ca ecou doar dacă va ajunge la ureche după cel
puțin 1/10 secunde de la perceperea sunetului emis. Pentru ca un sunet
foarte scurt să fie perceput ca ecou, distanța până la un obstacol trebuie să fie
de cel puțin 17 m, deoarece viteza sunetului în aer este de cca. 340 m/s. Prin
urmare, sunetul va parcurge distanța de 2x17=34 m în 1/10 secunde. De
aceea, fenomenul ecoului auditiv este observat cel mai bine în munți sau într-
o sală goală de mari dimensiuni. În Munții Apuseni, o stâncă izolată pe
culmea unui munte, unde se formează un ecou, poartă denumirea de „piatră
grăitoare”
• Ecourile undelor ultrasonore sunt adesea utilizate la localizarea corpurilor și la
determinarea poziției lor exacte, măsurând durata de reîntoarcere la sursă a ecoului,
metodă denumită ecolocație. În mediu acvatic procedeul se numește hidrolocație și
măsurarea se face cu un aparat denumit sonar.
• Pentru a împiedica descoperirea submarinelor în imersiune acestea sunt acoperite cu
plăci anecoide, destinate să absoarbă undele sonarului, în acest fel reducând și
deformând semnalul reflectat.
• O serie de contramăsuri pentru evitarea detectării avioanelor, rachetelor și navelor
militare se realizează aplicând tehnologia stealth pentru a obține invizibilitatea radar,
prin utilizarea de materiale care absorb undele radar (vopsele pe bază de ferite), de
materiale care nu reflectă undele radar (plastice, compozite) și prin forme care reflectă
undele radar concentrat în anumite direcții, împiedicând formarea ecoului.
• O metodă de obținere a imaginilor medicale, prin utilizarea ecoului în imagistica
medicală, se numește ecografie.
 Rezonanța sonoră
Rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu o amplitudine mai mare la
unele frecvențe decât la altele. Frecvențele la care amplitudinea este maximă se
numesc frecvențe rezonante sau frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe chiar
și forțe mici pot produce oscilații cu o amplitudine mare, deoarece sistemul
acumulează energie cinetică, numită aici energie oscilantă.
Rezonanța are loc atunci când un sistem poate stoca și transfera ușor energie
între două sau mai multe stări(de exemplu energie cinetică și potențială în cazul
unui pendul). Totuși există pierderi de energie la fiecare ciclu, numite amortizare.
 Rezonanța acustică este o ramură a rezonanței mecanice care
analizează oscilațiile mecanice produse la frecvențe auzite de urechea umană,
altfel zis de sunete. Pentru oameni, auzul este limitat între frecvențe de 20 Hz
și 20kHz. Rezonanța acustică este foarte importantă pentru manufacturierii
de instrumente muzicale, deoarece majoritatea instrumentelor muzicale
folosesc rezonatori, cum ar fi coarda unei vioare sau chitări, lungimea tubului
unui flaut sau fluier și forma și tenisunea aplicată pe membrana unei tobe. La
fel ca și rezonanța mecanică, rezonanța acustică poate distruge obiecte
supuse rezonanței.
• rezonanța acustică a corzilor vocale și instrumentelor muzicale
• spargerea unui glas de cristal din cauza unui ton sonor de frecvență
corectă(frecvența sa rezonantă)
 Difracția sunetului
În fizică, difracția se referă la diverse fenomene asociate cu ocolirea de
către unde a obstacolelor apărute în calea lor.
Difracția are loc în cazul oricărui tip de undă, inclusiv undele acustice,
undele de la suprafața apei, și undele electromagnetice cum ar fi lumina
vizibilă, razele x și undele radio.
În timp ce difracția are loc întotdeauna când undele întâlnesc obstacole în
calea lor de propagare, efectele sale sunt în general cel mai pronunțate în cazul
undelor a căror lungime de undă este de ordinul dimensiunii obstacolului.
Intereferența undelor sonore
Interferența reprezintă fenomenul de suprapunere a
două sau mai multe unde care se întâlnesc într-un
punct din spațiu. Pentru a obține un fenomen de
interferență staționar, undele trebuie să aibă aceeași
frecvență și să fie coerente, adică să aibă o diferență
de fază constantă.
 Absorbția undelor sonore
Atunci când un sunet ajunge pe un material acustic,
energia este absorbită şi reflectată, în funcţie de
performanţa de absorbţie a sunetului de către material.