Sunteți pe pagina 1din 26

1.

Integrale improprii
Prof. dr. Liana Lupsa
5 decembrie 2011
Integrala Riemann pe interval necompact (numita si integrala Riemann improprie)
apare ca o extindere a integralei Riemann clasice n cazul n care intervalul compact
[a, b], unde a si b sunt numere reale cu a < b, este nlocuit cu un interval necompact.
Intalnim opt tipuri de intervale necompacte dintre care trei sunt marginite: ]a, b[, [a, b[,
]a, b] si cinci sunt nemarginite: [a, +[, ]a, +[, ] , b[, ] , b], ] , +[.
Aceste opt tipuri pot fi mpartS
ite n trei categorii:
1) [a, b[, cu a IR,Sb IR {+}, a < b;
2) ]a, b], cu a IR S{}, b IR,S
a < b;
3) ]a, b[, cu a IR {}, b IR {+}, a < b.
In cele ce urmeaza vom defini o notiune de integrala pentru aceste trei categorii de
intervale, integrala pe care, pentru a o deosebi de cea clasica, o vom numi integrala
Riemann improprie.
Fie I IR un interval.
O functie f : I IR se numeste local integrabila pe I daca este integrabila pe orice
interval compact [c, d] I.

Notiunea de integral
a Riemann improprie

S
I) Definirea integralei improprii n cazul intervalui [a, b[, a IR, b IR {+},
cu a < b.
Definit
ie. Functia f : [a, b[ IR se numeste integrabila impropriu pe [a, b[ daca
este local integrabila pe [a, b[ si daca exista si este finita limita
Z t
lim
f (x)dx.
(1)
tb

Limita (1), n caz de existenta n IR, se numeste integrala improprie a functiei f pe


[a, b[ si se noteaza cu simbolul
Z b0
f (x)dx,
a

sau, cand nu e pericol de confuzie, cu


Z

f (x)dx.
a

(2)

Se mai spune n acest caz ca integrala (2) este convergenta. In cazul n care limita (1) nu
exista sau exista dar este infinita, convenim sa spunem ca functia f nu este integrabila
impropriu pe [a, b[ , sau ca integrala (2) este divergenta.
Observat
ia 1.1. Fie a si b numere reale, cu a < b. Daca functia f : [a, b[ IR este local
integrabil pe [a, b[, putem construi functia F : [a, b[ IR, data prin
Z t
f (x)dx, pentru fiecare t [a, b[.
F (t) =

(3)

Evident, functia f este integrabil


a impropriu pe [a, b[ daca si numai daca functia F are limit
a

finita n b. In cazul n care f este integrabila impropriu pe [a, b[, avem


Z b
f (x)dx = lim F (t).
(4)
tb

Interpretare geometrica
Rt
Fie functia f : [a, b[ IR integrabila impropriu pe [a, b[. Numarul a f (x)dx este
egal, pentru fiecare t [a, b[, cu aria figurii plane marginite de axa Ox, de graficul
functiei f, de dreapta x = a si de dreapta x R= t. Prin urmare, daca f este integrabila
b
impropriu pe [a, b[, interpretam numarul real a f (x)dx ca fiind egal cu aria figurii plane
marginite de axa Ox, de graficul functiei f, de dreapta x = a si, n cazul b IR, de
dreapta x = b. In cazul b = +, dreapta Ox este asimptota la graficul lui f, si, de
aceea, n acest caz figura plana va fi marginita numai de axa Ox, de graficul functiei f si
de dreapta x = a.
Exemplul 1.1. Fie f : [0, 1] IR,
f (x) =

1
, oricare ar fi x [0, 1[.
1 x2

Cum, pentru orice t [0, 1[, functia f este integrabila pe [0, t] si


Z t

dx = lim (arcsin t arcsin 0) = ,


lim
t%1
t%1 0
2
1 x2
rezult
aR impropriu pe [0, 1[. Mai putem spune ca integrala
R 1 a1 ca functia f este integrabil
1
1

dx este convergent
a si avem 0 1x
dx = 2 . In conformitate cu cele spuse nainte,
2
0
1x2
aria figurii plane m
arginite de axele de coordonate, de dreapta de ecuatie x = 1, si de reprezentarea n plan a graficului functiei f este egala cu 2 .

Exemplul 1.2. Fie numerele reale a si b, cu a < b, si fie f : [a, b[ IR, data prin
f (x) = (b x)p , pentru fiecare x [a, b[,
unde p este un num
ar real. Se pune problema determinarii valorilor lui p pentru care functia
f este integrabil
a impropriu pe [a, b[. Deoarece functia f este continua pe [a, t], oricare ar fi
t [a, b[, ea este integrabil
a Riemann pe [a, t], oricare ar fi t [a, b[, si avem

(bt)p+1 (ba)p+1

Z t
, daca p 6= 1

1+p
(b x)p dx =
.

a
ln b t , daca p = 1
ba

Rezulta ca
t

(b x)p dx =

lim
t%b

(b a)1+p
,
1+p

daca p > 1
.

+, daca p 1

Deci, daca p > 1, atunci f este integrabila impropriu pe [a, b[, si


Z

Prin urmare, integrala

Rb

dx
a (bx)p

dx
(b a)1+p
=
.
(b x)p
1+p

este convergenta pentru p > 1 si divergenta pentru p 1.

Exemplul 1.3. Fie a si p numere reale, cu a > 0, si fie functia f : [a, +[ IR,
f (x) = xp , pentru fiecare x [a, +[.
Sa se determine pentru ce valori ale lui p functia f este impropriu integrabila pe [a, +[. Fie
t [a, +[. Usor se vede c
a f este integrabila pe [a, t] si
Z

xp dx =

t
ln a , daca p = 1

tp+1 ap+1
,
p+1

daca p 6= 1

Ca urmare
Z
lim

t%+

xp dx =

+, daca p 1

p+1

ap+1 , daca p < 1

Rezulta ca functia f este integrabil


a impropriu pe [a, +[ daca si numai daca p < 1. Cu
alte cuvinte integrala este convergent
a daca si numai daca p < 1.
R x
Exemplul 1.4. Integrala 0 e dx este convergenta deoarece
Z

ex dx = ex |t0 = et + e0

si

lim (et + 1) = 1.

Urmatorul exemplu subliniaza rolul pe care l au integralele improprii n studierea


unor fenomene fizice.
Exemplu. Se considera un circuit simplu format din urmatoarele componente ideale: o
sursa de curent cu intensitatea I0 , un sezistor cu rezistenta R, si o bobina cu inductanta L. La
momentul t0 se intrerupe curentul dat de sursa de curent (prin scurtcircuitarea sursei). Curentul
din circuit variaz
a dup
a legea:
R
I = I0 e L (tt0 ) .
Se cere cantitatea de c
aldur
a disipat
a n rezistorul R din momentul t0 si pana la anularea
curentului.
Cantitatea elementar
a de c
aldur
a n intervalul de timp dt este
dQ = I 2 Rdt.

Prin urmare cantitatea total


a de c
aldura Q degajata de acest curent, prin efect Joule, va fi
Z +
Z +
2R
1
Q =
I 2 Rdt = RI02
e L t dt = LI02 .
2
0
0
Remarcam faptul c
a desi dup
a un interval finit de timp curentul devine practic insesizabil, totusi,
pentru determinarea cantit
atii totale de energie a curentului care se transforma n caldur
a,
trebuie sa se integreze pe intervalul infinit.

S
II) Definirea integralei improprii n cazul intervalui ]a, b], a IR {}, b
IR, cu a < b.
Definit
ie. Functia f :]a, b] IR se numeste integrabila Riemann impropriu pe ]a, b]
daca este local integrabila pe ]a, b] si daca exista si este finita limita
Z b
lim
f (x)dx.
(5)
t&a

Limita (5) se numeste integrala improprie a functiei f pe ]a, b] si se noteaza prin


Z b
f (x)dx,

(6)

a0

sau, simplu, prin


Z

f (x)dx.

(7)

Daca limita (5) nu exista sau exista dar nu este finita, se spune ca f nu este integrabila
impropriu pe ]a, b] sau ca integrala (7) este divergenta.
Exemplu. Fie functia f :]0, 1] IR,
f (x) = ln x , pentru fiecare x ]0, 1].
Ne propunem s
a stabilim dac
a f este sau nu impropriu integrabila pe ]0, 1]. Deoarece
Z 1
ln x dx = 1 t ln t + t,
t

si
lim (1 t ln t + t) = 1,

t&0

functia f este integrabil


a impropriu pe ]0, 1] si
Z 1
ln x dx = 1.
0

Observat
ia 1.2. Fie f :]a, b] IR, si fie t ]a, b]. Functia f este integrabila pe [t, b], daca si
numai daca functia g : [b, a[, g(x) = f (x), pentru fiecare x [b, a[, este integrabil
a
pe [b, t]. Evident, dac
a f este integrabila pe [b, t], avem
Z b
Z b
g(x)dx =
f (x)dx.
t

Prin urmare putem reduce studiul integralelor improprii n cazul intervalului de tipul ]a, b], la
studiul integralelor improprii pe intervale de tipul [c, d[.

S
SIII) Definirea integralei improprii n cazul intervalui ]a, b[, a IR {}, b
IR {+}, cu a < b.
Definit
ie. Spunem ca functia f :]a, b[ IR este integrabila Riemann impropriu pe
]a, b[ daca f este local integrabila pe ]a, b[ si exista si este finita limita
Z t
lim
f (x)dx.
(8)
t%b, s&a

Limita (8), n caz de existenta n IR, se numeste integrala improprie a functiei f pe ]a,b[
si se noteaza prin
Z b0
f (x)dx,
a+0

sau, atunci cand nu este pericol de confuzie, prin


Z b
f (x)dx.
a

Observat
ia 1.3. Fara greutate se poate arata ca daca functia f :]a, b[ IR este integrabila
Riemann impropriu pe ]a, b[, atunci oricare ar fi un punct c ]a, b[, functia f este integrabil
a
Riemann impropriu pe ]a, c] si pe [c, b[. De asemenea daca exista un punct c ]a, b[ astfel nc
at
functia f este integrabil
a Riemann impropriu pe ]a, c] si pe [c, b[, atunci f este integrabil
a
Riemann impropriu pe ]a, b[. Prin urmare, studiul integrabilitatii n sens impropriu a functiei
f :]a, b[ IR se poate reduce la studiul integrabilitatii n sens impropriu a functiei f pe intervalele
]a, c] si [c, b[.

Exemplu. Fie

Integrala

Z
0

este convergent
a si
Z
0

1
dx = lim
t%
1 + x2

1
dx.
1 + x2
1
dx
1 + x2

dx = lim arctan t = .
2
t%
1+x
2

De asemenea si integrala
Z

1
dx
1 + x2

este convergent
a si
Z

dx = lim arctan t = .
t&
1 + x2
2

Prin urmare integrala este convergent


a si avem
Z +
1

dx =
+
= .
2
1
+
x
2
2

Exemplu. In plan se considera un sistem de coordonate carteziene cu originea n O. Fie


punctele A(a, 0), B(a, s1 ) si C(a, s2 ), cu s1 < s2 . Daca n O, este situata o sarcina magnetic
a
m si daca prin segmentul BC trece un curent de intensitate I, atunci, n baza legii lui Biot si
Savart, curentul actioneaz
a asupra sarcinii magnetice cu o forta
!
Z s2
ds
I
s2
s1
p
F = aI
=
p
.
2
2 3/2
a
a2 + s22
a2 + s21
s1 (a + s )
Consideram acum cazul unui conductor infint (n ambele sensuri). Atunci
Z +
Z t
aI
aI
I
F =
ds =
lim
ds = 2 .
3/2
3/2
2
2
2
2
t&+, r% r (a + s )
a
(a + s )
Desi n realitate conductori infiniti nu exista, n cazul conductorilor foarte lungi se aplica ultimul
rezultat.

In legatura cu integralele improprii se ridica mai multe probleme dintre care ne propunem sa raspundem la urmatoarele:
- studierea unor proprietati ale functiilor care sunt integrabile impropriu,
- gasirea unor criterii de convergenta si
- determinarea unor metode de calcul. ntrucat am aratat ca studiul integralelor improprii pe intervale de forma ]a, b] si ]a, b[ poate fi redus la studiul unor integrale improprii
pe intervale de forma [a, b[, ne vom referi n cele ce urmeaza numai la intervale de ultimul
tip.
Observat
ie. T
in
and cont de observatiile 1.2 si 1.3, putem reduce studiul integrabilitatii
improprii a unei functii pe un interval de forma ]a, b[, la studiul integrabilitatii improprii a
doua functii pe intervale de forma [, [. Aceasta constatare justifica studierea proprietatilor
integralelor improprii si g
asirea unor criterii de convergenta numai n cazul intervalele de forma
[, [.

Propriet
ati ale integralei improprii

In cele ce urmeaza consideram doar cazul integralelor improprii pe intervale de forma


S
[a, b], cu a IR, b IR +, si a < b.
Teorema 2.1 (proprietatea de liniaritate fata de functia de integrat). Daca functiile
f : [a, b[ IR si g : [a, b[ IR sunt integrabile impropriu pe [a, b[, atunci oricare ar
fi numerele reale si , functia f + g este integrabila impropriu pe [a, b[ si avem
Z b
Z b
Z b
(f + g)(x)dx =
f (x)dx +
g(x)dx.
(9)
a

Demonstratie. Fie t [a, b[. Uzand de proprietatea de liniaritate a integralei Riemann


deducem ca
Z t
Z t
Z t
f (x)dx +

(f + g)(x)dx =

g(x)dx.

(10)

FunctiileR f si g fiind integrabile


R t impropriu pe [a, b[, vor exista si vor fi finite limitele
t
limt a f (x)dx si limt a g(x)dx. Prin urmare, facand t + n (10), rezulta ca
si membrul stang are limita finita si ca are loc (9).
Teorema 2.2 (proprietatea de monotonie). Daca functiile f : [a, b[ IR si g : [a, b[ IR
sunt integrabile impropriu pe [a, b[ si daca
f (x) g(x) oricare ar fi x [a, b[,
atunci

f (x)dx <=
a

g(x)dx.

(11)

Demonstratie. Tinand cont de proprietatea de monotonie a integralei Riemann, pentru


orice t [a, b[ vom avea
Z
Z
t

g(x)dx.

f (x)dx <=

(12)

Facand pe t + in (12) si tinand cont de definitia integralei improprii rezulta (11).


Observat
ia 2.1. Daca functia f : [a, b[ IR+ este integrabila impropriu pe [a, b[, atunci, n
baza teoremei 2.2, lu
and functia g egala cu functia nula, obtinem
Z b
f (x)dx 0.
a

Teorema 2.3 (proprietatea de aditivitate). Daca functia f : [a, b[ IR este integrabil


a
impropriu pe [a, b], atunci f este integrabila impropriu pe orice interval de forma [c, b[
cu a c < b si
Z
Z
Z
b

f (x)dx =

f (x)dx +

f (x)dx.

Demonstratie. Fie c [a, b[ ales oarecare. Deoarece f este local integrabila pe [a, b[,
rezulta ca f este local integrabila pe [c, b[. Fie t ]c, b[. In baza proprietatii de aditivitate fata de interval a integralei Riemann, avem
Z t
Z c
Z t
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.
a

Intrucat membrul stang are limita finita cand t b, va exista si va fi finita si


Z t
lim
f (x)dx
tb

si vom avea
Z

Z
f (x)dx =

Z
f (x)dx +

f (x)dx.
c

Teorema 2.4 (teorema de ereditate). Daca functia f : [a, b[ IR este local integrabila pe
[a, b[, atunci ea este impropriu integrabila pe [a, b[ daca si numai daca exista un c ]a, b[
astfel ncat f sa fie impropriu integrabila pe [c, b[.
Demonstratie. Necesitatea rezulta imediat din teorema 2.3.
Suficienta. Deoarece f este local integrabila pe [a, b[, rezulta ca f va fi integrabila pe
[a, c]. Pe de alta parte, deoarece f este impropriu integrabila pe [c, b[, ea va fi integrabila
pe [c, t], oricare ar fi t [c, b[ si va exista n IR limita
Z t
f (x)dx.
(13)
lim
t

Uzand de proprietatea de aditivitate fata de interval a integralei Riemann, rezulta ca


oricare ar fi t [c, b[, f este integrabila pe [a, t] si avem
Z c
Z t
Z t
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx,
a

Trecand la limita n egalitatea de mai sus si tinand cont ca limita (13) exista n IR,
deducem ca exista n IR limita
Z t
lim
f (x)dx,
t

adica f este integrabila impropriu pe [a, b[.

Criterii de convergent
a

Conditii necesare si suficiente de convergent


a Fie a si b numere reale cu a < b.
Teorema 3.1 (criteriul lui Cauchy-Bolzano). Daca functia f : [a, b[ IR este local inRb
tegrabila pe [a, b[, atunci o conditie necesara si suficienta pentru ca a f (x)dx sa fie
convergenta este ca pentru orice numar real > 0 sa existe o vecinatate V Vb cu
proprietatea ca pentru orice numere reale b0 V si b00 V , cu b0 < b00 , sa avem
Z

b00

f (x)dx| < .

(14)

b0

Demonstratie. Fie F : [a, b[ IR functia data prin (3). Sa observam ca


00

F (b ) F (b ) =

b00

Z
f (x)dx

b0

b00

f (x)dx =
a

f (x)dx.

(15)

b0

Necesitatea. Deoarece f este integrabila impropriu pe [a, b[, rezulta, n baza observatiei
1.1, ca functia F are limita n b. Aplicand criteriul lui Cauchy-Bolzano de existenta a
limitei unei functii ntr-un punct, deducem ca pentru orice numar real > 0 exista o

vecinatate V Vb astfel ncat pentru orice elemente b0 V


b0 < b00 , sa avem
|F (b00 ) F (b0 )| < ,

T
T
[a, b[ si b00 V [a, b[, cu
(16)

inegalitate care, tinand cont de (15), este echivalenta cu (14).


Suficienta. T
Fie > 0. Va exista
T o vecina0 tate 00V Vb astfel ncat pentru orice ele0
00
mente b V [a, b[ si b V [a, b[, cu b < b , sa avem (15). Inegalitatea (14) este
echivalenta, n baza lui (refimp3.2), cu (16). Aplicand acum criteriul lui Cauchy-Bolzano
de existenta a limitei unei functii ntr-un punct, deducem ca functia F are limita finita
n punctul b. Prin urmare, n baza observatiei 1.1, functia f este integrabila impropriu pe
[a, b[.
Criteriul din teorema 3.1 permite gasirea altor criterii de convergenta pentru integralele
improprii.
Consecinta 3.2 Daca a si b sunt numere reale, cu a < b, si daca functia continu
a
f : [a, b[ IR poate fi prelungita prin continuitate pe [a, b] prin functia g, atunci f este
integrabila impropriu pe [a, b[ si
Z

g(x)dx.

f (x)dx =

(17)

Demonstratie. Deoarece g este o functie continua, o primitiva a sa este functia G :


[a, b] IR,
Z t
g(x)dx pentru fiecare x [a, b].
G(t) =
a

Functia G fiind continua pe [a, b] are limita n b egala cu G(b), adica


Z

g(x)dx.

G(b) = lim
tb

Functia g fiind o prelungire prin continuitate a functiei f, avem


g(x) = f (x), pentru fiecare x [a, b[.
Deducem ca
Z
tb

f (x)dx.

G(b) = lim
a

Prin urmare exita si este finita limita


Zb
lim

Zb
f (x)dx si

tb

lim

Z
f (x)dx = G(b) =

tb

g(x)dx.
a

Rezultate analoage se pot stabilii si n cazul n care f :]a, b] IR sau n care f :


]a, b[ IR.

Exemplul 3.1. Fie f :]0, 2 ] IR,


f (x) =

, pentru fiecare x ]0, ].


tg x
2

Deoarece functia g : [0, 2 ] IR,


x
tg x ,


g(x) =

x ]0, 2 ]
,
x = 0

1,

a
este o prelungire prin continuitate a functiei f la [0, 2 ], rezulta ca functia f este integrabil
impropriu pe [0, 2 [.

Conditii suficiente de convergent


a Fie functia f : [a, b[ IR local integrabila pe
[a, b[.
Rb
Rb
Spunem ca integrala a f (x)dx este absolut convergenta daca integrala a |f (x)|dx
este convergenta.
Teorema 3.3 Daca f : [a, b[ IR este o functie local integrabila pe [a, b[ si daca integrala
Z

f (x)dx
a

este absolut convergenta, atunci integrala


Z b
f (x)dx
a

este convergenta.
Demonstratie. aplicand functiei |f | teorema 3.1, rezulta ca pentru orice > 0 exista
un b [a, b[ cu proprietatea ca oricare ar fi b0 , b00 ]b , b[ avem
Z

b00

|f (x)|dx < .
b0

Cum nsa
Z
|

0b00

Z
f (x)dx|

0b00

|f (x)|dx,
b

rezulta ca avem
Z
|

0b

(x)dx| < .
b

aplicand suficienta conditiei din teorema 3.1, deducem ca integrala


Z b
f (x)dx
a

10

este convergenta.
Exemplul 3.2. Fie functia f : [1, +[ IR,
(1)[x]
pentru fiecare x [1, +[,
x2 ,

f (x) =

unde [x] noteaz


a partea intreag
a a lui x. Evident ca
|f (x)| =
Deoarece

1
, pentru fiecare x [1, +[.
x2

Z
|f (x)|dx =

x2 dx

este convergent
a (vezi exemplul 1.3), rezulta, aplicand teorema 3.3, ca f este integrabila improriu
pe [1, +[.

Criterii de convergent
a pentru functii pozitive
Teorema 3.4 Fie functia f : [a, b[ IR+ . Urmatoarele propozitii sunt adevarate:
i) Functia F : [a, b[ IR, data prin (3) este crescatoare.
ii) Daca f este integrabila impropriu pe [a, b[, atunci F este marginita superior pe
[a, b[, si avem
Z b
F (t)
f (x)dx.
a

iii) Functia f este integrabila impropriu pe [a, b[ daca si numai daca functia F este
superior marginita.
Demonstratie.
i) Fie t0 , t00 puncte din [a, b[, cu t0 < t00 . Avem
Z
Z t00
00
f (x)dx =
F (t ) =
+

f (x)dx +

t0

t00

f (x)dx = F (t ) +
t0

t00

f (x)dx
t0

Deci
00

F (t ) = F (t ) =

t00

f (x)dx.

(18)

t0

Deoarece f este integrabila local pe [a, b[, ea va fi integrabila pe [t0 , t00 ] si prin urmare va
fi marginita pe [t0 , t00 ]. aplicand teorema de medie a calculului integral, deducem ca exista
un numar real , cu
inf {f (x) | x [a, b[} sup{f (x) | x [a, b[}
astfel ncat
Z

t00

f (x)dx = (t00 t0 ).

t0

11

Deoarece f (x) 0, oricare ar fi x [a, b[, avem 0. Prin urmare


Z t00
f (x)dx 0,
t0

ceea ce, tinand cont de (18) ne conduce la concluzia ca F (t00 ) = F (t0 ) 0. Deci functia
F este crescatoare.
ii) Fie t [a, b[. Deoarece f este integrabila impropriu pe [a, b[, n baza teoremei 2.3
avem
Z b
Z t
Z b
Z b
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx = F (t) +
f (x)dx
a

Dar, n baza observatiei 2.1, avem


Z

f (x)dx 0.
t

Prin urmare
Z

F (t)

f (x)dx.
a

iii) In baza observatiei 1.1, demonstrea teoremei revine la a arata ca functia F are
limita n punctul b daca si numai daca este marginita superior.
Sa remarcam faptul ca functia F este crescatoare pe [a, b[. Se stie ca o functie
crescatoare are limita la stanga finita n capatul drept al intervalului pe care este definita
daca si numai daca este marginita superior. Prin urmare, cum F este functie crescatoare,
ea are limita finita n punctul b daca si numai daca este marginita superior.
Teorema 3.5 (criteriul comparatiei).
Daca f : [a, b[ IR si g : [a, b[ IR sunt functii local integrabile pe [a, b[ avand
proprietatea ca
f (x) g(x), oricare ar fi x [a, b[,
(19)
atunci:
Rb
Rb
i) daca a g(x)dx este convergenta, atunci si a f (x)dx este convergenta;
Rb
Rb
ii) daca a f (x)dx este divergenta, atunci si a g(x)dx este divergenta.
Demonstratie.
i) In baza teoremei anterioare este suficient sa aratam ca functia F, data prin (3), este
marginita superior.
Functia g fiind pozitiva si impropriu integrabila pe [a, b[, deducem, n baza teoremei
3.4, ca functia G : [a, b[ IR,
Z t
G(t) =
g(x)dx, pentru fiecare t [a, b[
a

este superior marginita si vom avea


Z b
g(x)dx, pentru fiecare t [a, b[.
G(t)
a

12

T
inand cont de (19) si de proprietatea de monotonie a integralei Riemann, deducem
ca
Z

g(x)dx, pentru fiecare t [a, b[,


a

g(x)dx = G(t)

f (x)dx

F (t) =

ceea ce ne conduce
la concluzia ca F este marginita superior.
Rb
ii) Daca a g(x)dx n-ar fi divergenta, atunci aplicand concluzia de la punctul i) ar
Rb
rezulta ca a f (x)dx ar fi convergenta, n contradictie cu ipoteza.
Exemplul 3.3. Fie integrala
Z

sin x
dx,
x

unde > 1 este un parametru real. Deoarece avem | sin x| 1, aplicand criteriul comparatiei
si tinand cont de exemplul 1.3 deducem ca integrala este convergenta.

Exemplul 3.4. (Integrala lui EulerPoisson) Integrala


+

ex dx

se numeste integrala lui EulerPoisson.


Functia f : [0, [ IR, f (x) = ex , va fi integrabila impropriu pe [0, +[ daca si numai
daca este integrabil
a pe [1, +[.
Pentru fiecare x [1, +[ avem
2

0 < ex <= ex
Pe de alta parte integrala
Z

ex dx

este convergent
a, c
aci
Z
lim

t+ 1

ex dx = lim (et + e1 ) =
t+

1
.
e

aplicand criteriul comparatiei deducem ca integrala


Z +
2
ex dx
1

R +
2
este convergent
a. Deci integrala 0 ex dx este convergenta. Calculul acestei integrale se face
n cursul Integrale multiple si se obtine
r

Z +

x2
e dx =
=
.
4
2
0

De multe ori este dificil de aratat ca f (x) g(x) oricare ar fi x [a, +[. De aceea,
n practica, putem utiliza urmatoarea consecinta:

13

Consecinta 3.6 (criteriul comparatiei sub forma raportului).


Daca f : [a, b[ IR+ si g : [a, b[ IR+ sunt functii local integrabile pe [a, b[ si exist
a
lim

x%b

f (x)
= ,
g(x)

atunci urmatoarele propozitii sunt adevarate: R


Rb
b
i) daca 0 < < +, atunci integralele a g(x)dx, si a f (x)dx au aceeasi natur
a;
Rb
Rb
ii) daca = 0 si a g(x)dx este convergenta, atunci a f (x)dx este convergenta;
Rb
Rb
iii) daca = + si daca a g(x)dx este divergenta, atunci a f (x)dx este divergenta.
Demonstratie. i) Fie 0 < < +. Sa luam = 2 . aplicand definitia limitei unei
functii ntr-un punct, rezulta ca va exista un numar real r > 0 astfel ncat a b r si
oricare ar fi x ]b r, b[ sa avem
|
adica

f (x)
1
| < ,
g(x)
2

3
1
g(x) < f (x) < g(x), pentru orice x [b r/2, b[.
2
2

(20)

In conformitate cu teorema 2.4, functiile f si g vor fi integrabile Riemann impropriu pe


[a, b[ daca si numai daca vor fi integrabile Riemann impropriu pe [b r/2, b[.
Daca f este integrabila Riemann impropriu pe [b r/2, b[, tinand cont de prima inegalitate din (20) si aplicand teorema 3.5 deducem ca functia 12 g este integrabila Riemann
impropriu pe [br/2, b[. Atunci, n baza teoremei 2.1, functia g va fi integrabila impropriu
pe [b r/2, b[.
Daca g este integrabila impropriu pe [b r/2, b[, n baza teoremei 2.1, functia 32 g va
fi integrabila impropriu pe [b r/2, b[. T
inand cont de a doua inegalitate din (20) si de
teorema 3.5, obtinem ca f este integrabila impropriu pe [b r/2, b[.
Daca f nu este integrabila impropriu pe [a, b[, atunci si g nu este integrabila impropriu
pe [a, b[ deoarece n caz contrar, aplicand rationamentul de mai sus, ar rezulta ca f este
integrabila impropriu pe [a, b[.
ii) Fie = 0, Sa luam = 1. aplicand definitia limitei unei functii ntr-un punct,
rezulta ca va exista un numar real r > 0 astfel ncat a b r si oricare ar fi x ]b r, b[
(x)
| < 1. Prin urmare, deoarece functiile iau valori pozitive, avem
sa avem | fg(x)
f (x) < g(x), pentru orice x [b r/2, b[.
Deoarece g este integrabila impropriu pe [a, b[, g va fi integrabila impropriu si pe [br/2, b[.
aplicand teorema 3.5, deducem ca f este integrabila impropriu pe [b r/2, b[. Deci f va
fi integrabila impropriu si pe [a, b[.
iii) Fie = +. Luand = 1, va exista un r > 0 astfel ncat
f (x) > g(x) oricare ar fi x [b r/2, b[.

14

(21)

Deoarece g nu este integrabila impropiu pe [a, b[, nu va fi integrabila impropriu nici pe


[br/2, b[. Atunci, din (21), aplicand teorema 3.5 deducem ca functia f nu este integrabila
impropriu pe [b r/2, b[, deci nici pe [a, b[.
Utilizand acesta consecinta vom obtine doua criterii pentru stabilirea naturii unei
integrale improprii, usor de utilizat n practica.
Consecinta 3.7 Fie a > 0. Daca functia f : [a, +[ IR+ si exista un numar real p
cu proprietatea ca exista si este finita limita
lim xp f (x),

atunci integrala

(22)

Z
f (x)dx

(23)

este
i) convergenta, daca p > 1;
ii) divergenta, daca p 1 si daca limita (22) este nenula.
Demonstratie. Este suficient sa aplicam consecinta 3.6, luand functia g : [a, [ IR+ ,
g(x) = xp , oricare ar fi x [a, +[.
Exemplu. Deoarece luand p = 2 avem
lim x2

1
x
=
3
1 + 2x
2

R +
si integrala improprie 1 x2 dx este convergenta, aplicand criteriul din consecinta 3.7 deduR x
cem ca integrala
dx este convergenta.
1+x3
0

Consecinta 3.8 Fie a > 0. Daca functia f : [a, b[ IR+ este local integrabila pe [a, b[
si exista un numar real p cu proprietatea ca exista si este finita limita
lim (b x)p f (x),

x%b

(24)

atunci integrala
Zb
f (x)dx
a

este
i) convergenta, daca p < 1;
ii) divergenta, daca p 1 si daca limita (24) este nenula.

15

(25)

Demonstratie. Se aplica consecinta 3.6, luand functia g : [a, b[ IR+ ,


g(x) = (b x)p , oricare ar fi x [a, b[.
Exemplul 3.5. Integrala

R3
0

x+1

dx
5
9x2

este divergenta deoarece pentru p = 5 avem

lim (3 x)5

t%3

x+1
= 4 65
(9 x2 )5

Teorema 3.9 (criteriul integral al lui Mac-Lourin,Cauchy) Fie a IR+ . Daca functia
f : [a, +[ IR+ este descresc
P atoare, atunci f este impropriu integrabila pe [a, +[
daca si numai daca seria
n=n0 f (n) este convergenta, unde n0 = [a] + 1.
Demonstratie. Intrucat f este monotona pe [a, +[, rezulta ca f este integrabila pe
orice interval [c, d] [a, +[. Deci f este local integrabila pe [a, +[.
Sa nota n0 = [a] + 1.
Fie k un numar natural, k > n0 . Deoarece f este descrescatoare, vom avea
f (k 1) f (x) f (k), oricare ar fi x [k 1, k].
aplicand proprietatea de monotonie a integralei obtinem
Z k
Z k
f (k 1) =
f (k 1)dx
f (x)dx
k1

k1

f (k)dx = f (k) 0.

k1

Fie acum n un numar natural n > n0 . Sa observam ca avem


n
[

[n0 , n] =

[k 1, k].

k=n0 +1

aplicand acum proprietatea de aditivitate fata de interval a integralei Riemann si tinand


cont de inegalitatile de mai sus deducem ca
n
X

Zn
f (k)

k=n0 +1

f (x)dx

n
X

f (k 1).

k=n0 +1

n0

Considerand functia F : [n0 , +], data prin (3), din inegalitatea de mai sus obtinem
0

n
X

f (k) F (n)

k=n0 +1

n
X
k=n0 +1

16

f (k 1).

(26)

Necesitatea Daca f este integrabila impropriu pe [a, +[, atunci, f este integrabila
impropriu si pe [n0 , +[. aplicand teorema 3.4 deducem ca functia F este marginita
superior si
Z

f (x)dx, oricare ar fi n IN, n n0 .

F (n)
n0

T
inand cont acum de (26), obtinem
n
X

f (k)

f (x)dx,
n0

k=n0 +1

P
si
oricare ar fi n un numar natural, n n0 . Seria
n=n0 f (n) fiind cu termeni pozitivi
sirul sumelor partiale fiindPmarginit, rezulta ca seria este convergenta.
a, sirul sumelor partiale ale sale este
Suficienta. Daca seria
k=n0 f (k) este convergent
marginit. Fie M IR un majorant al sau. Vom avea deci
n
X

f (k 1) M, oricare ar fi n IN, n n0 + 1.

k=n0 +1

T
inand cont de (26), deducem ca avem
F (n) M, oricare ar fi n IN, n n0 .
Deducem ca functia F este marginita superior pe [n0 , [. aplicand acum teorema 3.4 deducem ca functia f este integrabila Rimpropriu pe [n0 , [. In conformitate cu proprietatea

de ereditate a integralei improprii a f (x)dx este convergenta.

Calculul integralelor improprii

Teorema de integrare prin p


arti Fie a IR si fie b IR

+.

Teorema 4.1 (de integrare prin parti). Daca f si g sunt doua functii reale de clasa C 1
pe [a, b[ avand proprietatea ca exista si este finita limx%b f (x)g(x) si daca una dintre
Rb
Rb
integralele a f (x)g 0 (x)dx sau a g(x)f 0 (x)dx este convergenta, atunci si cealalta este
convergenta si avem
Z b
Z b
0
f (x) g (x)dx = lim f (x) g(x) f (a) g(a)
g(x) f 0 (x)dx.
(27)
xb

Demonstratie. Fie b0 [a, b[. Functiile f si g sunt de clasa C 1 si pe [a, b0 ]. Putem aplica
teorema de integrare prin parti functiilor f si g pe [a,b] si obtinem
Z

b0
0

f (x) g(x)dx = f (b ) g(b ) f (a) g(a)


a

17

b0

g(x) f 0 (x)dx.

(28)

Rb
Presupunand ca a g(x) f 0 (x)dx este convergenta si trecand la limita n (28) cu
b0 % b, rezulta ca membrul drept al egalitatii (28) are limita finita. Atunci si membrul
stang are limita finita si este adevarata egalitatea (27).
STeorema se transpune cu usurinta nScazul intervalelor
S necompacte ]a, b] cu a
IR si al intervalelor ]a, b[ cu a IR si b IR +.
Exemplul 4.1. Sa se precizeze daca integrala

R /2
0

diat ca functiile f :]0, /2] IR,

ln sin x dx este convergenta. Se vede ime-

f (x) = ln sin x. pentru fiecare x ]0, /2],


si g :]0, /2] IR,
g(x) = x, pentru fiecare x ]0, /2[,
sunt de clas
a

C 1.

Avem
lim x ln sin x = lim

x%0

ln sin x

= lim

1
x

x%0

x%0

x
(x cos x) = 0
sin x

Cum functia h : [0, /2] IR,

1, daca x = 0,

x
h(x) =
tg x , daca x ]0, /2[,

0, daca x = /2,
este continu
a, integrala improprie
Z

/2

x
dx
tg x

este convergent
a. aplic
and acum teorema 4.1 deducem ca

(29)
R /2
0

ln sin x dx este si ea convergent


a.

Fie a si b numere reale cu a < b.


Teorema 4.2 (de schimbare de variabila).
Daca functia f : [a, b[ IR este continua, functia : [, [ IR este strict
crescatoare, de clasa C 1 pe [, [, cu () = a si limt (t) = b si daca una dintre
Rb
R
integralele a f (x)dx , f ((t)) 0 (t)dt este convergenta, atunci si cealalta integral
a
este convergenta si
Z
Z
b

f ((t)) 0 (t)dt.

f (x)dx =
a

(30)

Demonstratie. Deoarece functia : [, [ IR este continua si strict crescatoare pe


[, [, rezulta ca este inversabila si ca inversa sa, adica functia 1 : [a, b[ [, [ este
continua si tot strict crescatoare. Fie c ]a, b[ si fie t = 1 (c). Evident t ], [. Pe
intervalul compact [a, c] sunt ndeplinite ipotezele din teorema de schimbare a variabilei
pentru integrala Riemann. Prin urmare avem
Z c
Z t
f (x)dx =
f ((t)) 0 (t)dt.
(31)
a

18

Rb
Daca a f (x)dx este convergenta, atunci facand n (31) pe c sa tinda catre b, membrul
Rb
stang al egalitatii are limita finita egala cu a f (x)dx. Rezulta ca si membrul drept va
avea limita finita si, cum
lim 1 (c) = ,
cb

R
rezulta ca integrala f ((t)) 0 (t)dt este convergenta si are loc (30).
R
Daca integrala f ((t)) 0 (t)dt este convergenta, trecand la limita cu t n
R
(31) si tinand cont de ca limt (t) = b rezulta ca f ((t)) 0 (t)dt este convergenta
si are loc (30).
Teorema 4.2 poate servi si pentru stabilirea naturii unei integrale improprii.
Exemplul 4.2. In fizica apar asa numitele integrale ale lui Fresnel
Z

sin x dx si
0

cos x2 dx.

Ne propunem s
a stabilim natura lor. Luam n studiu prima dintre integrale. Deoarece functia
2
sin x este integrabil
a pe [0, 1], vom studia integrabilitatea improprie a functiei sin x2 pe
[1, +[. Consider
am n acest scop functiile f : [1, +[ IR,
f (x) = sin x2 , pentru fiecare x [1, +[
si : [1, +[ IR,

t pentru fiecare t [1, +[.


R sin t
Integrala 1 t dt este convergenta (a se vedea exemplul 17. aplicand acum teorema 4.2
R
R
conchidem c
a si 0 sin x2 dx este convergenta. Analog se arata ca 0 cos x2 dx este convergenta.
(t) =

Integralele Beta si Gamma ale lui Euler

5.1

Integrala Beta

Fie numerele reale a si b cu a < b si functia f :]0, 1[ IR, data prin


f (x) = xa1 (1 x)b1 , pentru fiecare x ]0, 1[.
Integrala
Z

xa1 (1 x)b1 dx

(32)

se numeste integrala Beta a lui Euler.


Ne propunem sa determinam numerele reale a si b pentru care integrala (32) este
convergenta.
Daca a 1 si b 1, atunci integrala Beta este convergenta pentru ca functia f poate
fi prelungita prin continuitate la intervalul [0, 1].

19

Deoarece luand p = a 1, avem


lim x1a xa1 (1 x)b1 = 1.

x&0

aplicand consecina 3.8, rezulta ca este necesar ca 1 a < 1, adica a > 0. Intrucat
lim (1 x)1b xa1 (1 x)b1 = 1,

x%1

rezulta, aplicand tot consecinta 3.8, ca este necesar ca 1 b < 1, adica b > 0. Prin
urmare integrala Beta este convergenta daca si numai daca a > 0 si b > 0.
In cele ce urmeaza vom pune n evidenta cateva proprietati ale integralei Beta.
Teorema 5.1 Daca a > 0 si b > 0, atunci sunt adevarate urmatoarele propozitii:
i) B(a, b) = B(b, a);
ii) Daca a > 1 si b > 1, atunci
a1
b1
B(a, b 1) =
B(a 1, b).
a+b1
a+b1

B(a, b) =

iii) Daca n este numar natural nenul, atunci


B(a, n) =

(n 1)!
.
a(a 1) ... (a + n 1)

iv) Daca m si n sunt numere naturale nenule, avem


B(m, n) =

(n 1)!(m 1)!
.
(m + n 1)!

Demonstratie. i) aplicand teorema de schimbare a variabilei si facand substitutia x =


1 y, obtinem
Z 1
Z 0
a1
b1
x (1 x) dx =
(1 y)a1 y b1 dy =
B(a, b) =
1

y b1 (1 y)1a dy = B(b, a).

=
0

ii) Vom aplica teorema de integrare prin parti. Obtinem


Z b
xa
xa
1
B(a, b) =
|
+
(1 x)b2 dx =
(1 x)b1 0
a
+
b

1
a
b1
=
a

xa (1 x)b2 dx = B(a + 1, b 1).

T
inand cont ca
xa = xa + xa1 xa1 = xa1 xa1 (1 x),

20

avem

x (1 x)

B(a + 1, b 1) =

b2

xa1 (1 x)b2 dx

dx =

xa1 (1 x)b1 dx = B(a, b 1) B(a, b).

Deci

b1
(B(a, b 1) + B(a, b)),
a

B(a, b) =
de unde obtinem

B(a, b) =

b1
B(a, b 1).
a+b+1

(33)

a1
B(b, a 1).
a+b+1

(34)

Inversand rolul lui a cu b, obtinem


B(b, a) =
T
inand cont de i) si (34), avem
a1
a1
B(b, a 1) =
B(a 1, b).
a+b+1
a+b+1

B(a, b) = B(b, a) =

Din egalitatile de mai sus si din (33) rezulta ii).


iii) aplicand succesiv prima egalitate din formula de la ii), obtinem
B(a, n) =
=

n1
B(a, n 1) = ... =
a+n1

n1
n2
1

...
B(a, 1).
a+n1 a+n2
a+1

T
inand cont ca
Z
B(a, 1) =

a1

(1 x) dx =

xa1 dx =

1
,
a

obtinem egalitatea de la iii).


iv) Din i) si iii) avem
B(m, n) = B(n, m) =

(m 1)!
=
n(n + 1)...(n + m 1)

(m 1)!(n 1)!
(n + m 1)! 

Observat
ia 5.1. Fie a > 0 si b > 0. Facand transformarea
x =

y
1+y

21

n integrala ce defineste functia B(a, b), obtinem


+
Z

B(a, b) =

y a1
dy.
1+y

(35)

In cazul particular a = 1/2, obtinem


B(1/2, 1/2) = .

(36)

Observat
ia 5.2. Daca 0 < a < 1, atunci
B(a, 1 a) =

.
sin a

(37)

Pentru demonstratie a se vedea paragraful 522 din Fihtenholt G. M., Curs de calcul
diferential si integral, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1964.

5.2

Integrala

Fie a un numar real. Integrala


+

xa1 ex dx,

(a) =

(38)

se numeste integrala Gamma a lui Euler.


Sa observam mai ntai ca integrala
Z +

xa1 ex dx

este convergenta oricare ar fi numarul real a (putem aplica spre exemplu consecinta 3.7,
cu p = 2, deoarece
xa+1
= 0).
x+ ex

lim x2 xa1 ex dx = lim

x+

De asemenea, ntrucat
lim x1a xa1 ex = 1,

x&0

n baza consecintei 3.8 deducem ca


Z

xa1 ex dx

este convergenta daca si numai daca 1 a > 1, adica a > 0.


T
inand cont de observatia 1.3, rezulta ca integrala Gamma este convergenta daca si
numai daca a > 0.
Vom evidentia unele proprietati ale integralei Gamma.

22

Teorema 5.2 Daca a > 0, atunci urmatoarele propozitii sunt adevarate:


i) Daca a > 1, atunci (a) = (a 1) (a 1);
ii) Daca n este un numar natural nenul, atunci
(n) = (n 1)!.
Demonstratie. i) aplicand formula de integrare prin parti obtinem
Z t
Z
a2 x
xa2 ex dx =
x e dx = lim
(a 1) =

= lim

t+

t+

a1

t
1
ex +
a1
a1
=

a1 x

e dx


=

1
(a).
a

Deci i) este adevarata.


ii) aplicand succesiv rezultatul de la punctul i), obtinem
(n) = (n 1) (n 1) =
= (n 1)(n 2)(n 2) = (n 1)(n 2) ... 2 (1).
Cum

Z
(1) =

x0 ex dx = 1,

rezulta
(n) = (n 1)!.

5.3

Leg
atura ntre functiile B(a, b) si G(a)

T
inand cont de formula (35), obtinem
B(a, b) =

(a) Gamma(b)
, oricare ar fi a > 0, b > 0.
(a + b)

Utilizand acest rezultat, formula (37) si faptul ca (1) = 1, deducem ca

(1/2) = .

(39)

(40)

ANEXA 11

In literatura de specialitate a doua teorema de medie se ntalneste data sub mai multe
forme dintre care le amintim pe urmatoarele doua:

23

Teorema 6.1 Daca functia f : [a, b] IR+ este descrescatoare si pozitiva si daca functia
g : [a, b] IR este integrabila, atunci exista un punct c [a, b], astfel ncat
Z c
Z b
g(x)dx.
f (x) g(x)dx = f (a)
a

Teorema 6.2 Daca functia f : [a, b] IR este o functie monotona si daca functia
g : [a, b] IR este integrabila, atunci exista un punct c [a, b] astfel ncat
Z b
Z c
Z b
f (x) g(x)dx = f (a)
g(x)dx + f (b)
g(x)dx.
a

Probleme rezolvate

Teorema 7.1 Daca functia f : [a, b[ IR este continua si are proprietatea ca functia
F : [a, b[ IR,
Z t
F (t) =
f (x)dx, pentru fiecare t [a, b[,
a

este marginita si daca functia g : [a, b[ IR este monotona cu


lim g(x) = 0,

xb

atunci

f (x) g(x)dx
a

este convergenta.
Demonstratie. Din conditia de marginire impusa functiei F rezulta ca exista un numar
real M astfel ncat |F (t)| M, pentru fiecare t [a, b[.
Fie acum > 0. Din
lim g(x) = 0,
xb

deducem ca exista un numar > 0 astfel ncat


|g(x)| <

4M

pentru orice x ]b , b[.


Fie numerele reale c si d cu b < c < d < b. aplicand teorema a doua de medie
sub forma generala rezulta ca exista un punct [c, d] astfel ncat
Z d
Z
Z d
f (x) g(x)dx = g(c)
f (x)dx + g(d)
f (x)dx.
(41)
c

T
inand cont ca F este o primitiva a functiei f pe [a, b[ si aplicand teorema lui NewtonLeibniz functiei f pe intervalul [c, ] si apoi pe [, d] obtinem
Z




f (x)dx = | F () F (c)|

c

24

|F ()| + |F (c)| <= 2M


si
Z




f (x)dx 2M.

Deci, tinand cont de (41) avem



Z d


2M |g(c)| + 2M |g(d)| <

f
(x)

g(x)dx


c

varepsilon
= varepsilon.
(42)
4M
Prin urmare oricare ar fi > 0 exista un > 0 cu proprietatea ca oricare ar fi c, d cu
b < c < d < b avem
Z
< 4M

f (x)dx < .
c

aplicand acum teorema 3.1 deducem ca integrala


Z b
f (x) g(x)dx
a

este convergenta.
Exemplul 7.1. Cercetati convergenta integralei

Z
1

sin x
dx,
xp

unde p > 0. Aleg


and f : [1, [ IR,
f (x) = sin x, pentru fiecare x [1, [,
si g : [1, [ IR,
g(x) = xp , pentru fiecare x [1, [
observam ca sunt ndeplinite ipotezele teoremei 7.1. Prin urmare integrala este convergenta.

Teorema 7.2 Daca functia f : [a, b[ IR este continua si impropiu integrabila pe [a, b[
si daca functia g : [a, b[ IR este monotona si marginita pe [a, b[, atunci
Z

f (x) g(x)dx
a

este convergenta.
Demonstratie. Din conditia de marginire a lui g rezulta ca exista un numar real M
astfel ncat
|g(x)| M, pentru fiecare x [a, b[.
(43)

25

Fie > 0. Deoarece f este impropriu integrabila pe [a, b[, n conformitate cu teorema
3.1 rezulta ca exista un numar real > 0, cu proprietatea ca oricare ar fi numerele c, si
d cu b < c < d < b avem
Z d
varepsilon
f (x)dx <
.
(44)
2M
c
Fie acum numerele reale u si v cu b < u < v < b. aplicand a doua teorema de medie,
deducem ca exista un [u, v] astfel ncat sa aiba loc
Z v
Z
Z v
f (x)dx.
(45)
f (x)dx + g(v)
f (x) g(x)dx = g(u)
u

Deoarece b < u < < v < b, n conformitate cu (44) vom avea



Z


<

f
(x)dx


2M
u
si
Z


f (x)dx <
.
2M

T
inand acum cont de (45) putem scrie
Z v




< M + M = .
f
(x)

g(x)dx


2M
2M
u

(46)

Deci, oricare ar fi > 0, exista > 0 cu proprietatea


R b ca pentru orice u, v cu b <
u < v < b avem (46). In baza teoremei 3.1 rezulta ca a f (x) g(x)dx este convergenta.

Bibliografie
[1] ANDRICA D., DUCA I.D., PURDEA I., POP I., Matematica de baza, Cluj-Napoca:
Editura Studium 2000.
[2] LUPSA L., BLAGA L.: Analiza matematica. Note de curs 1. Cluj-Napoca, Presa
Universitara Clujeana, 2003.

26