Inele: Capitolul III

Capitolul III
Inele
§3.1. Inele. Proprietăţi simple. Exemple
Structura algebrică (R, +, ·) se numeşte inel dacă:

I. (R, +) este grup abelian;
II. operaţia (·) este distributivă faţă de operaţia (+).
Prin urmare, mulţimea nevidă R ı̂mpreună cu două operaţii alge-
brice binare +, numită adunare, şi ·, numită ı̂nmulţire, se numeşte inel
dacă
1. există un element neutru notat 0 ∈ R şi numit zero astfel ı̂ncât
(∀a ∈ R) a + 0 = a;
2. pentru orice a ∈ R există un element notat −a, numit opusul lui

a, astfel ı̂ncât
a + (−a) = 0;
3. adunarea este asociativă
(∀a, b, c ∈ R) (a + b) + c = a + (b + c);
4. adunarea este comutativă
(∀a, b ∈ R)a + b = b + a;
5. (∀a, b, c ∈ R)a(b + c) = ab + ac, legea distributivă stângă sau la

stânga a ı̂nmulţirii faţă de adunare;
6. (∀a, b, c ∈ R)(a + b)c = ac + bc, legea distributivă dreaptă sau la
dreapta a ı̂nmulţirii faţă de adunare.
Menţionăm că ı̂n raport cu ı̂nmulţirea nu se cere decât ca ea să fie
operaţie algebrică şi distribuitivă la stı̂nga şi la dreapta faţă de adunare.
Ca şi ı̂n matematica elementară, vom scrie ab ı̂n loc de a · b.
Dacă (R, ·) e semigrup, atunci inelul (R, +, ·) se numeşte asociativ.
Ulterior vom considera numai inele asociative fără a menţiona aceasta
131
suplimentar, ı̂nsă ı̂n algebra modernă se studiază şi unele neasociative.
În inelul asociativ se poate defini produsul oricărui număr finit de ele-
mente a1 a2 ...an şi acest produs nu depinde de modul de aranjare a
parantezelor. În particular, pentru orice element a ∈ R şi orice număr
natural n > 1 este definit produsul an .
Dacă (R, ·) e grupoid comutativ (abelian), atunci şi inelul (R, +, ·)
se numeşte comutativ.
Dacă faţă de ı̂nmulţire există element unitate (neutru) 1, adică
(∀a ∈ R) a · 1 = 1 · a = a,
atunci şi (R, +, ·) se numeşte inel cu element unitate sau inel unitar.
Inelul care conţine cel puţin două elemente se numeşte nenul.
Fie (R, +, ·) un inel unitar cu elementul unitate 1. Elementul a ∈
R se numeşte inversabil (inversabil la stânga, respectiv, inversabil la
0 0 0 0
dreapta) dacă există a ∈ R astfel ı̂ncât aa = a a = 1 (a a = 1,
0
respectiv aa = 1).
O noţiune importantă ı̂n teoria inelelor este cea de divizor al lui
zero.
Elementul a ∈ R se numeşte divizor al lui zero stâng (la stânga)
dacă există un element b ∈ R, b 6= 0, astfel ı̂ncât ab = 0. În mod analog
se defineşte divizorul lui zero drept (la dreapta).
Un element se numeşte divizor al lui zero dacă el este divizor al lui
zero la stânga sau divizor al lui zero la dreapta.
Elementul a ∈ R se numeşte nilpotent dacă există n natural, n > 1,
astfel ı̂ncât an = 0.
Elementul e ∈ R se numeşte idempotent dacă e2 = e.
Dacă orice element din inel este idempotent, acest inel se numeşte
boolean. În inelul unitar elementul inversabil se mai numeşte unitate.
(A nu se confunda elementul unitate cu o unitate din inel). Inelul
unitar nenul se numeşte inel cu diviziune dacă orice element nenul al
său este unitate (uneori acest inel se numeşte corp).
Termenul ”inel cu diviziune” poate fi justificat prin faptul că
ecuaţiile ax = b, ya = b, a 6= 0, au soluţii unice x = a−1 b, y = ba−1 ,
adică putem ı̂mpărţi prin a 6= 0 la stânga şi la dreapta. În inelul cu
132
diviziune (F, +, ·) avem două grupuri: (F, +) şi (F ∗ , ·). Inelul comuta-
tiv cu diviziune se numeşte corp comutativ (câmp). Tot mai frecvent
corpul comutativ se numeşte corp, iar inelul cu diviziune necomutativ
se numeşte corp necomutativ.
Să trecem la unele proprietăţi simple ale inelelor. Deoarece (R, +)
este grup abelian, atunci pentru inele sunt adevărate toate proprietăţile
grupurilor abeliene. Menţionăm aici unele din ele.
Propoziţia 1. Elementul 0 (zero) este unic ı̂n inel. Pentru orice
a ∈ R elementul opus −a este unic, −(−a) = a şi −(a + b) =
(−a) + (−b); ecuaţia a + x = b posedă unica soluţie b + (−a); operaţie
de scădere, definită prin egalitatea a − b = a + (−b), este operaţie alge-
brică; orice termen se poate trece dintr-o parte a unei egalităţi ı̂n alta,
schimbând semnul lui; pentru orice n ı̂ntreg este definit produsul lui cu
orice element a ∈ R şi
(m + n)a = ma + na, m(na) = (mn)a, m(a + b) = ma + mb;
egalitatea a + b = a + c implică b = c.
Propoziţia 2. În orice inel (∀a ∈ R) 0 · a = a · 0 = 0; (−a)b =
a(−b) = −(ab); (−a)(−b) = ab; (a − b)c = ac − bc, a(b − c) = ab − ac
(ı̂nmulţirea este distributivă la dreapta şi la stânga şi faţă de scădere).
Demonstraţie. Avem consecutiv: 0 + 0 = 0; a(0 + 0) = a · 0;
a·0+a·0 = a·0+0; a·0 = 0; 0+0 = 0; (0+0)a = 0·a; 0·a+0·a = 0·a+0;
0 · a = 0; (−a)b + ab = ((−a) + a)b = 0 · b = 0, deci (−a)b + ab = 0.
Trecem acum ab ı̂n dreapta şi schimbăm semnul, obţinem (−a)b =
0 − (ab) = −(ab). În mod analog, a(−b) + ab = a((−b) + b) = a · 0 =
0, a(−b) = 0 − (ab) = −(ab). Ulterior −(ab) se va scrie −ab.
Calculăm acum (−a)(−b) = −(a(−b)) = −(−(ab)) = ab; (a − b)c =
(a+(−b))c = ac+(−b)c = ac+(−(bc)) = ac−bc; a(b−c) = a(b+(−c)) =
ab + a(−c) = ab − ac.¤
Prin inducţie se poate demonstra fără dificultăţi
Propoziţia 3.
n
X m
X n X
X m m X
X n
ai · bj = ai bj = ai bj ;
i=1 j=1 i=1 j=1 j=1 i=1
133
(a + b)n = an + Cn1 an−1 b + Cn2 an−2 b2 + ...+
+Cnm an−m bm + ... + Cn2 a2 bn−2 + Cn1 abn−1 + bn
(formula binomului lui Newton) pentru orice n natural, n > 1.
Din propoziţia 2 rezultă că ı̂n orice inel nenul zero este divizor al
lui zero (stâng şi drept). Dacă acesta este singurul divizor al lui zero,
vom spune că inelul este fără divizori ai lui zero.
Inelul nenul comutativ unitar fără divizori ai lui zero se numeşte
inel integru sau domeniu de integritate.
Propoziţia 4. Inelul (R, +, ·) este fără divizori ai lui zero dacă şi
numai dacă sunt adevărate implicaţiile ab = ac, a 6= 0 ⇒ b = c; ab =
cb, b 6= 0 ⇒ a = c.
Demonstraţie. Dacă inelul R este fără divizori ai lui zero şi ab =
ac, a 6= 0, atunci a(b − c) = 0, a 6= 0 implică b − c = 0, adică b = c.
În mod analog obţinem a doua implicaţie. Reciproc, fie adevărate
implicaţiile indicate mai sus şi ab = 0, b 6= 0. Atunci ab = 0 · b, b 6= 0
implică a = 0. Dacă ab = 0 şi a 6= 0, atunci ab = a · 0, a 6= 0 ⇒ b = 0.
Deci, inelul este fără divizori ai lui zero. ¤
Propoziţia 5. În inelul unitar orice element inversabil la stânga
(dreapta) nu este divizor al lui zero la stânga (dreapta). Elementele
inversabile nu sunt divizori ai lui zero.
0
Demonstraţie. Fie a inversul stâng al lui a şi ab = 0. Atunci
0 0 0
a (ab) = a · 0 ⇒ (a · a)b = 0 ⇒ 1 · b = 0 ⇒ b = 0 şi a nu e divizor al
lui zero la stânga. Celălalt caz se demonstrează ı̂n mod analog. Ultima
afirmaţie este o consecinţă a primelor. ¤
Corolarul 6. În inelul cu diviziune zero este unicul divizor al lui
zero.
Propoziţia 7. Orice element al unui inel unitar nenul finit este
sau divizor al lui zero la stânga (dreapta) sau element inversabil la
dreapta (stânga).
Demonstraţie. Fie a un element arbitrar din R. Definim aplicaţia
f : R → R prin egalitatea:
f (x) = ax.
134
Putem considera a 6= 0, deoarece a = 0 este divizor al lui zero. Dacă
f (x1 ) = f (x2 ), atunci ax1 = ax2 . Dacă a nu este divizor stâng al lui
zero, atunci, conform propoziţiei 4, avem x1 = x2 şi f este injectivă. R
fiind finit, rezultă că f e şi surjectivă. Deci, ecuaţia ax = 1 are soluţie
(unică!) şi a este inversabil la dreapta. Celălalt caz se judecă la fel. ¤
Corolarul 8. Orice inel integru finit este cu diviziune.
Notăm cu U (R) mulţimea unităţilor inelului unitar R. Are loc
Propoziţia 9. (U (R), ·) este grup.
Demonstraţie. Într-adevăr, U (R) 6= ∅, deoarece 1 ∈ U (R). Dacă
a, b ∈ U (R), atunci există a−1 , b−1 ∈ R şi (ab)−1 = b−1 a−1 , egalitate
care implică ab ∈ U (R). Prin urmare, ı̂nmulţirea e operaţie algebrică
pe U (R). Din egalitatea (a−1 )−1 = a rezultă că a−1 ∈ U (R) şi (U (R), ·)
este grup. ¤
Exemple. I. (Z, +, ·), (Q, +, ·), (R, +, ·), (C, +, ·), inelele numerice
cu operaţiile obişnuite de adunare şi ı̂nmulţire. Primul este inel integru,
celelalte sunt corpuri (comutative).
II. nZ = (n) = {nt|t ∈ Z}, mulţimea tuturor multiplilor numărului
ı̂ntreg fixat n, adunarea şi ı̂nmulţirea fiind cele cu numere ı̂ntregi, este
inel comutativ fără divizori ai lui zero, fără unitate (n 6= ±1).
III. Mulţimea funcţiilor continuie pe un segment dat [α, β] cu
adunarea şi ı̂nmulţirea punctiforme, adică (f + g)(x) = f (x) + g(x), (f ·
g)(x) = f (x)g(x), formează un inel comutativ unitar (f (x) = 1, ∀x ∈
[α, β]) cu divizori ai lui zero. De exemplu, dacă f (x) = x − |x|, g(x) =
x + |x|, atunci f (x)g(x) = 0, f (x) 6= 0 6= g(x).
IV. Mulţimea claselor de resturi Zn = {0, 1, 2, ..., n − 1} cu adunarea
şi ı̂nmulţirea modulo n formează inel comutativ cu elementul uni-
tate 1̄. Acest inel posedă divizori ai lui zero dacă n este compus:
n = n1 n2 , 1 < n1 , n2 < n ⇒ n̄ = 0̄ = n̄1 · n̄2 , n̄1 6= 0̄ 6= n̄2 .
V. Orice grup abelian (G, +), scris aditiv, se transformă ı̂n inel dacă
punem (∀a, b ∈ G)ab = 0. În particular, dacă G = {0}, obţinem inelul
nul ı̂n care elementul 0 este şi element unitate.
VI. Z[i] = {a + bi|a, b ∈ Z}. Adunarea şi ı̂nmulţirea elementelor
din Z[i] sunt cele ale numerelor complexe. Atunci obţinem un inel
comutativ unitar fără divizori ai lui zero, deci un inel integru, numit
135
inelul ı̂ntregilor lui Gauss.
VII. Fie m un număr ı̂ntreg arbitrar care nu e un pătrat perfect
√ √
ı̂n Z, Z[ m] = {a + b m|a, b ∈ Z}, adunarea şi ı̂nmulţirea sunt cele
ale numerelor reale (sau complexe.) Atunci (Z[m], +, ·) este un inel
integru.
VIII. Fie q un număr raţional care nu e un pătrat perfect ı̂n
√ √
Q, Q[ q] = {a+b q|a, b ∈ Q}, iar adunarea şi ı̂nmulţirea se efectuează
ca şi cu numerele reale (sau complexe). Se verifică uşor că orice element
√ √
din Q[ q] se scrie ı̂n mod unic şi dacă a + b q 6= 0, adică a sau b este
diferit de zero, atunci a2 − b2 q 6= 0 şi
√ a b √ √
(a + b q)−1 = − q ∈ Q[ q].
a2 − b2 q a2 − b2 q
√
Prin urmare, Q[ q] este corp comutativ, numit corp pătratic. Se
0
mai poate arăta că q poate fi scris sub forma q = f 2 q , unde f este
0
raţional, iar q un ı̂ntreg care nu se divide nici la un pătrat al numerelor
ı̂ntregi. Acest număr se p numeşte partea liberă de pătrate a lui q. În
√
consecinţă Q[ q] = Q[ q 0 ].
IX. Fie R un inel arbitrar, X o nedeterminată. Se numeşte monom
orice expresie formală de tipul aX m , m ∈ N, a ∈ R. Polinom se numeşte
orice sumă finită de monoame, ordinea monoamelor ı̂n această sumă
fiind arbitrară. De regulă, polinomul se scrie după puterile crescătoare
ale nedeterminatei sau după puterile descrescătoare ale ei. Aşadar,
polinom de nedeterminata X cu coeficienţi ı̂n R este o expresie de tipul
f = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n , ai ∈ R, i = 0, n, an 6= 0. Numărul
n se numeşte gradul polinomuli f. Prin urmare, elementele inelului R
diferite de zero sunt polinoame de gradul zero. Elementul zero din R
de asemenea se consideră polinom, polinomul nul. Două polinoame se
numesc egale dacă ele constau din aceleaşi monoame.
Adunarea şi ı̂nmulţirea polinoamelor se definesc la fel cum s-au
definit adunarea şi ı̂nmulţirea polinoamelor cu coeficienţi complecşi (re-
ali, raţionali, ı̂ntregi) ı̂n algebra elementară. Anume, pentru a aduna
două polinoame se scrie primul polinom, se pune semnul plus, se scrie
polinomul al doilea, apoi se efectuează reducerea termenilor aseme-
nea. Pentru a ı̂nmulţi două polinoame se defineşte mai ı̂ntâi produsul
136
monoamelor
aX s · bX t = abX s+t ,
după aceasta fiecare monom al primului polinom se ı̂nmulţeşte cu
fiecare monom al polinomului al doilea, se adună toate produsele
obţinute şi se reduc apoi termenii asemenea. Se verifică ca şi ı̂n al-
gebra liceală că mulţimea R[X] a tuturor polinoamelor cu coeficienţi ı̂n
R de nedeterminata X ı̂mpreună cu aceste operaţii algebrice formează
un inel.
X. Fie R un inel, n un număr natural nenul şi Mn R mulţimea tu-
turor matricelor pătrate de ordinul n cu elemente din R. Adunarea
şi ı̂nmulţirea matricelor se defineşte ca şi adunarea şi ı̂nmulţirea ma-
tricelor cu elemente complexe (reale, raţionale etc.):
n
X
[aij ] + [bij ] = [aij + bij ], [aij ][bij ] = [ aim bmj ], i, j = 1, n.
m=1
Se verifică direct că aceste operaţii transformă Mn R ı̂ntr-un inel.

XI. Fie R un inel unitar, G = {g1 = e, g2 , ..., gn } un grup finit scris
multiplicativ, RG = {a1 g1 + a2 g2 + ... + an gn |ai ∈ R, gi ∈ G}, mulţimea
sumelor formale de tipul ag, a ∈ R, g ∈ G. Adunarea elementelor din
RG se efectuează ”după componente”, adică
(a1 g1 + a2 g2 + ... + an gn ) + (b1 g1 + b2 g2 + ... + bn gn ) =
= (a1 + b1 )g1 + (a2 + b2 )g2 + ... + (an + bn )gn .

Pentru ı̂nmulţire se defineşte mai ı̂ntâi produsul ags · bgt =
(ab)(gs gt ), produsul ab fiind ı̂n R, iar gs gt ı̂n G, care se extinde apoi
după legea distributivă la orice elemente din RG. Bineı̂nţeles, termenii
asemenea se reduc. RG este inel, numit inel grupal.
XII. Fie H = {a + bi + cj + dk | a, b, c, d, ∈ R} mulţimea tuturor
sumelor formale de tipul considerat. Adunarea se efectuează ”după
componente”:
0
(a + bi + cj + dk) + (a + b0 i + c0 j + d0 k) =
137
0
= (a + a0 ) + (b + b0 )i + (c + c0 )j + (d + d )k.
Se definesc produsele i2 = j 2 = k 2 = −1, ij = −ji = k, jk = −kj =
i, ki = −ik = j, după aceasta două elemente din H se ı̂nmulţesc după
legea distributivă, ţinı̂ndu-se cont de egalităţile de mai sus, apoi se
reduc termenii asemenea. Considerăm că numerele reale comută cu i, j
şi k. Se obţine un inel cu diviziune ı̂n care pentru orice element nenul
a − bi − cj − dk
(a + bi + cj + dk)−1 = .
a2 + b2 + c2 + d2
Elementele acestui inel se numesc cuaternioni.
XIII. Fie (G, +) un grup abelian arbitrar, EndG mulţimea endo-
morfismelor acestui grup, adică EndG = {ϕ : G → G|ϕ(g1 + g2 ) =
ϕ(g1 ) + ϕ(g2 )}. Definim adunarea şi ı̂nmulţirea endomorfismelor după
cum urmează:
(ϕ + ψ)(g) = ϕ(g) + ψ(g), (ϕψ)(g) = ϕ(ψ(g)).
Se verifică direct că EndG cu aceste operaţii se transformă ı̂ntr-un

inel unitar.
XIV. Fie (R, +, ·) un inel şi
( ∞ ¯ ¾
X ¯
2 n n¯
R[[X]] = a0 + a1 X + a2 X + ... + an X + ... = an X ¯an ∈ R
n=0
mulţimea seriilor formale de puteri cu coeficienţi ı̂n R.

Definim
∞
X ∞
X ∞
X
n n
an X + bn X = (an + bn )X n ,
n=0 n=0 n=0
∞
X ∞
X ∞ X
X n
n n
an X · bn X = am bn−m X n
n=0 n=0 n=0 m=0
Atunci R[[X]] este un inel.
138
XV. Fie (F, +, ·) un corp comutativ,
( ∞ ¯ )
X ¯
¯
F ((X)) = an X n ¯an ∈ F, N ∈ Z
¯
n=N
mulţimea seriilor formale Laurent cu coeficienţi ı̂n F. Orice element din

F ((X)) este suma unei serii formale de puteri şi a unui ”polinom” de
1
necunoscuta . Este clar cum se definesc adunarea şi ı̂nmulţirea ı̂n
X
F ((X)) care transformă F ((X)) ı̂ntr-un corp.
Exerciţii
1. Să se arate că tripletul (A, ⊕, ¯) este un inel (inel asociativ). Să se
verifice dacă acest inel este comutativ, unitar, domeniu de integritate,
corp. Să se determine grupul elementelor inversabile ale inelului A.
a) A = Z, x ⊕ y = x + y − 4, x ¯ y = xy − 4x − 4y + 20;
b) A = R, x ⊕ y = x + y + 3, x ¯ y = xy + 3x + 3y + 6;
c) A = Q, x ⊕ y = x + y − 1, x ¯ y = xy − x − y;
d) A = (0; +∞), x ⊕ y = x · y, x ¯ y = xln y ;
e) A = Z[i], x ⊕ y = x + y, x ¯ y = xy + Imx · Imy;
f) A = C, x ⊕ y = x + y, x ¯ y = xy + Imx · Imy;
g) A = Z × Z, (a, b) ⊕ (c, d) = (a + c, b + d), (a, b) ¯ (c, d) = (ac, bd);
h) A = Z × Z, (a, b) ⊕ (c, d) = (a + c, b + d), (a, b) ¯ (c, d) =
(ac − bd, ad + bc);
i) A = Q × Q, (a, b) ⊕ (c, d) = (a + c, b + d), (a, b) ¯ (c, d) =
(ac − bd, ad + bc + bd);
j) A = R × R, (a, b) ⊕ (c, d) = (a + c, b + d), (a, b) ¯ (c, d) =
(ac − bd, ad + bc);
k) A = Q × Q, (a, b) ⊕ (c, d) = (a + c, b + d), (a, b) ¯ (c, d) =
(ac + 2bd, ad + bc).
2. Pentru fiecare a ∈ Q definim funcţiile fa : Q → Q, fa (x) = ax şi
½
ax dacă x ∈ Q
ga : R → R, ga (x) =
0 dacă x ∈ R \ Q.
139
Considerăm mulţimile K = {fa |a ∈ Q} şi H = {ga |a ∈ Q}. Să se arate
că tripletele (K, +, ◦) şi (H, +, ◦) sunt corpuri comutative.
3. Fie (A, +, ·) un inel boolean. Să se arate că:
a) x + x = 0, ∀x ∈ A;
b) A este un inel comutativ.
4. Fie (A, +, ·) un inel unitar nenul. Să se demonstreze că 0 6= 1.
5. Fie (A, +, ·) un inel unitar nenul. Să se arate că: a) 0 6∈ U (A);
b) dacă x ∈ U (A), atunci −x ∈ U (A).
6. Fie (A, +, ·) un inel. Să se demonstreze afirmaţiile următoare:
a) orice element nilpotent din A este divizor al lui zero;
b) dacă A este un inel integru, atunci unicul element nilpotent din
A este 0;
c) dacă A este un inel unitar, atunci orice element idempotent diferit
de 1 este un divizor al lui zero;
d) dacă A este un inel integru, atunci elemente idempotente ı̂n A
sunt numai 0 şi 1.
7. Fie (A, +, ·) un inel unitar şi x ∈ A un element nilpotent. Să se
arate că elementele 1 + x şi 1 − x sunt inversabile.
8. Fie (A, +, ·) un inel unitar nenul. Să se demonstreze următoarele
afirmaţii:
a) dacă x ∈ A este un element idempotent, atunci şi elementul 1−x
este idempotent;
b) dacă mulţimea tuturor elementelor idempotente din A este finită,
atunci ea conţine un număr par de elemente.
9. Fie A un inel unitar nenul, finit şi comutativ. Să se calculeze
produsul elementelor idempotente nenule din inelul A.
10. Fie (A, +, ·) un inel unitar nenul astfel ı̂ncât x2 = 0 sau x2 = 1
pentru orice x ∈ A. Demonstraţi că:
a) U (A) = {x ∈ A|x2 = 1};
b) dacă x 6∈ U (A), atunci 1 + x ∈ U (A);
c)A este inel comutativ.
11. Fie A un inel unitar cu proprietatea x6 = x, ∀x ∈ A. Să se arate că
A este un inel boolean.
140
12. Fie A un inel cu proprietatea x3 = x, ∀x ∈ A. Arătaţi că inelul A
este comutativ.
13. Fie A un inel unitar nenul. Să se demonstreze că:
a) dacă grupul U (A) este finit şi are ordin impar, atunci
1 + 1 = 0;
b) dacă |U (A)| = 2n − 1 şi |A \ U (A)| ≤ 2n − 1, atunci A este un
corp cu 2n elemente.
14. Fie (A, +, ·) un inel unitar nenul fără divizori ai lui zero. Să se
arate că grupurile (A, +) şi (U (A), ·) nu sunt izomorfe.
§3.2. Subinele. Ideale

Fie (R, +, ·) un inel arbitrar, S o submulţime a mulţimii R.
Submulţimea S se numeşte subinel dacă ı̂n raport cu operaţiile inelului
(R, +, ·) S este inel. Prin urmare, avem
Propoziţia 1. S este subinel ı̂n (R, +, ·) dacă şi numai dacă
(i) S 6= ∅;
(ii) (∀a, b ∈ S) a + b ∈ S;
(iii) 0 ∈ S;
(iv) (∀a ∈ S), −a ∈ S;
(v) (∀a, b ∈ S) ab ∈ S.
Să observăm că nu trebuie verificate ı̂n S legile asociativă a adu-
nării, distributivă a ı̂nmulţirii faţă de adunare, asociativă a ı̂nmulţirii,
deoarece toate ele, fiind adevărate ı̂n R, nu pot să nu fie adevărate
ı̂n S. Mai observăm că condiţiile (i) − (iv) ne arată că (S, +) este un
subgrup ı̂n (R, +). Aşadar, are loc
Propoziţia 2. Submulţimea nevidă S ⊂ R este un subinel ı̂n
(R, +, ·) dacă şi numai dacă
(∀a, b ∈ S) a − b ∈ S, ab ∈ S.
Ulterior vom nota S < R dacă S e subinel ı̂n (R, +, ·).

√
Exemple. Z < Q < R < C, Z[i] < C, Z[ m] < R dacă m > 0,
√ √ √
Z[ m] < C pentru m < 0, Q[ q] < R dacă q > 0, Q[ q] < C pentru
q < 0, Z[X] < Q[X] < R[X] < C[X], Mn Z < Mn Q < Mn R < Mn C,
F [[X]] < F ((X)).
141
În orice inel (R, +, ·) avem cel puţin două subinele: S = R şi
S = {0}.
Notăm Z(R) = {a|a ∈ R, ab = ba, ∀b ∈ R}. Atunci Z(R) 6= ∅
pentru că 0 ∈ Z(R) şi (Z(R), +, ·) formează un inel, subinel ı̂n (R, +, ·).
Propoziţia 3. Orice subinel ı̂n (Z, +, ·) are forma nZ, n ∈ Z.
În adevăr, se ştie că orice subgrup ı̂n (Z, +) are forma nZ. Dacă
a, b ∈ nZ, atunci a = nt, b = ns, t, s ∈ Z, şi ab = nt · ns = n(tns), tns ∈
Z, deci ab ∈ nZ. Prin urmare, nZ < Z şi alte subinele ı̂n (Z, +, ·) nu
există, fiindcă orice subinel este subgrup ı̂n (Z, +). ¤
Propoziţia 4. Intersecţia oricărei familii de subinele ale inelului
(R, +, ·) este un subinel.
Se verifică condiţiile din propoziţia 2. ¤
Dacă (R, +, ·) este inel, M ⊂ R, atunci prin < M > notăm
cel mai mic (faţă de incluziune) subinel care include M. Se vede că
< M > coincide cu intersecţia tuturor subinelelor care includ M şi
< ∅ >= {0}.
Propoziţia 5. M 6= ∅ ⇒
< M >= {Σ∗ εa1 a2 ...am |m ∈ N ∗ , ε ∈ {1, −1}, aj ∈ M, j = 1, m}.
Aici Σ∗ denotă suma finită, iar prin εa ı̂nţelegem a pentru ε = 1 şi
−a pentru ε = −1, dacă inelul nu este unitar.
Pentru demonstraţie notăm partea dreaptă cu S, observăm că suma
sau produsul a două sume finite de tipul dat este o sumă de acelaşi tip,
deci S < R, S ⊇ M, fiindcă putem lua ε = 1 şi m = 1, rezultă că
S ⊇< M > . Dacă S1 e un subinel ce include M, atunci, evident,
S1 ⊇ S. Prin urmare, < M >⊇ S. Aşadar, S =< M > .¤
Dacă ı̂n inelul (R, +, ·) există o submulţime nevidă M astfel ı̂ncât
< M >= R, se zice că M este un sistem de generatori ai inelului
(R, +, ·).
Dacă (R, +, ·) este un corp (inel cu diviziune), atunci ı̂n mod analog
se introduce noţiunea de subcorp.
Propoziţia 6. Submulţimea nevidă S din corpul (F, +, ·) este sub-
corp dacă şi numai dacă
(∀a, b ∈ S) a − b ∈ S, ab ∈ S, (∀a ∈ S, a 6= 0) a−1 ∈ S.
142
În studiul inelelor un rol important joacă noţiunea de ideal, ı̂n multe
privinţe analoagă cu cea de divizor normal ı̂n studiul grupurilor.
Subgrupul (A, +) al inelului (R, +, ·) se numeşte ideal stâng (drept)
dacă
(∀a ∈ A, ∀r ∈ R) ra ∈ A, (ar ∈ A).
Dacă un ideal stâng este şi ideal drept, el se zice ideal bilateral sau
ideal. Vom nota A4` R, A4r R, A4R idealul stâng, drept sau bilateral
al inelului (R, +, ·).
Este clar că orice inel (R, +, ·) posedă cel puţin două ideale R şi
{0}, numite triviale. Dacă inelul (R, +, ·) nu conţine alte ideale, el
se numeşte inel simplu.Dacă inelul este comutativ, orice ideal stâng
(drept) este bilateral. Orice ideal este subinel, ı̂nsă reciproca aces-
tei afirmaţii nu e adevărată, precum ne arată exemplul următor: Z e
subinel ı̂n Q, dar nu e ideal pentru că 3 ∈ Z, 74 ∈ Q, ı̂nsă 3 · 74 = 12
7 6∈ Z.
În inelul (Z, +, ·) orice ideal are forma nZ, n ∈ N, deoarece nZ e
subinel şi dacă a ∈ nZ, r ∈ Z, atunci a = nt, t ∈ Z, ar = (nt)r =
n(tr) ∈ nZ. Alte ideale ı̂n Z nu există, pentru că nici alte subinele
(subgrupuri) nu există.
În inelul (Mn R, +, ·) mulţimea matricelor cu una sau mai multe
linii nule formează evident ideal drept care nu e ideal stâng; mulţimea
matricelor cu una sau mai multe coloane nule este un ideal stâng care nu
este ideal drept. Se poate demonstra (!) că dacă R este unitar, atunci
orice ideal (bilateral) ı̂n (Mn R, +, ·) are forma (Mn A, +, ·), unde A este
ideal ı̂n (R, +, ·).
Fie (R, +, ·) un inel şi a ∈ R un element arbitrar. Formăm
mulţimile:
Ra = {ra|r ∈ R}, aR = {ar|r ∈ R},
RaR = {Σ∗ si ati |si , ti ∈ R},
(a)` = {na + ra|n ∈ Z, r ∈ R}, (a)r = {na + ar|n ∈ Z, r ∈ R},
0 0
(a) = {na + ra + ar + Σ∗ si ati |n ∈ Z, r, r , si , ti ∈ R}.
Propoziţia 7. Ra şi (a)` sunt ideale stângi, aR şi (a)r sunt ideale
drepte, RaR şi (a) sunt ideale (bilaterale).
143
Demonstraţie. Să demonstrăm, de exemplu, că (a) este ideal, cele-
lalte afirmaţii se demonstrează mai simplu.P
0
FiePx, y ∈ (a), x = na + ra + ar + ni=1 1
si ati , y = ma + pa +
0 n2 0 0
ap + j=1 uj avj , n, m ∈ Z, r, r , p, p , si , ti , uj , vj ∈ R. Atunci x − y =
0 0 P 1 +n2
(n − m)a + (r − p)a + a(r − p ) + nl=1 xl ayl , unde xl = sl , yl = tl
dacă l = 1, n1 şi xl+n1 = ul , yl+n1 = vl dacă l = 1, n2 .
Prin urmare, Pnx1 − y ∈ (a). Dacă w ∈ R, atunci xw = 0 · a + 0 · a +
0
a(r w + nw) + i=1 si ati wi + raw ∈ (a), primul zero fiind din Z, iar al
doilea din R. În mod analog se arată că wx ∈ (a). Deci, (a)4R.¤
Idealul (a) se numeşte idealul principal generat de elementul a, (a)`
idealul stâng principal generat de a şi (a)r idealul drept principal gen-
erat de a.
Corolarul 1. Dacă (R, +, ·) este inel comutativ, atunci (a)` =
(a)r = (a) = {na + ra|n ∈ Z, r ∈ R}.
În adevăr, ra = ar, ceea ce implică (a)` = (a)r ⊆ (a). Dacă x =
0 0
na + ra + ar + Σ∗ si ati ∈ (a), atunci x = na + (r + r )a + (Σ∗ si ti )a =
0 00 00 0
na + (r + r + Σ∗ si ti )a = na + r a, r fiind r + r + Σ∗ si ti ∈ R. Deci
x ∈ (a)` , (a) ⊆ (a)` şi (a) = (a)` .¤
Corolarul 2. Dacă (R, +, ·) este inel comutativ unitar, atunci
(a) = Ra = aR.
Într-adevăr, totdeauna Ra se include ı̂n (a) (şi ı̂n (a)` ). Dacă x ∈
(a), atunci x = na + ra, n ∈ Z, r ∈ R, deci x = n(1 · a) + ra =
0 0
(n · 1)a + ra = (n · 1 + r)a = r a, r fiind n · 1 + r, şi x ∈ Ra. Prin
urmare, (a) ⊆ Ra, adică (a) = Ra.¤
În inelul (Z, +, ·) orice ideal este principal, conform celor demon-
strate mai sus. Aceasta ne conduce la următoarea definiţie. Un inel ı̂n
care orice ideal este principal se numeşte inel de ideale principale.
Propoziţia 8. Fie (R, +, ·) un inel unitar, A un ideal stâng
(drept). A = R dacă şi numai dacă A conţine un element inversabil la
stânga (dreapta).
Demonstraţie. Fie a ∈ A inversabil la stânga. Atunci există b ∈ R
astfel ı̂ncât ba = 1. Deoarece A e ideal stâng, ba ∈ A, deci 1 ∈ A. În
acest caz
(∀r ∈ R) r = r · 1 ∈ A, R ⊆ A şi A = R
144
Reciproc, fie A = R, A ideal stâng. Atunci A conţine elementul 1
care e, evident, inversabil. ¤
Corolarul 1. Orice inel cu diviziune (corp) este inel simplu.
Corolarul 2. Orice ideal stâng (drept) care conţine elementul uni-
tate coincide cu inelul.
Operaţii cu ideale
Trecem acum la operaţii cu ideale. Avem două tipuri de operaţii.
Unele legate de faptul ca idealele sunt submulţimi, iar altele legate de
operaţiile inelare.
Propoziţia 9. Intersecţia oricărei familii de ideale stângi (drepte,
bilaterale) este un ideal
T stâng (drept, bilateral).
În adevăr, fie A = Aα , Aα ideal stâng, a, b ∈ A. Atunci a, b ∈ Aα ,
α
pentru orice α, a − b ∈ Aα şi ra ∈ Aα pentru orice r ∈ R. Prin urmare,
a − b ∈ A, ra ∈ A şi A4` ∈ R.
Reuniunea a două ideale, ı̂n general, nu e un ideal, precum ne arată
următorul exemplu: (4)4Z, (6)4Z, dar (4)∪(6) nu e ideal ı̂n Z, pentru
că 6 ∈ (4) ∪ (6), 4 ∈ (4) ∪ (6) şi 6 − 4 = 2 6∈ (4) ∪ (6). Dar e adevărată
Propoziţia 10. Reuniunea unui lanţ ascendent de ideale stângi
(drepte, bilaterale) este un ideal de acelaşi tip. S
În adevăr, fie A1 ⊆ A2 ⊆ ... ⊆ An ⊆ ..., Ai 4` R, A = Ai . Atunci
i
(A, +) e subgrup, ceea ce a fost demonstrat pentru subgrupuri. Dacă
a ∈ A, r ∈ R, atunci ∃j astfel ı̂ncât a ∈ Aj ; prin urmare, ra ∈ Aj ,
ra ∈ A şi A e ideal stâng. ¤
Aceasta propoziţie se cere completată cu
Propoziţia 11. Reuniunea a două ideale A şi B este ideal, dacă
şi numai dacă A ⊆ B sau B ⊆ A.
Demonstraţie. Dacă A ⊆ B sau B ⊆ A, atunci A ∪ B = B sau
B ∪ A = A şi A ∪ B e ideal.
Reciproc. Fie A ∪ B ideal ı̂n (R, +, ·), dar A 6⊆ B, B 6⊆ A. Atunci
există a ∈ A, a 6∈ B şi b ∈ B, b 6∈ A, a, b ∈ A ∪ B. Atunci a − b ∈ A ∪ B,
deci a − b ∈ A sau a − b ∈ B. Prin urmare, b = a − (a − b) ∈ A sau
a = (a − b) + b ∈ B. Contradicţie. Aşadar, dacă A ∪ B e ideal, atunci
A ⊆ B sau B ⊆ A. ¤
145
Ca şi pentru subgrupuri sau subinele, putem vorbi despre idealul
stâng (drept, bilateral) generat de o submulţime M ⊆ R, M 6= ∅.
Acesta e cel mai mic (faţă de incluziune) ideal stâng (drept, bilate-
ral) care include M. El este egal cu intersecţia tuturor idealelor
stângi (drepte, bilaterale) care includ M. Dacă notăm acest ideal prin
(M )` ((M )r , (M )), atunci se pot indica explicit elementele acestui ideal.
Nu vom face acest lucru, deoarece el nu ne va fi necesar. Dacă M = {a},
acest lucru a fost deja făcut.
Fie A şi B ideale (bilaterale) ı̂n inelul (R, +, ·). Definim A + B,
AB, `(A, B), r(A, B), A : B după cum urmează:
(i) A + B = {a + b|a ∈ A, b ∈ B};
(ii) A · B = {Σ∗ ai bi |ai ∈ A, bi ∈ B},
(iii) `(A, B) = {x|xb ∈ A, ∀b ∈ B},
(iv) r(a, B) = {y|by ∈ A, ∀b ∈ B},
(v) A : B = `(A, B) ∩ r(A, B).
Propoziţia 12. Toate submulţimile definite mai sus sunt ideale ı̂n
(R, +, ·).
Demonstraţie. Toate mulţimile considerate nu sunt vide, fiindcă
conţin elementul 0.
(i) Fie x, y ∈ A + B, r ∈ R. Atunci x = a1 + b1 , y = a2 + b2 , a1 , a2 ∈
A, b1 , b2 ∈ B şi x−y = a1 +b1 −(a2 +b2 ) = (a1 −a2 )+ (b1 −b2 ) ∈ A+B,
fiindcă a1 − a2 ∈ A, b1 − b2 ∈ B; xr = (a1 + b1 )r = a1 r + b1 r ∈ A + B,
deoarece a1 r ∈ A; b1 r ∈ B. În mod analog, rx ∈ A+B. La fel xr ∈ AB.
P
n P
m
(ii) Fie x, y ∈ AB. Avem x = ai bi , y = cj dj , ai , cj ∈ A,
i=1 j=1
bi , dj ∈ B, x − y = a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn + (−c1 )d1 + (−c2 )d2 +
... + (−cm )dm ∈ AB, pentru că −c1 , −c2 , . . . , −cm ∈ A şi avem o sumă
finită de produse de tipul dat. Dacă r ∈ R, atunci
n
X n
X
rx = r ai bi = (rai )bi ∈ AB,
i=1 i=1
ı̂ntrucât rai ∈ A.
(iii) Fie x1 , x2 ∈ `(A, B). Atunci x1 b ∈ A, x2 b ∈ A pentru orice
b ∈ B. Urmează (x1 − x2 )b = x1 b − x2 b ∈ A, (x1 r)b = x1 (rb) ∈ A,
146
(rx1 )b = r(x1 b) ∈ A, fiindcă rb ∈ B, x1 b ∈ A. Deci, x1 − x2 , rx1 , x1 r ∈
`(A, B) şi `(A, B) este ideal ı̂n (R, +, ·).
În mod analog se arată că r(A, B)4R, iar A : B este intersecţia a
două ideale, deci este ideal. ¤
Notă. Este natural să numim A + B suma, AB produsul idealelor,
`(A, B) cât stâng al idealului A pe B, r(A, B) cât drept, iar A : B cât
(bilateral).
Remarcă. Nu are rost să considerăm diferenţa idealelor, deoarece
−B = B, deci A − B = A + B.
Operaţiile (i)-(v) pot fi definite şi pentru ideale stângi sau drepte
cu specificaţiile de rigoare. Nu vom insista asupra acestora.
Dacă ı̂n (iii)-(v) luăm A = {0}, atunci `(0, B), r(0, B), 0 : B se
numesc respectiv anulator stâng, drept, bilateral al idealului B.
Dăm mai jos unele proprietăţi ale operaţiilor cu ideale, demonstra-
ţiile fiind date doar pentru unele din ele.
Propoziţia 13. Pentru orice ideale A, B, C din (R, +, ·)
1. adunarea şi ı̂nmulţirea sunt asociative;
2. adunarea este comutativă;
3. ı̂nmulţirea e distributivă faţă de adunare.
4. A + B ⊇ A, A + B ⊇ B; A 6⊆ B ⇒ A + B ⊃ B;
5. AB ⊆ A ∩ B;
6. A ⊆ `(A, B), A ⊆ r(A, B); A ⊆ A : B.
7. `(A, B)B ⊆ A, B · r(A, B) ⊆ A; (A : B)B ⊆ A, B(A : B) ⊆
A; BC ⊆ A ⇒ B ⊆ `(A, C), C ⊆ r(A, B);
8. `(A ∩ B, C) = `(A : C) ∩ `(B, C), r(A ∩ B, C) = r(A, C) ∩
r(B, C), (A ∩ B) : C = (A : C) ∩ (B : C);
9. B ⊇ C ⇒ `(A, B) ⊆ `(A, C), `(B, A) ⊇ `(C, A), `(B, C) = R.
Analog pentru câturile drept şi bilateral.
10. `(A, B) ∩ `(A, C) = `(A, B + C), r(A, B) ∩ r(A, C) =
r(A, B + C), (A : B) ∩ (A : C) = A : (B + C);
11. `(A, B) = `(A, A + B), r(A, B) = r(A, A + B), A : B =
A : (A + B);
12. `(A, BC) = `(`(A, C), B), r(A, BC) = r(r(A, B), C);
13. `(A, r(A, B)) ⊇ B, r(A, `(A, B)) ⊇ B, A : (A : B) ⊇ B;
147
14. `(A, r(A, `(A, B))) = `(A, B), r(A, `(A, r(A, B))) = r(A, B);
A : (A : (A : B)) = A : B.
Să demonstrăm două din cele mai ”exotice”.
10. Fie z ∈ `(A, B) ∩ `(A, C). Atunci (∀b ∈ B, ∀c ∈ C)zb ∈ A, zc ∈
A ⇒ z(b+c) = zb+zc ∈ A ⇒ z ∈ `(A; B +C), deci `(A, B)∩`(A, C) ⊆
`(A, B + C). Incluziunea reciprocă rezultă din 9, căci B ⊆ B + C ⇒
`(A, B) ⊇ `(A, B + C), C ⊆ B + C ⇒ `(A, C) ⊇ `(A, B + C), deci
`(A, B + C) ⊆ `(A, B) ∩ `(A, C).
14. În prima incluziune din 13 ı̂n loc de B punem `(A, B), apoi
luăm câtul stâng al lui A pe idealele din incluziunea a două, ţinând
cont de 9. Obţinem
`(A, r(A, `(A, B))) ⊇ `(A, B), `(A, r(A, `(A, B))) ⊆ `(A, B),
rezultând egalitatea. ¤
În general, legea distributivă a intersecţiei faţă de adunare (adevărată
ı̂n inelul (Z, +, ·)!) nu are loc, ı̂nsă are loc aşa-numita lege a modu-
larităţii: A ⊇ B ⇒ A ∩ (B + C) = B + (A ∩ C).
În adevăr, B ⊆ A, A ∩ C ⊆ A implică B + (A ∩ C) ⊆ A; B ⊆
B + C, A ∩ C ⊆ C ⊆ B + C implică B + (A ∩ C) ⊆ B + C, deci
B + (A ∩ C) ⊆ A ∩ (B + C).
Reciproc, fie a element arbitrar din A ∩ (B + C). Atunci a ∈ A, a ∈
B + C ⇒ a = b + c, b ∈ B, c ∈ C ⇒ b ∈ A, c = a − b ∈ A ⇒ c ∈ A ∩ C ⇒
a ∈ B + (A ∩ C). Prin urmare, A ∩ (B + C) ⊆ B + (A ∩ C) şi se obţine
egalitatea din enunţ. ¤
Vom considera că inelul (R, +, ·) e comutativ şi definim extragerea
rădăcinii din ideal. Definim şi notăm
√
A = {a|a ∈ R, ∃n ∈ N∗ , an ∈ A}.
Această mulţime se numeşte

√ radicalul idealului A.
Radicalul idealului 0, 0, se numeşte radicalul inelului.
El reprezintă mulţimea elementelor nilpotente ale inelului R.
Propoziţia 14. Radicalul √ unui ideal este ideal. ∗ n
Demonstraţie. Fie a, b ∈ A. Atunci (∃n, m ∈ N ) a ∈ A, bm ∈ A.
Evident as ∈ A, bt ∈ A, s ≥ n, t ≥ m.
148
Calculăm (a − b)n+m−1 = an+m−1 − (n + m − 1)an+m−2 b+
2 m−2
+Cm+n−1 an+m−3 b2 + ... + (−1)m−2 Cn+m−1 an+1 bm−2 +
m−1
+(−1)m−1 Cm+n−1 an bm−1 + (−1)m Cm+n−1
m
an−1 bm +
m+1
+(−1)m+1 Cm+n−1 an−2 bm+1 + ... + (−1)m+n−1 bn+m−1 .
Prin urmare, (a − b)n+m−1 ∈ A, fiindcă fiecare termen conţine câte
un factor din √ A. Dacă r ∈ R, atunci (ar)n = an rn ∈ A, pentru că
n
a ∈ A. Deci, A4R. ¤
Propoziţia 15. Pentru orice ideale A, B ale inelului comutativ
(R, +, ·) sunt adevărate afirmaţiile:
√ p√ √
1. A ⊆ A, √ A =√ A;
2. √A ⊆ B ⇒√ A ⊆ B; √ √
3. AB = Ap∩ B = A ∩ B;
√ √ √
4. A + B = A + √B; √
5. Am ⊆ B, m ∈ N∗ ⇒ A ⊆ B.
Demonstraţie. Să arătăm că sunt adevărate egalităţile 3 şi 4, cele-
lalte fiind mai simple. √
√ Avem AB
√ ⊆ A ∩ B ⊆ A şi atunci,
√ folosind 2,
√ obţinem
√ AB ⊆
√ A ∩ B
√ ⊆ A. În mod
√ analog
√ avem A ∩ B ⊆ B, deci A∩B ⊆
A ∩ B. Fie x ∈ A ∩ B. Atunci există m, n ∈ N √astfel ı̂ncât ∗
xm ∈ A, xn ∈ B. Rezultă√
m+n = xm · xn ∈ AB şi x ∈
x√ √ √ √AB, adică
obţinem
√ √ incluziunea
√ A ∩ B ⊆ AB. Aşadar AB ⊆ A∩B ⊆
A ∩ B ⊆ AB,√rezultând √egalităţile 3. √ √ √
p√ Deoarece A ⊆ A, B ⊆ B ⇒ A+B ⊆ A+ B ⇒ A+B ⊆
√ √ √ √ √
A√+ B. Dar√A+B√⊇ A ⇒ A + B ⊇ A. La fel A +√B ⊇ B,
p√ A + B p
deci ⊇ A + B. Dar atunci din 1 şi 2 obţinem p√ A+B =
√ √ √ √
A+B ⊇ A + B. Prin urmare, A + B = A + B.¤
Revenim la inelul numerelor ı̂ntregi (Z, +, ·). Notăm nZ =
(n), (n, m) cel mai mare divizor comun, [n, m] cel mai mic multiplu
comun al numerelor n şi m. Are loc
Propoziţia 16. Pentru orice numere ı̂ntregi u, m şi n
. .
1. (n) ⊆ (m) ⇔ n..m; u ∈ (m) ⇔ u..m
149
2. (n) · (m) = (nm);
3. (n) + (m) = ((n, m));
4. (n) ∩ (m) = ([n, m]);
5. (n, m) = 1 ⇒ (n) ∩ (m) = (n)(m);
n
6. (n) : (m) = ( (n,m) );
p p
7. p
pprim ⇒ (p) = (p) = (ps ), s ∈ N∗ ;
8. (ps11 ps22 ...pst t ) = (p1 p2 ...pt ) dacă pi 6= pj pentru i 6= j.
Demonstraţie. 1, 3, 4 au fost deja demonstrate pentru subgrupurile
(Z, +). Să demonstrăm celelalte egalităţi.
2. Avem (n)(m) = {Σ∗ ai bi |ai ∈ (n), bi ∈ (m)}. Atunci ai =
si n, bi = ti m, si , ti ∈ Z ⇒ ai bi = si nti m = si ti nm ⇒ Σ∗ ai bi =
nmΣ∗ si ti ∈ (nm) ⇒ (n)(m) ⊆ (nm). Dacă a ∈ (nm), atunci
a = snm = sn·1m ∈ (n)(m), deci (nm) ⊆ (n)(m), rezultând egalitatea.
Implicaţia 5 rezultă din 4 şi 2. Să arătăm că e adevărată egalitatea
6. Avem
µ ¶ µ ¶ µ ¶
n n nm
(m) = m = = ([n, m]) ⊆ (n),
(n, m) (n, m) (n, m)
µ ¶
n
deci, conform proprietăţii 7, propoziţia 13, (n,m) ⊆ (n) : (m). Pentru
incluziunea inversă notăm (n, m) = d, n = n1 d, m = m1 d, (n1 , m1 ) = 1.
.
Dacă a ∈ (n) : (m), atunci ab ∈ (n), ∀b ∈ (m) ⇒ ab..n, ∀b ∈ (m) ⇒
. .. . .
ams..n, ∀s ∈ Z ⇒ am µ .n ¶ ⇒
µ am1¶d..n1 d ⇒ am1 ..n1 , (m1 , nµ
1 ) = 1¶ ⇒
..
a.n1 ⇒ a ∈ (n1 ) = nd = (n,m) n
. Aşadar, (n) : (m) ⊆ (n,m) n
şi
obţinem egalitatea dorită. p
7. Fie p un număr prim, a ∈ (p). Atunci ∃k ∈ N∗ , ak ∈ (p) ⇔
. . p
ak ..p ⇔ a..p ⇔ a ∈ (p). Prin p
p urmare, (p) ⊆ (p). Cum totdeauna
(p) ⊇ (p), avem egalitatea (p) = (p). Folosind egalitatea 3 din
propoziţia 15, obţinem
p p p p p p
(ps ) = (p)s = (p) ∩ (p) ∩ ... ∩ (p) = (p).
| {z }
s ori
Egalitatea 8 rezultă din 7, 4 şi egalitatea 3, propoziţia 15. ¤
150
Exerciţii
1. Să se arate că mulţimea A este un subinel al inelului Mn (R) (n = 2

sau, respectiv, n = 3). Să se verifice dacă (A, +, ·) este un inel comu-
tativ, unitar, fără divizori ai lui zero. Este oare (A, +, ·) un corp?
½µ ¶ ¾
a 0
a) A = |a ∈ Z ;
0 a
½µ ¶ ¾
a 0
b) A = |a ∈ R ;
0 a
½µ ¶ ¾
a 3b
c) A = |a, b ∈ Z ;
b a
½µ ¶ ¾
a 3b
d) A = |a, b ∈ Q ;
b a
½µ ¶ ¾
a b
e) A = |a, b ∈ Z ;
0 a
½µ ¶ ¾
a 0
f) A = |a ∈ R ;
0 0
½µ ¶ ¾
a b
g) A = |a, b ∈ Z ;
2b a
½µ ¶ ¾
a b
h) A = |a, b ∈ Q ;
5b a
½µ ¶ ¾
a b
i) A = |a, b, c ∈ R ;
0 c
½µ ¶ ¾
a b
j) A = |a, b ∈ Q ;
b a
  
 a 0 a 
k) A =  0 0 0  |a ∈ R ;
 
a 0 a
  
 a b c 
l) A =  0 a b  |a, b, c ∈ Z ;
 
0 0 a
  
 a b c 
m) A =  0 a b  |a, b, c ∈ R ;
 
0 0 a
151
  
 a b c 
n) A =  0 d e  |a, b, c, d, e, f, ∈ R .
 
0 0 f
2. Fie (A, +, ·) un inel. Considerăm mulţimea Z(A) = {x ∈ A|xy =
yx, ∀y ∈ A}. Să se arate că:
a) Z(A) este un subinel comutativ al lui A,
b) A este un inel comutativ dacă şi numai dacă Z(A) = A,
c) A este comutativ dacă şi numai dacă x2 − x ∈ Z(A) pentru orice
x ∈ A.
3. Fie A un subinel unitar al corpului (C, +, ·) care conţine intervalul
(0, 1). Să se demonstreze că A = R sau A = C.
4. Să se demonstreze că inelul R este corp dacă şi numai dacă R2 6= {0}
şi R nu conţine ideale unilaterale proprii.
5. Să se arate că M2 (R) este un inel simplu.
6. Fie R un inel nenul finit. Să se demonstreze că:
a) dacă R nu are divizori ai lui zero, atunci R este un corp;
b) dacă inelul R este unitar, atunci orice divizor la stı̂nga al lui zero
este şi divizor la dreapta al lui zero.
7. Fie R un inel unitar şi x, y ∈ R. Demonstraţi că:
a) dacă produsele xy şi yx sunt inversabile, atunci elementele x şi
y sunt inversabile;
b) dacă R nu are divizori ai lui zero şi elementul xy este inversabil,
atunci şi elementele x şi y sunt inversabile. √ √
8. Să se afle mZ + nZ, mZ · nZ, mZ ∩ nZ, mZ : nZ, mZ, nZ dacă:
a) m = 2, n = 3; b) m = 6, n = 4; c) m = 12, n = 18; d) m =
19, n = 11; e) m = 513, n = 620; f) m = 498, n = 2324.
9. Să se demonstreze proprietăţile operaţiilor cu ideale din propoziţiile
13 şi 15.
§3.3. Inel factor. Morfisme de inele

Fie (R, +, ·) un inel, I un ideal bilateral ı̂n R. Atunci I este subgrup
ı̂n (R, +) şi cum (R, +) este abelian, rezultă că I este un divizor normal
ı̂n (R, +). Însă ı̂n acest caz poate fi definit grupul factor R/I :
R/I = {a + I|a ∈ R}, (a + I) + (b + I) = (a + b) + I.
152
Se ştie deja că operaţia definită pe mulţimea claselor de resturi
este algebrică (rezultatul nu depinde de alegerea reprezentanţilor) şi
(R/I, +) e un grup abelian.
Să transformăm (R/I, +) ı̂n inel. Pentru aceasta definim ı̂nmulţirea
claselor de resturi:
(a + I)(b + I) = ab + I.
Mai ı̂ntâi trebuie să arătăm ca această ı̂nmulţire este operaţie alge-
brică (se mai spune că definiţia este corectă), adică rezultatul ı̂nmulţirii
claselor nu depinde de alegerea reprezentanţilor claselor. Fie, deci,
a1 ∈ a + I şi b1 ∈ b + I. Atunci există i1 şi i2 din I astfel ı̂ncât
a1 = a + i1 , b1 = b + i2 . Prin urmare, a1 b1 = (a + i1 )(b + i2 ) =
ab + ai2 + i1 b + i1 i2 = ab + i, unde i = ai2 + i1 b + i1 i2 aparţine
lui I, fiindcă I este ideal bilateral. (Aceasta egalitate ne arată de ce
trebuie să cerem ca I să fie ideal bilateral). Rezultă că a1 b1 ∈ ab + I,
deci a1 b1 + I = ab + I. Deoarece a1 + I = a + I, b1 + I = b + I, obţinem
(a1 + I)(b1 + I) = a1 b1 + I = ab + I = (a + I)(b + I)
şi rezultatul ı̂nmulţirii claselor de resturi ı̂n adevăr nu depinde de

alegerea reprezentanţilor.
Mai trebuie demonstrate legile distributive ale ı̂nmulţirii faţă de
adunare şi asociativă a ı̂nmulţirii. Pentru orice a, b, c ∈ I avem:
((a + I) + (b + I))(c + I) = ((a + b) + I)(c + I) = (a + b)c + I =
= (ac + bc) + I = (ac + I) + (bc + I) = (a + I)(c + I) + (b + I)(c + I);

((a + I)(b + I))(c + I) = (ab + I)(c + I) = (ab)c + I =
= a(bc) + I = (a + I)(bc + I) = (a + I)((b + I)(c + I)).
Legea distribuitivă stângă a ı̂nmulţirii faţă de adunare se demons-
trează asemănător.
Aşadar, (R/I, +, ·) este un inel (asociativ). Acest inel se numeşte
inelul factor al inelului (R, +, ·) ı̂n raport cu idealul (bilateral) I al
acestui inel.
Se arată uşor că dacă inelul R este unitar sau comutativ, atunci şi
R/I este unitar cu elementul unitate 1 + I sau comutativ.
153
Dacă R = Z, I = (n), atunci obţinem inelul claselor de resturi
Zn = Z/(n) = {0, 1, 2, ..., n − 1} cu operaţia s + t = s + t, s · t = st,
unde s = s + (n).
0
Fie date două inele arbitrare (R, +, ·) şi (R ⊕, ¯). Aplicaţia ϕ :
0
R → R se numeşte morfism (omomorfism) de inele dacă
(∀a, b ∈ R) ϕ(a + b) = ϕ(a) ⊕ ϕ(b), ϕ(ab) = ϕ(a) ¯ ϕ(b),
adică ”imaginea sumei este egală cu suma imaginilor” şi ”imaginea

produsului este egală cu produsul imaginilor”. De cele mai multe ori
operaţiile ı̂n ambele inele se notează cu + şi ·.
Prima egalitate ne arată că orice morfism de inele este morfism
0
al grupurilor (R, +) şi (R, ⊕) şi, deci, ϕ(0) = 0 , ϕ(−a) = −ϕ(a),
Pn P
n
ϕ(a − b) = ϕ(a) + ϕ(−b) = ϕ(a) − ϕ(b); ϕ( εi ai ) = εi ϕ(ai ), unde
i=1 i=1
εi ∈ {−1, 1}, 1 · ai = ai , (−1) · ai = −ai .
0 0
Exemple. 1) θ : R → R , (∀a ∈ R) θ(a) = 0 , morfismul nul;
2) εR = ε : R → R, (∀a ∈ R) ε(a) = a, morfismul identic; 3) i : Z →
Q, (∀n ∈ Z), i(n) = n, incluziunea canonică (imersiunea) a lui Z ı̂n Q;
4) Dacă I < (R, +, ·), atunci definim η : R → R/I prin egalitatea
(∀a ∈ R) η(a) = a + I,
morfismul natural
(· al lui R¸pe
¯ R/I (proiecţia
) canonică).
¯
a b ¯ 0
5) Fie R = ¯a, b ∈ R , R = C şi definim
−b a ¯
µ· ¸¶
a b
ϕ : R → C, ϕ = a + bi.
−b a
6) Fie m un număr ı̂ntreg fixat şi
ϕ : Z → Z, (∀n ∈ Z) ϕ(n) = nm.

√ √ √ √ √ √
7) ϕ : Q[ 2] → Q[ 3], (∀a + b 2 ∈ Q[ 2]) ϕ(a + b 2) = a + b 3.
Se verifică direct că toate aplicaţiile din 1) − 5) sunt morfisme de
0
inele. Exemplul 1) ne arată că dacă R şi R sunt unitare, atunci
154
0 0 0
ϕ(1) = 0 6= 1 ∈ R , deci la morfism imaginea elementului unitate
nu este neapărat elementul unitate al inelului al doilea. Dacă aceasta
0 0
se ı̂ntâmplă, adică dacă ϕ(1) = 1 , morfismul ϕ : R → R se numeşte
morfism unitar.
Aplicaţia ϕ din exemplul 6) este morfism de grupuri, căci ϕ(n +
n1 ) = (n + n1 )m = nm + n1 m = ϕ(n) + ϕ(n1 ), dar, ı̂n general, nu e
morfism de inele, deoarece
ϕ(nn1 ) = nn1 m, ϕ(n)ϕ(n1 ) = nmn1 m = nn1 m2
şi ϕ(nn1 ) = ϕ(n)ϕ(n1 ) pentru orice n, n1 ∈ Z dacă şi numai dacă

m = 0 sau m = 1, adică ϕ = θ sau ϕ = ε.
Fie ϕ : Z → Z un morfism de inele şi ϕ(1) = m, m ∈ Z. Atunci
ϕ(2) = ϕ(1 + 1) = ϕ(1) + ϕ(1) = m + m = 2m, ϕ(3) = ϕ(2 + 1) =
ϕ(2) + ϕ(1) = 2m + m = 3m, ..., ϕ(n) = nm, şi ajungem la aplicaţia
din exemplul 6. Prin urmare, nu există alte morfisme din Z ı̂n Z decât
cel nul şi cel identic.
Şi aplicaţia ϕ din exemplul 7 e morfism √ de grupuri,
√ dar, ı̂n general,
nu e morfism
√ de inele, fiindcă ϕ((a √+ b 2)(c + d 2)) =
√ ϕ((ac + 2bd)
√ +
(ad+bc) √ 2) = (ac+2bd)+(ad+bc)
√ 3, pe cı̂nd
√ ϕ(a+b 2)ϕ(c+d 2) =
(a + b 3)(c + d 3) = (ac + 3bd) + (ad + bc) 3. Exemplele 6) şi 7) ne
arată că este necesar să verificăm de fiecare dată ambele condiţii din
definiţia morfismului de inele.
Prin inducţie se arată fără dificultăţi că dacă ϕ e morfism de inele,
atunci
ϕ(uni=1 ai ) = uni=1 ϕ(ai );
dacă ϕ e morfism unitar şi a ∈ R e inversabil la stânga (la dreapta),
atunci şi ϕ(a) e inversabil la stânga (la dreapta).
Se folosesc şi următoarele noţiuni legate de morfismele inelelor.
Morfismul injectiv se numeşte monomorfism, morfismul surjectiv se
numeşte epimorfism, morfismul bijectiv se numeşte izomorfism; morfis-
mul ϕ : R → R se numeşte endomorfism şi dacă el este bijectiv, atunci
vorbim de automorfism. În exemplul 1) θ nu e nici injectiv, nici sur-
jectiv (dacă R e nenul), ı̂n 2) avem automorfism, ı̂n 3) avem morfism
155
injectiv care nu e surjectiv, ı̂n 4) η e surjectiv, dar nu e injectiv, ı̂n 5)
ϕ este isomorfism.
Propoziţia 1. Compusul a două morfisme de inele este un morfism
de inele.
0 0
În adevăr, fie ϕ : R → R , ψ : R → R00 două morfisme de in-
00
ele. Ştim deja că ψ ◦ ϕ : R → R este morfism de grupuri, unde
(∀a ∈ R) (ψ ◦ ϕ)(a) = ψ(ϕ(a)).
Mai departe,
(∀a, b ∈ R)(ψ ◦ ϕ)(ab) = ψ(ϕ(ab)) = ψ(ϕ(a)ϕ(b)) =
= ψ(ϕ(a)) · ψ(ϕ(b)) = (ψ ◦ ϕ)(a) · (ψ ◦ ϕ)(b)

şi ψ ◦ ϕ este morfism de inele. ¤
0
Propoziţia 2. Dacă ϕ : R → R e morfism surjectiv de inele
unitare, atunci ϕ e morfism unitar.
0 0
În adevăr, fie a element arbitrar din R . Există a ∈ R astfel ı̂ncât
0
ϕ(a) = a . Prin urmare,
0 0
ϕ(1)a = ϕ(1)ϕ(a) = ϕ(1 · a) = ϕ(a) = a .
0 0 0
La fel se obţine că a ϕ(1) = a , deci ϕ(1) e element unitate ı̂n R . Cum
0
acest element e unic, ϕ(1) = 1 şi ϕ e morfism unitar. ¤
0
Propoziţia 3. Dacă ϕ : R → R e izomorfism de inele, atunci şi
0
aplicaţia inversă ϕ−1 : R → R este izomorfism.
0 0 0
În adevăr, ştim că (∀a ∈ R ) ϕ−1 (a ) = a dacă şi numai dacă
0 0
ϕ(a) = a şi că ϕ−1 e izomorfism al grupurilor (R , +) şi (R, +). Dacă
0 0 0 0
b e element arbitrar din R , există b ∈ R cu ϕ(b) = b , deci ϕ−1 (b ) = b.
0 0
Prin urmare, a b = ϕ(a)ϕ(b) = ϕ(ab), deci
0 0 0 0
ϕ−1 (a b ) = ab = ϕ−1 (a )ϕ−1 (b ),
adică ϕ−1 e izomorfism de inele. ¤

Este adevărată
0
Teorema 4. Fie ϕ : R → R un morfism de inele. Atunci:
0
1) dacă S e subinel ı̂n R, atunci ϕ(S) e subinel ı̂n R ;
0 0 0
2) dacă S e subinel ı̂n R , atunci ϕ−1 (S ) e subinel ı̂n R;
156
0 0 0
3) dacă I e ideal stâng (drept, bilateral) ı̂n R , atunci ϕ−1 (I ) e
ideal stâng (drept, bilateral) ı̂n R;
4) dacă ϕ e morfism surjectiv şi I e ideal stâng (drept, bilateral) ı̂n
0
R, atunci ϕ(I) e ideal stâng (drept, bilateral) ı̂n R .
0 0
Demonstraţie. Reamintim că dacă M ⊆ R, M ⊆ R , atunci
0 0
ϕ(M ) = {ϕ(m)|m ∈ M }, ϕ−1 (M ) = {a ∈ R|ϕ(a) ∈ M }; Imϕ =
0
ϕ(R) se numeşte imaginea morfismului ϕ, iar ϕ−1 ({0 }) = Kerϕ se
numeşte nucleul morfismului ϕ.
Pentru fiecare afirmaţie a teoremei trebuie demonstrată numai
”partea multiplicativă”, fiindcă ”partea aditivă” a fost deja demon-
strată.
0 0 0 0
Aşadar, 1) fie r1 , r2 ∈ ϕ(S). Atunci r1 = ϕ(s1 ), r2 = ϕ(s2 ), s1 , s2 ∈
0 0
S. Aceasta implică s1 s2 ∈ S, deci r1 r2 = ϕ(s1 )ϕ(s2 ) = ϕ(s1 s2 ) ∈ ϕ(S)
şi ϕ(S) este subinel.
0 0
2) Fie r1 , r2 ∈ ϕ−1 (S ). Atunci ϕ(r1 ), ϕ(r2 ) ∈ S ⇒ ϕ(r1 r2 ) =
0 0 0
ϕ(r1 )ϕ(r2 ) ∈ S ⇒ r1 r2 ∈ ϕ−1 (S ). Prin urmare, ϕ−1 (S ) e subinel ı̂n
R.
0 0
3) Dacă r e arbitrar din R, r1 ∈ ϕ−1 (I ), atunci ϕ(r1 ) ∈ I şi
0 0
ϕ(rr1 ) = ϕ(r)ϕ(r1 ) ∈ I , pentru că I e ideal stâng. Prin urmare,
0 0
rr1 ∈ ϕ−1 (I ), deci ϕ−1 (I ) este ideal stâng.
0 0 0 0
4) Fie r1 ∈ ϕ(I), r ∈ R , I ideal stâng ı̂n R. Atunci r1 = ϕ(r1 ), r1 ∈
0 0 0
I, şi există r ∈ R, astfel ı̂ncât r = ϕ(r). Rezultă că rr1 ∈ I, r r1 =
ϕ(r)ϕ(r1 ) = ϕ(rr1 ) ∈ ϕ(I) şi ϕ(I) e ideal stâng. Pentru idealul drept
sau bilateral judecata se face asemănător. ¤
Din 1) şi 3) rezultă un important
0
Corolar. Imaginea morfismului ϕ, Imϕ, este subinel ı̂n R , iar
nucleul morfismului ϕ, Kerϕ, este ideal ı̂n inelul R.
Morfismul ϕ este monomorfism dacă şi numai dacă Kerϕ = {0} şi
0
este epimorfism dacă şi numai dacă Imϕ = R .
Teorema 5 (teorema de corespondenţă pentru inele).Fie
0
ϕ : R → R un morfism surjectiv de inele. Atunci asociaţia
A
(corespondenţa, aplicaţia) S → ϕ(S) este o bijecţie dintre mulţimea
tuturor subinelelor (idealelor stângi, respectiv, drepte, respectiv, bilat-
erale) ale inelului R care includ Kerϕ şi mulţimea tuturor subinelelor
157
0
(idealelor stângi, respectiv drepte, respectiv bilaterale) ale inelului R .
0 0 0
Inversa aplicaţiei A se dă de regula S → ϕ−1 (S ), S subinel (ideal) ı̂n
0
R.
Demonstraţia rezultă din afirmaţia respectivă pentru grupuri, din
0 0 0
teorema 4 şi din faptul că pentru orice mulţime M , M ⊆ R , care
0
conţine elementul 0 avem
0
ϕ−1 (M ) ⊇ Kerϕ.
Drept consecinţă obţinem
Teorema 6. Fie I ideal al inelului (R, +, ·). Atunci există o
corespondenţă bijectivă ı̂ntre mulţimea subinelelor (idealelor stângi, re-
spectiv drepte, respectiv bilaterale) ale inelului R care includ pe I şi
mulţimea subinelelor (idealelor stângi, respectiv drepte, respectiv bilat-
erale) ale inelului factor R/I.
În ı̂ncheiere să rezolvăm următoarea
Problemă. Să se descrie toate morfismele de unele ϕ : Zn → Zm .
Soluţie. Dacă ϕ : Zn → Zm e morfism de inele şi ϕ(1) = a ∈ Zm ,
atunci ϕ(1) = ϕ(1 · 1) = ϕ(1)ϕ(1) = a2 şi na = nϕ(1) = ϕ(n · 1) =
ϕ(0) = 0, deci ı̂n Zm ϕ(1) e element idempotent şi nϕ(1) = 0.
Fie e ∈ Zm un idempotent care verifică egalitatea ne = 0 ı̂n Zm .
Definim ϕ(1) = e, atunci ϕ(2) = ϕ(1 + 1) = ϕ(1) + ϕ(1) = e + e = 2e
şi, ı̂n general, ϕ(s) = se, ϕ(0) = ϕ(n) = ne = 0. Calculăm
ϕ(s + t) = ϕ(s + t) = (s + t)e = se + te = ϕ(s) + ϕ(t),
ϕ(s · t) = ϕ(s · t) = ste = ste2 = se · te = ϕ(s)ϕ(t).

Prin umrare, ϕ e morfism de inele. Aşadar, există atâtea morfisme
de inele din Zn ı̂n Zm câte elemente idempotente a există ı̂n Zm satis-
făcând condiţia na = 0.
Spre exemplu, fie n = 8, m = 12. În Z12 elemente idempotente
nenule sunt clasele 1, 4 şi 9, ı̂nsă 8 · 1 6= 0, 8 · 4 6= 0, 8 · 9 = 0 ı̂n Z12 .
Deci, avem un singur morfism nenul de inele din Z8 ı̂n Z12 , definit de
ϕ(1) = 9.
158
Exerciţii
1. Fie A un inel unitar arbitrar. Arătaţi că funcţia f : Z → A, f (n) =
n · 1 este un morfism de inele.
2. Arătaţi că aplicaţia f : Z[i] → Z[i], f (z) = z este un automorfism al
inelului Z[i].
3. Să se demonstreze că inelele date sunt izomorfe:
a) (Z, +, ·) şi inelul de la exemplul 1a), §2, Cap.III;
b) (R,√+, ·) şi inelul de la exemplul 1f), §2, Cap.III;
c) Z[ √3] şi inelul de la exemplul 1c), §2, Cap.III;
d) Q[ 2] şi inelul de la exemplul 1k), §1, Cap.III;
e) Z[i] şi inelul de la exemplul 1h), §1, Cap.III;
f) (Z, +, ·) şi inelul de la exemplul 1a), §1, Cap.III;
g) (R, +, ·) şi inelul de la exemplul 1d), §1, Cap.III;
h) (C, +, ·) şi inelul de la exemplul 1j), §1, Cap.III;
i) (Q, +, ·) şi inelul (K, +, ◦) de la exemplul 2, §1, Cap.III;
j) inelul de la exemplul 1e),§1, Cap.III şi inelul de la exemplul 1e),
§2, Cap.III.
4. Fie a, b, c ∈ R. Pe R definim legile de compoziţie:
x ⊕ y = ax + by − 2, x ¯ y = xy − 2x − 2y + c.
a) Să se determine a, b, c astfel ı̂ncât (R⊕, ¯) să fie corp.
b) Să se determine α, β ∈ R astfel ı̂ncât funcţia f : R → R, f (x) =
αx + β să fie un izomorfism de la corpul (R, +, ·) la corpul (R, ⊕, ¯).
5. Fie a şi b două numere naturale
√ care nu sunt pătrate perfecte. Să se
√
arate că inelele Z[ a] şi Z[ b] sunt izomorfe dacă şi numai dacă a = b.
6. Să se afle toate morfismele de inele de la Zn la Zm , unde:
a) n = 3, m = 6; b) n = 2, m = 6;
c) n = 4, m = 12; d) n = 12, m = 6.
7. Să se afle automorfismele
√ inelului:
a) Z; b) Q[ 2]; c) R.
8. Fie A un inel unitar nenul. Să se demonstreze că:
a) dacă x2 = 1 pentru orice x ∈ A \ {0}, atunci A este izomorf cu
unul din inelele Z2 sau Z3 ;
b) dacă A are exact două elemente neinversabile, atunci inelul A
are 4 elemente.
159
§3.4. Teoreme de izomorfism pentru inele
În acest compartiment vom demonstra trei teoreme despre izomor-

fisme. Demonstraţiile se vor face ı̂n felul următor: mai ı̂ntâi folosim
teorema corespunzătoare demonstrată pentru grupuri, apoi verificăm
că aplicaţia respectivă este multiplicativă, deci defineşte un izomorfism
de inele.
0
Teorema 1 (fundamentală de izomorfism). Fie ϕ : R → R
morfism de inele, Kerϕ = I. Atunci inelul Imϕ este izomorf cu inelul
factor R/I.
0
Demonstraţie. Dacă ϕ : R → R este morfism de inele, el este
0
morfism de grupuri ϕ : (R, +) → (R , +), nucleul morfismului fiind I =
0 0
ϕ−1 ({0 }), deci acelaşi, indiferent de faptul considerăm R şi R drept
grupuri sau inele. Conform teoremei fundamentale despre izomorfismul
grupurilor, aplicaţia ψ(a) = ϕ(a) este izomorfism de grupuri de la R/I
la Imϕ. Însă
ψ(a · b) = ψ((a + I)(b + I)) =
= ψ(ab + I) = ϕ(ab) = ϕ(a)ϕ(b) = ψ(a)ψ(b),
deci ψ este izomorfism de inele. ¤
0
Corolar. Dacă ϕ : R → R este morfism surjectiv de inele cu
0
nucleul I, atunci R/I este isomorf cu R .
Teorema 2 (prima teoremă de izomorfism pentru inele).
0
Fie ϕ : R → R morfism surjectiv de inele, I ideal ı̂n R, Kerϕ ⊆ I,
0 0 0
I = ϕ(I). Atunci R/I este isomorf cu R /I .
0 0
Demonstraţie. Se ştie că I este ideal ı̂n R şi ϕ defineşte un morfism
0
de grupuri. Grupurile (R, +) şi (R , +) fiind abeliene, idealele sunt
divizori normali şi putem aplica teorema respectivă despre izomorfismul
grupurilor ca să găsim un isomorfism de grupuri
0 0 0
ψ : (R/I, +) → (R /I , +), ψ(a + I) = ϕ(a) + I .
Cum (∀a, b ∈ R)
0 0
ψ((a + I)(b + I)) = ψ(ab + I) = ϕ(ab) + I = ϕ(a)ϕ(b) + I =
160
0 0
= (ϕ(a) + I )(ϕ(a) + I ) = ψ(a + I)ψ(b + I),
obţinem că ψ este şi multiplicativ, deci morfism de inele. ¤
Teorema 3 (a doua teoremă despre izomorfism pentru ine-
le). Fie S subinel şi I ideal ı̂n inelul (R, +, ·). Atunci S +I este subinel
ı̂n R, S ∩ I este ideal ı̂n S şi
S + I/I ∼ = S/S ∩ I.
Demonstraţie. Arătăm că S +I este subinel: ∀s1 , s2 ∈ S, ∀a1 , a2 ∈ I
(s1 + a1 ) − (s2 + a2 ) = (s1 − s2 ) + (a1 − a2 ) ∈ S + I,
(s1 + a1 )(s2 + a2 ) = s1 s2 + s1 a2 + a1 s2 + a1 a2 = s1 s2 + a ∈ S + I
pentru că a = s1 a2 + a1 s2 + a1 a2 ∈ I.
Cum I ⊂ S + I şi I4R, rezultă I4S + I. Întrucât S ∩ I e subgrup,
S ∩ I ⊆ S şi I4R, rezultă că S ∩ I4S :
(∀s ∈ S ∩ I, ∀r ∈ S) s ∈ S, s ∈ I, r ∈ S ⇒ sr ∈ S, rs ∈ S,
sr ∈ I, rs ∈ I ⇒ rs ∈ S ∩ I, sr ∈ S ∩ I.
Definim aplicaţia ψ : S → R/I, (∀s ∈ S)ψ(s) = s + I. Atunci
Imψ = S + I/I, Kerψ = S ∩ I şi, conform teoremei fundamentale
despre izomorfismele inelelor, avem
S/S ∩ I ∼ = S + I/I.¤
Corolar. Dacă A şi B sunt ideale ı̂n R, atunci
(A + B) / A ∼ = B / (A ∩ B).
Teorema 4 (a treia teoremă despre izomorfism). Fie A şi B
ideale ı̂n R, A ⊆ B. Atunci B/A este ideal ı̂n R/A şi
R/A / B/A ∼
= R/B
Demonstraţie. Definim aplicaţia ϕ : R/A → R/B după regula
ϕ(r + A) = r + B. Atunci
0 0 0 0
∀r ∈ r + A ⇒ r − r ∈ A ⇒ r − r ∈ B ⇒ r ∈ r + B,
deci ϕ e definită corect. Mai mult ca atât,
(∀r, r1 ∈ R) ϕ((r + A) + (r1 + A)) = ϕ(r + r1 + A) =
= r + r1 + B = (r + B) + (r1 + B),
ϕ((r + A)(r1 + A)) = ϕ(rr1 + A) = rr1 + B = (r + B)(r1 + B)
161
şi ϕ e morfism de inele, evident surjectiv, Kerϕ = B/A. În virturea
consecinţei din teorema 1, obţinem
R/A/B/A ∼
= R/B.¤
Aplicări. 1) Deoarece Z/(n) ∼ = Zn , există o corespondenţă bi-

jectivă dintre idealele inelului Zn şi idealele inelului Z care includ pe
(n). Cum (m) ⊇ (n) ⇔ m|n, rezultă că toate idealele inelului Zn se
epuizează de mulţimea {(m)|m|n}. De exemplu, ı̂n inelul Z12 avem
următoarele ideale (0̄), (2̄), (3̄), (4̄), (6̄), (1̄) = Z12 .
2) Fie F (X, Y ) inelul polinoamelor de nedertminatele X şi Y peste
corpul (comutativ) F, A mulţimea polinoamelor care au termenul liber
egal cu zero. Se vede uşor că A este ideal ı̂n F (X, Y ). Definim ϕ :
F (X, Y ) → F, ϕ(f (X, Y )) = termenul liber al polinomului f (X, Y ).
Deoarece la adunarea sau ı̂nmulţirea polinoamelor termenii liberi se
adună sau se ı̂nmulţesc, rezultă că ϕ e morfism de inele. Acest morfism
e, evident, surjectiv şi Kerϕ = A. Conform teoremei fundamentale
despre morfismele inelelor, avem
F (X, Y )/A ∼
= F.¤
Exerciţii
1. Să se demonstreze că:
a) P [X] / < X − α >∼ = P, (P corp comutativ, α ∈ P );
b) R[X] / < X + 1 >∼
2
= C;
c) R[X] / < X 2 + 4 >∼ = C;
d) R[X] / < X 2 + X + 1 >∼ √ C;
=
2 ∼
e) Q[X] / < X − 2 >= Q( √ 2);
f) Q[X] / < X 2 − 3 > ∼ = Q( 3);
g) Z[X] / < n > ∼ = Zn [X] (n ∈ N, n ≥ 2).
2. Sunt oare izomorfe inelele:
a) Z[X] / < X 2 − 2 > şi Z[X] / < X 2 − 3 >,
b) Q[X] / < X 2 − 5 > şi Q[X] / < X 2 − 7 >,
c) R[X] / < X 2 + 3 > şi R[X] / < X 2 + 5 >,
d) Z2 [X] / < X 2 > şi Z2 [X] / < X 2 + 1 >?
162
§3.5. Unele teoreme despre numere ı̂ntregi
(Euler, Fermat, Wilson)
În acest paragraf vom expune unele afirmaţii despre numere ı̂ntregi
care se utilizează ı̂n diferite compartimente ale matematicii. Începem
cu
Teorema 1. Pentru orice număr natural n, n > 1, şi orice a ∈ Z
următoarele afirmaţii sunt echivalente: 1) a şi n sunt prime ı̂ntre ele,
(a, n) = 1, 2) a e inversabil ı̂n Zn ; 3) a nu e divizor al lui zero ı̂n Zn .
Demonstraţie. Dacă (a, n) = 1, există numerele u, v ∈ Z astfel ı̂ncât
au + nv = 1. Trecând la clase de congruenţă obţinem au + nv = 1 ⇒
au + n · v = 1 ⇒ a · u + 0 · v = 1 ⇒ a · u = 1 ⇒ a este inversabil ı̂n Zn .
Dacă a este inversabil ı̂n Zn , atunci există u ∈ Zn astfel ı̂ncât
a · u = 1 ⇒ au ≡ 1(mod n) ⇒ (∃v ∈ Z)au = 1 + nv ⇒ au + n(−v) =
1 ⇒ (a, n) = 1. Aşadar, 1) şi 2) sunt echivalente.
După cum a fost deja demonstrat, 2) implică 3) şi reciproc (vezi
propoziţia 7, §3.1). ¤
Teorema 2. Inelul (Zp , +, ·) este corp dacă şi numai dacă p este
prim.
Demonstraţie. Dacă numărul p nu e prim, atunci există numerele
naturale n1 şi n2 astfel ı̂ncât n1 n2 = p, 1 < n1 , n2 < p. Trecând la clase
de congruenţe, obţinem n1 · n2 = p = 0, n1 6= 0 6= n2 . Prin urmare,
(Zp , +, ·) conţine divizori ai lui zero şi (Zp , +, ·) nu e corp. Aşadar,
dacă (Zp , +, ·) e corp, atunci p e prim.
Reciproc, fie p un număr prim arbitrar. Atunci pentru orice s
natural, 1 ≤ s ≤ p − 1, avem (s, p) = 1, deci s e inversabil ı̂n Zp .
Prin urmare, orice element nenul din Zp e inversabil şi Zp e corp.¤
Din teorema 1 mai rezultă că grupul multiplicativ al inelului claselor
de resturi Zn , U (Zn ), este
{a|a ∈ N, 1 ≤ a < n, (a, n) = 1}.
Funcţia ϕ : N → N se defineşte ı̂n felul următor: ϕ(n) este egal cu

numărul de numere naturale mai mici decât n, prime cu n. Funcţia ϕ
se numeşte funcţia lui Euler (sau funcţia totient).
163
De aici rezultă că |U (Zn )| = ϕ(n), prin urmare, (∀a ∈ U (Zn ))
aϕ(n)
= 1, adică aϕ(n) ≡ 1(mod n).
Teorema lui Euler.Pentru orice număr ı̂ntreg a prim cu n
aϕ(n) ≡ 1(mod n).
Din teorema lui Euler, deoarece pentru p prim ϕ(p) = p − 1, rezultă

imediat binecunoscuta afirmaţie:
Teorema lui Fermat. Pentru orice număr ı̂ntreg a prim cu
numărul prim p
ap−1 ≡ 1(mod p).
Această teoremă se utilizează şi sub umrătoarea formă cunoscută

sub numele de
Teorema mică a lui Fermat. Pentru orice număr ı̂ntreg a şi
orice număr prim p
ap ≡ a(mod p).
În adevăr, dacă (a, p) = 1,, atunci, conform teoremei precedente,
ap−1 ≡ 1(mod p) ⇒ ap ≡ a(mod p).

. . .
Dacă (a, p) 6= 1, atunci a..p, ap ..p, deci ap − a..p, adică ap ≡ a(mod p).¤
Să mai demonstrăm
Teorema lui Wilson. Numărul natural n > 1 este prim dacă şi
numai dacă (n − 1)! + 1 se divide cu n.
Demonstraţie. Fie n = p un număr prim. În Zp∗
a−1 = a ⇔ a2 = 1 ⇔ (a − 1)(a + 1) = 0 ⇔ a = 1 ∨ a = −1 = p − 1,
pentru că Z∗p nu are divizori ai lui zero. Fie
M = {2, 3, . . . , p − 2}.
Din cele demonstrate mai sus rezultă că dacă m ∈ M, atunci m−1 6=
m şi m−1 ∈ M. Întrucât |Z∗p | = ϕ(p) = p − 1, şi p − 1 e număr par
164
pentru p > 4, rezultă că şi |M | este par. Prin urmare, elementele din
M le putem grupa câte două, al căror produs este 1. Aşadar
2 · 3...(p − 2) = 1 ⇒ 2 · 3...(p − 2) (p − 1) = p − 1 = −1 ⇒
2 · 3...(p − 2)(p − 1) + 1 = 0 ⇒ (p − 1)! + 1

. .
se divide cu p. Se vede că (2 − 1)! + 1..2 şi (3 − 1)! + 1..3.
Reciproc, dacă n nu e prim, atunci există m ∈ N, 1 < m < n, m|n.
Rezultă că (n−1)! se divide cu m, (n−1)!+1 nu se divide cu m, cu atât
mai mult (n − 1)! + 1 nu se divide cu n. Prin urmare, dacă (n − 1)! + 1
se divide cu n, atunci n este prim. ¤
Exerciţii
1. Să se
½ rezolve ı̂n Z5 şi ı̂n Z½7 sistemele:
2x + 3y = 1 x + 2y = 3
a) , b) ,
3x + y = 2 3x + y = 4
½ ½
2x + 4y = 1 x + 2y = 4
c) , d) ,
x + 2y = 2 3x − y = 3

½  x + 2z = 1
x+y =0
e) , f) y + 2z = 2 .
xy = 4 
2x + z = 1
2. Să se determine generatorii grupului multiplicativ al corpului:
a) Z7 , b) Z11 .
3. Să se determine toate elementele inversabile, toţi divizorii lui zero
şi toate elementele nilpotente ı̂n inelele:
a) Z8 , b) Z12 , c) Z18 , d) Z36 , e) Z100 , f) Z98 .
4. Pentru care valori ale lui n mulţimea elementelor neinversabile din
Zn formează un ideal ı̂n Zn ?
165
§3.6. Subcorpuri. Morfisme de corpuri.
Caracteristica corpului
Fie (F, +, ·) un corp arbitrar, S o submulţime nevidă a lui F. Vom

spune că S este subcorp ı̂n F dacă faţă de operaţiile + şi · S este corp.
În acest caz se mai spune că F e extindere a corpului S.
De exemplu, Q este subcorp ı̂n R care la rându-i este subcorp ı̂n C.
Din rezultatele obţinute pentru grupuri rezultă
Propoziţia 1. Următoarele condiţii sunt echivalente:
a) S este subcorp ı̂n F ;
b) (S, +) este subgrup ı̂n (F, +) şi (S ∗ , ·) este subgrup ı̂n (F ∗ , ·);
c) (∀a, b ∈ S) a − b ∈ S; (∀a, b ∈ S, b 6= 0) ab−1 ∈ S.
Este evidentă de asemenea
Propoziţia 2. Intersecţia oricărei familii de subcorpuri este sub-
corp.
Fie P intersecţia tuturor subcorpurilor corpului F. E clar că P este
cel mai mic (faţă de incluziune) subcorp al lui F. El se numeşte subcorp
prim al lui F. Care este structura lui?
Propoziţia 3. Subcorpul prim P al corpului F coincide cu
mulţimea
M = {(me)(ne)−1 |m, n ∈ Z, n 6= 0}
e fiind elementul unitate al corpului F.
0 0
În adevăr, dacă (me)(ne)−1 , (m e)(n e)−1 sunt elemente arbitrare
din M, atunci
0 0 0 0 0
(me)(ne)−1 − (m e)(n e)−1 = ((mn − nm )e)((nn )e)−1 ∈ M,
0 0 0 0 0
(me)(ne)−1 · ((m e)(n e)−1 )−1 = ((mn )e))((nm )e)−1 ∈ M, m 6= 0,
prin urmare, M este subcorp ı̂n F, deci P ⊆ M.
Dacă S este un subcorp al lui F, atunci avem succesiv e ∈ S, ne,
me ∈ S, (ne)(me)−1 ∈ S dacă m 6= 0.
Deci M ⊆ S. Atunci M ⊆ P şi P = M . ¤
Un corp se numeşte prim dacă el nu are subcopruri proprii. Altfel
zis, un corp este prim dacă el coincide cu subcorpul său prim. Corpul
166
Q este prim, deoarece subcorpul prim al său coincide cu mulţimea
m
{(m · 1)(n · 1)−1 |m, n ∈ Z, n 6= 0} = { |m, n ∈ Z, n 6= 0} = Q.
n
Prim este şi corpul Zp , pentru că dacă S este un subcorp al său, el
trebuie să conţină elementul unitate 1, apoi 1 + 1 = 2, 2 + 1 = 3, . . . ,
deci conţine toate elementele lui Zp .
Considerentele din propoziţia 3 ne sugerează următoarele. Fie
(R, +, ·) un inel unitar nenul cu elementul unitate e. Definim aplicaţia
ϕ : Z → R, ϕ(n) = ne. Se verifică direct că ϕ e morfism de inele, Kerϕ
este un ideal ı̂n Z, deci Kerϕ = nZ, n ∈ N, şi Z/nZ ∼ = Imϕ, subinel ı̂n
R.
Dacă R nu are divizori ai lui zero, aceeaşi proprietate o are şi Z/nZ,
prin urmare, n e număr prim sau n = 0 şi ne = 0, cum n ∈ Kerϕ. În
acest caz vom spune că n este caracteristica inelului R, considerând că
n > 1. Dacă Kerϕ = 0, atunci se zice că inelul R are caracteristica zero.
Pentru inele arbitrare caracteristica nu joacă un rol important. Mai
importantă este această noţiune pentru corpuri. De fapt, caracteristica
corpului este ordinul elementului unitate ı̂n grupul (F, +) dacă acest
ordin este finit. Dacă caracteristica corpului F este m ∈ N∗ , atunci
m · 1 = 0, ma = m(1a) = (m · 1)a = 0 · a = 0 pentru orice a ∈ F. Corpul
Zp are caracteristica p, iar corpul Q are caracteristica zero.
Propoziţia 4. Orice corp prim este isomorf cu Q sau Zp , p prim.
Demonstraţie. Fie F un corp prim şi ϕ : Z → F morfismul deja
considerat ϕ(m) = me cu nucleul Kerϕ. Dacă Kerϕ 6= 0, atunci
Kerϕ = nZ, n 6= 0. Nu poate fi n = 1, pentru că ϕ(1) = 1 · e = e 6= 0.
Deci n > 1. Ca şi mai sus, deducem că n e prim, Z/nZ = Zn ∼ = Imϕ.
Cum Zn e corp, la fel va fi şi Imϕ. Dar F nu are subcorpuri proprii,
deci Imϕ = F.
Dacă Kerϕ = 0, atunci ϕ e injectiv, F e infinit,
F = {(me)(ne)−1 |m, n ∈ Z, n 6= 0},
deci isomorf cu
¯
−1 m ¯¯
Q = {mn = ¯m, n ∈ Z, n 6= 0}. ¤
n¯
167
Corolar. Orice corp conţine un subcorp izomorf cu Zp , p prim,
sau cu Q. În primul caz caracteristica corpului este p, ı̂n al doilea
caracteristica este zero.
Propoziţia 5. În corpul F de caracteristica p
(∀a, b ∈ F ) (a + b)p = ap + bp , (a − b)p = ap − bp .
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi să arătăm că Cpm , 1 < m < p, e divizibil
cu p. În adevăr,
p(p − 1)(p − 2) · · · (p − m + 1)
Cpm = .
1 · 2 · 3···m
Deoarece (2, p) = 1 = (3, p) = ... = (m, p), avem (m!, p) = 1, deci
(p − 1)(p − 2)...(p − m + 1) se divide cu m! şi Cpm se divide cu p. Prima
egalitate rezultă atunci din binomul lui Newton şi Cpm am = 0. A doua
egalitate pentru p prim impar rezultă la fel. Dacă p = 2, atunci 2a = 0
implică a = −a, (a − b)2 = a2 − 2ab + b2 = a2 + b2 = a2 − b2 . ¤
Corolar. Dacă F este un corp de caracteristică p, atunci aplicaţia
ϕ : F → F, ϕ(a) = ap este morfism (endomorfism) unitar de inele.
Rezultă din propoziţia 4 şi din faptul că ı̂n corpul (comutativ) F
(ab)p = ap · bp . Acest morfism se numeşte morfismul lui Frobenius. ¤
Propoziţia 6. Orice morfism unitar (nenul) de corpuri este injec-
tiv.
În adevăr, ϕ(a) = ϕ(b) ⇔ ϕ(a − b) = 0. Dacă a − b 6= 0, atunci a − b
e inversabil, (a − b)c = 1, ϕ((a − b)c) = ϕ(1) 6= 0 = ϕ(a − b)ϕ(c). Deci,
a − b = 0 şi a = b. ¤
Exerciţii
1. Fie a şi b două numere

√ naturale care nu sunt pătrate perfecte. Să
√
se arate că Q[ a] şi Q[ b] sunt corpuri izomorfe dacă şi numai dacă ab
este pătratul unui număr raţional.
2. Să se determine toate automorfismele α : C → C ale câmpului C
care au proprietatea α(x) = x pentru orice x ∈ R.
168
0
3. Fie K şi K două corpuri astfel ı̂ncât există un morfism de corpuri
0
f : K → K . Arătaţi că ambele corpuri au aceeaşi caracteristică.
4. Fie K un corp şi α : K → K un automorfism al corpului K. Să se
arate că mulţimea {a ∈ K|α(a) = a} este un subcorp ı̂n K.
5. Să se arate că un corp din p2 elemente, p număr prim, are un singur
subcorp propriu.
6. Fie K un corp care conţine n elemente. Să se arate că xn = x pentru
orice x ∈ K.
7. Să se rezolve ı̂n corpul Zp ecuaţia xp = a, a ∈ Zp .
§3.7. Sume directe de inele.

Calculul valorilor funcţiei Euler
Fie R(+, ·) şi S(⊕, ¯) două inele arbitrare nenule, 0R şi 0S respectiv
elementele lor nule.
Considerăm mulţimea
A = R × S = {(r; s)|r ∈ R, s ∈ S}
pe care definim două operaţii, de adunare şi ı̂nmulţire a perechilor ı̂n
felul următor:
(a; b) ¢ (c; d) = (a + c; b ⊕ d),
(a; b) ¡ (c; d) = (a · c; b ¯ d)
pentru ∀(a; b), (c; d) ∈ A.
Teoprema 1. Structura algebrică (A, ¢, ¡) este un inel. Dacă
inelele R şi S sânt comutative, atunci şi A e comutativ. Dacă inelele
R şi S sânt cu elemente unitate eR şi eS respectiv, atunci şi A este inel
cu element unitate eA = (eR ; eS ).
Demonstraţie. 1) Deoarece adunarea perechilor se reduce la
adunarea componentelor-elemente din inele, atunci legile comutativă
şi asociativă ale adunării sunt adevărate ı̂n A. Perechea 0 = (0R ; 0S )
este element nul ı̂n semigrupul (A, ¢). Perechea ¯(a; b) = (−a; ªb) este
pereche opusă pentru perechea (a; b) ∈ A. Deci, (A, ¢) este un grup
abelian.
2) Legea asociativă a ı̂nmulţirii perechilor urmează imediat din (2).
3) Fie (a, b), (c, d), (u, v) ∈ A. Atunci
(a, b) ¡ ((c, d) ¢ (u, v)) = (a, b) ¡ (c + u, d ⊕ v) = (a · (c + u);
169
b ¯ (d ⊕ v)) = (ac + au, b ¯ d ⊕ b ¯ v) =
= (a · c, b ¯ d) ¢ (a · u; b ¯ v) = (a, b) ¡ (c, d) ¢ (a, b) ¡ (u, v).
În mod analog se demonstrează legea distributivă la dreapta. Din 1)-3)
rezultă că (A, ¢, ¡) este inel. Celelalte afirmaţii din teoremă se verifică
sumplu. ¤
Observăm că ∃(a, 0S ), (0R , b) ∈ A, (a, 0S ) 6= 0 6= (0R ; b), ı̂nsă
(a, 0S ) ¡ (0R ; b) = 0, deci, inelul A(¢, ¡) este inel cu divizori ai lui
zero.
Inelul A(¢, ¡) se numeşte sumă directă (externă) a inelelor R(+, ·)
şi S(⊕, ¯) şi se notează A ⊕ S.
Considerăm ı̂n A submulţimile
R̂ = {(a; 0S )|a ∈ R}, Ŝ = {(0R ; b)|b ∈ S}.
Observăm că R̂ 6= ∅ şi Ŝ 6= ∅. Se verifică uşor că
R̂4A, Ŝ4A, Ŝ ∩ R̂ = {0}, A = R̂ + Ŝ.
Cu alte cuvinte, A = R̂ ⊕ Ŝ e suma directă (internă) a idealelor R̂ şi
Ŝ, R̂ ∩ Ŝ = {0}.
E clar că aplicaţiile ϕ : R → R̂ şi ψ : S → Ŝ definite de egalităţile
ϕ(a) = (a; 0S ), ψ(b) = (0R ; b)
sunt izomorfisme de inele.
Ca şi pentru grupuri se poate demonstra că dacă inelul R este suma
(internă) a două ideale A şi B, A ∩ B = {0}, atunci R ∼= A ⊕ B.
De cele mai multe ori ı̂n toate inelele operaţiile sunt notate la fel
prin + şi ·. Evident, noţiunea de sumă directă poate fi extinsă la un
număr finit de inele.
Să mai observăm, că dacă
R = R1 ⊕ R2 ⊕ ... ⊕ Rn ,
atunci a = (a1 , a2 , . . . , an ) e inversabil ı̂n R dacă şi numai dacă orice
ai e inversabil ı̂n Ri . De aici rezultă că pentru grupurile multiplicative
avem
U (R) ∼ = U (R1 ) × U (R2 ) × ... × U (Rn ).
170
Pentru demonstraţia teoremei principale sunt necesare câteva leme
care prezintă şi un interes aparte.
Lema 2. Dacă ı̂n inelul R cu elementul unitate 1 pentru idealele
B, Ai , i = 1, n au loc egalităţile
B + Ai = R, i = 1, n,
atunci
B + A1 A2 ...An = R = B + A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An . (1)
Demonstraţie. Deoarece A1 A2 ..An ⊂ A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An , e suficient
să demonstrăm numai prima egalitate din (1). Ultima e esenţial să
fie demonstrată pentru n = 2, fiindcă trecerea de la n − 1 la n este
evidentă. Avem 1 = b1 + a1 = b2 + a2 cu b1 , b2 ∈ B şi a1 ∈ A1 , a2 ∈ A2 .
Atunci 1 = 12 = (b1 +a1 )(b2 +a2 ) = b1 b2 +b1 a2 +a1 b2 +a1 a2 = b+a1 a2 .
Aici b = b1 b2 + b1 a2 + a1 b2 ∈ B, a1 a2 ∈ A1 A2 .
Aşadar, 1 ∈ B + A1 A2 şi, definitiv, B + A1 A2 = R. ¤
Lema 3. (teorema chineză despre resturi). Dacă pentru ide-
alele Ai , i = 1, n, ale inelului R cu elementul unitate 1 au loc egalităţile
(∀i 6= j) Ai + Aj = R,
atunci pentru orice elemente x1 , x2 , . . . , xn ∈ R există x ∈ R astfel
ı̂ncât x − xi ∈ Ai , i = 1, n.
Demonstraţie. Fie n = 2, R = A1 + A2 , x1 , x2 ∈ R. Atunci
1 = a1 + a2 . Punem x = x1 a2 + x2 a1 şi calculăm
x − x1 = x1 a2 + x2 a1 − x1 = x1 a2 + x2 a1 − x1 · 1 =
= x1 a2 + x2 a1 − x1 (a1 + a2 ) = (x2 − x1 )a1 ∈ A1 .

La fel obţinem x − x2 = (x1 − x2 )a2 ∈ A2 . Deci, lema are loc
pentru n = 2. Presupunem că ea e adevărată pentru n − 1, adică există
y ∈ R astfel ı̂ncât y − xi ∈ Ai , i = 1, n − 1. Deoarece avem An + Ai =
R, i = 1, n − 1, atunci, conform lemei 2, An + A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An−1 = R.
Tratăm idealele An şi A1 ∩ A2 ∩ .. ∩ An−1 , elementele xn şi y ca ı̂n
cazul n = 2. Obţinem un x ∈ R astfel ı̂ncât x − xn ∈ An şi x − y ∈
A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An−1 . De aici obţinem x − y ∈ Ai , i = 1, n − 1 şi,
definitiv, x − xi = (x − y) + (y − xi ) ∈ Ai , i = 1, n − 1, x − xn ∈ An .
Conform principiului inducţiei matematice, lema e adevărată pentru
orice n ≥ 2.¤
171
Teorema 4. Dacă 1 ∈ R şi idealele Ai , i = 1, n, verifică egalităţile
Ai + Aj = R, ∀i 6= j, Ai 6= R, i = 1, n,
atunci
R/A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An ∼ = R/A1 ⊕ R/A2 ⊕ ... ⊕ R/An
Demonstraţie. Definim aplicaţia
f : R → R/A1 ⊕ ... ⊕ R/An = R2
după regula
∀x ∈ R, f (x) = (x + A1 , x + A2 , . . . , x + An ) ∈ R2 .
Se verifică direct că f este morfism. De exemplu,
f (xy) = (xy + A1 , xy + A2 , . . . , xy + An ) =
= ((x + A1 )(y + A1 ), (x + A2 )(y + A2 ), . . . , (x + An )(y + An )) =

= (x + A1 , x + A2 , . . . , x + An )(y + A1 , y + A2 , . . . , y + An ) =
= f (x) · f (y).
La fel, f (x + y) = f (x) + f (y).
Calculăm nucleul morfismului.
Kerf = {x|f (x) = 0 = (A1 , A2 , . . . , An )} =
= {x|(x + A1 , x + A2 , . . . , x + An ) = (A1 , A2 , . . . , An )} =
= {x|x ∈ A1 , x ∈ A2 , . . . , x ∈ An } = A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An .
Conform teoremei fundamentale de izomorfism pentru inele, avem
R1 = R/A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ An ∼
= Imf.
Să arătăm că Imf = R2 , adică ϕ e surjectivă. Fie a = (x1 + A1 ,
x2 + A2 , . . . , xn + An ) un element arbitrar din R2 . În virtutea lemei
3, există x ∈ R astfel ı̂ncât x − xi ∈ Ai , i = 1, n. Atunci x + Ai =
xi + Ai , i = 1, n. Prin urmare, f (x) = a.
Aşadar, Imf = R2 şi teorema e demonstrată. ¤
Notă. Lemele 2, 3 şi teorema 4 nu presupun că inelele sunt
neapărat comutative.
Considerăm cazul când R = Z.
172
Fie m un număr natural arbitrar, m = pα1 1 pα2 2 ...pαnn descompunerea
lui canonică. Din cele demonstrate anterior avem
(m) = (pα1 1 pα2 2 ...pαnn ) = (pα1 1 ) ∩ (pα2 2 ) ∩ ... ∩ (pαnn ),

α α
(∀i 6= j) (pαi i , pj j ) = 1 ⇒ (pαi i ) + (pj j ) = (1) = Z,
Zm ∼ = Z/(pα1 1 ) ⊕ Z/(pα2 2 ) ⊕ ... ⊕ Z/(pαnn ) ∼
= Z/(m) ∼ =
∼
= Zpα1 1 ⊕ Zpα2 2 ⊕ ... ⊕ Zpαnn ,
U (Zm ) ∼
= U (Zpα1 ) ⊕ U (Zpα2 ) ⊕ ... ⊕ U (Zpαnn ).
1 2
Deoarece |U (Zt )| = ϕ(t), atunci din ultima formulă obţinem pentru

funcţia lui Euler
ϕ(m) = ϕ(pα1 1 ) · ϕ(pα2 2 )...ϕ(pαnn ).
Rămâne să ne ı̂nvăţăm a calcula ϕ(pα ), p prim, α ≥ 1. Repartizăm

numerele de la 1 până la pα ı̂n felul următor:
1 2 ... p−2 p−1 1·p
p+1 p+2 ... p+p−2 p+p−1 2·p
2p + 1 2p + 2 ... 2p + p − 2 2p + p − 1 3·p
... ... ... ... ... ...
(p − 1)p + 1 (p − 1)p + 2 ... (p − 1)p + p − 2 (p − 1)p + p − 1 p2 = p · p
2 2 2 2
p +1 p +2 ... p +p−2 p +p−1 (p + 1) · p
... ... ... ... ... ...
α−1 α−1 α−1 α−1
(p − 1)p + 1 (p )p + 2 ... (p − 1)p + p − 2 (p − 1)p + p − 1 pα−1 · p
Tabelul conţine pα−1 linii şi p coloane. Prin p sunt divizibile numai
numerele din ultima coloană. În ea avem pα−1 numere. Toate celelalte
numere, pα − pα−1 = pα−1 (p − 1) ı̂n total, nu se divid prin p, de aceea
sunt reciproc prime cu p, deci şi cu pα . Cu alte cuvinte, avem
ϕ(pα ) = pα−1 (p − 1).
Aşadar, pentru funcţia lui Euler am demonstrat

Teorema 5. Dacă p1 , p2 , . . . , pn sunt numere prime diferite, atunci
ϕ(pα1 1 · pα2 2 ... · pαnn ) = pα1 1 −1 · pα2 2 −1 ...pαnn −1 (p1 − 1)(p2 − 1)...(pn − 1).
173
Exerciţii
1. Fie R şi S două inele. Să se arate că orice ideal al inelului R ⊕ S
este de forma A ⊕ B, unde A4B şi B4S.
2. Fie A suma directă a inelelor A1 , A2 , ..., Ak .
a) În ce condiţii inelul A este comutativ; unitar; fără divizori ai lui
zero?
b) Să se determine ı̂n A toate elementele inversabile; toţi divizorii
lui zero; toate elementele nilpotente.
3. Să se determine toate elementele inversabile, toţi divizorii lui zero
şi toate elementele nilpotente ı̂n inelele:
a) Z2 ⊕ Z3 ; b) Z4 ⊕ Z6 ; c) Z8 ⊕ Z9 ; d) Z12 ⊕ Z18 ; e) Z ⊕ Z12 ; f) C ⊕ C.
4. Să se demonstreze că:
a) Inelele Zm·n şi Zm ⊕Zn sunt izomorfe dacă şi numai dacă numerele
m şi n sunt prime ı̂ntre ele;
b) Dacă numerele m şi n sunt prime ı̂ntre ele, atunci ϕ(m · n) =
ϕ(m) · ϕ(n), unde ϕ este funcţia lui Euler.
5. Să se determine numărul elementelor inversabile ı̂n inelele:
a) Z16 ; b) Z1225 ; c) Z19845 ; d) Z56 ⊕ Z30 ; e) Z60 ⊕ Z243 ; f) Z42 ⊕
Z50 ⊕ Z18 .
6. Să se demonstreze că Q[X]/ < X 2 − 1 >∼ = Q ⊕ Q.
7. Fie R un inel cu element unitate e, A şi B două ideale ale inelului
R astfel ı̂ncât R = A ⊕ B. Să se arate că dacă e = e1 + e2 , e1 ∈ A
şi e2 ∈ B, atunci e1 este elementul unitate al inelului A, iar e2 este
elementul initate al inelului B.
8. Fie R un inel unitar şi a un idempotent din R astfel ı̂ncât ar = ra
penru orice r ∈ R.
Să se demonstreze că:
a) mulţimile Ra şi R(1 − a) sunt ideale ale inelului R;
b) R = Ra ⊕ R(1 − a);
c) elementul a (respectiv 1 − a) este elementul unitate al inelului
Ra (respectiv R(1 − a)).
174
§3.8. Rădăcini primitive
Ştim deja că pentru orice numere naturale a, m, (a, m) = 1 avem

aϕ(m) ≡ 1(mod m) sau āϕ(m) = 1̄ ı̂n grupul U (Zm ). În teoria nu-
merelor o importanţă deosebită are existenţa numerelor a pentru care
as 6≡ 1(mod m)∀s < ϕ(m), adică ordinul elementului ā ı̂n grupul
U (Zm ) este egal cu ϕ(m). Aceste numere se numesc rădăcini primi-
tive modulo m prin analogie cu rădăcinile complexe primitive din 1.
Este clar că dacă a este rădăcină primitivă modulo m, atunci sub-
grupul ciclic generat de ā constă din elementele {1̄, ā, ā2 , . . . , āϕ(m)−1 }
diferite două câte două, ı̂n total ϕ(m) elemente. Dar şi grupul U (Zm )
are tot atâtea elemente. Deci, U (Zm ) =< a > . Aşadar, dacă există
o rădăcină primitivă, atunci grupul multiplicativ U (Zm ) este ciclic.
E clar că dacă grupul U (Zm ) este ciclic, atunci există rădăcini pri-
mitive. Să rezolvăm, deci, următoarea problemă: pentru care numere
m există rădăcini primitive modulo m? Sau, echivalent, pentru care
număr m grupul U (Zm ) este ciclic?
Vom demonstra mai ı̂ntâi câteva afirmaţii auxiliare.
Lema 1. Pentru orice număr prim p > 2 şi orice număr natural j
j
(1 + p)p ≡ 1 + pj+1 (mod pj+2 ). (1)
Demontraţia o facem prin inducţie după j. Pentru j = 1 avem
p(p − 1) 2 p(p − 1)(p − 2) 3

(1 + p)p = 1 + p · p + p + p + ... + pp =
1·2 1·2·3
p − 1 3 p(p − 1)(p − 2) 3
= 1 + p2 + p + p + ... + pp ≡ 1 + p2 (mod p3 ).
2 1·2·3
n
Fie adevărată congruenţa (1) pentru n, adică (1 + p)p ≡ 1 +
pn+1 (mod pn+2 ). Atunci
.
(1 + p)p − pn+1 − 1..pn+2 ⇒ (1 + p)p − pn+1 − 1 = tpn+2 ⇒
n n
n
⇒ (1 + p)p = 1 + (1 + tp)pn+1 .
175
Folosind aceasta, obţinem:
n+1 n
(1 + p)p = ((1 + p)p )p = (1 + (1 + tp)pn+1 )p = 1 + p(1 + tp)pn+1 +
p(p − 1) p(p − 1)(p − 2)

+ (1 + tp)2 p2(n+1) + (1 + tp)3 p3(n+1) + ... =
2 1·2·3
p(p − 1)
= 1 + pn+2 + tpn+3 + (1 + tp)2 p2n+2 +
2
p(p − 1)(p − 2)
+ (1 + tp)3 p3n+3 + ... ≡ 1 + pn+2 (mod pn+3 ).
1·2·3
Deci, (1) e adevărată pentru orice j. ¤
Lema 2. Pentru orice număr natural s ≥ 1 şi orice u ı̂ntreg
s
(2u + 1)2 ≡ 1(mod 2s+2 )
Demonstraţie. Pentru s = 1 avem
(2u + 1)2 = 4u2 + 4u + 1 = 4u(u + 1) + 1 ≡ 1(mod 23 ),
fiindcă u(u + 1) se divide cu 2.

Fie congruenţă din enunţ adevărată pentru s. Atunci
s
(2u + 1)2 = 1 + t · 2s+2 ,
s+1 s
(2u + 1)2 = ((2u + 1)2 )2 = (1 + t · 2s+2 )2 =
= 1 + 2t · 2s+2 + (t · 2s+2 )2 = 1 + t · 2s+3 + t2 · 22s+4 ≡ 1(mod 2s+3 ),
ceea ce era de demonstrat. ¤
Lema 3. Dacă ı̂ntr-un grup G elementele a şi b comută
(ab = ba), o(a) = r, o(b) = s şi (r, s) = 1, atunci o(ab) = rs.
Demonstraţie. Avem
(ab)rs = ars · brs = (ar )s (bs )r = es · er = e.
..
Deci, rs.o(ab) = q. Mai departe, e = (ab)q = ((ab)q )r = aqr bqr =
.
(ar )q bqr = e · bqr = bqr . Deci, qr..o(b) = s şi, deoarece (r, s) = 1,
. .
atunci q ..s. În mod analog obţinem q ..r. Făcând uz din nou de (r, s) = 1,
176
.
obţinem q ..rs. Deoarece rs şi q sunt numere naturale, obţinem, definitiv,
q = rs.¤
Notă. Lema 3 poate fi extinsă simplu pentru orice număr finit de
factori.
Lema 4. Orice subgrup finit al grupului multimplicativ al unui corp
este ciclic.
Demonstraţie. Fie G un subgrup de acesta, |G| = m, m =
pα1 1 pα2 2 ...pαnn descompunerea canonică a lui m. Luăm un factor pi şi
considerăm polinomul fi (X) = X m/pi − 1. Numărul rădăcinilor acestui
polinom nu ı̂ntrece m pi < m. Prin urmare, pentru orice i există xi ∈ G
α
m/p m/pi i
pentru care xi i 6= 1. Notăm yi = xi , i = 1, n. Să arătăm că
o(yi ) = pαi i . În adevăr,
αi αi αi
p m/p
yi i = (xi i )pi = xm i = 1,
αi s
deci o(yi )|pi , o(yi ) = pi , 1 ≤ s ≤ αi . Presupunem că s < αi . Atunci
αi −1 α
s ps αi −s−1 p m/pi i pαi −1 m/pi
1 = (yi )pi = (yi i )pi = yi i = (xi i ) = xi ,
ceea ce e ı̂n contradicţie cu alegerea lui xi . Deci, o(yi ) = pαi i .
Ţinând cont de nota ce urmează după lema 3, obţinem o(y1 y2 ...yn ) =
pα1 1 pα2 2 ...pαnn = m şi G =< y1 y2 ...yn > .
Lema 5. Grupul U (Zpm ) pentru orice p prim impar şi m natural
este ciclic.
Demonstraţie. Conform lemei 4, ţinând cont de faptul că Zp e corp,
obţinem că U (Zp ) e ciclic. Deci, există rădăcină primitivă modulo p,
adică există a0 ∈ N, (a0 , p) = 1, pentru care o(ā0 ) = ϕ(p) = p − 1, deci
ap−1
0 ≡ 1(mod p) şi as0 6≡ 1(mod p) pentru orice s < p − 1, s ≥ 1. Atunci
p
a0 ≡ a0 (mod p).
2 3 2
Mai departe avem: ap0 = (ap0 )p ≡ ap0 ≡ a0 (mod p), ap0 = (ap0 )p ≡
j
ap0 ≡ a0 (mod p) şi, ı̂n genere, ap0 ≡ a0 , ∀j ∈ N∗ .
În particular,
m−1
ap0 ≡ a0 (mod p).
De aici m−1
(ap0 )p−1 ≡ ap−1
0 ≡ 1(mod p).
177
m−1
Pentru s < p − 1 (ap0
m−1
)s ≡ as0 6≡ 1(mod p), adică o(āp ) = p−1
ı̂n U (Zp ).
m−1
Pe de altă parte, dacă notăm a = a0p , atunci
m−1 pm−1 ·(p−1) ϕ(pm )
ap−1 = (ap0 )p−1 = a0 = a0 ≡ 1(mod pm ).
Dacă s < p−1, atunci as 6≡ 1(mod p), cu atât mai mult as 6≡ 1(mod pm ).
Aşadar, o(ā) = p − 1 ı̂n U (Zpm ).
Conform lemei 1,
m−1
(1 + p)p ≡ 1 + pm (mod pm+1 ),
m−1
(1 + p)p ≡ 1 + pm (mod pm ) ≡ 1(mod pm ),
deci o(1 + p)|pm−1 . Pentru j < m − 1, j + 1 < m ⇒ j + 2 ≤ m,
j j
(1 + p)p ≡ 1 + pj+1 (mod pj+2 ). Dacă (1 + p)p ≡ 1(mod pj+2 ), atunci
j
pj+1 ≡ 0(mod pj+2 ). Imposibil, deci (1 +p)p ≡ 1(mod pj+2 ), j + 2 ≤ m
j
şi (1 + p)p 6≡ 1(mod pm ).
Deci, o(1 + p) = pm−1 ı̂n U (Zpm ). Dacă notăm, b = 1 + p, atunci,
deoarece (p − 1, pm−1 ) = 1, conform lemei 3 o(āb̄) =
= (p − 1)pm−1 = ϕ(m).
Deci, U (Zpm ) e ciclic.¤
Lema 6. Pentru orice număr natural m ≥ 3 grupul U (Z2m ) nu e
ciclic.
Demonstraţie. Pentru orice a ∈ U (Z2m ) avem
(a, 2m ) = 1 ⇔ (a, 2) = 1 ⇔ a = 2u + 1, u ∈ N.
m−2
În conformitate cu lema 2, (2u + 1)2 ≡ 1(mod 2m ).
Prin urmare, ordinul elementului a este un divizor al numărului
2m−2 < 2m−1 = ϕ(2m ), deci a nu e rădăcină primitivă, adică U (Z2m )
nu e ciclic.¤
Lema 7. Fie (G, ·) un grup arbitrar, a, b ∈ G, o(a) = s, o(b) = t,
(s, t) 6= 1. Atunci produsul direct al grupurilor ciclice < a > × < b >
nu e ciclic.
Demonstraţie. Observăm că [s, t] < st şi < a > × < b > are st
elemente. Calculăm
t s t s
(a, b)[s,t] = (a[s,t] , b[s,t] ) = ((as ) (s,t) , (bt ) (s,t) ) = (e (s,t) , e (s,t) ) = (e, e),
178
toţi exponenţii fiind numere naturale pozitive. Deci, o((a, b)) este un
divizor al lui [s, t], o((a, b)) < st şi < a > × < b > nu e ciclic. ¤
Acum putem demonstra
Teorema 8. Grupul U (Zn ) este ciclic (echivalent există rădăcini
primitive modulo n) dacă şi numai dacă n este unul din numerele
2, 4, pm , 2pm , cu p prim impar şi m natural pozitiv.
Demonstraţie. Grupurile U (Z2 ) = {1̄}, U (Z4 ) = {1̄, 3̄} sunt ciclice.
Ciclic e şi grupul U (Zpm ) conform lemei 5. Grupul U (Z2pm ) = U (Z2 ) ×
U (Zpm ) = {1̄} × U (Zpm ) ∼ = U (Zpm ) este de asemenea ciclic.
Dacă p = 2, m ≥ 3, atunci grupul U (Z2m ) nu este ciclic conform
lemei 6.
Fie n = pm 1 m2 mv
1 p2 ...pv , v ≥ 2, descompunerea canonică a lui n ı̂n
factori primi.
Atunci
U (Zn ) = U (Zpm1 ) × U (Zpm2 ) × ... × U (Zpm

v
v ).
1 2
Dacă v ≥ 3, atunci printre numerele p1 , p2 , . . . , pv există două nu-

mere prime impare diferite ps şi pt , de exemplu. Punem
< a >= U (Zpm

s
s ), < b >= (Z mt ).
p t
Atunci o(a) = pm s −1 (p − 1), o(b) = pmt −1 (p − 1), p − 1 şi p − 1

s s t t s t
fiind multipli de 2.
Rezultă (o(a), o(b)) 6= 1 şi
U (Zpsms ) × U (Zpmt )
t
nu este grup ciclic ı̂n conformitate cu lema 7. Deci şi U (Zn ) nu este
ciclic.
Mai rămâne cazul v = 2. Dacă p1 şi p2 sunt impare, atunci, ca şi
mai sus, U (Zn ) nu e ciclic.
Dacă n = 2m p` , m ≥ 3, p prim impar, atunci U (Z2m ), deci şi U (Zn ),
nu e ciclic. Dacă m = 2, atunci |U (Z4 )| = 2, |U (Zp` )| = p`−1 (p−1), p−1
număr par. Deci, (|U (Z4 )|, |(U (Zp` |) = 2 6= 1. Lema 7 din nou ne spune
că Zn nu e clicic. Teorema e demonstrată. ¤
179
Exerciţii
1. Determinaţi care dintre grupurile date sunt ciclice şi indicaţi câte
un generator pentru fiecare grup ciclic:
a) U (Z4 ); b) U (Z8 ); c) U (Z18 ); d) U (Z12 ); e) U (Z27 ); f) U (Z350 ).
2. Sunt oare ciclice grupurile:
a) U (Z2 ⊕ Z5 ); b) U (Z10 ⊕ Z2 ); c) U (Z2 ⊕ Z8 ); d) U (Z3 ⊕ Z9 ); e)
U (Z4 ⊕ Z5 ); f) U (Z49 ⊕ Z25 );
3. Fie U (Zm ) şi U (Zn ) grupuri ciclice. Să se arate că grupul U (Zm ) ⊕
U (Zn ) este ciclic dacă şi numai dacă m = 2 sau n = 2.
§3.9. Inele de fracţii. Corpul fracţiilor unui inel integru
În acest compartiment, având un inel unitar, vom construi un corp

care conţine inelul dat. În particular, dacă inelul este integru, se va
obţine corpul fracţiilor acestui inel.
Aşadar, fie (R, +, ·) un inel unitar comutativ arbitrar şi (S, ·) un
subsemigrup al semigrupului (R, ·) care conţine elementul unitate al
inelului R. Vom considera de asemenea că S nu conţine divizori ai lui
zero. S se numeşte sistem multiplicativ (ı̂nchis).
Formăm mulţimea
0
R = {(r, s)|r ∈ R, s ∈ S} = R × S.
Definim operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire a perechilor:

0 0 0 0 0 0 0 0 0
(r, s) + (r , s ) = (rs + r s, ss ), (r, s)(r , s ) = (rr , ss ).
0
Evident, operaţiile definite sunt operaţii algebrice pe R . Se verifică
direct că adunarea este comutativă şi asociativă, elementul neutru este
perechea (0, 1); ı̂nmulţirea este asociativă şi comutativă cu elementul
neutru (1, 1). Însă ı̂nmulţirea nu este distributivă faţă de adunare:
0 0 00 00 0 0 0 00 00
((r, s) + (r , s ))(r , s ) = (rs + r s, ss )(r , s ) =
0 0 00 0 00 00 00 0 0 00 00 00 00
= ((rs + r s)r , ss s ), (r, s)(r , s ) + (r , s )(r , s ) = (rr , ss )+
0 00 0 00 00 0 00 0 00 00 00 0 00 0 0 00 00 00 0 00
+(r r , s s ) = (rr s s + r r ss , ss s s ) = ((rs + r s)r s , ss s s ),
180
0 00 00 0 00
ss s 6= ss s s , ı̂n general vorbind.
0
Definim pe R relaţia ∼:
0 0 0 0
(r, s) ∼ (r , s ) ⇔ rs = r s.
Se vede uşor că relaţia ∼ este reflexivă şi simetrică. Să arătăm că
0 0 0 0 00 00
ea este şi tranzitivă. Fie, deci (r, s) ∼ (r , s ), (r , s ) ∼ (r , s ). Atunci
0 0 0 00 00 0
rs = r s, r s = r s .
00
Înmulţim prima egalitate cu s şi a doua cu s :
0 00 0 00 0 00 00 0
rs s = r ss , r s s = r s s.
0 00 00 0 0
Prin urmare, rs s = r s s. Cum s nu e divizor al lui zero, putem
00 00 00 00
simplifica prin el şi avem rs = r s, adică (r, s) ∼ (r , s ). Aşadar,
relaţia ∼ este relaţie de echivalenţă.
0 0
Notăm cu Rs mulţimea factor R / ∼ a mulţimii R prin această
relaţie. Ea este formată din clase de echivalenţă
(r, s) = {(r1 , s1 )|(r1 , s1 ) ∼ (r, s)}.
După cum se ştie, clasele de echivalenţă posedă următoarele proprietăţi:

(i) clasa se determină de orice reprezentant al său, adică (r1 , s1 ) ∈
(r, s) implică (r1 , s1 ) = (r, s);
(ii) (r, s) ∈ (r, s);
(iii) două clase sau sunt disjuncte sau coincid;
0 0
(iv) (r, s) = (r0 , s0 ) ⇔ (r, s) ∼ (r , s ).
Pentru clasele din Rs avem suplimentar
(v) (r, s) = (rs2 , ss2 ) pentru orice s2 ∈ S, deoarece (r, s) ∼
(rs2 , ss2 ), ce se vede din egalitatea rss2 = rs2 s.
Extindem adunarea şi ı̂nmulţirea perechilor asupra claselor, punând
(r, s) + (r0 , s0 ) = (rs0 + r0 s, ss0 ), (r, s) (r0 , s0 ) = (rr0 , ss0 ),
adică
(r, s) + (r0 , s0 ) = (r, s) + (r0 , s0 ), (r, s) (r0 , s0 ) = (r, s)(r0 , s0 ).
181
Cum lucrăm ı̂nsă cu mulţimi, este necesar să arătăm că rezultatele
operaţiilor nu depind de alegerea reprezintanţilor din clase. Fie, deci,
0 0 0 0
(r1 , s1 ) ∈ (r, s), (r1 , s1 ) ∈ (r0 , s0 ). Atunci (r1 , s1 ) ∼ (r, s), (r1 , s1 ) ∼
0 0
(r , s ) şi
0 0 0 0
r1 s = rs1 , r1 s = r s1 . (∗)
Avem:
0 0
(r1 , s1 ) + (r1 , s1 ) = (r, s) + (r0 , s0 ) ⇔
0 0
⇔ (r1 , s1 ) + (r1 , s1 ) = (r, s) + (r0 , s0 ) ⇔
0 0 0
⇔ (r1 s1 + r1 s1 , s1 s1 ) = (rs0 + r0 s, ss0 ) ⇔
0 0 0 0 0 0
(r1 s1 + r1 s1 , s1 s1 ) ∼ (rs + r s, ss ) ⇔
0 0 0 0 0 0
(r1 s1 + r1 s1 )ss = (rs + r s)s1 s1 ⇔
0 0 0 0 0 0 0 0
r1 s1 ss + r1 s1 ss = rs s1 s1 + r ss1 s1 ⇔
0 0 0 0 0 0 0 0
(r1 s)(s1 s ) + (r1 s )(s1 s) = (rs1 )s s1 + (r s1 )(ss1 ).
Ultima egalitate este adevărată, pentru că ea se obţine din (∗) dacă
0 0
ı̂nmulţim prima cu s s1 , a doua cu ss1 şi le adunăm parte cu parte.
Analog
0 0
(r1 , s1 ) · (r1 , s1 ) = (r, s) · (r0 , s0 ) ⇔
0 0
(r1 , s1 )(r1 , s1 ) = (r, s)(r0 , s0 ) ⇔
0 0
(r1 r1 , s1 s1 ) = (rr0 , ss0 ) ⇔
0 0 0 0 0 0 0 0
(r1 r1 , s1 s1 ) ∼ (rr , ss ) ⇔ r1 r1 ss = rr s1 s1 .
Ultima egalitate este adevărată, ea se obţine din (∗) dacă ı̂nmulţim
egalităţile (∗) parte cu parte.
Deoarece operaţiile cu clase se reduc la operaţii cu perechi, obţinem
că adunarea şi ı̂nmulţirea claselor sunt comutative şi asociative. Ele-
mentul neutru pentru adunare este (0, 1), unde
(0, 1) = {(r1 , s1 )|(r1 , s1 ) ∼ (0, 1)} = {(r1 , s1 )|r1 · 1 = s1 · 0} =
182
= {(r1 , s1 )|r1 = 0} = {(0, s1 )|s1 ∈ S};
elementul neutru pentru ı̂nmulţire este (1, 1), unde
(1, 1) = {(r1 , s1 )|(r1 , s1 ) ∼ (1, 1)} = {(r1 , s1 )|r1 · 1 = 1 · s1 } =
= {(r1 , s1 )|r1 = s1 } = {(s1 , s1 )|s1 ∈ S}.

Înmulţirea este distributivă faţă de adunare, ceea ce se vede din
ı̂ncercarea de a o demonstra pentru perechi, deoarece acum avem
((rs0 + r0 s)r00 s00 , ss00 s0 s00 ) = (rs0 + r0 s)r00 , ss00 s0 )
Prin urmare, (Rs , +, ·) este un inel asociativ comutativ unitar. Mai

−1
observăm că clasele (s, 1) sunt inversabile, (s, 1) = (1, s).
Definim aplicaţia
ϕ : R → Rs , ϕ(r) = (r, 1) ∀r ∈ R.
Observăm că
(r, 1) = {(r1 , s1 )|(r1 , s1 ) ∼ (r, 1)} =
= {(r1 , s1 )|r1 = rs1 } = {(rs1 , s1 )|s1 ∈ S}.

Calculăm
0
ϕ(rr ) = (rr0 , 1) = (r, 1)(r0 , 1) = (r, 1) (r0 , 1) = ϕ(r)ϕ(r1 ),
0
ϕ(r + r ) = (r + r0 , 1) = (r, 1) + (r0 , 1) =
0
= ϕ(r) + ϕ(r ), ϕ(1) = (1, 1),
deci ϕ e morfism unitar de inele. El este injectiv, căci
0 0
ϕ(r) = ϕ(r ) ⇔ (r, 1) = (r0 , 1) ⇔ r = r .
Imaginea acestui morfism, Imϕ = {(r, 1)|r ∈ R}, este subinel ı̂n Rs ,
izomorf, evident, cu R.
În sfı̂rşit, observăm că dacă notăm
r
(r, s) = ,
s
183
atunci operaţiile cu clase sunt, de fapt, operaţii cu fracţii, considerând
că
r rs2
(∀s2 ∈ S) = .
s ss2
Devine clară denumirea inelului Rs ca inel de fracţii ale lui R ı̂n
raport cu sistemul multiplicativ S (sau inelul câturilor lui R ı̂n raport
cu S).
În calitate de S putem lua mulţimea tuturor nondivizorilor lui zero
0
ai inelului comutativ unitar R, pentru că dacă s şi s sunt nondivizori
0 0 0 0
ai lui zero, atunci (ss )r = 0 ⇔ s(s r) = 0 ⇔ s r = 0 ⇒ r = 0 şi ss
este nondivizor al lui zero. În acest caz Rs se numeşte inel total de
fracţii ale lui R.
Fie acum (R, +, ·) un inel integru şi S = R∗ . Inelul total de fracţii
r 0
Rs ı̂n acest caz este un corp, fiindcă dacă 6= 0 = , atunci r 6= 0 şi
Ã !−1 s 1
r s
= . Rs se numeşte corpul fracţiilor (câturilor) inelului integru
s r
R. Menţionăm că Rs conţine un subinel izomorf cu R. Făcând abuz de
natura obiectelor, putem spune că R se include ı̂n Rs . Mai rămı̂ne să
observăm că construcţia de mai sus este o generalizare a construcţiei
de includere a inelului ı̂ntregilor Z ı̂n corpul numerelor raţionale Q.
Exerciţii
1. Să se arate că corpul de fracţii al inelului integru Z √
este corpul Q.
√ inelului integru Z[ d](d ∈ N, d nu
2. Să se arate că corpul de fracţii al
este pătrat perfect) este corpul Q[ d].
3. Să se arate că corpul de fracţii al unui corp comutativ K este ı̂nsuşi
K.
4. Fie A un inel integru şi K corpul de fracţii al inelului A. Să se arate
că dacă L este un corp astfel ı̂ncât A este subinel ı̂n L, atunci K este
subcorp al lui L.
§3.10. Divizibilitatea ı̂n inele
În acest paragraf vom studia unele proprietăţi ale inelelor care gene-
ralizează anumite proprietăţi ale inelului numerelor ı̂ntregi Z.
184
Fie (R, +, ·) un inel comutativ unitar. Vom spune că un element b
divide un element a (ı̂n acest caz a se numeşte multiplu lui b, b divizorul
lui a, şi vom mai spune că a se divide cu b) dacă există un element c ∈ R
.
astfel ı̂ncât a = bc. Se notează b|a sau a..b.
În probleme legate de divizibilitate nu vom considera elementul
zero, deoarece 0 se divide cu orice element nenul şi nu divide nici un
element nenul. Proprietăţile principale ale divizibilităţii sunt incluse ı̂n
. . . .
Propoziţia 1. (i) (∀a ∈ R) a..a, a..1, a..α, 1..α, α fiind un element
inversabil arbitrar;
. . .
(ii) a..b, b..b1 ⇒ a..b1 ;
. . . . .
(iii) a1 ..b, a2 ..b ⇒ a1 + a2 ..b, a1 − a2 ..b; (∀c ∈ R)a1 c..b.
. Pn .
(iv) a ..b, i = 1, n, (∀c ∈ R)
i i a c ..b;
i i
i=1
. .
(v) a..b ⇒ ar..br;
. .
(vi) ar..br şi r nu e divizor al lui zero implică a..b.
Demonstraţie. (i) rezultă din egalităţile a = a · 1, a = 1 · a, αα−1 =
1, a = αα−1 a.
.
(ii) Avem a = bc, b = b c ⇒ a = b (c c) ⇒ a..b .
1 1 1 1 1
(iii) Din a1 = bc1 , a2 = bc2 rezultă a1 + a2 = b(c1 + c2 ), a1 − a2 =
. . .
b(c1 − c2 ), a1 c = b(c1 c). Prin urmare, a1 + a2 ..b1 , a1 − a2 ..b, a1 c..b.
(iv) rezultă din (iii), prin inducţie, iar (v) din definiţie.
.
(vi) Fie ar..br şi r nondivizor al lui zero. Avem succesiv:
.
ar = brc, (a − bc)r = 0, a − bc = 0, a = bc, a..b. ¤
Notă. Relaţia de divizibilitate nu este nici simetrică, nici antisi-

metrică, ceea ce se vede chiar ı̂n Z :
3|6, 6 6 | 3, 2| − 2 şi − 2|2, dar 2 6= −2.
Dacă oricare din elementele a şi b divide pe celălalt, vom spune că
aceste elemente sunt asociate şi vom scrie a ∼ b (sau b ∼ a). Evident,
185
relaţia ∼ este relaţie de echivalenţă. Observăm că toate elementele
insversabile sunt asociate ı̂ntre ele.
Folosind noţinea de ideal generat de un element, putem demonstra
Propoziţia 2. Un element b ∈ R este divizor al lui a dacă şi
numai dacă (b) ⊇ (a). Elementele a şi b sunt asociate dacă şi numai
dacă (b) = (a). Elementul α este inversabil dacă şi numai dacă α ∼ 1
sau (α) = R; a ∼ b, c ∼ d ⇒ ac ∼ bd.
În adevăr,
b|a ⇔ (∃c ∈ R) a = bc ⇔ a ∈ (b) ⇔ (a) ⊆ (b).
A doua afirmaţie e acum evidentă, iar a treia rezultă din propoziţia 1,

(i).
Fie a ∼ b, c ∼ d. Atunci
. . . . .
a..b, c..d ⇒ ac..bc, bc..bd ⇒ ac..bd;
. . . . .
b..a, d..c ⇒ bd..ad, ad..ac ⇒ bd..ac.
Deci ac ∼ bd. ¤
Ultima proprietate rezultă simplu din a doua afirmaţie dacă ob-
servăm că ı̂n orice inel comutativ unitar R pentru orice elemente a1 şi
a2 din R avem
(a1 )(a2 ) = (a1 a2 ).
Propoziţia 3. Dacă a ∼ b şi a nu e divizor al lui zero, atunci
aceste elemente se deosebesc printr-un factor inversabil, şi reciproc.
În adevăr,
. .
a ∼ b ⇒ a..b, b..a ⇒ (∃c, d ∈ R)a = bc, b = ad ⇒
a = adc ⇒ a(1 − dc) = 0 ⇒ 1 − dc = 0 ⇒ 1 = dc ⇒
c şi d sunt inversabile. Reciproc, dacă a = bα, α inversabil, atunci
aα−1 = bαα−1 = b · 1 = b şi a ∼ b. ¤
Propoziţia 4. Într-un inel integru două elemente sunt asociate
dacă şi numai dacă fiecare din ele se deosebeşte de celălalt printr-un
factor inversabil.
186
Exemple. 1) În (Z, +, ·) asociate cu n 6= 0 sunt numai n şi −n,
pentru că inversabile ı̂n Z sunt numai 1 şi −1.
2) În inelul polinoamelor de o necunoscută peste un inel integru R
asociate cu polinomul f (X) sunt elementele mulţimii {αf (X)|α ∈ R, α
inversabil}.
3) Dacă P este un corp şi f ∈ P [X], atunci asociate cu f sunt
numai polinoamele αf, α ∈ P ∗ .
4) Într-un corp (P, +, ·) toate elementele nenule sunt asociate ı̂ntre
ele.
Fie (R, +, ·) un inel integru şi a ∈ R∗ . Elementul a se numeşte
ireductibil dacă orice divizor al său este sau asociat cu a sau inversabil.
Propoziţia 5. Într-un inel intgeru orice element asociat cu un
element ireductibil este ireductibil.
În adevăr, dacă a ∼ b, atunci a|b, b|a şi orice divizor al unuia din
elementele a şi b este divizor şi al celuilalt. ¤
Din propoziţia 4 rezultă
Propoziţia 6. Elementul a din inelul integru R este ireductibil
dacă şi numai dacă din egalitatea a = bc rezultă că unul din factori
este asociat cu a, iar celălalt factor este inversabil.
Un element neinversabil p din inelul integru R se numeşte prim
dacă
. . .
(∀a, b ∈ R) ab..p ⇒ a.. ∨ b..p.
Propoziţia 7. Orice element asociat cu un element prim este prim.
În adevăr, fie p element prim şi q ∼ p. Atunci q = αp, α inversabil.
. . . .
Dacă ab..αp, atunci abα−1 ..α−1 αp, adică abα−1 ..p. De aici rezultă a..p sau
.
bα−1 ..p.
. . . .
Cum p..αp, obţinem a..αp sau b = bα−1 α..αp. Aşadar, din ab..q rezultă
. .
a..q sau b..q. Deci, q este prim.
Propoziţia 8. Într-un inel integru orice element prim este ire-
ductibil.
Într-adevăr, dacă p este element prim şi p = bc, atunci p · 1 = bc,
. . . . .
deci bc..p. Rezultă b..p sau c..p. Cum p..b şi p..c, obţinem b ∼ p sau c ∼ p.
187
În primul caz avem b = βp cu β inversabil. Urmează p = βpc şi, cum
p nu e divizor al lui zero, obţinem βc = 1 şi c e inversabil. În cazul al
doilea vom avea b inversabil. În conformitate cu propoziţia 6, p este
ireductibil. ¤
Notă. Nu orice element ireductibil este prim, precum ne arată
următorul exemplu.√ √
Fie R =√Z[i 5] = {a + bi 5|a, √ b ∈ Z}. Definim norma√elementului
z = a + bi 5 astfel: N (a + bi 5) = a2 + 5b2 = |a + bi 5|2 . Atunci
N (z) 6= 3, N (z) = 0 ⇔ z = 0; N (z1 z2 ) = N (z1 )N (z2 ). Se verifică uşor
că elemente inversabile sunt numai 1 şi −1, deci asociate cu z sunt
numai z şi −z.
√ √ . √ .
În inelul R avem (4 + i 5)(4 − i 5) = 21..3. Dacă 4 + i 5..3, atunci
√ √ ..
4 + i 5 = 3z, N (4 + i 5) = 21 √ = N (3) · N (z) = 9N (z). Deci, 21 .9,
contradicţie.
√ Prin urmare, 4 + i 5 nu se divide cu 3. La fel se arată că
nici 4−i 5 nu se divide cu 3. Aşadar, 3 nu e prim. Însă 3 e ireductibil,
căci z1 |3 ⇒ 3 = z1 z2 ⇒ N (3) = N (z1 )N (z2 ) ⇒ 9 = N (z1 )N (z2 ) ⇒
N (z1 ) = 9, N (z2 ) = 1 ⇒ z1 = 3 sau −3, z2 = 1 sau −1.
Prin urmare, z1 e asociat cu 3.
Vom introduce acum două noţiuni strâns legate de divizibilitate.
Fie (R, +, ·), ca şi mai sus, un inel integru.
Elementul d ∈ R se numeşte cel mai mare divizor comun al ele-
mentelor a şi b dacă el este un divizor comun al lui a şi b şi un multiplu
al oricărui alt divizor comun al lui a şi b. Vom nota d = (a, b).
Elementul m ∈ R se numeşte cel mai mic multiplu comun al ele-
mentelor a şi b dacă m este multiplu comun şi este un divizor al oricărui
multiplu comun al lui a şi b. Vom nota m = [a, b].
Aşadar:
(1) d|a, d|b;
0 0 0
(2) d |a, d |b ⇒ d |d;
(10 ) a|m, b|m;
0 0 0
(20 ) a|m , b|m ⇒ m|m .
Observăm mai ı̂ntâi că (a, b) şi [a, b] nu sunt determinate ı̂n mod
unic ca ı̂n cazul numerelor naturale, deoarece orice element asociat cu
(a, b) (sau cu [a, b]) de asemenea va fi cel mai mare divizor comun
188
(respectiv, cel mai mic multiplu comun) al lui a şi b. Aceasta se vede
chiar şi ı̂n Z, unde, de exemplu, (12, 16) = 4, dar şi −4, [12, 16] = 48,
dar şi −48.
În al doilea rând, nu putem spune nimic despre existenţa lui (a, b)
şi [a, b] ı̂n inele integre arbitrare.
În al treilea rând, definiţiile de mai sus se generalizează cu uşurinţă
la orice număr finit (ba chiar şi infinit) de elemente.
Este clar de asemenea că dacă (∀a, b ∈ R) ∃(a, b) şi [a, b], atunci
(a1 , a2 , . . . , an−1 , an ) = ((((a1 , a2 )a3 ), ..., an−1 ), an )
şi
[a1 , a2 , a3 , . . . , an−1 , an ] = [[[[a1 , a2 ], a3 ]..., an−1 ], an ].
Are loc
Propoziţia 9. Fie (R, +, ·) un inel integru, a, b ∈ R. Dacă (a) +
(b) = (d), atunci d = (a, b); dacă (a) ∩ (b) = (m), atunci [a, b] = m.
Cu alte cuvinte, dacă suma şi intersecţia a două ideale principale
sunt ideale principale, atunci există c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. a două
elemente.
Demonstraţie. Fie (a) + (b) = (d). Cum (a) ⊇ (d), (b) ⊇ (d)
0 0 0 0
rezultă d|a, d|b. Dacă d |a, d |b, atunci (d ) ⊇ (a), (d ) ⊇ (b). Prin ur-
0 0 0
mare, (d ) ⊇ (a) + (b), (d ) ⊇ (d), adică d |d.
Fie (a) ∩ (b) = (m). Urmează (m) ⊆ (a), (m) ⊆ (b), deci a|m, b|m.
0 0 0 0
Dacă a|m , b|m , atunci (a) ⊇ (m ), (b) ⊇ (m ), prin urmare, (a) ∩ (b) ⊇
0 0 0
(m ), deci (m) ⊇ (m ) şi m|m .¤
Elementele a şi b se numesc relativ prime (sau prime ı̂ntre ele) dacă
(a, b) ∼ 1. Făcând abuz de asociere, vom scrie (a, b) = 1. Exemple de
elemente relativ prime ne oferă
Propoziţia 10. Fie (R, +, ·) inel integru, a, b ∈ R şi există (a, b) =
d. Dacă a = da1 , b = db1 , atunci a1 şi b1 sunt prime ı̂ntre ele.
Demonstraţie. Fie d1 |a1 , d1 |b1 . Atunci a1 = d1 c1 , b1 = d1 c2 ⇒ a =
dd1 c1 , b = dd1 c2 ⇒ dd1 |a, dd1 |b ⇒ dd1 |d ⇒ d1 |1 ⇒ d1 ∼ 1 ⇒ (a1 , b1 ) ∼
1. ¤
Propoziţia 11. Dacă ı̂ntr-un inel integru R există (a, b) pentru
orice a, b ∈ R, atunci
(∀c ∈ R∗ )(ac, bc) ∼ (a, b)c.
189
0
Demonstraţie. Fie d = (a, b), d = (ac, bc). Atunci d|a, d|b ⇒
0 0
cd|ac, cd|bc ⇒ cd|d ⇒ (∃f ∈ R) d = cdf. Pe de altă parte, fie
0 0 0 0
a = da1 , b = db1 , ac = d a , bc = d b . Atunci
0 0 0 0
da1 c = cdf a , db1 c = cdf b ⇒ a1 = f a , b1 = f b ⇒ f |a1 , f |b1 .
0
Cum (a1 , b1 ) = 1 ⇒ f ∼ 1 ⇒ f este inversabil şi d ∼ cd. ¤
Drept corolar obţinem
Propoziţia 12. Dacă ı̂n inelul integru R există (a, b) pentru orice
. .
a, b ∈ R, atunci din ab..c, (a, c) = 1 rezultă b..c.
În adevăr, din (a, c) = 1, conform propoziţiei 11, rezultă (ab, cb) =
b · 1 = b. Însă c|ab, c|cb implică c|b. ¤
Propoziţia 13. Dacă ı̂n inelul integru R există c.m.m.d.c. al
elementelor, atunci noţiunile ”element prim” şi ”element ireductibil”
coincid.
Demonstraţie. Conform propoziţiei 8, mai rămâne de arătat că
.
orice element ireductibil este prim. Fie deci p ireductibil şi ab..p. Dacă
.
a..p, totul e ı̂n regulă. Fie că a nu se divide cu p şi fie d = (a, p) care
există conform ipotezei. Cum d|p, d este sau inversabil sau asociat cu p.
. .
În cazul al doilea din a..d şi d ∼ p ar rezulta a..p. Contradicţie. Rămâne
.
d inversabil, (a, p) = 1. Din propoziţia 12 obţinem atunci b..p şi p este
prim.¤
Propoziţia 14. Dacă ı̂n inelul integru R există (a, b) pentru orice
a, b ∈ R, atunci există [a, b] şi
[a, b](a, b) = ab.
Demonstraţie. Fie, ca şi mai sus, (a, b) = d, a = da1 , b =
db1 , (a1 , b1 ) = 1. Punem m = da1 b1 . Atunci m = ab1 , m = ba1 , deci
0 0 0 0 0 0 0 0
a|m, b|m. Fie a|m , b|m . Atunci m = aa , m = bb cu a , b ∈ R. De
aici avem
0 0 0 0 0 0 0 0
m b1 = da1 b1 a , m a1 = db1 a1 b ⇒ m b1 = ma , m a1 = mb ⇒
0 0 0 0 0 0 0
m|m b1 , m|m a1 ⇒ m|(m a1 , m b1 ) = m (a1 , b1 ) = m · 1 = m .
190
Prin urmare, m = [a, b]. În sfârşit,
ab = da1 db1 = dm = (a, b)[m, n]. ¤
§3.11. Inele de polinoame peste un corp.

Polinoame ireductibile
În acest paragraf vom considera polinoame cu coeficienţi ı̂ntr-un

corp, deşi multe din rezultate sunt adevărate şi pentru alte inele (de
exemplu, inele integre) cu unele restricţii suplementare.
Fie (F, +, ·) un corp arbitrar, F [X] inelul polinoamelor de nedeter-
minata X cu coeficienţi ı̂n F. Reamintim că
F [X] = {0} ∪ {f = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n |an 6= 0,
ai ∈ F, i = 0, n},
adunarea şi ı̂nmulţirea polinoamelor se efectuează ı̂n mod obişnuit,
reducându-se apoi termenii asemenea. Gradul polinomului f este
numărul natural n şi notat deg f, gradul polinomului zero nu este
definit. Dacă g ∈ F [X], g 6= 0, atunci
deg(f + g) ≤ max{deg f, deg g}, deg(f g) = deg f + deg g.
De aici rezultă
Propoziţia 1. Inelul F [X] este integru.
În adevăr, dacă f 6= 0, g 6= 0, atunci deg(f g) = deg f + deg g, deci
f g 6= 0.¤
Pentru inele de polinoame peste un corp sunt adevărate toate rezul-
tatele obţinute ı̂n compartimentul ”divizibilitatea ı̂n inele”. Însă ı̂n
inelul F [X] mai are loc
Teorema 2 (algoritmul ı̂mpărţirii cu rest). Pentru orice poli-
noame f şi g din F [X], g 6= 0, există şi sunt unice polinoamele q şi r
astfel ı̂ncı̂t
f = gq + r,
unde sau r = 0 sau deg r < deg g.
191
Demonstraţie. Se repetă demonstraţia cunoscută pentru corpul
C, dar, deoarece ea joacă un rol deosebit, vom aduce aici această
demonstraţie.
Dacă deg f < deg g, atunci punem q = 0, r = f şi egalitatea
cerută este asigurată. Fie deg f ≥ deg g şi presupunem că teorema
este adevărată pentru polinoamele de grad mai mic ca deg f. Fie
f = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n , g = b0 + b1 X + b2 X 2 + ... + bm X m .
Atunci f − an b−1
m X
n−m g = f este un polinom de grad mai mic decât
1
deg f. Prin urmare, există polinoamele q1 şi r din F [X] astfel ı̂ncât
f1 = gq1 + r, unde sau r = 0, sau deg r < deg g. Din această egalitate
şi cea precedentă avem
f = an b−1
m X
n−m
g + gq1 + r = g(an b−1
m x
n−m
+ q1 ) + r = gq + r,
clară fiind expresia pentru q. Aşadar, existenţa polinoamelor q şi r s-a

0 0
demonstrat. Fie că există şi polinoamele q şi r ı̂n F [X] cu
0 0 0 0
f = gq + r , ∨ r =0 ∨ deg r < deg g.
0 0 0
Atunci g(q − q ) = r − r. Dacă r − r 6= 0, avem
0 0
deg(r − r) ≤ max{deg r , deg r} < deg g,
0 0
iar deg g(q − q ) = deg g + deg(q − q ) ≥ deg g. Contradicţie. Deci,
0 0 0
r − r = 0, r = r, g(q − q ) = 0. Cum F [X] nu are divizori ai lui zero,
0 0
se obţine q − q = 0, adică q = q .
Notă. În cazul unui inel arbitrar unitar ar trebui să cerem ca b0
să fie inversabil.
Teorema 3. Pentru orice două polinoame f, g ∈ F [X] există cel
mai mare divizor comun (f, g) şi cel mai mic multiplu comun [f, g] al
lor.
Cel mai mare divizor comun se află cu ajutorul algoritmului lui
Euclid: polinomul de grad mai mare se ı̂mparte cu rest la polinomul de
grad mai mic; polinomul de grad mai mic se ı̂mparte cu rest la primul
rest; primul rest se ı̂mparte la al doilea rest, al doilea rest la al treilea
192
ş.a.m.d. până se obţine ı̂mpărţire fără rest. Ultimul rest diferit de zero
fg
şi este (f, g), iar [f, g] = . Menţionăm ı̂ncă odată că (f, g) şi [f, g]
(f, g)
se determină cu exactitate de factori nenuli din F.
Ştim deja că dacă există (f, g), noţiunile de polinom prim şi polinom
ireductibil coincid. Polinomul f ∈ F [X] este ireductibil dacă din faptul
că f = f1 f2 , f1 , f2 ∈ F [X] rezultă sau deg f1 = deg f (şi f2 ∈ F ), sau
deg f2 = deg f (şi f1 ∈ F ). Orice polinom de gradul 1 este, evident,
ireductibil.
Propoziţia 4. Dacă fi , p ∈ F [X], i = 1, n, p e ireductibil şi
. .
f f ...f ..p, atunci există j, 1 ≤ j ≤ n, astfel ı̂ncât f ..p. Dacă şi poli-
1 2 n j
noamele fi , i = 1, n, sunt ireductibile, atunci fj e asociat cu p.
.
Prima afirmaţie rezultă din faptul că p este prim. Dacă fj ..p şi fj e
ireductibil, atunci, cum p nu e inversabil, p este asociat cu fj . ¤
Propoziţia 5. Orice polinom de grad n ≥ 1 posedă divizori poli-
noame ireductibile.
În adevăr, fie f ∈ F [X], deg f ≥ 1. Dacă f e ireductibil, nu avem ce
demonstra. Fie, deci, f reductibil. Atunci f = f1 f2 , f1 , f2 ∈ F [X], 1 ≤
deg f1 < deg f, 1 ≤ deg f2 < deg f. Dacă unul din factori e polinom
ireductibil, totul e demonstrat. În caz contrar f1 şi f2 se descompun
ı̂n produs de factori de grade mai mici:
f1 = g1 g2 , f2 = g3 g4 , 1 ≤ deg g1 ,
deg g2 < deg f1 , 1 ≤ deg g3 , deg g4 < deg f2 .
Cum gradele polinoamelor obţinute descresc, acest proces nu poate
dura prea mult. Prin urmare, după un număr finit de paşi se obţine
un divizor ireductibil al lui f.
Notă. Demonstraţia poate fi făcută şi prin inducţie. În adevăr,
polinoamele de gradul 1 sunt ireductibile. Presupunem că toate poli-
noamele de grad mai mic decı̂t n au un divizor ireductibil şi fie f un
polinom de grad n. Dacă f e ireductibil, totul e terminat. În caz con-
trar, f = f1 f2 , f1 , f2 ∈ F [x], 1 ≤ deg f1 < deg f, 1 ≤ deg f2 < deg f.
Conform ipotezei inducţiei, f1 (şi f2 ) posedă divizor polinom ireductibil
care va fi şi divizor al lui f.¤
193
Teorema 6. Orice polinom de grad n ≥ 1 se descompune ı̂n pro-
dus de factori ireductibili. Această descompunere este unică, abstracţie
făcând ordinea factorilor sau factorii asociaţi.
Demonstraţie. Fie f ∈ F [X], deg f = n ≥ 1. Acest polinom, con-
form propoziţiei precedente, are un divizor ireductibil p1 . Deci, f =
p1 f1 . Repetăm acelaşi lucru pentru f1 . Obţinem f1 = p2 f2 , f = p1 p2 f2
ş.a.m.d. Cum deg f > deg f1 > deg f2 , acest proces se termină. Evi-
dent, cu o descompunere ı̂n factori ireductibili.
Fie f = p1 p2 ...ps = q1 q2 ...qt , pi , i = 1, s, qj , j = 1, t, fiind polinoame
ireductibile. Dacă s = 1, atunci f = p1 = q1 q2 ...qt .
În conformitate cu propoziţia 4 există j, 1 ≤ j ≤ t, astfel ı̂ncât p1 ∼
qj . Rezultă deg(q2 ...qt ) = 0, deci q2 ...qt ∈ F, α = q2 ...qt ∈ F, p1 = q1 α
şi p1 ∼ q1 . Aşadar, afirmaţia este adevărată pentru s = 1. Presupunem
că teorema este adevărată pentru numărul s−1 şi trecem la numărul s.
. .
Cum f ..p , obţinem q q ...q ..p . Din nou aplicăm propoziţia 4 şi obţinem
1 1 2 t 1
p1 ∼ qj , 1 ≤ j ≤ t. Renumerotăm factorii q1 , q2 , ..., qt astfel ı̂ncât să
avem p1 ∼ q1 . Cu alte cuvinte, schimbăm ordinea factorilor ı̂n a doua
descompunere. Rezultă p1 = α1 p1 , α1 ∈ F. Cum F [X] este inel integru,
p1 6= 0, din (1) obţinem p2 ...ps = α1 q2 ...qt . Acum putem aplica ipoteza
inducţiei şi obţinem s = t, pi ∼ qi , i = 2, s.
Din propoziţia 4 rezultă
Teorema 7. Peste orice corp există o infinitate de polinoame ire-
ductibile.
Demonstraţie. Dacă F este infinit, atunci se consideră polinoamele
X − c, c ∈ F. Fie F finit şi presupunem că există numai un număr
finit de polinoame ireductibile: f1 , f2 , ..., fm . Considerăm polinomul
f = f1 f2 ...fm +1, deg f ≥ m. Acest polinom posedă un divizor polinom
ireductibil fj , 1 ≤ j ≤ m. Dar atunci fj |1, ceea ce nu poate fi. Deci, f
trebuie să fie ireductibil. Contradicţie. Prin urmare, există o infinitate
de polinoame ireductibile. ¤
Teorema 8. Peste orice corp finit există polinoame ireductibile de
grad mai mare decât orice număr natural dat.
Într-adevăr, polinoame de orice grad fixat m avem doar un număr
finit, deci şi polinoame ireductibile de grad m sunt un număr finit. Dacă
194
gradul polinoamelor ireductibile ar fi mărginit de numărul s, atunci
numărul polinoamelor ireductibile ar fi finit. Contradicţie cu teorema
precedentă. Deci, există polinoame ireductibile de grad mai mare decât
orice număr natural dat.
Rădăcinile polinomului. Numărul lor.

Egalitatea algebrică şi funcţională a polinoamelor
Fie (F, +, ·) un corp şi f = a0 X n +a1 X n +a1 X n−1 +· · ·+an−2 X 2 +
an−1 X + an un polinom peste F. Putem construi o funcţie f ∗ : F → F
după cum urmează:
(∀x ∈ F ) f ∗ (x) = a0 xn + a1 xn−1 + · · · + an−2 x2 + an−1 x + an .
Făcând abuz de notaţii se mai spune că f ∗ (x) este valoarea poli-
nomului ı̂n x şi se notează f (x). Să observăm că ı̂n dreapta acestei
egalităţi totul este bine determinat, pentru că adunarea şi ı̂nmulţirea
ı̂n F sunt bine determinate. Această funcţie se numeşte funcţia poli-
nomială corespunzătoare polinomului f.
Fie g = b0 X n + b1 X n−1 + · · · + bn−2 X 2 + bn−1 X + bn un polinom de
gradul n. Polinoamele f şi g se numesc algebric egale dacă bj = aj , j =
0, n. Este evidentă
Propoziţia 1. Dacă polinoamele sunt algebric egale, atunci
funcţiile polinomiale corespunzătoare sunt funcţional egale, adică (∀x ∈
F )f ∗ (x) = g ∗ (x).
Reciproca acestei afirmaţii nu este adevărată, precum ne arată
exemplele f = X 3 + 1 şi g = X 5 + 1 peste Z2 : f 6= g, ı̂nsă
f ∗ (0) = 1 = g ∗ (0), f ∗ (1) = 0 = g ∗ (1). Ulterior vom găsi o condiţie
pentru ca din egaliattea f ∗ = g ∗ să rezulte egalitatea f = g.
Conform algoritmului ı̂mpărţirii cu rest pentru polinoamele f (X) =
a0 X n + a1 X n−1 + · · · + an−2 X 2 + an−1 X + an şi g(X) = X − c, c ∈ F,
există polinoamele q şi r astfel ı̂ncât
f (X) = (X − c)q(X) + r(X).
Ca şi pentru polinoamele cu coefecienţi complecşi coeficienţii lui
q(X) = b0 X n−1 + b1 X n−2 + b2 X n−3 + · · · + bn−3 X 2 + bn−2 X + bn−1 şi
r se află din egalităţile:
b0 = a0 , b1 = b0 c + a1 , b2 = b1 c + a2 , ..., bn−3 = bn−4 c + an−3 , bn−2 =
195
= bn−3 c + an−2 , bn−1 = bn−2 c + an−1 , r = bn−1 c + an .
Ele formează aşa-numita schemă a lui Horner, q şi r se numesc,
respectiv, câtul incomplet şi restul de la ı̂mpărţirea polinomului f la
binomul X − c. Să observăm că aflarea polinoamelor q şi r (precum
şi unicitatea lor) nu depinde de algoritmul ı̂mpărţirii cu rest şi se pot
determina pentru orice inel integru.
Teorema lui Bezout. Restul r de la ı̂mpărţirea polinomului f la
binomul X − c este egal cu f ∗ (c).
Într-adevăr, f ∗ (x) = (x − c)q(x) + r şi f ∗ (c) = (c − c)q(c) + r = r.¤
Dacă f ∗ (c) = 0, atunci vom spune (cu abuz de notaţie) că elementul
c ∈ F este rădăcină a polinomului f.
Se demonstrează simplu următoarea afirmaţie care ı̂n unele izvoare
se numeşte de asemenea teorema lui Bezout.
Teorema 2. Elementul c ∈ F este rădăcina a polinomului f dacă
şi numai dacă X − c divide f.
Demonstraţie. Dacă c ∈ F este rădăcină pentru f, atunci f (c) = 0.
Cum f (c) = r, rezultă r = 0, f = (X − c)q şi X − c divide f. Reciproc,
fie X − c divizor al lui f. Deoarece q şi r ı̂n algoritmul ı̂mpărţirii cu rest
sunt unice, avem r = 0 = f (c), deci c este rădăcina polinomului f.¤
Teorema 3. Numărul rădăcinilor diferite ale unui polinom nu
ı̂ntrece gradul lui.
Demonstraţie. Teorema este adevărată pentru polinoamele de
gradul zero a0 ∈ F, a0 6= 0, deoarece ele nu au rădăcini. Fie teo-
rema adevărată pentru polinoamele de gradul n şi f un polinom de
gradul n + 1. Dacă f nu are rădăcini, adică are zero rădăcini, evident,
0 < n + 1. Dacă f are rădăcini, fie c1 una din ele. Atunci, conform
teoremei lui Bezout, f = (X − c1 )q. Dacă c2 e altă rădăcină a lui f,
atunci 0 = f (c2 ) = (c2 − c1) q(c2 ). Cum F nu are divizori ai lui zero şi
c2 − c1 6= 0, rezultă q(c2 ) = 0. Cu alte cuvinte, rădăcinile lui f, diferite
de c1 , sunt rădăcini ale lui q. Dar deg q = n şi q nu are mai mult decât n
rădăcini. Prin urmare, f are nu mai mult decât n+1 rădăcini. Inducţia
termină demonstraţia. ¤
Propoziţia 4. Dacă gradele polinoamelor f şi g nu ı̂ntrec n şi
f (ci ) = g(ci ) pentru n + 1 valori diferite ale lui ci ∈ F, atunci f = g.
196
Într-adevăr, fie h = f − g. Atunci, dacă h 6= 0 gradul lui deg h ≤ n,
h(ci ) = f (ci )−g(ci ) = 0, i = 1, n + 1, deci h are cel puţin n+1 rădăcini,
gradul lui fiind ≤ n. Contradicţie cu teorema precedentă. Prin urmare,
h = 0 şi f = g.¤
Teoerma 5. Dacă corpul F este infinit, atunci două polinoame
sunt algebric egale dacă şi numai dacă ele sunt funcţional egale: f =
g ⇔ f ∗ = g∗.
Demonstraţie. Fie f şi g două polinoame astfel ı̂ncât pentru orice
c ∈ F avem f ∗ (c) = g ∗ (c) sau f (c) = g(c). Fie n = max{deg f, deg g}.
Deoarece P este infinit, există n + 1 valori diferite ci ∈ F cu f (ci ) =
g(ci ). Propoziţia 4 ne spune că f = g.¤
Remarcă. S-ar putea introduce noţiunea de rang de multiplicitate
a unei rădăcini şi demonstra că numărul rădăcinilor unui polinom nu
ı̂ntrece gradul lui, chiar dacă fiecare rădăcină este numărată de atâtea
ori cât este rangul ei de multiplicitate.
Exerciţii
1. Să se afle câtul şi restul ı̂mpărţirii lui f prin g dacă:
a) f = 3X 5 + X 3 + 2X + 4, g = 2X 3 + 3X 2 + 1 ∈ Z5 [X];
b) f = 6X 6 + 2X 5 + 3X 4 + 6X 3 + 3X 2 + 5X + 3, g = 2X 2 + 3X + 2 ∈
Z7 [X];
c) f = 6X 6 + 9X 5 + X 3 + 2X 2 + 10X + 3, g = 3X 4 + 5X 2 + 4X ∈
Z11 [X];
d) f = 2X 7 + 2X 6 + 2X 5 + 2X 4 + X 2 + 1, g = X 2 + 2X + 2 ∈ Z3 [X].
2. Să se afle cel mai mare divizor comun şi cel mai mic multiplu comun
ale polinoamelor f şi g:
a) f = X 3 + X 2 + X + 1, g = X 3 + X 2 + 1 ∈ Z3 [X];
b) f = 2X 5 + X 2 + X + 1, g = X 4 + 2X 3 + 2X + 2 ∈ Z3 [X].
c) f = X 5 +4X 4 +3X 3 +4X 2 +X+4, g = X 3 +3X 2 +3X+2 ∈ Z5 [X].
d) f = X 6 + 2X 5 + 3X 3 + 3X 2 + 2X + 2, g = X 4 + 4X 3 + X 2 + 2 ∈
Z5 [X].
3. Fie K un corp comutativ şi f ∈ K[X], gradf ≥ 2. Să se demonstreze
că:
197
a) Dacă f este ireductibil ı̂n K[X], atunci f nu are rădăcini ı̂n K;
b) Dacă gradul polinomului f este 2 sau 3, atunci polinomul f este
ireductibil ı̂n K[X] dacă şi numai dacă f nu are rădăcini ı̂n K.
4. Să se verifice dacă polimoamele următoare sunt ireductibile:
a) X 3 + X + 1 ∈ Z2 [X],
b) X 4 + X 3 + 1 ∈ Z2 [X],
c) X 5 + 1 ∈ Z3 [X],
d) X 3 + X + 1 ∈ Z5 [X],
e) X 4 + 6 ∈ Z7 [X],
f) X 5 + 4X 4 + 3X 3 + 4X 2 + X + 4 ∈ Z5 [X].
5. Să se arate că polinomul X 6 + aX + 5 ∈ Z7 [X] este reductibil pentru
orice a ∈ Z7 .
6. Să se descompună ı̂n factori ireductibili polinoamele:
a) f = X 4 + X 3 + 2X 2 + X + 1 ∈ Z5 [X],
b) f = X 4 + 10 ∈ Z11 [X],
c) f = X 5 + 1 ∈ Z3 [X],
d) f = X 3 + 2 ∈ Z5 [X].
7. Fie p un număr prim şi a ∈ Zp . Să se descompună ı̂n factori ire-
n
ductibili ı̂n inelul Zp [X] polinoamele f1 = X p + a, fn = X p + a,
a ∈ N∗ .
8. Fie K un corp cu q elemente. Să se descompună ı̂n factori ireductibili
polinomul f = X q − X ∈ K[X].
9. Daţi exemplu de un inel K şi un polinom de grad n ≥ 1, cu propri-
etatea că f are ı̂n K mai mult de n rădăcini.
10. Fie K un corp comutativ. Să se arate că U (K[X]) = K ∗ .
11. Fie K un corp comutativ şi A un inel unitar. Să se demonstreze
că inelele K[X] şi A[X] sunt izomorfe dacă şi numai dacă inelele K şi
A sunt izomorfe.
§3.12. Polinoame de mai multe nedeterminate

Fie (R, +, ·) un inel arbitrar, X1 o nedeterminată şi
R[X1 ] = {a0 X1n + a1 X1n−1 + · · · +

+an−2 X12 + an−1 X1 + an | ai ∈ R, i = 0, n, a0 6= 0} ∪ {0}
198
inelul polinoamelor de nedeterminata X1 cu coeficienţi ı̂n R.
Notăm R[X1 ] = R1 şi considerăm inelul polinoamelor de nedeter-
minată X2 cu coeficienţi ı̂n R1 :
R1 [X2 ] = {a0 (X1 )X2n + a1 (X1 )X2n−1 + · · · + an−2 (X1 )X22 +
+an−1 (X1 )X2 + an (X1 )|ai (X) ∈ R1 , i = 0, n, a0 (X1 ) 6= 0} ∪ {0}.

Este clar că un polinom din R1 [X2 ] este o sumă finită de monoame
de tipul aX1m1 X2m2 , unde a ∈ R, m1 , m2 ∈ N. În loc de R1 [X2 ] =
R[X1 ][X2 ] vom scrie R[X1 , X2 ]. Definim R[X1 , X2 , · · · , Xm−1 , Xm ] in-
ductiv:
R[X1 , X2 , · · · , Xm−1 , Xm ] = R[X1 , X2 , · · · , Xm−1 ][Xm ].
Din considerentele de mai sus rezultă că
n
R[X1 , X2 , · · · , Xm−1 ][Xm ] = {a0 (X1 , X2 , · · · , Xm−1 )Xm +
n−1 2
a1 (X1 , X2 , · · · , Xm−1 )Xm + ... + an−2 (X1 , X2 , · · · , Xm−1 )Xm +
+an−1 (X1 , X2 , · · · , Xm−1 )Xm + an (X1 , X2 , · · · , Xm−1 )|
ai (X1 , X2 , · · · , Xm−1 ) ∈ R[X1 , X2 , · · · , Xm−1 ], i = 0, n,
a0 (X1 , X2 , · · · , Xm−1 ) 6= 0} ∪ {0} =
= {Σ∗ aX1n1 X2n2 · · · Xm
nm−1 nm
Xm |a ∈ R, ni ∈ N} ∪ {0},
Σ∗ denotă suma finită şi, bineı̂nţeles, ea nu conţine termeni asemenea.
Prin inducţie, fără mari dificultăţi, se poate demonstra
Propoziţia 1. Dacă R este inel integru, atunci şi inelul R[X1 ,
X2 , · · · , Xm−1 , Xm ] este integru.
Pentru un polinom de m nedeterminate
n
f (X1 , X2 , · · · , Xm−1 , Xm ) = Σ∗ aX1n1 X2n2 · · · Xm−1
m−1 nm
Xm
putem defini diferite tipuri de grade. Gradul monomului
n
aX1n1 X2n2 · · · Xm−1
m−1 nm
Xm
ı̂n raport cu nedeterminata Xi este exponentul ni , iar gradul monomu-
lui ı̂n raport cu ansamblul nedeterminatelor X1 , X2 , · · · , Xm−1 , Xm este
199
suma exponenţilor n1 + n2 + · · · + nm−1 + nm . Gradul polinomului f ı̂n
raport cu nedeterminata Xi este cel mai mare grad (exponent) ı̂n raport
cu Xi al monoamelor polinomului f. Gradul polinomului f ı̂n raport
cu ansamblul nedeterminatelor este cea mai mare sumă a exponenţilor
monoamelor care intră ı̂n polinomul dat. Dacă toate monoamele poli-
nomului au acelaşi grad faţă de toate nedeterminatele, acest polinom
se numeşte omogen. Este clar că orice polinom poate fi scris ca sumă
de polinoame omogene (componenete omogene).
Dacă
n
f = Σ∗ aX1n1 X2n2 · · · Xm−1
m−1 nm
Xm ∈ R[X1 , X2 , · · · , Xm−1 , Xm ]
şi (c1 , c2 , · · · , cm−1 , cm ) e o uplă de elemente din R, atunci

n
f (c1 , c2 , · · · , cm ) = Σ∗ acn1 1 cn2 2 · · · cm−1
m−1 nm
cm
este un element bine determinat din R, numit valoarea polinomului ı̂n
(c1 , c2 , ..., cm−1 , cm ).
Orice polinom de o nedeterminată poate fi aranjat (ı̂n mod natural)
ı̂n două feluri: după puterile crescătoare ale nedeterminatei sau după
puterile descrescătoare ale ei. Un polinom de n nedeterminate poate fi
aranjat ı̂n mai multe feluri: după puterile crescătoare (descrescătoare)
ale nederminatei Xi , i = 1, n, sau după gradele monoamelor ı̂n raport
cu toate necunoscutele (aranjate ı̂n mod crescător sau descrescător).
Mai există ı̂ncă un mod de aranjare a monoamelor unui polinom, numit
aranjarea lexicografică a monoamelor polinomului. Ea se efectuează ı̂n
felul următor. Fie aX1s1 X2s2 ...Xm sm (∗) şi a0 X t1 X t2 ...X tm (∗∗) două
1 2 m
monoame ale polinomului f. Vom spune că monomul (∗) are rang
mai mare decât monomul (∗∗) dacă există j, 1 ≤ j ≤ m, astfel ı̂ncât
s1 = t1 , s2 = t2 , ..., sj−1 = tj−1 , sj > tj . În aranjarea lexicografică a
polinomului se va scrie mai ı̂ntâi monomul (∗) apoi (∗∗). Este clar că
va exista un monom care va fi scris primul şi care se va numi termen
de cel mai mare rang. De exemplu, fie
f = 2X15 X22 X3 + X16 X2 + 3X15 X22 X32 − X16 X2 X3 − 7X17 − 8X14 X29 X32 .
200
Aranjarea lexicografică a lui f este
f = −7X17 − X16 X2 X3 + X16 X2 + 3X15 X22 X32 + 2X15 X22 X3 − 8X14 X29 X32 .
Termenul de cel mai mare rang este −7X17 .

Are loc
Propoziţia 2. Termenul de cel mai mare rang al produsului a
două polinoame este egal cu produsul termenilor de cel mai mare rang
al factorilor.
Demonstraţie. Fie
aX1s1 X2s2 ...Xm

sm
, (1)
0
a X1t1 X2t2 ...Xm
tm
(2)
termenul de cel mai mare rang şi un termen arbitrar al polinomului f,

iar
bX1u1 X2u2 ...Xm

um
, (3)
0
b X1v1 X2v2 ...Xm
vm
(4)
termenul de cel mai mare rang şi un termen arbitrar al polinomului g.

Atunci există j, 1 ≤ j ≤ m, astfel ı̂ncât s1 = t1 , s2 = t2 , ..., sj−1 =
tj−1 , sj > tj şi există k, 1 ≤ k ≤ m, astfel ı̂ncât u1 = v1 , u2 =
v2 , ..., uk−1 = vk−1 , uk > vk .
În produsul f g intră termenii (monoamele)
abX1s1 +u1 X2s2 +u2 ...Xm

sm +um
(5)
0
ab X1s1 +v1 X2s2 +v2 ...Xm
sm +vm
(6)
0
a bX t1 +u1 X2t2 +u2 ...Xm
tm +um
(7)
201
0 0
a b X t1 +v1 X2t2 +v2 ...Xm
tm +vm
. (8)
Vom considera numai cazul j ≥ k, cazul j < k fiind analog. Din relaţiile
s1 +u1 = s1 +v1 , s2 +u2 = s2 +v2 , ..., sk−1 +uk−1 = sk−1 +vk−1 , sk +uk >
sk +vk rezultă că termenul (5) are rang mai mare decât (6). Din relaţiile
s1 + u1 = t1 + v1 , s2 + u2 = t2 + v2 , ..., sj−1 + uj−1 =
= tj−1 + vj−1 , sj + uj > tj + vj

obţinem că (5) are rang mai mare decât (7), iar din relaţiile
s1 + v1 = t1 + v1 , s2 + v2 = t2 + v2 , ..., sj−1 + vj−1 =
= tj−1 + vj−1 , sj + vj > tj + vj

rezultă că (6) are rang mai mare decât (8), deci şi (5) are rang mai
mare decât (8). Aşadar (5) este termenul de cel mai mare rang, ceea
ce trebuia de demonstrat. ¤
Din propoziţia 2 rezultă o altă demonstraţie a propoziţiei 1.
Ca şi pentru polinoame de o nedeterminată putem defini egalitatea
algebrică şi egalitatea funcţională a polinoamelor de mai multe nedeter-
minate. Polinoamele f, g ∈ R[X1 , X2 , ..., Xm−1 , Xm ] se numesc algebric
egale dacă ele constau din aceleaşi monoame; f, g se numesc funcţional
egale dacă f (c1 , c2 , ..., cm−1 , cm ) = g(c1 , c2 , ..., cm−1 , cm ) pentru orice
uplă (c1 , c2 , ..., cm−1 , cm ) ∈ Rm . Evident, egalitatea algebrică a poli-
noamelor f şi g implică egalitatea lor funcţională. Este adevărată
Teorema 3. Dacă R este inel integru infinit, atunci din egalitatea
funţională a polinoamelor f şi g din R[X1 , X2 , ..., Xm−1 , Xm ] rezultă
egalitatea lor algebrică.
Să demonstrăm mai ı̂ntâi
Lema 4. Dacă R este infinit şi polinomul h(X1 , X2 , ..., Xm−1 , Xm )
nu este algebric egal cu zero, atunci există o uplă (c1 , c2 , ..., cm−1 cm ) ∈
Rm astfel ı̂ncât h(c1 , c2 , ..., cm−1 , cm ) 6= 0(∈ R).
Demonstraţie. Pentru m = 1 şi polinomul h(X1 ) 6= 0 numărul
rădăcinilor lui nu ı̂ntrece gradul lui. Deoarece R este infinit, există
c1 ∈ R astfel ı̂ncât h(c1 ) 6= 0. Deci, lema este adevărată pentru m = 1.
202
Fie m > 1. Scriem polinomul h ca polinom de nedeterminata Xm cu
coeficienţi din R[X1 , X2 , ..., Xm−1 ],
n n−1
h = a0 (X1 , X2 , ..., Xm−1 )Xm + a1 (X1 , X2 , ..., Xm−1 )Xm + ...+
+an−1 (X1 , X2 , ..., Xm−1 )Xm + an (X1 , X2 , ..., Xm−1 ).

Putem considera că a0 (X1 , X2 , ..., Xm−1 ) nu este (algebric) egal cu
zero. Din ipoteza inducţiei rezultă existenţa uplei (c1 , c2 , ..., cm−1 ) ∈
Rm−1 astfel ı̂ncăt a0 (c1 , c2 , ..., cm−1 ) = a0 nu este egal cu zero ı̂n R.
Notăm ai (c1 , c2 , ..., cm−1 ) = ai . Atunci
n n−1
h(c1 , c2 , ..., cm−1 , Xm ) = a0 Xm + a1 Xm + · · · + an−1 Xm + an
nu e algebric egal cu zero. Aplicăm cazul m = 1 şi obţinem existenţa

unui element cm ∈ R astfel ı̂ncăt
h(c1 , c2 , ..., cm−1 , cm ) = a0 cnm + a1 cn−1

m + ... + an−1 cm + an 6= 0,
c.t.d. ¤
Lema 4 este echivalentă cu
Lema 5. Dacă polinomul h(X1 , X2 , ..., Xm−1 , Xm ) este funcţional
egal cu zero, atunci el este algebric egal cu zero.
Acum demonstraţia teoremei 3 este simplă. Dacă polinoamele
f, g ∈ R[X1 , X2 , ..., Xm−1 , Xm ] sunt funcţional egale, atunci f − g este
funţional egal cu zero. Din lema 5 rezultă că f − g este algebric egal
cu zero şi f = g. ¤
Teorema 3 poate fi completată cu o afirmaţie nu prea obişnuită.
Propoziţia 6. Fie R un inel integru infinit, f şi g două polinoame
din R[X1 , X2 , ..., Xm ] astfel ı̂ncât f (c1 , c2 , ..., cm ) = g(c1 , c2 , ..., cm )
pentru orice (c1 , c2 , ..., cm ) ∈ Rm , pentru care h1 (c1 , c2 , ..., cm ) 6=
0, h2 (c1 , c2 , ..., cm ) 6= 0, ..., hs (c1 , c2 , ..., cm ) 6= 0, h1 , h2 , ..., hs fiind poli-
noame nenule din R[X1 , X2 , ..., Xm ]. Atunci f şi g sunt algebric egale.
Demonstraţie. Fie f −g = h. Polinomul hh1 h2 · · · hs este funcţional
egal cu zero, pentru că dacă h1 (c1 , c2 , ..., cm ) 6= 0, h2 (c1 , c2 , ..., cm ) 6=
0, ..., hs (c1 , c2 , ..., cm ) 6= 0, atunci am avea h(c1 , c2 , ..., cm ) = 0.
Dacă ∃(c1 , c2 , ..., cm ) ∈ Rm astfel ı̂ncât h1 (c1 , c2 , ..., cm ) = 0 sau
203
h2 (c1 , c2 , ..., cm ) = 0 sau hs (c1 , c2 , ..., cm ) = 0, atunci valoarea lui
hh1 h2 ...hs ı̂n (c1 , c2 , ..., cm ) este egală cu zero. Lema 5 ne spune că
hh1 h2 ...hs este algebric egal cu zero. Cum R[X1 , X2 , ..., Xm ] este inel
integru, rezultă h = 0, deci f = g. ¤
§3.13. Polinoame simetrice
Un rol aparte ı̂n teoria polinoamelor de n nedeterminate ı̂l au

aşa-numitele polinoame simetrice. Un polinom de n nedeterminate
X1 , X2 , ..., Xn se numeşte simetric dacă el nu se shimbă la orice per-
mutare a nedeterminatelor. Vom considera polinoame peste un dome-
niu integru R.
Exemple. X13 X22 X3 + X13 X2 X32 + X12 X23 X3 + X1 X23 X32 + X1 X22 X32 ;
X14 +X24 +· · ·+Xn4 ; X1 X2 · · · Xn +X12 X2 +X1 X22 +X12 X3 +X1 X32 +· · ·+
Xn−12 X +X 2
n n−1 Xn sunt polinoame simetrice de trei şi, respectiv, de n
nedeterminate. Sunt simetrice şi elementele inelului R. Simetrice sunt
şi următoarele polinoame, numite polinoame simetrice elementare:
S1 = X1 + X2 + X3 + · · · + Xn ,
S2 = X1 X2 + X1 X3 + · · · + X1 Xn + X2 X3 + · · · + Xn−1 Xn , (1)
S3 = X1 X2 X3 + X1 X2 X4 + · · · + X1 X2 Xn + · · · + Xn−2 Xn−1 Xn ,
······························
Sn = X1 X2 X3 · · · Xn−1 Xn .
Întrucât orice permutare este un produs de traspoziţii, pentru a
verifica că un polinom este simetric este suficient să arătăm că el nu
se schimbă la orice transpoziţie. Se vede uşor că suma, diferenţa şi
produsul polinoamelor simetrice este polinom simetric. Cu alte cu-
vinte, mulţimea polinoamelor simetrice faţă de adunarea şi ı̂nmulţirea
polinoamelor formează un inel, subinel al inelului R[X1 , X2 , ..., Xn ].
Evident, acest subinel nu este un ideal. În cele ce urmează ne vom in-
teresa de structura acestui subinel. Nu e greu a vedea că orice polinom
204
simetric (ca, de altfel, şi orice polinom de n nedeterminate) se poate
scrie ca o sumă de polinoame simetrice omogene.
Se observă că un monom
aS1m1 S2m2 · · · Snmn , mi ∈ N, i = 1, n,
de polinoame simetrice elementare este un polinom simetric de X1 ,

X2 , · · · , Xn . De aici rezultă că orice polinom peste R de polinoame si-
metrice elementare este un polinom simetric de X1 , X2 , ..., Xn . Această
metodă de a obţine polinoame simetrice este generală, deoarece este
adevărată
Teorema (fundamentală despre polinoame simetrice). Orice
polinom simetric de nedeterminatele X1 , X2 , ..., Xn se poate scrie ı̂n
mod unic ca un polinom cu coeficienţi din R de polinoamele simetrice
elementare S1 , S2 , ..., Sn .
Demonstraţia existenţei. Fie f (X1 , X2 , ..., Xn ) ∈ R[X1 , X2 , ..., Xn ]
un polinom simetric arbitrar,
m
aX1m1 X2m2 · · · Ximi Xi+1i+1 · · · Xnmn (2)
termenul de cel mai mare rang ı̂n aranjarea lexicografică a lui f. Să
arătăm că
mi ≥ mi+1 , i = 1, n − 1.
Într-adevăr, dacă ar exista i, 1 ≤ i ≤ n − 1, astfel ı̂ncât mi < mi+1 ,
atunci polinomul f conţine şi termenul care se obţine din (2) prin
transpoziţia (mi mi+1 ), adică termenul
mi+1 mi
aX1m1 X2m2 · · · Xi Xi+1 · · · Xnmn
care are rang mai mare decât (2), ceea ce e imposibil.

Formăm polinomul
m −mn
ϕ1 = aS1m1 −m2 S2m2 −m3 · · · Sn−1
n−1
Snmn (3)
şi calculăm termenul lui de cel mai mare rang. După cum ştim, acest
termen este produsul termenilor de cel mai mare rang al factorilor. Însă
205
ı̂n (3) primii termeni şi sunt termenii de cel mai mare rang. Aşadar,
termenul de cel mai mare rang al polinomului (3) este
aX1m1 −m2 (X1 X2 )m2 −m3 (X1 X2 X3 )m3 −m4 · · · (X1 X2 · · · Xn−1 )mn−1 −mn ×
m1 −m2 +m2 −m3 +m3 −m4 +···+mn−1 −mn +mn
×(X1 X2 · · · Xn−1 Xn )mn = aX1 ×
m2 −m3 +m3 −m4 +···+mn−1 −mn +mn

×X2 · · · Xnmn =
= aX1m1 X2m2 · · · Xnmn .
Deci, f şi ϕ1 au acelaşi termen de cel mai mare rang. Prin urmare, ı̂n
polinomul, evident, simetric f1 = f − ϕ1 toţi termenii vor avea rang
mai mic decât rangul lui (2). Nu trebuie să credem că polinomul f1 are
mai puţini termeni decât f. El poate avea, eventual, chiar mai mulţi
termeni decât f, dar ei toţi au rang mai mic decât rangul termenului
(2). Evident, f = ϕ1 + f1 .
Aranjăm polinomul f1 lexicografic şi repetăm argumentele de mai
sus. Obţinem
f1 = ϕ2 + f2 , f = ϕ1 + ϕ2 + f2 ,
ş.a.m.d.
fi = ϕi+1 + fi+1 , f = ϕ1 + ϕ2 + · · · + ϕi+1 , · · · .
Acest proces este finit din următoarele considerente. Termenul de cel
mai mare rang al polinomului f1 este de rang mai mic decât rangul
termenului (2). Termenul de cel mai mare rang al polinomului f2 este
de rang mai mic decât termenul de cel mai mare rang al polinomului f1 .
Prin urmare, primul termen al polinomului f2 are rang mai mic decât
primul termen al polinomului f. La fel putem arăta că primul termen
al polinomului fi are rang mai mic decât primul termen al polinomului
f. Dacă
bX1l1 X2l2 · · · Xnln (4)
este primul termen (din aranjarea lexicografică) a polinomului fi ,
atunci există j, 1 ≤ j ≤ n − 1, astfel ı̂ncât
m1 = l1 ; m2 = l2 , ..., mj−1 = lj−1 , mj > lj . (5)
206
Sistemul de numere naturale {l1 , l2 , · · · , ln } mai verifică şi condiţia
l1 ≥ l2 ≥ · · · · · · ≥ ln . (6)
Acum este clar că avem numai un număr finit de astfel de sisteme de
numere care verifică condiţiile (5) şi (6), deci procesul se termină. Prin
urmare, după un număr finit de paşi vom obţine un polinom
ft = 0, f = ϕ1 + ϕ2 + · · · + ϕt
şi f este un polinom de polinoamele simetrice elementare. ¤

Pentru demonstraţia suficienţei avem nevoie de următoarea
Lemă. Dacă un polinom ψ(S1 , S2 , · · · , Sn ) nu este egal cu zero,
atunci nu este egal cu zero nici polinomul g(X1 , X2 · · · , Xn ) care se
obţine din ψ prin substituţia polinoamelor S1 , S2 , ..., Sn cu expresiile
lor din (1).
Demonstraţie. Fie
cS1u1 S2u2 · · · Snun (7)
un termen arbitrar al polinomului ψ. După substituirea polinoamelor

S1 , S2 , ..., Sn cu expresiile lor din (1) se obţine un polinom de X1 ,
X2 , ..., Xn la care primul termen ı̂n aranjarea lexicografică este
cX1u1 (X1 X2 )u2 · · · (X1 X2 · · · Xn )un =
= cX1u1 +u2 +···+un X2u2 +···+un · · · Xnun = cX1v1 X2v2 · · · Xnvn ,

unde
v1 = u1 + u2 + u3 + · · · + un−1 + un ,
v2 = u2 + u3 + · · · + un−1 + un ,
v3 = u3 + · · · + un−1 + un ,
··· ··· ···························
vn−1 = un−1 + un ,
vn = un .
207
De aici obţinem
u1 = v1 − v2 ,
u2 = v2 − v3 ,
u3 = v3 − v4 ,
··· ··· ············
un−1 = vn−1 − vn ,
un = vn .
Aşadar, după primul termen al polinomului de X1 , X2 , ..., Xn care se
obţine prin substituire se poate restabili termenul polinomului ψ de la
care el provine. Substituim ı̂n fiecare termen al polinomului ψ poli-
noamele S1 , S2 , ..., Sn cu expresiile lor din (1). Aranjăm lexicografic
fiecare polinom de X1 , X2 , ..., Xn obţinut. Atunci primii termeni ai
acestor polinoame nu sunt asemenea. Alegem din ei termenul care are
cel mai mare rang. Acest termen va rămâne după reducerea termenilor
asemenea din polinomul g(X1 , X2 , ..., Xn ), deci g(X1 , X2 , ..., Xn ) 6= 0.¤
Acum suficienţa se demonstrează simplu. Dacă
f (X1 , X2 , ..., Xn ) = ψ1 (S1 , S2 , ..., Sn ) = ψ2 (S1 , S2 , ..., Sn ) şi ψ1 6= ψ2 ,
atunci
ψ(S1 , S2 , ..., Sn ) = ψ1 (S1 , S2 , ..., Sn ) − ψ2 (S1 , S2 , ..., Sn ) 6= 0.
Dacă substituim ı̂n ψ, ψ1 şi ψ2 polinoamele S1 , S2 , ..., Sn cu expresi-

ile lor, atunci obţinem respectiv g(X1 , X2 , ..., Xn ), f (X1 , X2 , ..., Xn ) şi
f (X1 , X2 , ..., Xn ). Conform lemei g(X1 , X2 , ..., Xn ) 6= 0, ı̂nsă
g(X1 , X2 , ..., Xn ) = f (X1 , X2 , ..., Xn ) − f (X1 , X2 , ..., Xn ) = 0.
Contradicţia ne demonstrează că nu poate fi ψ1 6= ψ2 .¤

Vom folosi următoarea notaţie: dacă t1 , t2 , ..., tn ∈ N, atunci
prin S(X1t1 X2t2 · · · Xntn ) vom ı̂nţelege suma tuturor termenilor care se
obţin din X1t1 X2t2 · · · Xntn prin toate permutările posibile ale indicilor
1, 2, ..., n.
Exemple. 1) Fie f = X12 + X22 + · · · + Xn2 . Primul termen ı̂n
aranjarea lexicografică este X12 . Atunci
ψ1 = S12 = (X1 + X2 + ... + Xn )2 = f + S2 .
208
f1 = f − ψ1 = −S2 . Vedem că f1 are mai mulţi termeni decât f, ceea
ce am menţionat ı̂n demonstraţia teoremei.
De aici avem f = ψ1 + f1 = S12 − S2 .
2) Să se scrie ı̂n forma de polinom de polinoame simetrice ele-
mentare polinomul f = S(X13 X2 ).
Acest polinom este omogen de rangul 4 ı̂n raport cu toate necunos-
cutele. Polinoamele S1 , S2 , ..., Sn de asemenea sunt omogene, deci şi
polinoamele f1 , f2 , ..., fn care apar ı̂n demonstraţie vor fi omogene de
gradul 4. Termenii de rangul cel mai mare ai acestor polinoame tre-
buie să fie de grad nu mai mare decât rangul lui X13 X2 . Exponenţii
nedeterminatelor ı̂n aceşti termeni pot fi:
3 1, deci ϕ1 = S13−1 S2 = S12 S2 ,

2 2, ϕ2 = S12−2 S22 = S22 ,
2 1 1, ϕ3 = S12−1 S21−1 S3 = S1 S3 ,
1 1 1 1, ϕ4 = S11−1 S21−1 S31−1 S4 = S4
Căutăm f ı̂n forma f = Aϕ1 + Bϕ2 + Cϕ3 + Dϕ4 = AS12 S2 + BS22 +

CS1 S3 + DS4 , coeficienţii A, B, C, D fiind nedeterminaţi. Ne folosim
de egalitatea funcţională a polinoamelor. Compunem tabelul
X1 X2 X3 X4 S1 S2 S3 S4 f
1 1 0 0 2 1 0 0 2
1 −1 0 0 0 −1 0 0 −2
1 1 1 0 3 3 1 0 6
1 1 1 1 4 6 4 1 12
Formăm sistemul de ecuaţii



 A · 22 · 1 + B · 12 + C · 2 · 0 + D · 0 = 2,

A · 0 · (−1) + B · (−1)2 + C · 0 · 0 + D · 0 = −2,
 A · 32 · 3 + B · 32 + C · 3 · 1 + D · 0 = 6,


A · 42 · 6 + B · 62 + C · 4 · 4 + D · 1 = 12.
209
Rezolvăm acest sistem:


 4A + B = 2,

B = −2,

 9A + 3B + C = 2,

96A + 36B + 16C + D = 12.


 A = 1,

B = −2,

 C = −1,

D = 4.
Deci, S(X13 X2 ) = S12 S2 − 2S22 − S1 S3 + 4S4 .
Drept consecinţă din teorema precedentă obţinem următoarea
Propoziţie. Fie f un polinom de gradul n cu coeficienţi din corpul
F, α1 , α2 , ..., αn rădăcinile lui. Atunci orice polinom simetric peste F
de aceste rădăcini este un element din F.
În adevăr, conform teoremei lui Viète, polinoamele simetrice ele-
mentare de rădăcinile α1 , α2 , ..., αn sunt, până la semn, coeficienţii poli-
nomului f ı̂mpărţiţi la coeficientul termenului superior. Prin urmare,
ele aparţin corpului F. Orice polinom simetric peste F de α1 , α2 , ..., αn
este un polinom (peste F ) de polinoamele simetrice elementare, deci
este element din F.¤
Exerciţii
1. Să se scrie ı̂n formă de polinom de polinoame simetrice elementare
polinoamele:
a) X12 X 2 + X1 X22 + X12 X3 + X1 X32 + X22 X3 + X2 X32 ;
b) X14 + X24 + X34 − 2X12 X22 − 2X12 X32 − 2X22 X32 ;
c) (X1 − 1)(X2 − 1)(X3 − 1);
d) X13 + X23 + X33 ;
e) S(X12 X2 X3 );
f) S(X12 X22 );
g) S(X13 X2 X3 ).
210
2. Să se determine f (α1 , α2 , α3 ), unde f (X1 , X2 , X3 ) este din exemplul
precedent a)-d), iar α1 , α2 , α3 sunt rădăcinile polinomului 2X 3 − X 2 −
4X + 1.
3. Considerăm polinomul ft = (1 + X1 t)(1 + X2 t) · ... · (1 + Xn t) de
nedeterminatele X1 , X2 , ...., Xn , t. Să se arate că ft = 1 + σ1 t + σ2 t2 +
... + σn tn .
4. Să se afle σi (α1 , α2 , ..., αn ), i = 1, n, unde α1 , α2 , ..., αn sunt
rădăcinile de ordinul n ale unităţii, iar σ1 , ..., σn sunt polinoamele si-
metrice elementare.
§3.14. Inele euclidiene, inele principale, inele factoriale
Acest paragraf este o continuare firească a paragrafului ”Divizibili-

tatea ı̂n inele”, dar şi a paragrafului ”Inele de polinoame”. Aici se vor
studia proprietăţile aritmetice ale inelelor care ı̂n esenţă generalizează
proprietăţile aritmetice ale inelului ı̂ntregilor Z. Toate inelele din acest
paragraf sunt inele integre.
Inele euclidiene
Un inel integru R se numeşte inel euclidian dacă:
(i) Este definită o funcţie N : R \ {0} → N, numită normă, astfel
ı̂ncât
(∀a, b ∈ R) N (a) ≤ N (ab);
(ii) (∀a, b ∈ R, b 6= 0∃q, r ∈ R) astfel ı̂ncât a = bq + r, unde sau
r = 0 sau N (r) < N (b).
Exemple. 1. Orice corp (F, +, ·) este inel euclidian dacă punem
(∀a ∈ F ) N (a) = 0 ∈ N, r = 0 ∈ R, q = ab−1 .
2. Inelul (Z, +, ·) este inel euclidian dacă punem (∀a ∈ Z) N (a) =
|a|.
3. Inelul F [X] de nedeterminata X cu coeficienţi ı̂ntr-un corp F
este inel euclidian dacă punem (∀f ∈ F [X] \ {0}) N (f ) = deg f, gradul
polinomului f.
4. Inelul ı̂ntregilor lui Gauss Z[i] este inel euclidian.
211
În adevăr, definim N : Z[i] \ 0 → N, (∀z = a + bi ∈ Z[i] \ 0)
0 0 0
N (z) = |z|2 = zz = a2 + b2 . Avem: a) N (zz ) = |zz |2 = (|z||z |)2 =
0 0
|z|2 |z |2 = N (z)N (z ). În acest caz vom spune că N este multiplicativă.
0 0
Evident, N (z) ≤ N (z)N (z ) = N (zz ), deci N verifică condiţia (i) din
definiţia inelului euclidian.
b) N (z) = 1 ⇔ z = 1, −1, i, −i; c) dacă z este inversabil ı̂n Z[i], atunci
0 0 0
există z ∈ Z[i] cu zz = 1, implicând N (z)N (z ) = 1, N (z) = 1. Deci
mulţimea elementelor inversabile ı̂n Z[i] este {1, −1, i, −i}. Prin urmare,
asociate cu z sunt numai numerele z, −z, zi şi −zi, toate având norma
0 0 0 0
lui z. d) Dacă z|z , atunci N (z)|N (z ), deoarece z = zz1 , N (z ) =
0 0 0
N (z)N (z1 ). e) Dacă z|z şi N (z) = N (z ), atunci z şi z sunt asociate,
0 0 0
fiindcă z|z ⇔ (∃z1 )z = zz1 ⇔ N (z ) = N (z)N (z1 ) ⇔ N (z1 ) = 1 ⇔ z1
0
e inversabil ⇔ z e asociat cu z.
Să aratăm acum că funcţia N verifică şi condiţia (ii) din definiţia
inelului euclidian.
0 0 0
Fie z şi z arbitrare din Z[i], z = a + bi, z = c + di, z 6= 0. Calculăm
z a + bi (a + bi)(c − di) ac + bd bc − ad
0 = = 2 2
= 2 + 2 i = a1 + b1 i,
z c + di c +d c + d2 c + d2
unde a1 , b1 ∈ Q. Determinăm numerele ı̂ntregi a2 şi b2 , cele mai apropi-
ate de a1 şi, respectiv, b1 , astfel că |a1 − a2 | ≤ 12 , |b1 − b2 | ≤ 21 .
Punem a3 = a1 − a2 , b3 = b1 − b2 , deci |a3 | ≤ 12 , |b3 | ≤ 21 ,
N (a3 + b3 i) = a23 + b23 ≤ 14 + 41 = 12 . Prin urmare, a1 = a2 + a3 , b1 =
b2 + b3 , a1 + b1 i = (a2 + a3 ) + (b2 + b3 )i = (a2 + b2 i) + (a3 + b3 i).
0 0 0 0
Aşadar, z = (a1 + b1 i)z = (a2 + b2 i)z + (a3 + b3 i)z = z q + r,
0 0
unde q = a2 + b2 i, r = (a3 + b3 i)z . Cum z, z şi q ∈ Z[i], atunci
şi r ∈ Z[i]. Pentru r avem: sau r = 0 sau N (r) = N (a3 + b3 i)
0 0 0
N (z ) ≤ N (z ) · 21 < N (z ). Se observă că r = 0 dacă şi numai dacă
a3 + b3 i = 0 ⇔ a3 = 0 = b3 ⇔ a1 , b1 ∈ Z.
Să ilustrăm calculul numerelor q şi r cu un caz concret z = 53 +
0
9i, z = 1 + 7i. Avem
z (53 + 9i)(1 − 7i) 116 362 116 362

= = − i, a1 = , b1 = − .
z0 12 + (−7)2 50 50 50 50
212
16
Atunci a2 = 2, b2 = −7, a3 = a1 − a2 = 50 , b2 = b1 − b2 = − 12
50 . Deci,
16 12
q = 2 − 7i, r = (1 + 7i)( 50 − 50 i) = 2 + 2i.
Numerele q şi r nu se determină univoc. Dacă, de exemplu, a1 =
m + 21 , m ∈ N, atunci a2 poate fi m, dar şi m + 1. La fel, dacă a1 =
m − 12 , m ∈ Z, m ≤ 0, atunci a2 poate fi m, dar şi m − 1.
5. În mod analog se poate arăta că şi inelul
½ √ ¯ ¾ ½µ ¶ √ ¯ ¾
√ 1 + i 3 ¯¯ b i 3 ¯¯
Z[(1 + i 3)/2] = a+b ¯a, b ∈ Z = a+ +b a, b, ∈ Z
2 2 2 ¯
este inel euclidian.

Dăm mai jos câteva proprietăţi ale inelelor euclidiene.
Propoziţia 1. N (1) este cel mai mic număr printre N (a), a ∈ R.
În adevăr, N (1) ≤ N (1 · a) = N (a) pentru orice a ∈ R. ¤
Propoziţia 2. Elementul α ∈ R este inversabil dacă şi numai dacă
N (α) = N (1).
În adevăr, dacă α este inversabil, atunci există α−1 ∈ R, αα−1 = 1,
deci N (α) ≤ N (αα−1 ) = N (1). Cum N (1) ≤ N (α), rezultă egalitatea
N (α) = N (1). Reciproc, dacă N (1) = N (α), din (ii) rezultă existenţa
elementelor q şi r din R astfel ı̂ncât 1 = αq + r, unde sau r = 0 sau
N (r) < N (α) = N (1). Al doilea caz e imposibil, deci r = 0 şi 1 = αq,
adică α e inversabil. ¤
Propoziţia 3. Dacă a|b, atunci N (a) ≤ N (b).
În adevăr, există c ∈ R cu b = ac şi N (a) ≤ N (ac) = N (b). ¤
Propoziţia 4. Dacă a|b şi N (a) = N (b), atunci a ∼ b.
În adevăr, din (ii) avem existenţa lui q şi r din R astfel ı̂ncât a =
bq + r, unde sau r = 0 sau N (r) < N (b) = N (a). Dacă r 6= 0, atunci
a|a − bq = r, deci din propoziţia 3 rezultă N (a) ≤ N (r). Contradicţie.
Prin urmare, r = 0, b|a şi a ∼ b. ¤
Corolar. Elementele asociate au aceeaşi normă.
Propoziţia 5. Pentru orice două elemente a, b ∈ R există (a, b)
cel mai mare divizor comun, şi [a, b] cel mai mic multiplu comun.
Demonstraţie. Se scrie algoritmul lui Euclid:
a = bq1 + r1 , ∨r1 = 0 ∨ N (r1 ) < N (b),
b = r1 q2 + r2 , ∨r2 = 0 ∨ N (r2 ) < N (r1 ),
213
r1 = r2 q3 + r3 , ∨r3 = 0 ∨ N (r3 ) < N(r2 ) ,
...............................................
ri = ri+1 qi+2 + ri+2 , ∨ri+2 = 0 ∨ N (ri+2 ) < N (ri+1 ),
...............................................
Şirul de numere naturale N (b) > N (r1 ) > N (r2 ) > N (r3 ) > · · · >
N (ri ) > N (ri+1 ) > N (ri+2 ) este finit, deci procesul se termină. Ca şi
pentru numerele ı̂ntregi se arată că ultimul ”rest” diferit de zero este
asociat cu (a, b). S-a demonstrat deja că ı̂n acest caz există şi [a, b] şi
ab
[a, b] ∼ (a,b) . ¤
Exemplu. Să se afle cel mai mare divizor comun al numerelor
0
z = 53 + 9i şi z = 1 + 7i.
0
Soluţie. Ştim deja că z = z q1 + r1 , unde q1 = 2 − 7i, r1 = 2 + 2i.
Calculăm
0
z 1 + 7i 3 3
= = 2 + i, a1 = 2, b1 = , a2 = 2, b2 = 1 (sau 2),
r1 2 + 2i 2 2
0 1
z = r1 q2 + r2 , unde q2 = 2 + i, r2 = (2 + 2i) · i = −1 + i;
2
r1 2 + 2i
= = −2i, a1 = 0, b1 = −2, a2 = 0, b2 = −2,
r2 −1 + i
a3 = 0, b3 = 0, r3 = 0, q3 = −2i.
Prin urmare, (53 + 9i, 1 + 7i) ∼ r2 = −1 + i.
Drept consecinţă din propoziţia 5 rezultă
Propoziţia 6. Într-un inel euclidian orice element ireductibil este
prim.
Această propoziţie ne pune la dispoziţie o metodă simplă de a arăta
că un inel integru nu este euclidian: e suficient că indicăm
√ un element
ireductibil care nu este prim. Astfel este inelul Z[i 5]. S-a arătat că
numărul 3 este ireductibil, dar nu este prim.
Propoziţia 7. Într-un inel euclidian orice ideal este principal.
214
Se repetă demonstraţia pentru inelul Z, substituind |a| cu N (a),
adică se arată că un ideal diferit de zero se generează de elementele
sale de normă minimă.
Şi această propoziţie ne oferă o metodă de a arăta că un inel integru
nu este euclidian: este suficient să se indice un ideal nenul care nu este
principal.
Exemplu. Inelul Z[X] de nedeterminata X cu coeficienţi ı̂ntregi
nu este euclidian, fiindcă idealul generat de 2 şi X nu este principal.
Dacă acest ideal ar fi principal, (f ), de exemplu, atunci trebuie să
existe polinoamele g şi h din Z[X] cu 2 = f g şi X = f h. Prin urmare,
f, g ∈ Z, f = ±2, g = ∓1 sau f = ±1, g = ∓2. Primul caz nu poate avea
loc, căci atunci nu există h cu X = f h. Deci, f = ±1, g = ∓2, h = ∓X.
Aşadar, (f ) = Z. Însă atunci trebuie să existe f1 , f2 ∈ Z[X] astfel ı̂ncât
1 = 2f1 + Xf2 . Polinomul 2f1 are termen liber un număr par, Xf2
are termen liber numărul zero. Atunci termenul liber al polinomului
2f1 + Xf2 este par şi egalitatea de mai sus nu poate avea loc.
A treia metodă pentru a determina că un inel integru nu este eu-
clidian se bazează pe următoarele considerente.
Fie R̃ = U (R) ∪ {0}. Elementul u ∈ R \ R̃ se numeşte divizor lateral
universal dacă
(∀a ∈ R ∃z ∈ R̃) u|a − z
Cu alte cuvinte,
(∀a ∈ R ∃q ∈ R, ∃z ∈ R̃) a = qu + z,
unde sau z = 0 sau z ∈ U (R).

Propoziţia 8. Orice inel euclidian care nu e corp conţine divizori
laterali universali.
Demonstraţie. Mulţimea R̃ nu coincide cu R, deoarece R nu este
corp, deci R \ R̃ nu e vidă. Alegem un element u ∈ R \ R̃ de
normă minimă. Conform condiţiei (ii), există q şi r din R astfel ı̂ncât
a = uq + r, unde sau r = 0 sau N (r) < N (u). Alegerea lui u exclude
N (r) < N (u), deci r = 0 hşi u √e divizor
i lateral universal. ¤
1+i 19
Exemplu. Inelul Z 2 nu este euclidian. Definim funcţia
215
h √ i
1+i 19
N :Z 2 → N ı̂n felul următor:
Ã √ !
1 + i 19
N a+b = a2 + ab + 5b2 , a, b ∈ Z.
2
³ √ ´ ¡ ¢2 2
Observăm că N a + b 1+i2 19 = a + 2b + 19b 2
4 = |z| , unde z = a +
√ ¡ ¢ √
0 0
b 1+i2 19 = a + 2b + bi 2 19 . Dar atunci N (zz ) = N (z)N (z ), N (z) ≥ 5
dacă b 6= 0.
Dacă z e inversabil, atunci zz −1 = 1 ⇒ N (z) · N (z −1 ) = N (1) =
1 ⇔ N (z) = 1 ⇔ b = 0, a = ±1. Prin urmare, U (R) = {1, −1}, R̃ =
{0, 1, −1}.
Dacă u ∈ R \ R̃ ar fi un divizor lateral universal, atunci pentru
numărul 2 ar exista z ∈ R̃ astfel ı̂ncât u|2 − z adică u|2 − 0 = 2 sau
u|2 − 1 = 1 sau u|2 − (−1) = 3. Cazul u|1 e imposibil, deoarece u 6∈ R̃.
Fie d un divizor al lui 2, 2 = dr, r ∈ R. Atunci N (dr) = N (2) ⇒
N (d)N (r) = 4 ⇒ N (d) = 1, N (r) = 4 sau N (d) = 4, N (r) = 1 ⇒
d = ±1, r = ±2 sau d = ±2, r = ±1. Deci, divizori ai lui 2 sunt numai
numerele ±1, ±2. În mod analog se arată că divizori ai lui 3 sunt numai
numerele ±1, ±3. Cum u 6∈ R̃, rămâne √ u = ±2 sau ±3.
0
Pentru numărul z = 0 + 1+i2 19 trebuie să existe z ∈ R̃ astfel
0 0 0 0
ı̂ncât u|z − z, adică u|z sau u|z + 1 sau u|z − 1. Însă N (u) = 4, sau
0 0 0
N (u) = 9, N (z ) = 5, N (z + 1) = 7, N (z − 1) = 5.
Dacă u|z1 , atunci z1 = uz2 , N (z1 ) = N (u)N (z2 ) = 4N (z2 ) sau
. .
N (z ) = 9N (z ), adică N (z )..4 sau N (z )..9. Cum 5 şi 7 nu se divid
1 2 1 1
0
nici cu 4, nici cu 9, rezultă că u nu este divizor nici al lui z , nici al lui
0
z ± 1. Contradicţie. Deci, nu există divizori laterali universali şi inelul
considerat nu e euclidian.
Inele principale
Un inel integru se numeşte inel principal (sau inel cu ideal principal,
sau inel de ideale principale) dacă orice ideal al său este principal.
Din propoziţia 7 de mai sus rezultă că orice inel euclidian este inel
principal. Următoarea propoziţie ne oferă exemple de inele care nu
216
sunt principale.
Propoziţia 9. Dacă inelul integru R nu este corp, atunci inelul
R[X] nu este principal.
Demonstraţie. Deoarece R nu este corp, există un element a 6= 0
care nu este inversabil. Ca şi pentru Z[X], se arată că idealul generat
de a şi X nu este principal. ¤
De fapt, condiţia ”R nu este corp” se poate substitui cu condiţia
”există element nenul neinversabil.”
Corolar. Inelul polinoamelor de n variabile F [X1 , X2 , ..., Xn ],
n ≥ 2, cu coeficienţi ı̂ntr-un corp nu este principal.
Rezultă din faptul că F [X1 ] nu e corp.
Propoziţia 10. Pentru orice elemente a, b din inelul principal
există (a, b) şi [a, b].
Demonstraţie. Suma idealelor (a) + (b) este un ideal principal, (d),
de exemplu. În conformitate cu cele demonstrate anterior, d ∼ (a, b).
La fel (a) ∩ (b) este un ideal principal (m) şi [a, b] ∼ m.¤
Corolar. În orice inel principal mulţimea elementelor ireductibile
coincide cu mulţimea elementelor prime. Pentru orice elemente a, b ∈
R există elementele u, v ∈ R astfel ı̂ncât au + bv = (a, b).
Propoziţia 11. Dacă R este un inel principal şi ı̂n şirul de ele-
mente nenule neinversabile
a1 , a2 , a3 , ..., ai , ai+1 , ...
ai+1 divide pe ai pentru orice i, atunci acest şir este finit (∃j ∈ N,
j ≥ 1) aj+s ∼ aj , ∀s ∈ N (se mai spune că şirul se stabilizează după un
număr finit de paşi).
Demonstraţie. Din faptul că ai+1 |ai , i = 1, 2, ..., rezultă că
(ai ) ⊆ (ai+1 ). Deci, obţinem şirul
(a1 ) ⊆ (a2 ) ⊆ (a3 ) ⊆ · · · ⊆ (ai ) ⊆ (ai+1 ) ⊆ · · · .
După cum s-a demonstrat deja, reunuinea idealelor acestui şir este
un ideal. Acest ideal este principal, fiindcă R este inel principal. Fie
S
∞ S
∞
deci (ai ) = (a). Cum a ∈ (ai ), există j ≥ 1 astfel ı̂ncât a ∈ (aj ).
i=1 i=1
De aici obt̆inem (a) ⊆ (aj ). Însă (aj ) ⊆ (aj+s ) ⊆ (a) pentru orice
s ∈ N. Prin urmare, (aj+s ) = (aj ) = (a) pentru orice s natural şi
aj+s ∼ aj , s ∈ N.¤
217
Corolar 1. În inelul principal orce element nenul neinversabil
posedă numai un număr finit de divizori neinversabili şi neasociaţi cu
el.
Corolar 2. Orice element nenul neinversabil al unui inel principal
posedă un divizor prim.
E suficient să arătăm că orice element nenul neinversabil posedă un
divizor ireductibil. În adevăr, fie a ∈ R, a 6= 0, neinversabil. Dacă a
este ireductibil, nu avem ce demonstra. Dacă a este reductibil, atunci
a = a1 b1 , unde a1 şi b1 nu sunt inversabile şi nici asociate cu a. Dacă
a1 este ireductibil, a1 este un divizor ireductibil al lui a. În caz contrar
a1 = a2 b2 , a2 şi b2 elemente neinversabile neasociate cu a1 . Se obţine
şirul
(a) ⊆ (a1 ) ⊆ (a2 ) . . .
În conformitate cu propoziţia precedentă, acest şir este finit, deci
obţinem un divizor ireductibil al lui a.¤
Teorema 12. În inelul principal R orice element nenul neinversabil
se descompune ı̂ntr-un produs finit de elemente prime.
Demonstraţie. Fie a ∈ R, a 6= 0, a 6∈ U (R). Atunci, ı̂n baza coro-
larului 2, a posedă un divizor prim p1 . Dacă a ∼ p1 , totul e demonstrat.
În caz contrar a = p1 c1 cu c1 neinversabil şi neasociat cu a. Elemen-
tul c1 posedă un divizor prim p2 . Dacă p2 ∼ c1 , atunci a ∼ p1 p2 , ı̂n
caz contrar a = p1 p2 c2 ş.a.m.d. Procesul acesta se termină ı̂n virtutea
corolarului 1. Evident, se termină cu o descompunere ı̂n produs finit
de factori primi. ¤
În continuare vrem să aducem un exemplu de inel principal care nu
este inel euclidian. Pentru aceasta avem nevoie de o mică pregătire.
Fie R un inel integru şi N : R∗ → N∗ . Această funcţie se numeşte
normă Dedekind-Hasse dacă
(∀a, b ∈ R∗ ) ∨ b|a ∨ (∃s, t ∈ R) 0 < N (sa − tb) < N (b).
Propoziţia 13. Orice inel euclidian posedă normă Dedekind-

Hasse.
În adevăr, dacă b 6 |a, atunci luăm s = 1, t = q şi sa − tb, q şi r fiind
din condiţia (ii) a inelului euclidian.
218
Propoziţia 14. Dacă inelul integru R posedă normă Dedekind-
Hasse, atunci R este inel principal.
Demonstraţie. Fie A E R, A 6= 0, b ∈ A, b 6= 0, de norma Dedekind-
Hasse minimă, a ∈ A, a 6= 0.
Dacă b - a, atunci există s, t ∈ R astfel ı̂ncât 0 < N (sa − tb) < N (b)
şi sa − tb ∈ A ı̂mpotriva alegerii elementului b. Deci, b|a ⇒ a ∈ (b) ⇒
A ⊆ (b). Cum (b) ⊆ A, obţinem A = (b) şi R este inel principal. ¤
Acum putemh √daiexemplu de inel principal care nu este euclidian.
Inelul Z 1+i2 19 este principal.
Ca şi mai sus, definim
Ã √ ! ¯ √ ¯¯2
1 + i 19 ¯ 1 + i 19 ¯
¯
N a+b = a2 + ab + 5b2 = ¯a + b ¯ .
2 ¯ 2 ¯
Ştim deja că N e funcţie pozitivă multiplicativă.

h Să√ i
arătăm că ea e
∗ 1+i 19
normă Dedekind-Hasse. Fie z1 , z2 , ∈ R , R = Z 2 , z2 nu divide
z1 ∗
z1 . Atunci z2 6∈ R . Condiţia (∃s, t ∈ R) cu 0 < N (sz1 − tz2 ) < N (z2 )
este echivalentă cu (∃s, t ∈ R) astfel ı̂ncât
µ ¶
z1
0 < N s − t < 1. (∗∗)
z2
√
Scriem zz21 ı̂n forma zz21 = a+bic 19 , unde a, b şi c sunt numere ı̂ntregi,
c > 0, care nu au divizori comuni proprii. Atunci c > 1, ı̂n caz contrar
z1 ∗
z2 ∈ R .
Există numerele ı̂ntregi x, y şi z astfel ı̂ncât ax + by + cz = 1.
Determinăm numerele ı̂ntregi √ q şi r astfel√ı̂ncât ay − 19bx = cq + r, cu
|r| ≤ 2c . Notăm s = y + xi 19, t = q − zi 19. Atunci
µ ¶ Ã √ !
z1 √ a + bi 19 √
0 < N s − t = N (y + xi 19) − (q − zi 19) =
z2 c
µ ¶
ay − 19bx − cq ax + by + cz √
N + i 19 =
c c
219
(ay − 19bx − cq)2 + 19(ax + by + cz)2 (cq + r − cq)2 + 19
= = =
c2 c2
r2 + 19 r2 19 ( 2c )2 19 1 19
= 2
= 2
+ 2
≤ 2
+ 2 ≤ + 2 <1
c c c c c 4 c
dacă c > 5. Dacă c = 5, putem lua |r| ≤ 2.
Mai rămân cazurile c = 2, 3 sau 4. Dacă c = 2, atunci a√ şi b au
parităţi diferite (altfel zz12 ∈ R∗ ) şi pentru s = 1, t = a−1+bi
2
19
∈ R
obţinem (∗∗).
Fie c = 3. Să arătăm că a2 + 19b2 nu se divide cu 3. În adevăr,
. . . . .
a2 + 19b2 ..3 ⇔ a2 + 18b2 + b2 ..3 ⇔ a2 + b2 ..3 ⇔ a..3 şi b..3. Atunci a, b
şi c au un divizor comun 3 > 1. Contradicţie. Deci, a2 + 19b2 nu
se divide cu 2 2
√ 3. Atunci a + 19b = 3q + r, unde r = 1 sau 2. Luăm
s = a − bi 19, t = q din R ca să satisfacem (∗∗).
Fie, ı̂n sfârşit, c = 4. Atunci a şi b nu pot fi ambele pare. Dacă
unul este par şi celălalt impar, atunci a2 + 19b2 este impar, a2 + 19b2 =
4q+r, q, r ∈ Z, 0 < r < 4 şi luăm s şi t ca ı̂n cazul c = 3. Dacă a şi b sunt
ambele impare, atunci √
a2 + 19b2 ≡ 4(mod 8), a2 + 19b2 = 8q + 4, q ∈ Z
a−bi 19
şi luăm s = 2 , t = q.
Aşadar, N e normă Dedekind-Hasse şi R este inel principal. Rea-
mintim că R nu este inel euclidian.
Inele factoriale
Un inel integru se numeşte inel factorial dacă orice element nenul
şi neinversabil se descompune ı̂ntr-un produs finit de factori primi.
S-a demonstrat, de fapt, mai sus următoarea afirmaţie: orice inel
principal este un inel factorial.
Propoziţia 15. Într-un inel factorial orice element ireductibil este
prim.
În adevăr, dacă a este element ireductibil, el se descompune ı̂n
produs finit de factori primi, deci are un divizor prim p. Acest divizor
nu este inversabil, deci a ∼ p şi a este prim.
Propoziţia 16. Dacă R este inel factorial, atunci descompunerea
unui element ı̂n produs finit de factori primi este unică până la ordinea
220
factorilor şi o asociere a lor.
Demonstraţie. Fie
a = p1 p2 · · · pn = q1 q2 · · · qm (1)
cu toţi factorii elemente prime şi fie n ≤ m. Să demonstrăm prin

inducţie după n că n = m şi după o eventuală renumerotare a fac-
torilor pi ∼ qi , i = 1, n.
Dacă n = 1, atunci p1 = q1 q2 · · · qm şi există j, 1 ≤ j ≤ m, astfel
ı̂ncât p1 |qj . Putem considera că j = 1. Deoarece p1 şi q1 sunt ele-
mente ireductibile, rezultă p1 ∼ q1 . Dacă m > 1, atunci q2 · · · qm ∼
1, q2 · · · qm ∼ U (R), ceea ce e imposibil, fiindcă qj sunt prime. Deci,
m = 1 şi unicitatea este demonstrată pentru cazul n = 1. Presupunem
afirmaţia adevărată pentru orice două descompuneri ı̂n care una are
mai puţin de n factori.
Din (1) rezultă că p1 |a = q1 q2 · · · qm şi, ca ı̂n cazul precedent, după
o eventuală renumerotare a factorilor q1 , q2 , · · · , qn obţinem q1 ∼ p1 ,
deci q1 = α1 p1 , α1 ∈ U (R). Împărţim la p1 şi obţinem
p2 · · · pn = α1 q2 · · · qm .
Prima descompunere conţine n−1 factori, a doua m−1 factori, deci,

conform ipotezei inducţiei, n−1 = m−1 şi putem considera, schimbând
la nevoie ordinea factorilor q2 , ..., qm , că pj ∼ qj , unde j = 2, n − 1. Prin
urmare, n = m şi pi ∼ qi , i = 1, n. ¤
Inelele factoriale se numesc uneori inele cu descompunere unică ı̂n
factori primi. Propoziţia precedentă justifică ı̂n mare măsură această
denumire. √
Inelul Z[i 5] nu este factorial, pentru că ı̂n acest inel există ele-
mente ireductibile care nu sunt prime, iar ı̂n inelele factoriale orice
element ireductibil este prim. În acest inel avem
√ √
9 = 3 · 3 = (2 + i 5)(2 − i 5).
√ √
Elementele 3, 2 + i 5, 2 − i 5 sunt ireductibile şi neasociate două câte
două.
221
De la descompunerea ı̂n factori primi, grupând factorii asociaţi,
putem obţine descompunerea ”canonică”:
s
Y
a= αpm1 m2
1 p2 · · · pm
s
s
=α pm
i ,
i
i=1
α ∈ U (R), pi 6∼ pj pentru i 6= j.
Propoziţia 17. Pentru orice două elemente nenule ale inelului
factorial există (a, b) şi [a, b].
Demonstraţie. Ca şi pentru numere ı̂ntregi se arată că (a, b) este
asociat cu produsul factorilor comuni din descompunerile canonice ale
elementelor a şi b la puterea cea mai mică, iar [a, b] este asociat cu
produsul factorilor comuni şi necomuni la puterea cea mai mare. ¤
Ulterior vom demonstra următoarea teoremă care se atribuie lui
Gauss.
Teoremă. Dacă inelul R este factorial, atunci şi inelul R[X] este
factorial.
Demonstraţia acestei teoreme se bazează pe câteva afirmaţii auxi-
liare.
Lema 18. Dacă R este un inel integru şi p ∈ R este un element
prim, atunci p este prim şi ca element al inelului R[X].
Demonstraţie. Vom demonstra că dacă două polinoame f, g ∈ R[X]
nu divid pe p, atunci şi f g nu divide pe p.
Fie f = a0 + a1 X + a2 X 2 + · · · + as X s , as 6= 0 şi g = b0 + b1 X +
b2 X 2 + · · · + bt X t , bt 6= 0. Din ipoteză rezultă că există ai , 0 ≤ i ≤ s,
astfel ı̂ncât p - ai . Putem considera că p|a0 , p|a1 , · · · , p|ai−1 , iar p - ai .
În mod analog p|b0 , p|b1 , · · · , p|bj−1 , dar p - bj . Calculăm coeficientul
lui X i+j al polinomului f g. El este
X X
au bv = au bv + ai bj .
u+v=i+j u+v=i+j
u6=i,v6=j
Termenul ai bj nu se divide cu p, fiindcă p este prim ı̂n R, ai - p şi bj - p.

Elementul
222
X
au bv
u+v=i+j
u6=i,v6=j
se divide cu p,P
ı̂ntrucât cel puţin unul din factorii au , bv se divide cu p.
Rezultă că au bv nu se divide cu p, deci f g nu se divide cu p.¤
u+v=i+j
Fie R un inel factorial şi f ∈ R[X]. Polinomul f se numeşte primitiv,
dacă coeficienţii lui nu se divid cu acelaşi element prim din R. Notăm
cu c(g) cel mai mare divizor comun al tuturor coeficienţilor polinomului
g ∈ R[X]. El se numeşte conţinutul lui g. Este clar că g = c(g)g1 , unde
g1 este un polinom primitiv.
Lema 19. Produsul a două polinoame primitive este un polinom
primitiv şi c(f g) ∼ c(f )c(g).
Demonstraţie. Fie f1 şi g1 două polinoame primitive şi să admitem
că f1 g1 nu este primitiv. Atunci există un element prim p ∈ R care
divide toţi coeficienţii polinomului f1 g1 . Lema precedentă ne spune că
p este prim şi ı̂n R[X], deci f1 divide pe p sau g1 divide pe p, contrar
faptului că f1 şi g1 sunt primitive. Deci, f1 g1 este primitiv.
Fie f, g ∈ R[X]. Scriem f = c(f )f1 , g = c(g)g1 . Atunci f g =
c(f )c(g)f1 g1 cu f1 g1 polinom primitiv. Deci, c(f g) ∼ c(f )c(g). ¤
Lema 20. Fie R inel factorial, f, g ∈ R[X], g primitiv, g|af,
a ∈ R∗ . Atunci g|f. În particular, dacă af = bg, a, b ∈ R∗ , f şi g
polinoame primitive, atunci f ∼ g.
0 0
Demonstraţie. Există g ∈ R[X] astfel ı̂ncât af = gg . Scriem
0 0 0 0 0
g = c(g )g1 şi avem c(af ) = c(gg ), adică ac(f ) = c(g)c(g ) = 1·c(g ) =
0 0
c(g ). Deci, af = gc(g )g1 = ac(f )gg1 . Simplificăm prin a şi obţinem
f = c(f )gg1 , ceea ce implică g|f.¤
Lema 21. Fie R inel factorial, f ∈ R[X], degf ≥ 1, F corpul
fracţiilor inelului R. Atunci R este ireductibil ı̂n R[X] dacă şi numai
dacă f este primitiv şi ireductibil ı̂n F [X].
Demonstraţiie. Fie f ireductibil ı̂n R[X]. Dacă f nu ar fi primitiv,
0 0
atunci f = c(f )f , f primitiv, c(f ) neinversabil şi neasociat cu f, ab-
surd. Deci, f este primitiv. Fie că f este reductibil ı̂n F [X]. Atunci
f = f1 f2 , 1 ≤ deg f1 , deg f2 < deg f, f1 , f2 ∈ F [X]. Fie a un multiplu
223
al tuturor numitorilor coeficienţilor polinoamelor f1 şi f2 . Atunci
0 0 0 0 0 0
a2 f = a2 f1 f2 = f1 f2 , f1 , f2 ∈ R[X], deg f1 = deg f1 , deg f2 = deg f2 .
0 0 00 00
Dacă f1 = c(f1 )f1 , f1 polinom primitiv, atunci din
0 00 00
a2 f = c(f1 )f1 f2 , f1 |a2 f
00 00 0
rezultă f1 |f, 1 ≤ deg f1 = deg f1 < deg f şi f este reductibil ı̂n R[X].
Prin urmare, f este ireductibil ı̂n F [X].
Reciproca este evidentă. ¤
Lema 22. Dacă R este inel factorial, atunci orice polinom ire-
ductibil din R[X] este prim.
Demonstraţie. Fie p polinom ireductibil din R[X]. Dacă degp = 0,
atunci p ∈ R. Cum R este inel factorial, p este prim ı̂n R, deci şi ı̂n
R[X]. Fie degp ≥ 1 şi p|f g, f, g ∈ R[X]. Atunci p este primitiv şi ire-
ductibil ı̂n F [X], F corpul fracţiilor inelului R. Cum F [X] este factorial
(deoarece este inel euclidian), p este prim ı̂n F [X] şi p divide ı̂n F [X]
0 0
unul din factorii f, g. Fie f = pf , f ∈ F [X]. Ca şi ı̂n lema precedentă,
0
există a ∈ R∗ astfel ı̂ncât a2 f = a2 pf ∈ R[X]. Prin urmare, p|a2 f, p
primitiv, şi p|f. Aşadar, p este element prim ı̂n R[X].
Revenim acum la demonstraţia teoremei (lui Gauss). În conformi-
tate cu lema precedentă, este suficient să arătăm că orice polinom nenul
şi neinversabil f din R[X] se descompune ı̂n produs finit de elemente
ireductibile. Vom face aceasta prin inducţie după gradul lui f.
Dacă degf = 0, atunci f este element nenul şi neinversabil ı̂n R.
Cum R este factorial, f se descompune ı̂n produs finit de elemente
prime (sau ireductibile) din R. Ele sunt prime (şi ireductibile) şi ı̂n
R[X].
Fie deg f ≥ 1 şi presupunem că toate polinoamele de grad mai mic
decât gradul lui f se descompun ı̂n produs finit de elemente ireductibile
ı̂n R[X]. Scriem f ı̂n forma f = c(f )f1 , f1 polinom primitiv. Dacă
c(f ) 6∈ U (R), atunci c(f ) este ca şi mai sus, produs finit de elemente
ireductibile din R (şi R[X]). Dacă f1 e ireductibil, totul e demonstrat.
Dacă f e reductibil, atunci f = gh, g, h ∈ R[X], 1 ≤ deg g, deg h <
deg f şi aplicăm ipoteza inducţiei. Teorema este demonstrată. ¤
224
Corolarul 1. Dacă inelul R este factorial, atunci şi inelul R[X1 ,
X2 , ..., Xn ] este factorial.
Corolarul 2. Z[X] este inel factorial.
În ı̂ncheiere, remarcăm că s-au obţinut următoarele incluziuni ale
claselor de inele comutative unitare:
corpuri ⊂ inele euclidiene ⊂ inele principale ⊂ inele factoriale ⊂
inele integre.
Incluziunile
√ sunt stricte: Z este euclidian care nu este corp,
1+i 19
Z[ 2 ] este inel principal şi nu este inel euclidian, Z[X] este inel
√
factorial şi nu este inel principal, iar Z[i 5] este inel integru care nu
este inel factorial.
225

Inele: Capitolul III

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inele: Capitolul III

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III

§3.1. Inele. Proprietăţi simple. Exemple

Structura algebrică (R, +, ·) se numeşte inel dacă:

2. pentru orice a ∈ R există un element notat −a, numit opusul lui

4. adunarea este comutativă

5. (∀a, b, c ∈ R)a(b + c) = ab + ac, legea distributivă stângă sau la

(m + n)a = ma + na, m(na) = (mn)a, m(a + b) = ma + mb;

Se verifică direct că aceste operaţii transformă Mn R ı̂ntr-un inel.

(a1 g1 + a2 g2 + ... + an gn ) + (b1 g1 + b2 g2 + ... + bn gn ) =

= (a1 + b1 )g1 + (a2 + b2 )g2 + ... + (an + bn )gn .

(ϕ + ψ)(g) = ϕ(g) + ψ(g), (ϕψ)(g) = ϕ(ψ(g)).

Se verifică direct că EndG cu aceste operaţii se transformă ı̂ntr-un

mulţimea seriilor formale de puteri cu coeficienţi ı̂n R.

Atunci R[[X]] este un inel.

mulţimea seriilor formale Laurent cu coeficienţi ı̂n F. Orice element din

§3.2. Subinele. Ideale

Ulterior vom nota S < R dacă S e subinel ı̂n (R, +, ·).

Această mulţime se numeşte

1. Să se arate că mulţimea A este un subinel al inelului Mn (R) (n = 2

§3.3. Inel factor. Morfisme de inele

R/I = {a + I|a ∈ R}, (a + I) + (b + I) = (a + b) + I.

(a1 + I)(b1 + I) = a1 b1 + I = ab + I = (a + I)(b + I)

şi rezultatul ı̂nmulţirii claselor de resturi ı̂n adevăr nu depinde de

((a + I) + (b + I))(c + I) = ((a + b) + I)(c + I) = (a + b)c + I =

= (ac + bc) + I = (ac + I) + (bc + I) = (a + I)(c + I) + (b + I)(c + I);

(∀a, b ∈ R) ϕ(a + b) = ϕ(a) ⊕ ϕ(b), ϕ(ab) = ϕ(a) ¯ ϕ(b),

adică ”imaginea sumei este egală cu suma imaginilor” şi ”imaginea

6) Fie m un număr ı̂ntreg fixat şi

ϕ : Z → Z, (∀n ∈ Z) ϕ(n) = nm.

ϕ(nn1 ) = nn1 m, ϕ(n)ϕ(n1 ) = nmn1 m = nn1 m2

şi ϕ(nn1 ) = ϕ(n)ϕ(n1 ) pentru orice n, n1 ∈ Z dacă şi numai dacă

(∀a, b ∈ R)(ψ ◦ ϕ)(ab) = ψ(ϕ(ab)) = ψ(ϕ(a)ϕ(b)) =

= ψ(ϕ(a)) · ψ(ϕ(b)) = (ψ ◦ ϕ)(a) · (ψ ◦ ϕ)(b)

adică ϕ−1 e izomorfism de inele. ¤

ϕ(s + t) = ϕ(s + t) = (s + t)e = se + te = ϕ(s) + ϕ(t),

ϕ(s · t) = ϕ(s · t) = ste = ste2 = se · te = ϕ(s)ϕ(t).

În acest compartiment vom demonstra trei teoreme despre izomor-

(s1 + a1 ) − (s2 + a2 ) = (s1 − s2 ) + (a1 − a2 ) ∈ S + I,

Aplicări. 1) Deoarece Z/(n) ∼ = Zn , există o corespondenţă bi-

{a|a ∈ N, 1 ≤ a < n, (a, n) = 1}.

Funcţia ϕ : N → N se defineşte ı̂n felul următor: ϕ(n) este egal cu

aϕ(n) ≡ 1(mod n).

Din teorema lui Euler, deoarece pentru p prim ϕ(p) = p − 1, rezultă

Această teoremă se utilizează şi sub umrătoarea formă cunoscută

În adevăr, dacă (a, p) = 1,, atunci, conform teoremei precedente,

ap−1 ≡ 1(mod p) ⇒ ap ≡ a(mod p).

pentru că Z∗p nu are divizori ai lui zero. Fie

2 · 3...(p − 2)(p − 1) + 1 = 0 ⇒ (p − 1)! + 1

Fie (F, +, ·) un corp arbitrar, S o submulţime nevidă a lui F. Vom

(∀a, b ∈ F ) (a + b)p = ap + bp , (a − b)p = ap − bp .

1. Fie a şi b două numere

§3.7. Sume directe de inele.

= x1 a2 + x2 a1 − x1 (a1 + a2 ) = (x2 − x1 )a1 ∈ A1 .

= ((x + A1 )(y + A1 ), (x + A2 )(y + A2 ), . . . , (x + An )(y + An )) =

Kerf = {x|f (x) = 0 = (A1 , A2 , . . . , An )} =

(m) = (pα1 1 pα2 2 ...pαnn ) = (pα1 1 ) ∩ (pα2 2 ) ∩ ... ∩ (pαnn ),

Deoarece |U (Zt )| = ϕ(t), atunci din ultima formulă obţinem pentru

ϕ(m) = ϕ(pα1 1 ) · ϕ(pα2 2 )...ϕ(pαnn ).

Rămâne să ne ı̂nvăţăm a calcula ϕ(pα ), p prim, α ≥ 1. Repartizăm

ϕ(pα ) = pα−1 (p − 1).

Aşadar, pentru funcţia lui Euler am demonstrat

Ştim deja că pentru orice numere naturale a, m, (a, m) = 1 avem

Demontraţia o facem prin inducţie după j. Pentru j = 1 avem