CAP I.

Notiuni introductive
1.1. Definitia inelului. Exemple
1.2.
Definitie. Se numeste inel un triplet format dintr-o multime A   (nevida) si doua
operatii interne, una notata cu "+" si numita adunare, iar cealata notata cu "•" si numita
inmultire, si care satisface urmatoarele trei grupuri de axiome :
(I) (A,+) grup abelian ;
(II) (A,•) semigrup ;
 x  y  z   xy  xz
(III) ()x, y, z  A  
 y  z  x  yz  zx
Ultimul grup de axiome se numeste distributivitatea la stanga si la dreapta a
inmultirii fata de adunare.
Elementul neutru la adunare se noteaza cu "0", iar simetricul unui element a  A se
noteaza cu -a si se numeste opusul elementului a.
Daca semigrupul (A,•) este monoid, adica are element neutru la inmultire, atunci
inelul se numeste inel cu unitate sau inel unitar. Unitatea daca exita se noteaza cu "1", dar
vor exista situatii in care unitatea se va nota cu "e".
Un inel se numeste inel comutativ daca operatia de inmultire este comutativa. Asa
cum reiese din defmitie un inel este un grup aditiv abelian si de asemenea cu inmultirea
un semigrup.
Exemple de inele
1) Multimile Z, Q, R cu operatiile obisnuite de adunare si inmultire formeaza inele
comutative si unitare.
2) Daca n  Z este un numar intreg, atunci multimea nZ = {nk/k  Z} este inel
comutativ fata de adunarea si inmultirea obisnuita a numerelor intregi.
3) Multimea C([0,1],R) = (f :[0,1] → R/f continua} cu adunarea si inmultirea
functiilor, f+g si fg, definite in mod uzual :
(f+g)(x) = f(x) + g(x) si
(fg)(x) = f(x)g(x)
este un inel comutativ si unitar.
  ^ ^ ^


4) Multimea Z n  0,1,..., n  1 a claselor de resturi modulo n impreuna cu adunarea

si inmultirea claselor, formeaza un inel comutativ si unitar numit inelul claselor de resturi
modulo n.
5) Fie R un inel. Vom defini un nou inel R0 in modul urmator. Grupurile aditive
subiacente celor doua inele coincid, adica (R0,+) = (R,+). Operatia de inmultire "•"din R0
o definim prin a * b = ba, unde ba este produsul elementelor b si a in inelul R. Este clar
ca R este inel, iar daca R este unitar, atunci R0 este unitar, avand acelasi element unitar ca
si R. Avem ca inelele R si R0 coincid daca si numai daca R este comutativ. Inelul R° se
numeste inelul opus al lui R.
Deoarece fata de adunare , un inel R este grup abelian rezulta ca, daca m,n  Z si
a,b  R, atunci
m(a+b) = ma + mb
(m+n)a = ma + na
(mn)a = m(na)
6) Inelul nul
Daca A este o multime formata dintr-un singur element, atunci pe multimea A se
poate defmi o singura operatie interna si o singura structura de inel.
A = {a}, f :Ax A→A ; f :{(a,a)} →{a}, f(a,a) = a, deci structura (A,f,f) este inel, cu
a element neutru si element unitate.
a  0  a  a  a
  0 1
a 1 a a  a 

Definitie. Se numeste inel nul, inelul in care multimea subiacenta are un singur
element. Acel element se noteaza cu 0, adica elementul neutru la adunare, el avand si rol
de element neutru la inmultire si se noteaza cu 1 .
Propozitie. Un inel unitar A este inelul nul  0 = 1 .
def
Demonstratie (  ) Aceste inel nul  0 = 1.

(  )pp. 0 = 1  0x = 0, (  )x.
(-0x)/0x = (0 + 0)x = Ox + Ox
0x + (-0x) = (0x + 0x) + (-0x)  0 = 0x + [0x + (-0x)] = 0x + 0 = 0x
(  )x  A  x=lx  x = 0  A= {0} inelul nul.
Propozitie. Daca A este un inel atunci avem :
1) 0x = x0 = 0,(  )x  A
1) (-x)y = x(-y) = -(xy): = -xy, (  )x,y  A
3) (-x)(-y) = xy,(V)x,yeA
 x n , n  par
4)   x  ,   x  A
n
 n
 x , n  par
[-X ,n-impar
Demonstratie.
1) 0x = 0,(  )x  A
x0=x(0+0)=x0+x0=0+0=0  x0=0.
2) 0=0y  -xy/0=((-x)+x)y =(-x)y +xy=xy+(-x)y 
-xy=[(-xy)+xy]+(-x)y  -xy=(-x)y
3) (-x)(-y)=-(x(-y))=-(-xy) = xy
4) Observatie. Inelul este in particular un grup abelian cu adunarea, deci in acest
inel exista multipli intregi ai unui element: mx, x  A, m  Z
x n  x  x ... x ,  *
(A,-) semigrup  exista puterile naturale ale oricarui element: n N
n ori

Daca inelul este unitar se defineste puterea 0: x0 = 1. Deci 4) se dovedeste prin

inductie matematica in raport cu n.

n  1   x   x
1

Presupunem 4) adevarat pentru ()n  A

 x n , n  par
 x  ,   x  A
n
 n
 x , n  impar
Sa aratam ca este adevarata pentru n +1 :
 x n   x  , n  par  x n 1 , n  1  impar
 x    x   x   n
n n

 x ,   x  , n  impar   x , n  1  par
n 1

Fie A inel, putem defini operatia de scadere intr-un inel, notata "-" :
(V )x,y e A, -: A×A  A prin relatia x-y =x+(-y). Aceasta operatie este bine
definita pentru ca + este comutativa  -y+x=x-y.
 Definitie. Fie A un inel si x  A, x≠0. Elementul x se numeste divizor al lui zero
daca (  ) un element y  A, y≠0 astfel incat xy=0.
Definitie. Un inel in care nici un element nu este divizor al lui zero se numeste inel
fara divizori ai lui zero.
Observatie. Daca A este un inel fara divizori ai lui zero, atunci daca xy=0 x=0
sau/si y=0.
Definitie. Un inel fara divizori ai lui zero si comutativ se numeste inel integru.
Definitie. Un inel comutativ, unitar si fara divizori ai lui zero se numeste domeniu
de integritate.
Observatie. Orice nedivizori ai lui zero sunt simplificabili:
a≠0 ax=ay  x=y pentru ca ax = ay  a(x-y) = 0
a≠O  x-y = 0, altfel a ar fi divizor al lui zero.
Definitie. Daca A este inel unitar, atunci un element inversabil din A se numeste
unitate a inelului.
Propozitie. Intr-un inel unitar si nenul orice element inversabil nu este divizor al lui
zero si este diferit de zero.

l.l.Morfisme de inele

Definitie. Fie A si A’ doua inele oarecare si f o functie, f :A  A’ . Functia f se

numeste homomorfism de inele (morfism de inele) daca satisface urmatoarele conditii :
a) f(x + y) =f(x) + f(y), (  )x,y  A
b) f(xy) = f(x)f(y), ()x, y  A
Observatie Daca A si A’ sunt inele iar f :A  A’ un morfism de inele, dupa prima
conditie din definitia morflsmului rezulta ca f este morfism al grupurilor aditive ale celor
doua inele si deci avem :
f(0) =0 si f(-a)=-f(a), ()a  A

Observam ca functia  : A  A ' , definita prin   a   0 , este in mod evident un

morfism de inele numit morfismul nul. Daca A si A’ sunt inele unitare nenule, morfismul
nul,  : A  A ' are proprietatea ca   1  0  1 , adica nu duce pe 1 in 1’ , unde 1 si 1’ sunt
unitaile inelelor A si respective A’ .
Un morfism f : A  A ' , unde A si A’ sunt inele uniatare, care satisface in plus

conditia f  1  1 se numeste morfism unitate de inele.

'

Definitie. Morfismul de inele se numeste morfism injectiv, surjectiv sau bijectiv

daca functia f este injectiva, surjectiva, bijectiva.
Propozitie. Daca A si A’ sunt inele unitare cu unitatile 1 si 1’ si daca f este un
morfism surjectiv de inele, f : A  A ' , atunci f este morfism unitate de inele.

Demonstratie. f surjectiva    x  A a.i. f(x)=1’

x=x•1
f  x   f  x  f  1  1'  1' f  1  f  1  f  1  1'

Propozitie. Daca A, A’, A’’ sunt inele iar f : A  A ' , g : A  A '' sunt morfisme de

inele, atunci compunerea g  f : A  A '' este un morfism de inele.

Daca cele doua morfisme sunt morfisme unitate atunci si compusul lor este tot un
morfism unitate.
Demonstratie: A 
f
 A ' 
g
 A ''
a) Prima conditie din definitia morflsmului este adevarata deoarece f si g sunt
morfisme de grupuri aditive adiacente  g  f morfism de grupuri adiacente 
f(x + y) = f(x) + f(y) 
   g  f   x  y   g  f   x    g  f   y
g(x + y) = g(x) + g(y) 

b) Pentru ()x, y  A vom avea :

fmorf gmorf
 g  f   xy   g  f  xy    g        g  f  x   g  f  y     g  f   x   g  f   y 
 f x f y 

Presupunem ca toate inelele sunt unitare avand urmatoarele elemente unitate 1,1’,1’’ si
f(l)=1’ , f(l)=1’’ :

 g  f   1  g  f  1   g  1'   1''  morfismul compus este morfism unitate.

Observatie Stim ca orice compunere de functie este asociativa, deci si compunerea
de morfisme este asociativa.
 Exemple de morfisme
1) Morfismul nul :  : A  A ,   x   0 ,    x  A este morfism deoarece satisface
' '

conditiile :
a)   x  y   0  0  0    x     y  ,    x, y  A;
' ' '

b)   xy   0  0  0    x     y  ,    x, y  A.
' ' '

2) Morfismul identic(unitate) : 1A : A  A, 1A  x   x,    x  A este morfism

deoarece satisface conditiile din definitie:
c) 1A  x  y   x  y  1A  x   1A  y  ,    x, y  A

d) 1A  xy   x  y  1A  x  1A  y  ,    x, y  A.

3) Incluziunile canonice sunt morfisme de inele, adica Z  Q  R  C , definim

m
functia astfel : i(m) = ,   m  Z
1
m  m' m m'
e) i  mm '      i  m   i  m '  ,    m, m '  Z;
1 1 1
m  m' m m'
f) i  m  m '      i  m   i  m'  .
1 1 1
4) O alta incluziune canonica care este morfism de inele este:
 : R  C,   x   x  i.0, x  R.

a)   x  y   x  y  i.0  x  i.0  y  i.0    x     y  ,    x, y  R

b)   xy   xy  i.0   x  i.0   y  i.0     x    y  ,    x, y  R

Inelul endomorfismelor unui inel
Definitie. Fie A un inel si f un morfism, atunci morfismul f :A  A se numeste
endomorfism si se noteaza End(A) = EndA multimea endomorfismelor f fata de inelul A.
Propozitie. Multimea
(End(A), +,  ) este un inel unitar. Acest inel poarta numele de inelul
endomorfismelor de la A la A.
 Demonstratire Operatia de adunare pe End(A) este o operatie de adunare de
morfisme, adica daca f,g  End(A), f + g :A  A, data prin (f + g)(x): =f(x)+g(x). Deci
(End(A),+) este grup abelian.
(End(A),  ) este monoid, adica :
- f,g,h  End(A), (f  g)  h=f  (g  h);
- f  1A = 1A  f=f  1A - morfism unitate, (  )f  End(A);
- distibutivitatea compunerii morfismelor fata de adunare:
f  (g + h) = (f  g) + (f  h) se stie ca au acelasi domeniu si codomenie sis a verificam
daca au si aceleasi varori.
fmorf
[f (g + h)](X) = (f(g + h)(x)) =  f(g(X) +h  x    f  g  x    f  h  x     f  g   x   f  f  h   x,     x  A

Analog se arata distributivitatea la dreapta.

Propozitie. Compunerea a doua endomorfisme este tot un endomorfism.

l.3.Izomorfism de inele

Definitie. Fie A si A’ doua inele si fun morfism de inele, f : A  A ' . Morfismul f

se numeste izomorfism daca   g : A  A morfism astfel incat f  g  1A si g  f  1A .

' '

Doua inele se numesc izomorfe daca   un izomorfism intre ele si se noteaza A  A ' .
Teorema. Un morfism de inele este izomorfism  f este bijectiva.
N
Demonstratie. ()f : A  A ' este izomorfism de inele  in particular f este

izomorfism de grupuri aditive subiacente, adica (A,+), (A’,+). Deci daca f izomorfism 
f bijectiv;

() Presupunem f bijectiva   g : A  A astfel incat f  g = 1A' si g  f = 1A.

S '

Trebuie sa aratam ca g este morfism de inele, adica :

g(x’+y’) = g(x’) + g(y’)
g(x’y’) = g(x’)g(y’)
Stim ca f :  A,     A ,   este morfism bijectiv de grupuri  g este morfism de
'

grupuri, adica g  x  y   g  x   g  y  .
' ' ' '

Fie x’,.y’  A’=>   x, y  A astfel incat f(x) = x’; f(y)=y’; g(x’)=x ; g(y’)=y;
g(x’y’)=g(f(x)f(y))=g(f(xy))=(g  f)(xy) = lA(xy)=xy=g(x’)g(y’)  g morfism de inele.
Subinele
Definitie : Fie A un inel si B  A, B   . B se numeste subinel al lui A daca
operatiile inelului si operatiile induse determina pe B o structura de inel, adica B este
parte stabila la operatiile inelului, si operatiile induse determina pe B o structura de inel.
Teorema de caracterizare a subinelelor: Fie A inel si B  A, B   , B este
subinel in A  sunt indeplinite urmatoarele conditii:
1) x  y  B,    x, y  B ;

2) xy  B,    x, y  B .

Demonstrate.(  )B subinel in A  (B,+)  x  y  B (conform teoremei de

caracterizare a subgrupurilor).
B subinel in A  B parte satabial  x, y  B ,    x, y  B .
(  )Presupunem ca sunt indeplinite conditiile 1) si 2) din teorema, atunci vom
avea:
Din 1) va rezulta ca (B,+) este grup conform teoremei de caracterizare a
subgrupurilor.
Din 2) va rezulta ca B este parte stabila, adica "•" induce o imnultire pe B.
Se stie ca asociativitatea si distributivitatea la dreapta si la stanga se pastreaza la
operatiile induse.
Deci (B,+,•) este inel  B  A  B subinel in A.
Observatie. Multimea formata numai cu elementul 0  A este subinel, se numeste
subinelul nul si se noteaza cu 0.
Multimea A este subinel in A.
Inelul nul si A se numesc subinele improprii, toate celelalte numindu-se inele
proprii.
 Exemple de subinele : subinelele lui Z
Propozitie : Singurile subinele ale lui Z sunt subgrupurile lui Z, adica subinelele lui
Z sunt inelul nul si toate multimile de forma nZ, unde n este cel mai mic element pozitiv
al subinelului.
Demonstratie. Vom folosi teorema de caracterizare a subinelelor.
(  ) Presupunem H subinel in Z, si trebuie sa aratam ca H este forma nZ.
sauH  0  H  nZ
H  Z   H,   subgrup in  Z,    
 sauH  0
(  )presupunem H = nZ =>H este subgrup aditivin Z

    x, y  H  x  y  H  x  nz si y  nt unde

z, t  Z  x  y  nz  nt  n  z  t   nZ

Teorema (comportarea subineleor la morfisme de inele). Fie A si A' inele si f:A

 A' un morfism de inele, atunci avem :
1) B subinel in A  f(B) subinel in A’
In particular f(A) = Imf subinel in A’
2) B’ subinel in A’ => f-1(B’) subinel in A si in particular Kerf = {x: x  A,f(x)
=0’}= =f-1({0’}) = f-1(0’) =>Kerf subinel in A.
Demonstratie.l) B':= f(B) si de la grupuri stim ca B’ este subgrup al grupului aditiv
A'.
x’,y’  B’ => x’ – y’  B’    x, y  B astfel incat x’ = f(x) si y’=f(y);
x’•y’' = f(x)•f(y) = f(xy)  f(B)=B’  x’y’  B’.
2)f -1(B’) = B si de la grupuri stim ca B este subrupul subgrupului aditiv A.
a,b  B => f(a),f(b)  f(B) = B’;
f(a)•f(b)  B'(deoareceB’ - subinel)  f(ab)  B’  a•b  f-1(B’)=B.

1.4.Ideale

Fie A un inel si I o submultime a lui A.

 Definitie. I se numeste ideal la stanga (la dreapta) in A daca sunt indeplinite
conditiile :
1 ) x,y  I  x - y  I (I subgrup aditiv in A) ;
2) (  )a  A,(  )x  I  ax  I (stanga)
xa  I (dreapta)
Un ideal care este simultan ideal la dreapta si la stanga se numeste ideal bilateral.
Observatie. Intr-un inel comutativ toate idealele sunt bilaterale. In acest caz idealele
bilaterale se numesc simplu ideale.
Exemple de ideale : idealele lui Z
Propozitie. Idealele lui Z sunt toate subinelele lui Z, adica I subinel in Z  I=nZ
Demonstratie. Orice ideal este subinel.
Prima conditie din definitia idealelor este prima conditie a teoremei de caracterizare a
subinelelor, iar cea de-a doua conditie a teoremei de caracterizare rezulta din a doua
conditie a defmitiei idealelor.
I  A (  )a  A, x  l  axel
x,y  I  x-y  I.
A inel si a  A un element fixat al inelului;
Aa   a : a  A este ideal la stanga

aA   a : a  A este ideal la dreapta.

Aceste ideale se numesc ideale principale generate de elementul a.

l) z, y  Aa  1 ,  2  A a.i. x  1a si y   2a  x  y   1   2  a  Aa

2)   A , x  Aa    1  A a.i. x  1a

x    1a    1  a  Aa .

Idealul la stanga se noteaza (a)s = Aa =<a>s, iar idealul la dreapta se noteaza

(a)d = aA =<a>d
Propozitie: (Comportarea idealelor la morfisme de inele). Fie A, A’- inele,
f :A  A’ morfism de inele. Avem :
 1) Daca I’ ideal la stanga (la dreapta sau bilateral) in A’  f-1(I’) ideal la stanga
(dreapta sau bilateral) in A;
2) Daca in plus f surjectiva si I ideal la stanga in A  f(I) ideal la stanga (dreapta
sau bilateral) in A’.
Demonstratie.l) Stim ca I’ este ideal la stanga in A’, I’ este in particular un subgrup
al grupului aditiv subiacent lui A’. Tinand cont de teorema de comportate a subgrupurilor
la morfisme  I este subgrup al grupului aditiv subiacent lui A.
In particular a) z, y  I  x  y  I

b) a  A, x  I  f  a   a  A
, ,

f  x   x ,  I '  a , x ,  I  f  a  f  x   I '  f  ax   I '  ax  f 1  I '   I

I' ideal la stanga in A'

Din a) si b)  I este ideal la stanga in A.
2) I este ideal la stanga ia A. In particular I este subgrup al grupului aditiv subiacent
inelului A si datorita teoremei corespunzatoare de la grupuri rezulta ca f(I) este subgrup
in A’.
Notam I’ = f(I)  I’ subgrup in A’  x’,y’  I’  x’ –y’  I’
a ' A ' 
    a  A astfel incat f  a   a  2  ;
,
Avem
fsurjectiva 

x’  F=f(I)    x  I astfel incat f(x) = x’(l);

 a , x ,  f  a  f  x   f  ax   f  ax   I '  I '  f  I 
Din relatia (1) si (2)  este ideal in A'.
I

Propozitie(Teorema de corespondenta pentru ideale). Fie A si A' inele si fun morfism

surjectiv de inele. Atunci intre multimea tuturor idealelor la stanga (dreapta sau bilateral)
ale lui A’ si multimea idealelor la stanga (dreapta sau bilateral) ale inelului A, exista o
corespondenta bijectiva.
F  I '   f 1 ,    I ' ideal la stanga in A'.

Intersectie de subinele si ideale

Propozitie. Fie A un inel oarecare, atunci avem:
a) Intersectia oricarei familii de subinele este tot un subinel;
b) Intersectia oricarei familii de ideale de un anumit tip este un ideal de acelasii tip
cu idealele din familie.
Demonstratie. a) Fie F   A i  iI o familie desubinelele ale lui A;

B  , 0  A i  0   A i  B
iI iI

Folosim teorema de caracterizare a subinelelor.

 xyB
Fie x, y  B   ,
x  y  B
x, y  B   A i  x, y  A i ,    i  I
iI

x  y  Ai 
Ai subinel    x  y  B si xy  B
xy  Ai    i  I 

b)Fie (Ij)j  J o familie de ideale la stanga ;

I   I j , I   si x,y  I  x -y  I , lucru care rezulta din punctul a) pentru ca
iI

idealele in particular sunt subgrupuri.

Fie   A, x  I  x    x  I j,   j J ;
jJ

A 

x  I j   x  I j ,    j  J  x    I ,
jJ
I J ideal 

Subinele generate de o multime

Fie A inel si M o submultime a lui A.
Definitie. Se numeste subinel generat de multimea M intersectia tuturor subinelelor care
continmultimea M.
Definitie. Spunem ca M este sistem de generator! pentru inelul A daca exista o
submultime M a lui A care genereaza intreg inelul.
Daca A admite o submultime finita de generator!, atunci se numeste inel finit generat.
Ideale generate de o multime
Definitie. Fie A inel si M  A se numeste ideal la stanga generat de multimea M
intersectia tuturor idealelor la stanga ale inelului ce contine pe M. Acest lucru se noteaza

in felul urmator :  M  S  M S  I 
ideal
I.

Analog se defmeste notiunea de ideal la dreapta, respectiv ideal bilateral generat de

multimea M.
Teorema(de structura a idealelor generate de o multime). Fie A inel unitar si Me A.
Atunci :a) idealul la stanga generat de multimea M este egal cu multimea tuturor

n
sumelor finite de forma : a x ,a
i 1
i i i  A, x i  M,    i  1, n, n  N  ;=1

b) idealul la dreapta general de multimea M este egal cu multimea tuturor sumelor finite

n
de forma  x b , b  A, x  M,    i  1, n, n  N
i 1
i i i i


c) idealul bilateral generat de multimea M este egal cu multimea tuturor sumelor finite de

n
forma  a x b , a b  A, x
i 1
i i i i i i  M,    i  1, n, n  N  .

Definitie. Fie A inel si M  A si x1 , x 2 , x 3 ,..., x n  M (arbitrar). Elementul x  A se

numeste combinatie liniarala stanga cu coeficientii lui A, daca   a1 , a 2 , a 3 ,..., a n  A

astfel incat :
x  a1x1  a 2 x 2  a 3 x 3  ...  a n x n

Elementul x se numeste combinatie liniara la dreapta cu coeficientii lui A de elementele

x1 , x 2 , x 3 ,..., x n daca   b1 , b 2 , b3 ,..., b m  A astfel incat :

x  x1b1  x 2 b 2  x 3 b3  ...  x n b n

Elementul x se numeste combinatie liniara bilaterala cu coeficienti din A de elementele

x1 , x 2 , x 3 ,..., x n daca   a i , bi  A astfel incat :

x  a1x1b1  a 2 x 2 b 2  a 3 x 3b3  ...  a n x n b n .

Teorema de mai sus mai poate fi formulate si in felul urmator:

Teorema. Fie A inel unitar, M  A atunci :
 a)Idealul la stanga generat de A este format din multimea tuturor combinatiilor
liniare finite la stanga de elemente din M.
b) Analog;
c) Analog.
Demonstrate, a) Notam cu I’ multimea tuturor combinatiilor liniare la stanga de
elemente din M.
l)Aratam ca I' este ideal in inelul A.
Acest lucru este adevarat deoarece diferenta dintre doua combinatii liniare la stanga este
tot o combinatie liniara la stanga si de asemenea produsul la stanga dintre un element din
A si o combinatie liniara la stanga de elemente din M este tot o combinatie liniara la
stanga.
 n  n
A   a i x i     aa i  x i  I '  I ' este ideal in A
 i 1  i 1

2)Pentru    x  M  x  1x  I ' , prin urmare M  I '  M S  I '()

n
3)Fie x '  I '  x   a i x i ;
i 1

ai  A 
Din cauza ca   a i x i  M S
x i  M  M S 

Deci x este o suma fmita de elemente din idealul generat de M la stanga si avem :
n
x   a i x i  M S  I '  M S  
i 1

  
 M S  I ' .
  
Din

Operatii cu ideale
Definitie. Fie A inel si I,J ideale la stanga(dreapta sau bilaterale) in A, se numeste suma
la stanga(dreapta sau bilateral) de idealele I si J idealul generat de I  J .
I  J  I  J S

Definitie. Se numeste produsul la stanga (dreapta sau bilateral) notat IJ, idealul la stanga

generat de multimea  xy : x  I, y  J .
 IJ   xy : x  I, y  J S

Propozitie. Daca A este inel unitar atunci avem:

I  J   x  y : x  I, y  J ;

2) IJ este constituit din multimea tuturor sumelor finite de forma urmatoare :

n

 x y , n  N , x  I, y  J
i 1
i i

i i

Demonstratie. Ne referim la idealele la stanga.

In demonstratie vom folosi teorema de structura a idealelor generate de o multime.
1)    I  J  I  J S   x  y : x  I, y  J  M ;

Fie x + y  M atunci x + y = lx+ ly   I  J S  M  I  J S ;

   z  I  J S  z este combinatie liniara la stanga cu elemente din IJ 

n

  a i  A  z   a i zi   a i zi   a i zi
  zi  I  J 
asfel incat i 1 1 i  nI
z1I
1 i  nJ
z1J\1
       
xI yI

zi  I 
Din cauza ca I ideale   a i zi  I
ai  A

z = x+y, x  I, y  J  z  {x + y:x  I, y  J}=M 

  I  J S  M  I  J   x  y : x  I, y  J .

2)Presupunem ca x  IJ si sa aratam ca (3)   n  N , x i  I, yi  J cu i = 1,2,3, ...,n



n
astfel incat x   x i yi
i 1

Fie z  IJ   xy : x  I, y  J  M

Prin urmare z este combinatie liniara de elementele x i  I , yi  J ;

 Notam IJ=M adica   n  N,   a i  A,   z i  M cu i = 1 ,2,3, . . .,n astfel incat

n
z   x i zi
i 1

z i  M   xy : x  I, y  J  z i  x i yi , x i  I, yi  J,i  1, 2,3,..., n atunci

n n
z    a i x i  yi  x i yi , x i  I, yi  J
i 1 i 1

Daca consideram o suma de forma:

n

x y
i 1
i i  1   x1 y1   1  x 2 y2   ...  1   x n y n    xy : x  I, y  J S  IJ

Observatie. Definitia sumei si a produsului se poate extinde la un numar infinit de ideale.

Suma idealelor este comutativa ;
Ambele operatii de la ideale sunt asociativa ;
Daca inelul este comutativ, atunci are loc si proprietatea de distributivitate a produsului
fata de suma.

l.5.Congruente in inel

Definitie. Fie A un inel oarecare si R o relatie de echivalenta pe multimea A. Relatia R se

numeste congruenta in inelul A daca R este compatibila(la dreapta si la stanga) cu
ambelel operatii ale inelului, adica cu adunareacat si cu inmultirea.
Teorema. Fie A inel si R o relatie de echivalenta pe A, atunci R este relatie de congruent

ape inelul A    un ideal bilateral I in A astfel incat sa avem :

xRy  x  y  I, x, y  A
In acest caz r se va nota : R : = (modl), adica xRy  x  y(modI).
Demonstratie. Impartim demonstratia in mai multe etape :
1) R este congruent ape A    I ideal bilateral in A astfel incat xRy  x  y  I .

2) Pentru orice ideal I bilateral in A, relatia xRy  x  y  I este congruenta pe I(orice

ideal genereaza o congruenta).
R congruenta pe A  R este compatibila cu adunarea, in particular, fata de adunare ea

este grup  I   x : x  A, xR0 este subgrup normal in grupul aditiv A si avem

xRy  x  y  I . Sa aratam ca I este ideal bilateral, adica daca    a  A,    x  I  ax

si xa apartin lui I. Daca x  I  xR0 , atunci din cauza compatibilitatii lui R cu multimea
 axRa0  0  ax  I

 xaRa0  0  xa  I
asadar I este ideal bilateral.
2) Stim ca I este ideal bilateral atunci xRy  x  y  I , aceasta relatie este o relatie de
echivalenta pe multimea A.
xRy 
  axRay  compatibila la stanga ;
a  A
xaRya - compatibila la dreapta ;
x  y  I
xRy    a  x  y   I si a(x - y)  I
aA 

a  x  y   I  ax  ay  I  azRay , deci relatia este compatibila la stanga;

Prelucrand si (x -y)a, demonstram ca R este compatibila si la dreapta.

1.6.Inelul factor

Definitie. Fie A inel si I ideal, atunci relatia zRy  x  y  I este o congruenta pe inelul
A.

Putem construi multimea factor in raport cu R, pe care o vom nota :

A
I
^

 
 x : xA .

^
x   y : y  A, yRx   y : y  A, y  x  I   y : y  A, y  x  1  x  1 ^

A
  x  1: x  A
I
Din cauza ca R este congruenta  operatiile inelului determina operatii interne pe

A A A
multimea claselor, adica adunarea care s-a notat  :   , s-a definit in
I I I
felul urmator:
^ ^ ^
x y  z  y ;

 x  I   y  I  x  y  I
A 
Fata de aceste operatii structura  ,   este grup abelian.Operatia este evident
 I 
asociativa, lucru evident pentru ca:
^ ^ ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^ ^ ^
 x  y   z   x  y   z   x  y  z  x   y  z   x   y  z   x   y z 
           
Elementul neutru este clasa lui 0 pentru ca:
^ ^ ^ ^ ^ ^
x  0  x  0  x ; 0  0  I ; 0  I  elementul neutru fata de adunare este idealul I.
A A A
O alta operatic este inmultirea care s-a definit in felul urmator:   data prin
I I I

 x  1   y  1  xy  1 Fata de aceasta operatie structura 

A 
,  este un semigrup.
 I 
Presupunem ca operatia este asociativa:
^
^ ^ ^^  ^   ^ ^^ ^ ^^
x  y z   x  y z   x  y z    x y  z   x  z   x y  z , deci operatia este asociativa.
           
^
Daca A este inel unitar, atunci inmultirea are element neutru, iar acesta este clasa lui I .
^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
I  1  I ; x1  x1  x ; 1x  1x  x
Operatia de inmultire este distributiva la stanga si la dreapta fata de adunare:
^
^
^ ^ ^ ^  ^  ^ ^ ^ ^ ^ ^
x  y  z   x  y  z   x  y  z   xy  xz  xy  xz  x y  x z
     
Analog se arata distributivitatea inmultirii fata de adunare si la dreapta.
 A 
Asadar structura  , ,  este un inel, care se numeste inelul factor a lui A in raport cu
 I 
^
idealul I, in care element neutru este 0  I , daca inelul A este unitar atunci si inelul factor

A A
este unitar si daca A este un inel comutativ atunci si este comutativ.
I I
Morfismul canonic
A A ^
Daca A este inel, inelul factor, atunci putem defmi  : A  , prin   x   x .
I I
Aceasta functie este un morfism de inele care poarta numele de morfism canonic sau
surjectie canonica, pentru ca n este o surjectie.
^ ^ ^
  x  y   x  y  x  y    x     y  , x, y  A
^ ^ ^
  xy   xy  x y    x    y  , x, y  A
^
Daca inelul A este unitar, morfismul n este unitar :   1  1 .
^ ^
Deci    x,   x  A astfel incat   x   x .

Exemplu. Daca Z este inelul numerelor intregi si I este un ideal al sau, atunci exista
n  0 astfel incat I = nZ. Este clar ca, relatia de congruenta modulo idealul nZ este
tocmai congruenta modulo n. Mai mult inelul factor Z/nZ pentru nZ  0 este inelul
claselor de resturi modulo n, iar pentru nZ = 0, adica n = 0, inelul factor Z/OZ se
identifica cu inelul Z. Pentru n = 1, inelul Z/1Z este inelul nul.

1.7.Teoreme de izomorfism pentru inele

Teorema fundamentala de izomorfism. Fie A si A’ inele si f : A  A ' un morfism

A
atunci exista si este unic un morfismg injectic g :  A ' care face comutativa
Kerf
diagrama:
g  ,   morfism canonic;
A
a) Dacaf surjectie   A'
Kerf
A
b) In general avem  Im f.
Kerf
Demonstratie. Pentru demonstrarea acestei teoreme vom spune ca o astfel de teorema a
fost data pentru grupuri si tinand cont ca orice inel este si un grup abelian aditiv, atunci
vom folosi teorema corespunzatoare de la grupuri, unde: (A, +), (A’, +) grupuri aditive,
subiacente inelului. In particular f : A  A ' este un morfism de inele, dar f este si
morfism de grupuri.
A
Morfismul canonic  : A  este morfism de grupuri, prin urmare din teorema de la
Kerf
A
grupuri rezulta  ! g :  A ' morfism de grupuri care face comutativa diagrama :
Kerf

Ramane sa aratam ca g care este morfism de grupuri este si morfism de inele.

^
^ A ^ ^ ^  ^ ^
  x, y   g  x y   g  x y   f  xy   f  x  f  y   g  x  g  y 
Kerf        

^
a) Daca f - surjectiva  Im f  A '   g  x   f  x  este surjectiva;
 
A
Daca g injectiva si surjectiva  g bijectiva  g izomorflsm de inele  A.
Kerf
b) Fie f’ : A  Imf, si restrangem pe A’ la imaginea lui f .
A
f '  x   f  x  ,    x  A   ! un morfism  ! g :  Im f care face
Kerf
comutativa diagrama
 ^
Atunci din definirea lui g avem ca g  x   f  x   g morfism injectiv  g izomorfism de
 
A
inele   Im f
Kerf
A
A
Teorema. Fie A inel, I,J ideale bilaterale in A cu I  J , atunci avem I 
J J
I
A A
Demonstratie. Luam morfismul f :  , f  x  I   x  J,    x  A adica clasa
I J
elementului in raport cu idealul I, este dus in clasa aceluiasi element x in raport cu idealul

A
J. Aplicatia f este morfism de grupuri mai exact morfism surjectiv, atunci Im f  .
J
Morfismul f este si morfism de inele, adica pentru doua clase x + 1 si y + I avem :
 
f   x  1  y  1   f  xy  xI  yI  I 2   f  xy  1  xy  J   x  J   y  j   f  x  I  f  x  I 
     
 I 
Nucleul acestui morfism, adica:
J
Kerf   x  I : f  x  I   J   x  I : x  J  J   x  J : x  J 
I
A
Din teorema fundamentala de izomorfism demonstrata anterior va rezulta ca: I A
J J
I
B IB
Teorema. Fie A inel, B subinel in A si I ideal bilateral in A. Atunci 
IB I
Demonstratie. Aratam ca I + B este subinel, adica:
x  I  B    i  I, b  B astfel incat x = i + b;
 x '  I  B    i  I, b '  B astfel incat x’ = i’ + b’;

x – x’ = (i–i’) + (b–b’)  I + B  conform teoremei de caracterizare a subinelelor

ca I + B este subinel.
Se arata ca I este ideal bilateral in I + B;
x  I + B =>x = i’'+b’, i’  I, b’  B

 '  ib
ix = i(i’+b’)= ii  ' I ;
I I

xI   i ' b '   I

IB
Prin urmare rezulta ca I este ideal bilateral in I + B    inelul factor ;
I
B
Analog se arata ca I  B este ideal in subinelul B, si deci   inelul factor .
IB
CAPITOLUL II - TIPURI PARTICULARE DE INELE

2.1.Inele semisimple
Definitie.2.1.1. Un inel R se numeşte semisimplu daca R- modulul stâng R R este
semisimplu.
Observatie. Deoarece 1 genereaza modulul R R, atunci R este semisimplu  R R este
suma directa finita de ideale stangi minimale.
Teorema.2.1.2. Fie R un inel. Sunt echivalente afirmatiile:
1) R este semisimplu;
2) R° este semisimplu;
3) Orice R-modul stang este semisimplu;
4) Orice R-modul stang este proiectiv;
5) Orice R-modul drept este injectiv;
6) Orice §ir exact de forma O  K  M   N  O de R-module stangi este
scindabil;
7) Exista un R-modul stang semisimplu care este generator;
8) R este artinian la stanga si Rad R = 0
9) R este noetherian la stanga si regulat in sens Newmann;
 10)S.ge. dimR = 0
In plus aceste afirmatii sunt adevarate daca inlocuim ,,stang" cu ,,drept".
Corolar.2.1.3. Daca R este un inel semisimplu, orice R-modul stang simplu este izomorf
cu un ideal minimal. In particular rezulta ca exista un numar finit de tipuri de module
simple (stangi).
Observatie. Daca R este semisimplu, componentele izotipice ale modulului R R sunt
identice cu componentele izotipice ale lui R R, deci se vor numi simplu componentele
izotipice ale lui R.
Propozitie.2.1.4. Daca R este semisimplu, componentele izotipice ale lui R coincid cu
multimea idealelor bilaterale nenule minimale ale lui R. In plus orice ideal bilateral este o
suma fmita de ideale bilaterale minimale.
Defmitie.2.1.5. Un inel R se numeste simplu daca singurele ideale bilaterale sunt O si R.
Propozitie.2.1.6. Pentru un inel R sunt echivalente afirmatiile:
1) R este simplu artinian;
2) R este semisimplu si R R este izotipic;
3) R este semisimplu §i exista un singur tip de module simple.
Teorema.2.1.7. Un inel R este semisimplu o exista inelele simple artiniene R1, R2,..., Rn
as.a meat R = R1 x R2 x ...x Rn. In plus n este numarul de tipuri de module simple =
numarul de ideale bilaterale minimale nenule ale lui R.

2.2.INELE NOETHERIENE §1ARTINIENE

Definitie.2.2.1. Un inel R se numeşte noethenian (artinian) la stanga, daca R-modul stang

R R este noethenian (artinian). Inelul R se numeste noetherian (artinian) la dreapta, daca
inelul opus R° este noethenian (artinian) la stanga.
Propozitie.2.2.2. Pentru un inel R sunt echivalente afirmatiile:
1) R este noethenian (artinian) la stanga;
2) Orice R-modul stang fmit general este noethenian (artinian);
3) Exista un generator noethenian (artinian) R U pentru R-module stangi.
Corolar.2.2.3. Daca R este un inel noethenian (artinian) la stanga, atunci R este un IBN -
inel.
Corolar.2.2.4. Daca R este un inel noethenian (artinian) la stanga, atunci R este un I.e.
inel (neartinian) la stanga.
Corolar.2.2.5. Daca R este un inel noethenian (artinian) la stanga, orice inel factor al lui
R şi orice inel de factori la stanga (daca exista) este noethenian (artinian).
Corolar.2.2.6. Daca R este un doemniu de integritate §i noethenian (artinian) la stanga,
arunci R este şi domeniu Ore la stanga (corp).
TEOREMA HILBERT A BAZEI.2.2.7. Daca R este un inel noetherian la stanga,
atunci inelul R[X1, X2, ..., Xn] este noetherian la stanga.

Exemple.
1) Z s.i K[X], K = corp, sunt neotheriene, dar nu sunt artiniene
2) Z - modulul Zp  este artinian, dar nu este noetherian.
a 
Observatie. Fie p  P număr prim, Qp   n  Q | a  Z, n  N  care este submodul al lui
p 
Q.
şi Z  Qp . Notăm cu Zp   Q p / Z ;

a) Dacă    x  Zp  şi n  0, n  Z,   y  Zp  aşa incât ny = x;

b) Daca H  Zp  este un subgrup propriu,   n  N aşa încât H este generat de clasa lui
l/pn. In particular H este ciclic;
c) Zp  nu are submodule maximale.
d) Zp  are un unic Z - submodulul minimal
e) Daca n  Z cu n nu divide p, homotetia x  nx lui Zp  este un izomorfism;
f) Zp  este de torsiune şi divizibil;
g) Orice submodul nenul al lui Zp  este şi esenţial şi superfluu.
 a b  
3) Inelul R    | a, v  R, g  Q  este artinian sj noetherian la stanga, dar nu este
 0 g  
artinian si nici noetherian la dreapta.
4) K corp  K  x1 , x 2 ,..., x n ,... nu este noetherian.

2.3.EXEMPLE DE INELE NOETHERIENE (ARTINIENE)

 2.3.1.INELE GENERALIZATE DE MATRICI TRIUNGHIULARE

Fie R, S doua inele sj RMS un bimodul. Notam cu:

R MS   r m  
T R
    | r  R,s  S, m R M S 
0 S   0 s  
care cu operatiile de adunare pe componente sj inmultire a matricilor devine un inel,
numit inelul generalizat de matrici triunghiulare.
Sa determinam mai intai toate idealele stangi ale acestui inel. Daca V este un R-

 r m   def  V 
submodul al lui R  M, atunci   |  r, m   V    0 0  formeaza un ideal stang
 0 s    
al lui T.
 0 0   not  0 0 
Daca I este un ideal stang in S, atunci multimea   | s  I   nu
 0 s   0 I 
formeaza un ideal stang dar idealul stang generat de aceasta multime este
 0 m   not  0 MI 
  | m  MI,s  I  
 0 s   0 I 
 V   0 MI   M 
Rezulta ca  0 0       0 1 W=V+MI si MI  W este un ideal stang.
   0 I   
 V 
Propozitie.2.3.1. Idealele stangi ale lui T sunt exact submultimile de forma  0 1 ,unde
 
V este R-submodul al lui R  M iar I este un ideal stang in S, asa incat MI  W .
Demonstratie. (  ) s-a demonstrat mai sus.
  r m  Va
 Fie a un ideal stang in T si fie Va   r, m   R  M, s  S |    a  .  este un
 0 s  

R-submodul al lui R  M:      R ,

  0  r m   r m 
 0 0  0 s    0
    s 

  r m 
adica  r, m   V a   r, m   V a . Notam cu I  s  S | r  R, m  M,    I
  0 s 
  Va 
este un ideal stang in S si MI  V a .Atunci a   0 1 .
 
 

Observatie. Submodulul V 
a al lui R  M si idealul stang I al lui S sunt unic determinate

de a .

Fie aplicatiile injective:

 r m
:R M  T ,  r, m    
0 0 
0 m
 : M S  T ,  m,s    
0 s 
0 m
:M  T, m 
0 0 
Rezulta ca Im , Im , Im  sunt ideale bilaterale in T.
Aplicatiile surjective
 r m
:T S; 0 s   s
 
 r m
:T  R ; 0 s   r
 
 r m
 : T  R S ;  0 s    r,s 
 

sunt morfisme de inele pentru care Ker  Im  , Ker  Im     M 

In plus  Im    0
2

 Rad R M 
Propozitie.2.3.2. 1) Rad T    si
 0 Rad S 

T / Rad T  R / Rad R  S / Rad S

2) Aplicatia N    N  este o corespondenta bijectiva care pastreaza incluziunile de la

R-submodulele (S submodulele) lui M, in multimea idealelor stangi (drepte) care sunt

continute in   M  ale lui T.

3)   M  este un ideal stang (drept) finit generat in T  M este un R-modul stang (drept)
fmit general.

Demonstratie. Din  Im    0 rezulta ca   M   Im   Rod T , fiind ideal nilpotent.

2

Deoarce Ker     M  , rezulta ca   Rad   Rad  R  S  Rad R  Rad R , de unde

 Rad R M 
Rad T   .
 0 Rad S 

 r m   Rad R M 
Fie    . Deoarece r  Rad R si a  Rad S  1  r inversabil in R
0 s   0 Rad S 

si 1 - s inversabil in S. Fie r’  R s.i s’  S pentru care r’(l - r) = 1 = = (1 - r)r’ si s’(l -s)

= (1 - s)s’=1.
Atunci
 1 r ' m   r ' 0    r m    1 r 'm   r ' 0  1  r 0   1 0 
 0 1    0 s '   1   0 s     0 1    0 s '    0 1  s    0 1 
              

  r m    r ' m   1 ms '  1  r m   r ' 0   1 ms '   1 0 

1         
  0 s    0 s   0 1   0 1 s   0 s '  0 1   0 1 
 r m
Deci elementul I    este inversabil si la stanga §i la dreapta, deci inversabil.
0 s 

 Rad R M 
Rezulta    Rad T .
 0 Rad S 

2) Daca N este un R-submodul al lui M, evident   N  este un ideal stang al lui T inclus

in   M  Cum  este injectiv, rezulta ca asocierea N    N  este injectiva   este si

surjectiva din prima propozitie. Presupunem ca M este R-modul stang finit general cu

n
generatorii {mi,…, mik} . Fie m  M  m   ri mi cu ri  R,i  1, k . Atunci
i 1
 0 m   r1 0  0 m1   rk 0  0 m k   0 m1 
 0 0    0 0  0 0   ...   0   deci   este un sistem
      0  0 0   0 0 11 k

 0 m1  
de generatori pentru idealul   M  privit ca ideal stang. Invers, daca  
 0 0  1i k

este un sistem de generator! pentru   M  ,privit ca ideal stang, atunci daca

0 m
 0 0     M  avem
 
 k

 0 m  k  ri n i   0 m1   0 rm  ,
0 0    0 s 0 0   
i i

  i 1  i   0
i 1

0 
 
k
de unde m   ri mi , deci M este un R-modul finit generat.
i 1

Corolar.2.3.3. Inelul T este noetherian (artinian) la stanga  R, S sunt noetheriene

(artiniene) la stanga si M este un R-modul finit generat.
Demonstratie. Daca T este noetherian la stanga, atunci   M  este fmit generat ca ideal
stang si deci M este R-modul fmit generat. Cum T / Im   R  S , rezulta ca R x S este
noetherian la stanga, deci R si S sunt noetherene la stanga.
Invers, presupunem ca R si S sunt noetheriene la stanga si M este R-modul finit

generat. Atunci   M  este un T-modul stanga noetherian. Cum T / Im   R  S este un

T-modul stang noetherian rezulta ca T este T-modul stang noetherian, adica T este inel
noetherian la stanga. Corolar.2.3.4. Inelul T noetherian (artinian) la dreapta o R, S sunt
noetheriene (artiniene) la dreapta, iar M este un S-modul finit generat.
Corolar.2.3.5. T este I.e. inel (semiartinian, semiprimar) la stanga  R si S sunt 1.e.
inele (semiartinian, semiprimar) la stanga.

Exemple
Q Q
1) T    este noetherian la stanga, dar nu este noetherian la dreapta.
 0 Z
  Z Q
2) T    este noetherian la dreapta, dar nu este noetherian la stanga.
 0 Q
R R
3) T    este artinian la stanga, dar nu este artinian la dreapta.
 0 Q
Q R 
4) T    este artinian la dreapta, dar nu este artinianla stanga.
 0 R
Observatie. 1), 2), 3), 4) sunt 1.c. inele la stanga si la dreapta, iar 1), 2) nu sunt
semiartiniene nici la stanga, nici la dreapta.
Q R 
5) T    este semiprimar care nu este artinian nici la stanga, nici la dreapta.
 0 Q

2.3.2. INELUL STRAMB AL POLINOAMELOR

Fie R un inel si  : R  R un morfism injectiv de inele.

Defmitie.2.3.6. O  - derivare (la stanga) a lui R este o aplicatie  : R  R asa incat:
  a  b     a     b  , a, b  R

  ab     a    b    a  b

Consideram inelul R[X] al polinoamelor cu coeficienti in R si mtr-o

singura nedeterminata X. R[X] este un R-modul stang liber cu baza {1, x, x2, ...}, deci

n
orice element din R[X] se scrie in mod unic sub forma m   a i x , cu a i  R,i  0, n . Pe
i

i 0

structura de grup abelian al R-modulului liber stang R[X], definim operatia de inmultire

data de regula: X  a    a     a  X .

R[X] cu aceasta operatie devine un inel, notat cu R  X, ,  se numeste inelul

stramb al polinoamelor determinate de  si  .
Observatie. Daca  = 0 scriem R[ X,  ], daca  = 1R scriem R[X,  ], iar daca  = 0 si
 = 1R atunci obtinem R[X].
n
Fie f   a i x  R  X,  . Daca a n  0 , atunci numarul n se va numi gradul lui f si
i

i 0
notam grad f = n. Elementul anxn este termenul principal al polinomului f. Daca R este

domeniul de integritate, atunci R  X, ,  este doemniul de integritate.

Teorema.2.3.7. Fie  : R  R un automorflsm de inele si  : R  R o  - derivare.

Daca R este noetherian la stanga (dreapta) atunci inelul R  X, ,  este noetherian la

stanga (dreapta).
Corolar.2.3.8. Fie K un corp si 9 un automorflsm al lui K si  o  - derivare. Atunci

inelul K  X, ,  este noetherian sj la stanga §i la dreapta.

Corolar.2.3.9. (Teorema Hilbert a bazei). Daca R este noetherian la stanga atunci R[X]
este noetherian la stanga.
Corolar.2.3.10. Daca R este un domeniu ore la stanga,  este un automorflsm al lui R,

iar  este derivare, atunci R  X, ,  este un domeniu Ore la stanga.

2.4.MODULE INJECTIVE PESTE INELE NOETHERIENE

TEOREMA CARTAN EILENBERG MATLIS PAPP.2.4.1. Daca R este un inel, sunt

echivalente afirmatiile:
1) R este noetherian la stanga
2) Orice limita inductiva fillianta de module stangi injective este un injectiv
3) Orice suma directa de module stangi injective este un injectiv
4) Orice modul injectiv este o suma directa de submodule injective si
indecompozabile.
Corolar.2.4.2. Fie R un inel comutativ si noetherian. Atunci:
1) Daca Q este un modul injectiv indecompozabil, exista un ideal prim

P  Spec R , unic, asa incat Q  E  R / P  ;

 2) Orice modul injectiv Q este izomorf cu o suma directa de forma  E  R / Pi  ,
i 1

unde Pi sunt ideale prime ale lui R.

2.5.NILDDEALE IN INELE NOETHERIENE

Fie R un inel.
Definitie.2.5.1. O submultime A a lui R cu proprietatea ca x, y  A avem x  y  A si
xy  A se numeste subinel (fara unitate) al lui R.
Exemple. Orice ideal stang (drept, bilateral) este un subinel fara unitate al lui R.
Definitie.2.5.2. Daca orice element al subinelului fara unitate A, este nilpotent atunci
spunem ca A este un nilsubinel in R.
Defmitie.2.5.3. Un ideal stang (drept, bilateral) I al lui R se numeste ideal anulator la

stanga (dreapta) daca exista X  R asa incat I  1R  X   I  rR  X   .

Lema.2.5.4. Fie R un inel. Daca xy  R este nilpotent, unde x,y  R au proprietatea ca xyx

 0, atunci 1R  x   1R  x y z  .

Teorema SHOCK.2.5.5. Presupunem ca inelul R satisface conditia lanturilor ascendente

pentru ideale anulatori la stanga. Fie A  R un nilsubinel care nu este nilpotent. Atunci
exista un sir {an}neN de elemente din A, asa incat

1) rR   a n  n k  /  rR   a n  n k 1  , k  N

2) a n  0, n  N si  Ra
nN
n este directa.

Corolar HERSTEEV - SMALL.2.5.6. Daca inelul R satisface conditia lanturilor

ascendente pentru ideale anulatori la stanga si ideale anulatori la dreapta, atunci orice
nilsubinel al lui R este nilpotent. In particular orice nilpotent stang (drept, bilataral) este
nilpotent.
Corolar LANSKI.2.5.7. Daca R este un inel Goldie, atunci orice nilsubinel al lui R este
nilpotent. In particular, orice nilideal stang (drept, bilateral) este nilpotent.
Corolar LEVITZKI.2.5.8. Daca R este noetherian la stanga atunci orice nilsubinel al lui
R este nilpotent. In particular, orice nilideal stang (drept, bilateral) este nilpotent.
Teorema HOPKTNS.2.5.9. Daca R este artinian la stanga, atunci R este noetherian la
stanga.

2.6.MODULE DE LUNGIME FINITA.

Fie M un R- modul stang nenul.

Definitie.2.6.1. Se numeste sir de compozitie sau sjr Jordan - Holder al lui M un lant fmit
strict ascendent de submodule
0  M  M1  ...  M n  M

cu proprietatea ca Mi+1/Mj sunt module simple, i  0, n  1 . Numarul n se numeste

lungimea sirului, iar modulele Mi+1/Mb,i = 0, n  1 se numesc factorii sirului.

Propozitie.2.6.2. Fie M un R-modul. Sunt echivalente afirmatiile:
1) M are un sir de compozitie;
2) M este noetherian si artinian
3) M este noetherian si semiartinian
Corolar.2.6.3. Daca 0  M '  M  M  M ''  0 este un sir exact atunci M admite un
sir de compozitie  M' si M" admite cate un sir de compozitie.
Definitie.2.6.4. Doua siruri de compozitie ale lui M:
0  M 0  M1  ...  M n  M si N 0  N1  ...  N p  M se numesc echivalente daca

n=p si exista o bijectie

 :  0,1,..., n  1   0,1,..., n  1 asa incat M i 1 / M i  N  i  1 / N  i  , i  0, n  1

Teorema JORDAN - HOLDER.2.6.5. Daca M are doua siruri de compozitie:

(1) 0  M 0  M1  ...  M n  M si

(2) 0  N 0  N1  ...  N p  M
atunci ele sunt echivalente.
Demonstratie. Prin inductie dupa n. Daca n = 1, atunci M este R-modul simplu si 0  M
este singurul sir de compozitie al lui M. Presupunem afirmatia adevarata pentru modulele
care admit un sir de compozitie de lungime eel mult n - 1 si o demonstram pentru
modulele cu siruri de compozitie de lungime n.
 Daca Mn-1 = Np-1 atunci sirurile 0  M 0  M1  ...  M n 1  M si

0  N 0  N1  ...  N p 1 sunt echivalente si cum M / M n 1  M / N p1 atunci sirurile (1) si

(2) sunt echivalente.

Presupunem M n 1  N p1 . Deoarece M n 1 este maximal in M, avem M n 1  N p 1  M , de
unde :

(3) M / M n 1   M n 1  N p 1  / N p 1  N p 1 /  M n 1  N p 1 

(4) M / N p 1   M n 1  N p 1  / N p 1  N p1 /  M n 1  N p1 

Rezulta ca M n 1  N p 1 este maximal in Mn-1 si in NP-1.

Din ultimul corolar M n 1  N p 1 are un sir de compozitie

0  L0  L1  ...  L k  M n 1  N p 1

Avem atunci sirurile de compozitie.

(5) 0  L 0  L1  ...  L k  M n 1  N p1  M

(5') 0  M 0  M1  ...  M n 2  M n 1  M n  M

(6) 0  L0  L1  ...  LK  N p 1  N p  M

(6') 0  N 0  N1  ...  N n  2  N n 1  N p  M

Ca in primul caz rezulta ca (5) si (5") sunt echivalente. Deci k  n  2 . Atunci N p 1

are un sir de compozitie de lungime cel mult n-1 si rezulta ca (6) si (6’) sunt echivalente.

Din (3’) si (4’) obtinem ca M / M n 1 N p 1 / Lk si M / N p 1 M n 1 / L k deci (5) si (6) sunt

echivalente. Rezulta atunci ca si (5') si (6') sunt echivalente, adica (1) si (2) sunt
echivalente.
Definitie.2.6.6. Un R-modul M care admite un sir de compozitie se numeste modul de
lungime finita. Lungimea sirurilor sale de compozitie (aeeeasi pentru orice sir) se
numeste lungimea lui M si se noteaza cu long (M). Daca M = 0, luam long(M) = 0. Daca
M nu admite nici un sir de compozitie, atunci spunem ca M este de lungime infinita si
scriem long(M) =  .
f g
Propozitie.2.6.7. Daca 0  M '  M  M  M ''  0 este un sir exact de module cu M

de lungime finita, atunci

 long(M) = long(M’) + long(M’’)
Definitie.2.6.8. Fie long(M’) = n si long(M’’) = p. Fie sirurile de compozitie
0  M '0  M1'  ...  M 'n in M '

0  M ''0  M1''  ...  M ''n in M ''

Este usor de vazut ca

0  f  M '0   f  M1'   ...  f  M 'n   g 1  M ''0   g 1  M1''   ...  g 1  M ''n   M '

este un sir de compozitie al lui M de lungime n+p.

Corolar.2.6.9. Daca M este un modul de lungime finita, iar K si L sunt doua submodule
ale sale, atunci long(K + L) + long(K  L) = long(K) + long(L).
Demonstratie. Din izomorfismul K  L / K L / L  K obtinem ca
long(K+L/K)=long(L/K  L).
Din sirurile exacte
0  K  K  L  K  L / K  0 0  K  L  L  L / L  L  0 si proprietatile
anteriaore avem:
long(K+L/K) = long(K+L) - long K
long(L/ K  L) = long(L) - long(K  L)
long(K+L) - long(K) = long(L) - long(K  L)
Corolar.2.6.10. Fie M un R-modul de lungiem finita si M1, M2, ..., Mn submodule ale lui

n
M asa incat M  M1  M 2  ...  M n . Atunci: long M   long  M k  .
k 1

Propozitie.2.6.11. Fie M un R-modul de lungime finita si f  EndR(M). Urmatoarele

afirmatii sunt echivalente:
1) f este monomorfism
2) f este epimorfism
3) f este automorfism
Propozitie. LEMA FITTING.2.6.12. Daca M este un R-modul de lungime finita si f 

EndR(M), atunci exista n > 1 asa incat M  Ker f  Im f

n n

Demonstrate. Exista n  1 asa incat Ker f  Ker f  ... si Im f  Im f ... Fie x 

n n 1 n n 1

M si y  M ales asa incat

 f n  x   f 2n  y   f n  x  f n  y    0  x  f n  y   Ker f n

Atunci
x   x  f n  y    f n  y   Ker f n  Im f , de unde M  Ker f n  Im f .

Daca
x  Ker f n  Im f  x  f n  y   M si

0  f n  x   f 2n  y   y  Ker f 2n  Ker f n  x  f n  y   0  Ker f n  Im f  0  M  Ker f n  Im f

Corolar.2.6.13. Daca M este un R-modul de lungime fmita indecompozabil si f e

EndR(M), atunci f este sau nu automorfism sau este un element nilpotent in EndR(M)
(adica exista n > 1 asa incat Imfn = 0, deci fn = 0).
Corolar.2.6.14. Daca M este un R-modul de lungime fmita indecompozabil, atunci
EndR(M) este local.
Demonstrate. Fie f, g  EndR(M) asa incat f + g este inversabil. Atunci exista h 
EndR(M), h automorfism asa incat (f + g)h =LM daca g nu este inversabil, atunci gh nu
este inversabil si atunci exista n  1 asa incat (gh)n = 0. Dar atunci
(1 - gh)(l + gh + ... + (gh)-1=1 deci 1-gh=fh este inversabil. Rezulta ca f este
inversabil.
Teorema KRULL - SCHMIDT.2.6.15. Fie M un modul nenul de lungime fmita. Atunci

M are o descompunere indecompozabila fmita M  M1  M 2  ...  M n . Daca

M  N1  N 2  ...  N p este o alta descompunere indecompozabila finit, atunci n = p si

exista o bijectie  :  1, 2,..., n   1, 2,..., n asa incat M i N  1 , i  1, n .

2.7.INELE LOCALE

Propozitie.2.7.1. Fie R un inel. Sunt echivalente afirmatiile:

1) R are un singur ideal stang maximal
2) R are un singur ideal drept maximal
3) Multimea elementelor neinversabile din R formeaza un ideal bilateral
4) Daca a, b  R si a+ b este inversabil atunci sau a sau b este inversabil.
Demonstrate. 1)  2) Fie I singurul ideal stang maximal. Daca I nu este bilateral, atunci
exists a  I asa incat Ia  I. Cum la este ideal stang, rezulta ca Ia =R, deci exista b  I cu
ba=1. Cum 1-ab  I, atunci R(l - ab) = R, adica exista c  R asa incat c(l - ab) =1. Obtinem
a = c(l -ab)a = c(a-aba) = 0, contradictie. Deci I este bilateral. Rezulta imediat ca in inelul
S = R/I orice element nenul este inversabil la stanga deci S este corp. De aici se obtine ca
I este singurul ideal maximal.
2)  1) Simetrie
1)  3) Fie a  R, a  I, unde I este singurul ideal stang maximal. Cum I este ideal
maximal si stang si drept, atunci Ra = R si aR = R. Deci a este irevesibil si la stanga si la
dreapta, deci inversabil. Cum orice element din I este neinversabil, atunci I coincide cu
multimea elementelor neinversabile din R.
3)  4) Clara
4)  1) Fie I un ideal stang maximal in R si I, I  I, un ideal stang maximal. Atunci
I + I = R. Deci I=a+b cu a  I si b  I. Deci sau a sau b este inversabil, adica sau I = R
sau I = R, contradictie.
Defmitie.2.7.2. Un inel R care satisface una din cerintele echivalente din propozitia
anterioara se numeste inel local.
Corolar.2.7.3. Daca R este inel local, atunci 0 si 1 sunt singurele elemente indempotente
din R,
Demonstrate. Daca e  R, e  0, 1 si e2 =e, atunci din 1 = e+ (1-e) rezulta ca e sau 1 - e
este inversabil. Cum e(1-e)=0 obtinem o contradictie.
Corolar.2.7.4. Fie RM un R-modul stang asa incat inelul End (RM) este local. Atunci M
este indecompozabil.
Corolar.2.7.5. Fie Q un R-modul stang injectiv. Atunci urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
1) End(RQ) este local
2) Q este indecompozabil.
Demonstratie. 1) => 2) evident.
2)  1) Fie 1=f+g cu f,g  End(RQ). Rezulta imediat ca Ker f si Ker g = 0. Daca Ker
g  0, atunci anvelopa injectiva Q’ a lui Ker g este un submodul in Q. Dar
Ker f  Q'=0. Cum Q este indecompozabil si Q’ injectiv, rezulta ca, Q = Q’ si deci
Kerf=0. Deci f este monomorfism. Cum f(Q) = Q, atunci Q = f(Q) si deci f este
izomorfism, adica un element inversabil dim End(RQ)  End(RQ) local.

2.8.IDEMPOTENTI PENTRU O DESCOMPUNERE

Presupunem ca M are o descompunere directa (interna) M  

A
M  . Atunci pentru

 
fiecare   A , M  M     M  , deci exista un unic idempotent e   End  R M 
  

M   Im e  si M

  Ker e

Definitie.2.8.1. Numim idempotenti  e  A , idempotenti pentru o descompunere

M   M  si pentru fiecare a e A, numim ea idempotentul pentru M  in aceasta

A

descompunere.

Propozitie.2.8.2. Fie  M   A submodule ale modulelor M. Atunci M  

 M 
A

exista multime indexata (necesar fmita)  e  A de endomorflsme idempotente al lui M,

asa incat   A, M   Im e si M

  Ker e . Mai mult daca endomorfismele

idempotente ale lui M exista, atunci e este idempotentul pentru Ma in descompunerea

M   M A
A

Definitie.2.8.3. O multime de idempotenti  e  A se numeste ortogonala daca:

e  e   e , ,   A .
Corolar .2.8.4. Idempotentii  e  A pentru o descompunere M  
A
M  sunt ortogonali.

Mai mult, daca x  M, atunci xe  0 pentru aproape toti   A si x   xe  .

A

Definitie.2.8.5. O multime fmita ortogonala de idempotenti ei, e1 , e 2 ,..., e n ai unui inel R

se numeste completa e1  e 2  ...  e n  1  R .

Corolar.2.8.6. Fie M1, ..., Mn submodule ale lui M. Atunci M  M1  ...  M n  exista o
multime completa (necesar unica) e1, ..., en de idempotenti ortogonali dim End(RM) cu

Mi=Mei, i  1, n

2.9.DESCOMPUNEREA INELULUI

Pentru fiecare inel R exista trei module regulate RR, RR si RRR si fiecare are propria
teorie de descompunere.
Multiplicarea la dreapta p si multiplicarea la stanga  sunt izomorfisme de inele p:

 : R  End  R R  ,  : R  End  R R  .

Propozitie.2.9.1. Un ideal stang I al inelului R este sumand direct al lui RR  exista un

idempotent e e R asa incat I = Re. Mai mult, daca e  R este un idempotent, atunci si 1 - e

este idempotent si Re si R  1  e  sunt complementi directi unul altuia, adica

R R  Re R  1  e 

Propozitie.2.9.2. Fie I1, ..., In ideale stangi ale inelului R. Atunci urmatoarele afirmatii
despre R-modulul RR sunt echivalente:
1) R  I1  ...  I n
2) Fiecare element r  R are o unica exprimare
 r  r1  ...  rn unde r1  Ii , i  1, n

3) Exista o multime completa (necesar unica) e1, ..., en de idempotenti ortogonali in

R cu Ii  Rei , i  1, n .

Observatie. r  R  r  re1  ...  re n adica ri  re1 , i  1, n .

Definitie.2.9.3. Un element idempotent e e R este primitiv daca este nenul §i nu poate fi
scris ca o suma e=e’+e’’, de idempotenti ortogonali nenuli.
Definitie.2.9.4. Un ideal stang (drept) al lui R este primitiv daca este de forma Re (eR)
pentru un idempotent primitiv e  R.
Deoarece inelul de epimorfisme al lui Re este izomorf cu eRe avem
Corolar.2.9.5. Fie e e R un idempotent nenul. Sunt echivalente:
1) e este un idempotent primitiv
2) Re este un ideal stang primitiv al lui R
3) eR este un ideal drept primitiv al lui R
4) Re este un sumand direct indecompozabil al lui RR
5) eR este un sumand direct idecompozabil al lui RR
6) inelul eRe, are exact un idempotent nenul, anume e.
Corolar.2.9.6. Pentru un inel R, modulul regulat stang RR este o suma directa I1  ...  I n
de ideale stangi primitive o exista o multime completa ei, ..., en de idempotenti primitivi
ortogonali pe perechi in R cu Ii = Rei, i  1, n .

Presupunem ca R are o descompunere ca suma directa de ideale, R R  R 1  ...  R n ,

unde fiecare Ri este un ideal bilateral nenul al lui R. Atunci exista o multime unica
u1,...,un de idempotenti nenuli ortogonali pe perechi, in R cu 1 = ui + U2 + ... + un si

RI=Ru1, i  1, n .

Pentru fiecare i, deoarece u i  R i si Ri este un ideal avem u i R  R i . Astfel, daca i  j ,

atunci
u i Ru j  u i R  Ru j  R i  R j  0

Asadar, pentru fiecare r  R avem

u i r   u i r   1  u i r  u i  ...  u n 
Altfel spus, fiecare ui este un idempotent central si fiecare
R i  Ru i  u i R  u i Ru i ,

este un inel cu unitatea u,. Reciproc, daca ui ,…, un este o multime ortogonala de
idempotenti centrali nenuli ai lui R cu 1 = ui + . . . + un, atunci, evident fiecare Ri = RUI,

i  1, n este un ideal al lui R si R R  R 1  ...  R n . Observam de asemenea ca aceasta

este o descompunere a lui R ca modul drept RR si ca binomul RRR. Cand R are o astfel de
descompunere, spunem ca R este o suma directa de inele a idealelor R1, ..., Rn, numim R1,
…,Rn sumanzi directi de inele ai lui R si scriem
 
R  R 1  ...  R n

Spunem ca aceasta este o descompunere de inel a lui R.

Presupunem acum ca R este o suma directa de inel a idealelor R1,…,Rn si ca un, ..., un
idempotentii centrali asociati. Este usor de aratat ca aplicatia definita prin

r   ru i ,..., ru n  , e  R este un izomorfism de inele de la R, pe produsul cartezian R1x…

x Rn al inelelor R1,…,Rn. Reciproc, daca R1,…,Rn este sir fmit de inele si daca ii,…,in sunt
injectiile canonice ale inelelor pe produsul R1x…xRn, atunci:
R 1x...xR n  i i  R1   ...  i n  R n 

Desigur, aici, idempotentii centrali cu R1x…xRn ai acestei descompuneri sunt chiar

i1  11  ,...,i1  1n  , imaginile naturale ale unitatilor inelelor R1,…,Rn. In concluzie avem:

Propozitie.2.9.7. Fie R1,…,Rn ideale bilaterale nenule ale lui R. Sunt echivalente
afirmatiile:
 
a) R  R 1  ...  R n

b) R R  R 1  ...  R n
c) Ca grup abelian R este suma directa a lui R1,…,Rn.
d) Exista idempotentii centrali ortogonali pe perechi ui,...,un  R cu 1 = u1 + ...+ un

si Ri=Rui, i  1, n
Definitie.2.9.8. Un inel R se numeste indecompozabil daca el nu are nici o descompunere
de inel cu mai mult de un termen.
Corolar.2.9.9. Un inel R este un inel indecompozabil  1 este singurul idempotent
central nenul din R.
In general un inel nu admite o descompunere de inel in inele indecompozabile. Dar daca
o astfel de descompunere exista, atunci ea este unica:
 
Propozitie.2.9.10. Fie R  R 1  ...  R n o descompunere de inele a lui R cu fiecare R1,

…,Rn indecompozabil ca inel. Fie u1,…,un idempotenti centrali ai acestei descompunere.

 
Daca R = S1  ...  Sm este o descompunere de inel a lui R cu idempotentii centrali

asociati vi ,..., v m , atunci o partitie A i ,..., A m a lui {1,…,n} asa incit vi   u j , i  1, n .

jAi


In particular Si   , 1,m .
jAi

Exista o clasa importanta de inele care au descompunerea ca sume directe de inele

indecompozabile, anume acele inele R pentru care modulul RR are o descompunere ca
suma directa de ideale stangi primitive. Intr-adevar, pentru un astfel de inel R exista o
metoda pentru determinarea descompunerii de inel indecompozabile (necesar unica) a lui
R din oricare din descompunerile sale stangi. Presupunem ca RR are o descompunere ca
suma directa de ideale stangi primitive. Aceasta inseamna ca exista o multime completa
e1, ..., en de idempotenti primitivi, ortogonali pe perechi in R. Fie E={ e1,...,en}. Pe E

definim o relatie prin ei e j  exista 1  k  n cu e k Rei  0 si e k Re j  0 . Atunci ~

este o relatie pe E reflexiva si simetrica. Ea poate fi extinsa la o relatie de echivalenta 

definita prin ei  e j  o exista un sir i1,...,ie  {1, ..., n} asa incat ei ei1 ... eie e j .

Se observa ca daca u  R este un idempotent central nenul si uei  0 , atunci uei si (1 -

u)ei sunt idempotenti ortogonali, ei = uei+(1-u)ei si ei este primitiv, asa ca uei=ei. Rezulta

ca daca ei, e k  E cu e k Rei  0 si uei  0 , atunci

ue Re  e R u e  e Re  0  0  ue  e .
k i k i k i k k
Astel, daca ei e j , atunci uei  0  ue j  0 . Aceasta se extinde la: Daca ei  e j atunci

uei  0  uei  0
Fie Ei,...,Em clasele de echivalenta cele relative «in E si pentru fiecare i  1, m , fie

u i  E i suma idempotentilor ej din clasa E;. Atunci fiecare ui este un idempotent nenul al

lui R si multimea u1,...,um este ortogonala pe perechi cu 1 = ui +… + um. Acesti

idempotenti se numesc idempotentii bloc ai lui R si inelele u1Ru1, ..., umRum sunt blocurile
lui R determinate de E. Ca o consecinta a rezultatului urmator acesti idempotenti bloc si
blocurile lor sunt independent! de idempotentii primitivi E.
Teorema descompunerii bloc.2.9.11. Fie R un inel a carui identitate poate fi scrisa ca o
suma 1 = e1 +...+ en de idempotenti primitivi ortogonali pe perechi, fie u1,...,um
idempotentii bloc ai lui R determinati de E ={e1,...,en }. Atunci u1,...,um sunt idempotenti

centrali ortogonali pe perechi cu 1 = u1,...,um. Mai mult, fiecare bloc u i Ru i , i  1, m , m

 
este un inel indecompozabil si R   u i Ru i   ...   u m Ru m  este o descompunere

(necesar unica) a lui R, in inele idecompozabile.

Demonstratie. u1,...,um sunt ortogonali pe perechi si 1= u1,...,um. Daca i ^ j, atunci din
modulul de definire a relatiei ~,uiRuj=0. Atunci pentru orice r  R avem uir = uir(u1+...
+um)=uirui=(ui +...+um) rui = rui. Astfel, fiecare ui este central. Pentru a termina
demonstratia va fi suficient sa demonstram ca ui este unicul idempotent central nenul al

lui uiRui.Daca, prin absurd, exista un idempotent central nenul v  uiRu i , cu v  u i ,

atunci w = ui-v si v sunt idempotenti centrali nenuli, ortogonali in R cu v = vui si w=wui.

Daca Ei este clasa lui vi in {e1,...,en}, trebuie sa existe e j ,e k  E i cu ve j  0 si ve k  0 .

Deoarece ej si ek sunt primitivi, aceasta inseamna ca ve j  e j si we k  e k . Dar deoarece

vw =0, rezulta ca ve j  0 si ve k  0 ceea ce contrazice faptul ca e j  e k .

Teoria de descompunere a inelului R si a modulelor sale regulate stangi si drepte R si RR
sunt echivalente cu aceea a idempotentilor sai. Deoarece idempotenta se pastreaza prin
morfismele de inel, sumanzii directi ai lui R, due la sumanzi directi ai inelelor factor ale
lui R.
Propozitie.2.9.12. Fie I un ideal propriu al inelului R. Daca e  R este un idempotent
(central) al lui R, atunci e + I este un idempotent (central) al inelului factor R/I si atat ca
R-modul stang, cat si ca R/I modul stang avem:
 (R/I)(e+1) = (Re +I)/I  Re/Ie
In particular, daca e1,...,en  R este o mullime ortogonala ape perechi de idempotenti ai

lui R cu 1  e1  ...e n , atunci R / I  Re1/ Ie1  ...  Re n / Ie n atat ca R-module stangi, cat si
ca R/I module stangi.

2.10.INELE GOLDIE
2.10.1. ELEMENTS REGULATE INTR-UN INEL

Definitie.2.10.1. Daca R este un inel, unui element a  R se numeste regulat daca exista
x  R asa incat a = axa.
Lema.2.10.2. a  R este regulat  Ra este sumand direct in R.
Notam cu M(R) suma idealelor bilaterale I cu proprietatea ca orice element din I
este regulat.
Propozitie.2.10.3. 1) Orice element din M(R) este regulat.
2) M  R   R  M  R / M  R    0

3) R este regulat  R  M  R 
Lema.2.10.4. Fie R un inel cu soclul S0(RR)  0 . Notam cu I suma idealelor minimale I
pentru care I2 = I. Atunci orice element x e I este regulat.
Corolar.2.10.5. Daca R este semiprim atunci:
1) S0  R   M  R 
2) Daca I este o components izotipica a lui S0(R) de lungime finita, atunci I=Re,
unde e este un idempotent central.
Corolar.2.10.6. Fie r un inel cu  L  R   seria Loewy asociata modulului RR. Daca

inelele factor R / L   R  sunt semiprime,   0 , atunci

(1) L  R   M  R 
 0


(2) Daca R este semiartinian la stanga si inelele R / L   R  sunt semiprime   0 ,

atunci R este regulat.
Corolar.2.10.7. Fie R un inel semiartinian la stanga. Daca R este V inel stang sau drept,
atunci R este regulat in sens von Newmann.

CAPITOLUL III - Structuri fundamentale in clasa modulelor

3.1.Generalitati
Definitia 3.1.1. Fie un modul M peste un inel unitar R. Un modul, respectiv inel, se
numeste artinian daca si numai daca acesta satisface conditia lanturilor descendente pe
laticea submodulelor, respectiv idealelor sale, sau pe anumite clase de submodule,
respectiv ideale.
Definitia 3.1.2. Un modul, respectiv inel, se numeste noetherian daca si numai daca
acesta satisface conditia lanturilor ascendente pe laticea submodulelor, respectiv idealelor
sale, sau pe anumite clase de submodule, respectiv ideale.
Propozitie. In cadrul teoriei modulelor, conditiile de finititudine reprezinta intocmai
aceasta proprietate a unui modul, respectiv inel, de a fi artinian sau noetherian.

3.2. Submodule esentiale si submodule superflue

Fie un inel R cu actiune la stanga si cu toate modulele si morfismele de module, privite
peste acestia.
Definitia 3.2.1. Un submodul K al unui modul M se numeste sumant direct in M daca si
numai daca exista un submodul K' al lui M astfel meat K  K ' si K  K '  M , adica K
are comlement in laticea submodulelor lui M.
Observatie. Pentru orice submodul K al lui M intotdeauna exista un submodul care
impreuna cu el sa satisfaca una din aceste conditii.
Definitia 3.2.2. Un submodul K al lui M se numeste esential sau larg in M daca pentru
orice submodul L al lui M cu L  K  0 se obtine L = O. Se noteaza K  M .
Definitia 3.2.3. Un submodul K al lui M se numeste superfluen sau mic in M daca si
numai daca, pentru orice submodul L al lui M cu L+K=M, se obtine L=M. Se noteaza
K<<M.
Observatie. Un submodul esential al lui M domina laticea submodulelor, adica nu este
dependent, de nici un submodul nenul, iar submodulele superflue sunt neesentiale
intrucat ele nu contribute cu nimic la generarea lui M.
Definitia 3.2.4. Un monomorfism f : K  M se numeste esential daca imaginea lui f este
submodul esential in M  Im f  M  iar un epimorfism g : K  M este superfluu, daca
nucleul sau este submodul superfluu in M (Ker g<< M).
Propozitia 3.2.1. Pentru un submodul K al lui M (K < M), urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
(a) K  M ;
(b) Aplicatia incluziune i k : K  M este un monomorfism essential;

(c) Pentru orice modul N si orice monomorfism h  Hom R  M, N  Ker h  k  0 se

obtine Ker h  0 .

Demonstratie:  a    b  evident conform definitiilor;

 b    c  : i k : K  M si M  N : ik: K -> M si h: M -> N

ik-monomorfism esential  Im i k  M ;

Ker Ker h  M  conform defmitiilor Im i k  Ker h  0  Ker h  0 ,iar Im ik=k.

 c    a  presupunem ca L  M astfel incat L  k =0.

Fie epimorfismul natural n L : M  M / L surjectie canonica, atunci

Ker n L  L  Ker  n L   k  0  Ker n L  0  L  0 .

Corolar 3.2.1. Un monomorfism f : L  M este esential daca si numai daca pentru toate
morfismele H pentru care h  f este monomorfism, rezulta ca H este monomorfism.
Demonstratie:Folosim faptul ca daca g : M  N si f : N  P unde f este un

monomorfism, iar g este un morfism astfel meat g  f este monomorfism, atunci g este
monomorfism.
Propozitia 3.2.2. Pentru un submodul K al ui M urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) K<< M;
(b) Aplicatia naturala p k : M  M / K este un epimorfism superfluu;
 (c) Pentru orice submodul N si orice morfism h  Hom R  M, N  cu

Im h  k  M  Im h  M .

Corolar 3.2.2. Un epimorfism g : M  N este superfluu daca §i numai daca pentru toate

morfismele h cu g  h epimorfism rezulta h este epimorfism.

Observatie. Corolarul 3.2.2. reprezinta dualul corolarului 3.2.1. precum sj propozitia
3.2.2. reprezinta dualul propozitiei 3.2.1.
Propozitia 3.2.3. Fie M un modul cu subansamblele K  N  M si H  M , atunci:
l) K  M  K  N si N  M ;

2) H  K  M  H  M si N  M .
Demonstrate. 1) “  ” fie K  M si 0  L  M  K  M  0 ;
Pp. L  N  K  N
K  N si L  N  0  N  M ;

“  ” fie L<M a.i. L  K  0 . Dar K  K  N  L   K  N 

  L  K  N  0 (cu K  N din ipoteza)  L  N  0 (cu N  M )

L0K M
2) “  ” consecinta a primului punct in care avem
H  K  H  M si H  K  K  M

“  ” fie

L  K  H  0  K  M din ipoteza   L  H  0  K  M din ipoteza   L  0  H  K  M

.
Propozitia 3.2.4. (duala propozitiei 3.2.3.) Fie M un modul cu submodulele: K<N<M.
Atunci avem:
1) N  M  K  M si N / K  M / K ;
2) H  K  M  H  M si K  M ;
Lema 3.2.1. Daca K  M si f : M  N un morfism, atunci j  K   N . In particular,
daca K  M  N  K  N .
Demonstratie. Fie L  N cu proprietatea ca L  f  K   N  f  L   K  f  N   M .
1 1

Deoarece K  M  f
1
 L   M  K  M  f 1  L   f  K   L  L  N  f  K   N
Lema 3.2.2. Un submodul K al lui M este esential in M, daca si numai daca pentru orice
element nenul al lui M, exista r in inelul R, astfel meat rx  0 si rx  K .
Demonstratie. “  ” daca presupunem K  M si O  X  M , atunci
RX  K  O  r  R a.i. O  rx  K .
“  ” Fie O  x  L  M atunci (din ipoteza) exista r  R astfel incat
O  rx  K  L  K  M .
Propozitia 3.2.5. Daca K1  K2  M si K2  M2  M iar M  M1  M2 , atunci:
1) K1  K2  M1  M2  K1  M1 si K2<<M2;
2) K1  K2  M1  M2  K1  M1 si K2  M2
Propozitia 3.2.6. Fiecare submodul N al lui M are un M complement. Daca N’ este un M
complement al lui N, atunci:
a) N  N '  M ;
b) N  N '/ N '  M / N '

3.3. Generari si cogenerari

Fie un inel R cu actiune la stanga peste care sunt privite toate modulele si morfismele de
module.

3.3.1. Clase generate si clase cogenerate

Definitia 3.3.1. Fie U o clasa de module. Un modul M se numeste finit general de U,

putem afirma ca U genereaza finit pe M, daca exista o multime fmita, indexata  U  A

si un epimorfism de la  U   M  O , unde A este multimea de indici.

Observatie. Daca familia U={U} spunem ca U genereaza finit pe M, adica exista un

epimorfism de la U  A   M  O .

Teorema 3.3.1. Daca un modul RM are o multime de generator X  M atunci exista un

epimorfism R  X   M  O ceea ce ne arata ca R genereaza pe M. Mai mult, R
genereaza finit pe M daca si numai daca M are o multime fmita de generatori.
Demonstratie. Fie X  M o multime generatori. Pentru fiecare x  M consideram

aplicatia pX: R  M, pX  r   rx , care reprezinta un R morfism stang.

Fie p  pX suma directa a acestor morfisme, cu p : R  X   M ;

Im p   Im pX   Rx  M pentru ca X este o familie de generatori.  p epimorfism

 R genereaza pe M.
Definitia 3.3.2. Fie U o clasa de moduli. Un modul M se numeste finit cogenerat de U,

daca si numai daca exista o multime finita, indexata,  U  A si un monomorflsm de la

O  M  U 

Observatie. Daca U={U} spunem ca U genereaza pe M, adica exista un

monomorflsm de la O  M  UA
Fie U o clasa de module. Atunci vom folosi urmatoarele notatii:
Gen (U) pentru clasa tuturor modulelor generate de U;
Cog (U) pentru clasa tuturor modulelor cogenerate de U;
FGen (U) pentru clasa de module finit generate de U;
FCog (U) pentru clasa de module finit cogenerate de U;
Propozitia 3.3.1. Fie U o clasa de module:
daca M  Gen  U  ) atunci orice imagine epimorfica a lui M este tot in Gen (U);

daca  M  A este o multime indexata din Gen(U) atunci si suma directa

 M  Gen  U  .
Demonstratie.
M  Gen  U      U   A si f :  U   M epimorfism; fie g : M  M '

epimorfism  g  h :  U   M ' epimorfism M '  Gen  U  ;

 M   A  Gen  U      U  A U si aplicatiile f : U   M epimorfisme; Pp. R

morfismul f  f :    U   M care este un epimorfism  M  Gen  U 

Observatie. Aceste ipoteze sunt valabile si in cazul generarii finite.
Propozitia 3.3.2. (varianta duala) Fie U o clasa de module. Atunci:
M  Cog  U  si g : M  M ' monomorflsm, atunci M '  Cog  U  ;

 M    I  Cog  U  atunci M  Cog  U  .

Corolar 3.3.1. (tranzitivitatea generarii si cogenerarii) Fie U si V doua clase de module.
Atunci:
daca V  Gen(U) intreaga clasa Gen (V)  Gen (U)
daca V  FGen (U) intreaga clasa FGen (V)  FGen (U)
daca V  Cog (U) intreaga clasa Cog (V)  Cog (U)
daca V  FCog (U) intreaga clasa FCog (V)  FCog (U)
Propozitia 3.3.3. Conceptele de generare si cogenerare mai pot fi enuntate astfel:
clasa U genereaza M daca si numai daca exista o suma de submodule, fiecare din ele
fiind imaginea epimorfica a unui anumit submodul din U.
Clasa U cogenereaza M daca si numai daca exista o submultime K de submodule ale lui
M astfel meat M/K se scufunda intr-un anumit modul din U pentru oricare k  K si
kK .

3.3.2. Generatori si cogeneratori

Fie U si V clase de module care se genereaza una pe alta. Atunci Gen(U)=Gen(V).

Definitia 3.3.3. O multime U '  U se numeste clasa de reprezentanti de tipuri izomorfe
ale lui U, daca fiecare U  U ' este izomorf cu un element din U’. Daca nu exista doua
elemente din U’ izomorfe atunci clasa de reprezentanti este ireductibila (minimala).

Propozitia 3.3.4. Fie U' o clasa de reprezentanti pentru U. Atunci Gen  U   Gen  V  si

Cog  U   Cog  U '  .

Definitia 3.3.4. Fie o clasa U.

- un modul G se numeste generator pentru Gen  U   Gen  U   Gen  G  ;

- un modul C se numeste cogenerator pentru Cog  U   Cog  U   Cog  C  ;

 - un generator (cogenerator) pentru clasa R mod (clasa tuturor modulelor stangi) se
numeste generator (cogenerator) fara referire la clasa.
Propozitia 3.3.5. Daca U are multimea de reprezentanti  U   A atunci:
 U este generator pentru Gen(U);
 U si  U este generator pentru Cog(U).
Propozitia 3.3.6. Fie U si M doua R module stangi, atunci:
U genereaza finit pe M  exista o submultime fmita H  HomR  U, M  M   Im h ;

U cogenereaza finit pe M  exista o submultime fmita H  HomR  U, M  a.i.

Ker h  0
Demonstrate.
“  ” Pp. ca U cogenereaza pe M  exista f : M  UA monomorfism   A ,
consideram morfismul f : M  U , unde  : UA  U reprezinta proiectia canonica a

produsului direct: UA. Atunci f   f si Ker f  Ker f ; f monomorfism

 Ker f  0  Ker f  0 ;

“  ” Daca H  HomR  U, M  este o familie de morfisme cu Ker h  0 atunci

morfismul  h : M  UH are nucleul Ker h  0  monomorfism  U cogenereaza pe

M.
Corolar 3.3.2. Fie U, N si M trei R module. Atunci:
U cogenereaza pe M  pentru orice morfism nenul f : M  N , exista un morfism
h : U  M a.i h  f  0 .
U cogenereaza pe M  pentru orice morfism nenul f : N  M , exista un morfism
h : M  U a.i. f  h  0 .

3.4. Trasul (urma) §i rejentul (reziduul) unui modul

Fie U o clasa de module.
Defmitia 3.4.1. Se numeste trasul (urma) lui U in M:
TrM  U     Im h | h : M  U, U  U
Definitia 3.4.2. Se numeste rejentul (reziduul) lui U in M:
Re jM  U     Ker h | h : M  U, U  U

Propozitia 3.4.1. Fie U={U. Atunci:

TrM  U     Im h | h  HomR  U, M  

Re jM  U     Ker h | h  HomR  M, U  

Propozitia 3.4.2. Fie U o clasa de module si M un modul. Atunci:

TrM(U) este unicul submodul L, eel mai mare al lui M, generator de U;
RejM(U) este unicul submodul K, eel mai mic astfel incat N/K este cogenerat de U.
Demonstrate.
Fie  U    A  U . Fie h :  U  M , i : U  U ; h  i : U  M ;

Im h   Im h  i  TrM  U   fiecare submodul al lui M din Gen (U) este continut in

clasa TrM(U).
   U   A multime indexata;
h : U  M a.i. TrM  U    Im h  h : U  M  TrM  U   Gen  U 

Fie  U   A  U familie de module si h : M  U morfism

Fie K=Ker h, atunci K  Ker    h   Re jM  U   M / K cogenerat de U.

   U    A multime indexata in U si morfismele:

h : M  U a.i. Re jM  U   Ker h   h : M  U are nucleul

Re jM  U   M / Re jM  U   Kog  U  .

Corolar 3.4.1. Fie M un modul si U clasa de module. Atunci U genereaza pe M o

TrM (U) = M; U cogenereaza pe M  TrM  U   M .
Corolar 3.4.2. Fie M modul si U clasa de module, cu K  M . Atunci:
K  TrM  U   TrM  U  si TrK(U)= K;

K  Re jM  U   Re jM  U  si RejM/K(U)=0.

In particular, Tr(U)=TrM(U) si Rej (U) = 0.

Propozitia 3.4.3. Fie U o clasa de module si M<N daca R module, fie f : M  N un R
morfism, atunci:
f  TrM  U    TrN  U  si f  Re jM  U    Re jN  U 

In particular TrM(U) si RejM(U) sunt bimodule R stangi si EndR(M) drepte ale lui M.
Corolar 3.4.3.
1) daca f : M  N este un monomorfism si TrM (U) c Im f, atunci: f(TrM (U)) =
TrN(U);
2) daca f : M  N este un epimorfism cu Ker f  U   Re jM  U  , atunci:

f  Re jM  U    Re jN  U 

Propozijia 3.4.4. Daca  M    A este o familie de module, atunci pentru fiecare clasa
de module U avem:
Tr  U   Tr  U  ,      A si Re j  U   Tr  U  ,      A .

Propozitia 3.4.5. Daca U si V sunt clase de module, atunci:

a) daca V  Gen  U  atunci TrM  V   TrM  U  ;

b) daca V  Cog  U  ), atunci Re jM  U   Re jM  V 

Propozitia 3.4.6. Fie G un generator pentru Gen(U) si C un cogenerator pentru Cog(U).
Atunci pentru fiecare modul M, avem:
Tr  U   TrM  C  si Re jM  U   Re jM  C  .

In particular, daca  U    A este o multime indexata de module:

TrM   U    TrM  U  si Re jM  U    Re jM  U   Re jM  U  .

Definitia 3.4.3. Se numeste anulatorul stang al R modulului RM, idealul:

IR  M    r  R | rx  0,    x  M

Propozitia 3.4.7. Pentru fiecare clasa U de module, TrR(U) este un ideal bilateral, if un
modul RM este un generator daca si numai daca TrR(U) = R.
Propozitia 3.4.8. pentru fiecare R modul stang, M avem: RejR(U)=IR(M), iar pentru
fiecare clasa de module stangi, U:RejR(U) si IR(U) este un ideal bilateral.
 3.5. Module semisimple. Modulul §i radicalul
3.5.1. Module semisimple

Definitia 3.5.1. Fie  T    A o multime indexata de submodule simple ale lui M.

Daca M este suma directa a acestei multimi, atunci M  T,   A , se numeste

descompunere semisimpla a lui M.
Definitia 3.5.2. Un modul M se numeste semisimplu daca el are o descompunere
semisimpla.
Lema 3.5.1. Daca  T    A este o multime indexata de submodule simple ale lui R

modulului stang M, si daca M   T , atunci pentru fiecare submodul K al lui M, exista

o submultime B  A astfel incat  T    B indexata si M    T  .

Demonstrate. Fie K  M un submodul al lui M. din principiul de maxim exista o

submultime B  A maximala in raport cu conditiile ca  T    B care sa fie

independenta si K    T   0 .Atunci N  K  T  suma directa M=N.

Propozitia 3.5.1. Daca un modul M este generat de multimea indexata  T    B de

submodule simple, atunci pentru B  A , M  T,   B , adica M este semisimplu.

Propozitia 3.5.2. Fie M un R modul stang semisimplu cu descompunerea semisimpla,
M  T,   A . Daca O  K  M  N  O este un sir exact de R module, atunci K

si N sunt semisimple.   B  A si izomorfismele N  T.   B K  T,   A / B

Demonstrate. Avem f : K  M si g : M  N .

Deoarece Im f este submodul in M,   B  A a.i.

M  Im f    T  ,   B  N  N / Im f  T,   B

M   T      T   ,   A / B
Corolar 3.5.1. Fie  T    A o multime indexata de submodule semisimple ale lui M.

Daca T este un submodul semisimplu al lui M, astfel incat T    T   0 , atunci exista

un   A a.i. T  T .

Demonstrate. Daca T este simplu si T    T   0 atunci T   T . Presupunem

M   T si conform propozitiei 3.5.1. rezulta ca M semisimplu si M  T   B B

pentru un anumit B  A .
Teorema 3.5.1. Pentru un R modul stang urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
1) M este semisimplu;
2) M este generat de module simple;
3) M este suma unei anumite multimi de submodule simple;
4) M este suma submodulelor ale simple;
5) Orice submodul al lui M este sumant direct;
6) Orice sir exact scurt O  K  M  N  O deR module stangi este scindat.
3.5.2. Soclul unui modul
Fie clasa R modulelor semisimple stangi =clasa Gen(S) a modulelor generate de module
semisimple din S.
Definitia 3.5.3. Se numeste soclul modulelor M un submodul semisimplu unic “cel mai
mare”trarul lui S in M. Notam Soc M=TrM(S).
Propozitia 3.5.3. Fie M un R modul stang. Atunci:

Soc M    K  M | M min imal in M    L  M L este esential in M

Demonstratie.
Fie T  M , T semisimplu, daca L  M , atunci T  L  0 , asa ca T  L  Soc M este
continut in orice submodul esential al lui M.
Fie H  M  L  M | L  M aratam ca H este semisimplu.
Fie N  H  N '  M complement al lui N N  N  N '  N  N '  M  N  H  N  N '

si din modularitate: H  H   N  N '   N   H  N '   N sumant direct in H, deci H

semisimplu H  Soc M
Propozitia 3.5.4. Fie M si N doua R module stangi si f : M  N un R morfism. Atunci
f(Soc M)  Soc N. In particular Soc M este un submodul R stang, EndR M drept al lui M.
Corolar 3.5.2. Fie M modul si K  M. Atunci Soc M = K  Soc M. In particular,
Soc (Soc M) = Soc M.

Demonstratie.
Conform propozitei 3.5.4., Soc K  Soc M. Dar K  Soc M este semisimplu, deci este
continut in Soc M.
Propozitia 3.5.5. Soclul lui M reprezinta eel mai mare submodul al lui M, care este
continut in fiecare submodul esential al lui M. In general, Soc M nu este necesar sa fie
esential in M.
Corolar 3.5.3. Fie M un R modul stang. Atunci Soc M  M daca si numai daca orice
submodul nenul al lui M confine un submodul minimal.
Propozitia 3.5.6. Fie F o multime de reprezentanti ai R modulelor stangi simple. Atunci

pentru fiecare RM avem: Soc M= Tr    t | t  f     TrM  T 

Propozitia 3.5.7. Clasa R modulelor semisimple stangi are un generator semisimplu,

anume   T | T  F .Daca T este semisimplu, atunci trasul TrM (T) al lui T in M se

numeste componenta T omogena a lui Soc M. TrM (T) este general de un modul simplu,
deci semisimplu in Soc M si,fiecare submodul semisimplu al lui TrM (T) este izomorf cu
T.
Definitia 3.5.4. Un modul semisimplu M se numeste T omogen daca si numai daca
H=TrM (T).
Propozitia 3.5.8. Pentru orice modul M componenta T omogena a lui Soc M este unicul
submodul semisimplu T omogen, eel mai mare al lui M. Daca M nu are submodule
simple izomorfe cu T, atunci componenta T omogena a soclului sau este O.

3.5.3. Radicalul unui modul

Definitia 3.5.5. Fie S clasa R modulelor stangi simple. Pentru fiecare R modul M,
radicalul (Jacobson) a lui M, este rejectul lui S in M. Se noteaza Rad M = RejM (S).
Propozijia 3.5.9. Fie M un R modul stang. Atunci:
Rad M    K  M | M max imal in M    L  M | L  M

Demonstratie.
K  M maximal in M  M / K simplu - aplicam defmitia rejectului in M a unei clase. Fie
L  M . Fie K submodul maximal al lui M si daca L  K  K  L  M ;
L  M  K  L (contradictie)  orice submodul maximal al lui M cu N  K si x  K
. Pentru x  Rad M contradictie  RX  M.
Propozitia 3.5.10. Fie M si N doua R module stangi si functia f : M  N un R morfism.
Atunci f(Rad M)  Rad N. In paralel Rad(M/Rad M)=0.
Propozitia 3.5.11. Daca f : M  N este un epimorfism si daca Ker f  Rad M atunci
RadN=f(Rad m). In particular Rad (M/Rad M) = 0.
Propozitia 3.5.12. Fie M un R modul. Atunci Rad M = 0 daca si numai daca M este
cogenerat de clasa modulelor simple. In particular, daca M este semisimplu, atunci Rad
M=0. Soc M=M  M este semisimplu.
Propozitia 3.5.13. Fie F o multime de reprezentanti ai R modulelor simple, atunci pentru

fiecare RM avem: M  Re jM    T | T  F   Re jM  T    Re jM  T  . Duala

componentei T omogene a soclului lui M este rejectul RejM (T). Radicalul lui M este cel
mai mic submodul al lui M, care contine toate submodulele superflue.
Propozitia 3.5.14. Daca fiecare submodul propriu al lui M este continut intr-un
submodul maximal al lui M, atunci Rad M este unicul submodul superfluu, eel mai mare
al lui M.
Demonstratie.
Fie L submodul propriu al lui M a.i. L+Rad M=M si K submodul maximal al lui M.
Atunci L+Rad M  K  M; contradictie  L=M  Rad M  M.
Propozitia 2.5.15. Fie  M    A o multime indexata de submodule ale lui

M  Rad M .
 3.6. Module fmit generate si finit cogenerate
3.6.1. Module finit generate

Definitia 3.6.1. Un modul M se numeste finit generat daca si numai daca pentru fiecare
multime A care genereaza M, exista o anumita multime finita F  A care genereaza M,

adica  F  M , pentru o anumita multime fmita F  A.

Propozitia 3.6.1. Urmatoarele afirmatii despre un R modul stang sunt echivalente:
1) M este finit generat;
2) Pentru fiecare multime f :  U  M,   A cu M   Im f,   A , exista o

multime fmita F  M cu M   Im f,   f ;

3) Pentru orice multime indexata  U    A si epimorfismul f :  U  M  O,   A ,

exista o multime F  M si un epimorfism f :  U  M  O,   I,  f  f, g  g 

;
4) Orice modul care genereaza M, genereaza finit pe M;
5) Mentine o multime fmita de generatori.
Demonstratie.
2)  3) f = f ,   A este un epimorfism
  Im f  i  M si f  i : U  M,   A ;

5)  1) presupunem ca {xl, x2, ..., xn} este o multime flnita de generatori pentru M si

presupunem ca A este o multime de submodule ale lui M cu M   A     xi,   fi 

finita, astfel incat F  F1  F2  ...  Fn finita,  F submodul al lui M confine o multime

de generatori al lui M  M fmit generat.
 3.6.2. Module finit cogenerate

Definitia 3.6.2. Un modul se numeste finit cogenerat daca pentru fiecare multime A de
submodule ale lui M, exista o anumita multime fmita F  A care genereaza M, adica

 F  M , pentru o anumita multime fmita F  A.

Propozitia 3.6.2. Urmatoarele afirmatii referitoare la un R modul stang M sunt
echivalente:
1) M este finit cogenerat;
2) Pentru fiecare multime f : M  U,   A cu Ker f  O,   F ;

3) Pentru fiecare multime indexata  U     A si monomorfismul O  M   ,   A ,

exista o multime F  M si un monomorfism O  M   ,   F .

Demonstratie.
2)  1) Fie  M |   A submodule ale lui M cu M,   A . Aplicam 2) pentru

aplicatiile naturale f : M  U   A si obtinem 1);

2)  3) presupunem f : M  U   A monomorfism  Ker   f  O   A ;

Din 2)    F  A finita cu Ker   f  O   F monomorfism.

Corolar 3.6.1. Daca modulul M este finit cogenerat, atunci fiecare modul care
cogenereaza pe M il cogenereaza finit pe M.

3.6.3. Rolul soclului si al radicalului

Propozitia 3.6.3. Rolul soclului si rolul radicalului este acela de a determina generarea
fmita, respectiv cogenerarea fmita.
Teorema 3.6.1. Fie M un R modul stang. Atunci:
a) M este finit generat  M/Rad M este finit generat si epimorfismul natural M 
M/Rad M este superfluu (Rad M M);
b) M este finit cogenerat  Soc M este finit cogenerat si aplicatia incluziune
O  Soc M  Rad M este esentiala Soc M  M.
Demonstratie. ”  ” un submodul al unui modul finit cogenerat este finit cogenerat
atunci, daca M finit cogenerat rezulta Soc M  M. Fie K  M a.i. (Soc M)  K = O.
SocM este egala cu intersectia tuturor submodulelor esentiale L1  L2  ...  Ln  K  O

 L1  L2  ...  Ln   M  K  O  Soc M  M .

“  ” fie Soc M finit cogenerat si esential in M. Fie A familie de submodule ale lui N cu

A  O . Atunci:   A1  A2  ...  An  0   A1, A2,..., An  A a.i.

 A1  A2  ...  An   Soc M   A1  Soc M   ...   An  Soc M   O pentru anumiti

Al, A2, ..., An  A. Soc M  M  A1  A2  ...  An  O  M finit cogenerat.

Corolar 3.6.2. Fie M un modul nenul.
1) M este finit cogenerat;
2) M  T1  T2  ...  Tn , cu Ti simple, i  1, n .
Propozitia 3.6.4. Urmatoarele afirmatii despre un modul semisimplu sunt echivalente:
a) M este finit cogenerat;
b) M  T1  T2  ...  Tn , cu Ti simple, i  1, n .:
c) M este finit cogenerat.
Demonstratie.a)  b) presupunem ca are loc a) atunci, daca M poate fi scufundat mtr-un
produs de module simple, rezulla ca M poate fi scufundat Tntr-un produs cu un numar
finit de module simple;
b)  c) din fonna lui M in b)  M fmit degenart;
c)  a) M semisimplu  M general de submodule simple.
Folosind metoda inducliei matematice, dupa n, rezulta M finit cogenerat.
Propozitia 3.6.5. Un modul este finit cogenerat daca si numai daca soclul sau este
esential si finit general.
Propozitia 3.6.6. Fie  M  M1  M2  ...  Mn . Atunci M este fmit general

(cogenerat) daca si numai daca fiecare Mi, i  1, n esle finit general.

Demonstrate.
Reuniunea mullimilor de generator! ai lui Mi, i = 1, n esle o multime de generator! ai lui

M. Aratam ca Mi, i  1, n este finit cogenerat implica faptul ca M este finit.

M  SocM1  ...Soc  Mn . Deoarece fiecare Mi este finit cogeneral rezulla ca fiecare
SocMi finit general rezulta ca Soc M finit generat. SocMi  M  SocM  M  M finit
cogeneral.

3.7. Conditii de finitudine in cadrul modulelor

(conditii de lant)
Modulele penlru care fiecare submodul (modul factor) esle finil general (finil cogeneral)
pot fi caracterizale de ,,condilii de lant".
In general nici una din acesle condilii de finitudine nu implica altele decal in cateva
situatii (condilii) speciale in care ar putea fi echivalenle.
Exemplu. Submodulele lui Z sunl finil generate §i modulele factor ale lui Zpoo sunl finil
cogenerale.
Definitia 3.7.1. O multime S de submodule ale lui M. Spunem ca S salisface condilia
lanturilor ascendente (A.C.C.), daca penlru fiecare lanl L1  L2  ...  Ln  ... din S,

exisla n  N cu Ln+i = Ln, penlru i  1, n . In cazul condiliilor lanlurilor descendenle

(D.C.C.) presupunem incluziunile inverse.
Definitia 3.7.2. Un modul M se numesle noelherian daca laticea S(M) a tuturor
submodulelor lui M salisface conditia lanlurilor ascendente (A.C.C.).
Definitia 3.7.3. Un modul M se numeste artinian daca laticea S (M) a tuturor
submodulelor lui M salisface condilia lanturilor descendenle (D.C.C.).
Propozitia 3.7.1. Pentru un modul M, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
1) M este artinian;
2) Orice modul factor al lui M este finit generat;
3) Orice multime nevida de submodule ale lui M are un element maximal.
Propozitia 3.7.2. Pentru un modul M de asemenea sunt echivalente urmatoarele
afirmatii:
1) M este noetherian;
2) Orice modul factor al lui M este finit cogenerat;
3) Orice multime nevida de submodule ale lui M are un element minimal.
Demonstratie.
1)  3) Fie A submultime nevida de submodule ale lui M. Presupunem ca A nu ar avea

un element rezulta ca pentru fiecare L  A multitnea  L '  A L '  L este nevida; exista
o functie L  L ' cu L  L ' pentru orice L  A.
Fie L  A  L  L '  ... lant infinit descrescator de submodule ale lui M - contrazice
faptul ca M este artinian  exista element minimal in A.
3)  2) presupunem ca are loc afirmatia 3) Daca K<M si A colectie de submodule ale lui
M cu K =  F, pentru F  A, F finita.
Fie P   F, F finita Atunci din 3) rezulta ca P are un element minimal F  K  F .
3)  1) Presupunem ca are loc afirmatia 2) si modulul M are un lant descrescator de
submodule L1  L2  ...  Ln  Ln  1  ...
Fie K  nLn  Ln  1  Ln, i  1, n .
Corolar 3.7.1. Fie M un modul nenul.
a) Daca M este artinian, atunci M are un submodul simplu, de fapt Soc M este submodul
esential;
b) Daca M este noetherian, atunci M are un submodul maximal, de fapt Rad M este un
submodul superfluu.
Propozitia 3.7.3. Fie O  K  M  N  O un sir exact de R module stangi. Atunci M
este artinian (noetherian) daca si numai daca atat N cat si K sunt artiniene (noetheriene).
Demonstratie.”  ” Fie M artinian, atunci K este izomorf cu un submodul al lui

M  K  Im f   K este artinian. De asemenea N este izomorf cu un modul factor al lui

N  N  M / K  asa ca N este artinian.

“  ” presupunem ca N si K artiniene; aratam ca M artinian; Presupunem ca K  M si

M/K=N si M/K=N. Fie L1  L2  ...  Ln  Ln  1  ... lant descrescator de module ale lui

M. Cum N/K  N este artinian exista un intreg m a.i. Lm  K  Lm  i    i = 1, 2, ...; Ln

 Ln+1; Ln = Ln  (Ln+K) =Ln  (Ln+i + K) =Ln+i  (Ln+K) = Ln+i + (Ln+i  K)=
Ln+i  M artinian.
Demonstratia cazului noethetian este duala.
Corolar 3.7.2. Fie M  M1  M2  ...  Mn . Atunci M este artinian (noetherian) daca si
numai daca fiecare Mi este artinian (noetherian).
Una din cele mai semnificative proprietati ale modulelor artiniene si noetheriene este
aceea ca fiecare astfel de modul admite descompunere directs fmita idecompozabila.
Modulele care sunt generate nu este necesar sa aiba o astfel de descompunere (nu se
poate descompune).
Propozitia 3.7.4. Fie M un modul nenul care verifies conditia lanturilor ascendente sau
descendente pe sumanti directi (adicS M este artinian sau noetherian). Atunci M este
suma directa M = Ml + M2 + ... + Mn, a unei multimi finite de submodule
idecompozabile.
Demonstratie.Pentru fiecare modul nenul M care nu are o descompunere idecompozabila
finita alegem o descompunere proprie M  N ' M ' , N '  N '' M '',..., este un sir de
module idecompozabile. Atunci exista lanturile finite N  N ' M ''  ... si
M  M '  M ''  ... de sumanti directi in M. Cele patru conditii de finitudine sunt
echivalente pentru modulele semisimple.
Propozitia 3.7.5. Pentru fiecare modul M urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) Rad M=O si M artinian;
b) Rad M=O si M finit cogenerat;
c) M semisimple sj finit cogenerat;
d) M semisimple si noetherian;
e) M este suma directs a unei multimi finite de submodule simple.
Demonstratie.b)  c) presupunem ca are loc afirmatia b) Rad M = O daca si numai daca
M este cogenerat de clasa modulelor simple si M izomorf cu un submodul al unui produs
finit p de module simple. Acest produs este suma directs rezulta p este semisimplu. e) 
a) si e)  d) presupunem ca are loc e) Atunci M este semisimplu si Rad M = O. Corolar
3.7.3. Pentru un modul semisimplu M, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) M este artinian;
b) M este noetherian;
c) M este finit generat;
d) M este finit cogenerat.
 3.8. Module cu serii de compozitie

Fie M un modul nenul cu proprietatea ca fiecare submodul nenul al lui M are un

submodul maximal.
Exemplu. Orice modul nenul noetherian are aceasta proprietate. Un astfel de modul M
are un submodul maximal Ml si M2 = O sau la randul sau de un submodul maximal M2.
Atunci fiecare astfel de proces duce la un lant descrescator infmit M  M1  M2  ... de
submodule, fiecare maximal in predecesorul sau.
Propozitia 3.8.1. Daca modulul M este artinian atunci exista lantul infinit
M  M1  M2  ...  Mn  O cu fiecare termen maximal in predecesorul sau. Daca M
este un modul nenul cu proprietatea ca fiecare modul factor nenul are un submodul
simplu, daca s. i numai daca M este artinian, atunci exista un lan|; ascendent
O  L1  L2  L... de submodule ale lui M, fiecare maximal in succesorul sau.
Propozitia 3.8.2. Daca modulul M este noetherian, lantul submodulelor se termina la M,
dupa un numar finit de termeni, pentru un anume n.

3.8.1. Serii de compozitie

Fie M un modul nenul.
Defmitia 3.8.1. Un lant finit de n + 1 submodule ale lui M: M  M1  M2  ...Mn  O se
numeste serie de compozitie de lungime n pentru M cu conditia ca Mi-1 / Mi sa fie

simplu i  1, n daca si numai daca fiecare termen sa fie maximal in predecesorul sau.
Observatie. Daca un modul este atat artinian cat si noetherian, atunci el are o serie de
compozitie. Acestea sunt singurele module cu serii de compozitie.
Propozitia 3.8.3. Fie M un modul nenul si presupunem ca exista un sir exact
O  K  M  N  O de morfisme. Atunci M are o serie de compozitie daca §i numai
daca N si K au amandoua serii de compozitie.
Defmitia 3.8.2. Fie M un modul arbitrar si L < M, indiferent daca L este termen intr-o
serie de compozitie a lui M sau nu. Daca L are un submodul maximal K, atunci modulul
simplu L/K se numeste factor de compozitie pentru M.
Definitia 3.8.3. Daca M are o serie de compozitie M  M0  M1  M2  ...  Mn  O
atunci modulele simple MO/Ml, Ml/M2, MO/Ml,..., Mn-1/Mn se mumeste factorii de
compozitie ai seriei.
Definitia 3.8.4. Daca modulul M are o serie de compozitie:
N  N0  N1  N2  ...  Np  O , atunci cele doua serii de compozitie sunt echivalente,

daca n = p si exista o permutare  a lui  0,1,..., n  1 a.i. Mi / Mi  1  N  i  / N  i  1 .

Teorema 3.8.1. (Jordan - Holder) Daca un modul M are o serie de compozitie, atunci
notam cu C(M) lungimea minima a unei astfel de serii pentru M. Folosind inductia
matematica dupa C(M). Presupunem ca C(M) =n-1  orice modul cu o serie de
compozitie de lungime mai mica are toate seriile de compozitie echivalente.
Fie M  M1  M2  ...  Mn  O o serie de compozitie de lungime minimala pentru M si
fie M  N1  N2  ...  Np  O o a doua serie de compozitie a lui M. Daca Ml = Nl atunci
prin ipoteza de inductie, deoarece C (M)  n-1 cele doua serii sunt echivalente.
Presupunem ca Ml  Nl. Atunci, deoarece Ml este submodul maximal in M avem:
Ml+Nl=M 
1) M/M1 =(M1 +N1)/N1  N1/(M1  Nl)si
2) M/Nl=(Ml + Nl)/Nl  Nl / (Ml  Nl)
Astfel Ml  Nl este maximal atat in Ml cat si m Nl. Conform propozitiei 2.8.3. Ml  Nl

are o serie de compozitie: (  O  M1  N1  M1  M1/  M1  N1  O  .

M1  N1  L0  L1  L2  ...  Lk  O
Atunci M0  L0  L1  L2  ...  Lk  O si N0  L0  L1  L2  ...  Lk  O sunt doua
serii de compozitie pentru Ml si Nl. Deoarece C(Mi)<n oricare doua serii de compozitie
pentru Ml si Nl sunt echivalente, motiv pentru care cele doua serii
M  M0  M1  M2  ...  Mn  O si M0  M0  M1  L0  ...  Lk  O sunt
echivalente.In particular, K<n-1, asa ca C(Ml)<n. Dar din ipoteza de inductie, fiecare
doua serii de compozitie sunt echivalente. Astfel seriile
M  M0  M1  M2  ...  Mn  O si
M  M0  M1  L0  ...  LK  O sunt echivalente.
Dar M / M1  N1/ L0 si M / N1  M1/ L0 .
 3.8.2. Lungimea compozitiei

Lungimea compozitiei este o consecinta imediata a teoremei lui Jordan Holder si

abordeaza problema pentru orice modul care are o serie de compozitie, toate seriile de
compozitie pentru aceasta au aceeasi lungime.
Defmitia 3.8.4. Un modul M care este atat artinian cat si noetherian se numeste de
lungime finita. Pentru un astfel de modul M, defmirn lungimea compozitiei prin:
C (M) = O, pentru M = O;
N, daca M are o serie de compozitie de lungime n
Daca un modul M nu este de lungime finita spunem ca el este de lungime infinita. Notam
C(M)=  .
Exemplu. Un spatiu vectorial finit dimensional are o lungime a compozitiei si aceasta
lungime este chiar dimensiunea spatiului. Intr-adevar functia C actioneaza pe module de
lungime finita, asemanator, cum functia dimensiune actioneaza pe spatiile vectoriale finit
dimensionale.
Fie K, M, N trei R module si O  K  M  N  O un sir exact. Presupunem ca:
K=K0>Kl>...>Kn=O si N = NO>Nl>...>Np=O sunt serii de compozitii pentru K,
respectiv pentru N. Pentru fiecare i = 0, 1, 2, ..., n fie K'i = f(K'i) si pentru fiecare
j=0,1,2,...,p fie K'j = g-l(Nj). Avem ca seria M = N'0>N'l>...>N'p = K'0>K'l>...>K'n=O
este o serie de compozitie pentru M. Astfel in baza unicitatii unei astfel de serii, avem:
Corolar 3.8.1. Fie K, M, N trei R module si presupunem ca exista un sir exact
O  K  M  N  O morfisme. Atunci C(M)=C(N)+C(K).
Demonstrate.
(K + N) / N  K/(K  N). Aplicam corolarul 2.8.2. pentru §irurile exacte

O  N  N  K   K  N  N  O si O  K  N  K /  K  N   O pentru a gasi

relatia cautata.

3.8.3. Lema Fitting

Un endomorfism f al unui spatiu vectorial fmit dimensional induce o descompunere
directs a spatiului in doua subspatii. Acest fapt are o generalizare de importanta
fundamentala in studiul modulelor de lungime fmita.
Lema 3.8.1. Fie M un modul si fie fun endomorfism al lui M.
a) daca M este artinian, atunci Im fn+Ker fn=M pentru un anumit n, de unde f este
automorfism daca si numai daca f este monomorfism;
b) daca M este noetherian, atunci Im fn  Ker fn=O pentru un anumit n, de unde f este
automorfism daca si numai daca f este epimorfism.
Demonstrate. Pentru a) observam ca Im f  Im f2  ... Presupunem ca M este artinian.

Atunci, acest lant ascendent este finit    n a.i. ImIm f2n=Im fn . Fie x  M  fn(x) 

Im f2n(y) pentru un anumit y  M. Avem x  fn  y    x  fn  y   Im fn+Ker fn . Daca f

monomorfism  Ker fn=O  Im fn=M  Im f=M  f automorfism.
Propozitia 3.8.5. (lema Fitting) Daca M este un submodul de lungime fmita n si f este un
endomorfism al lui M, atunci M  Im fn  Ker fn .
Demonstratie.Conform propozitiei 3.8.3. M este atat artinian cat si noetherian, asa ca

exista m  N astfel incat M  Im fn  Ker fn .

Corolar 3.8.3. Fie M un modul idecompozabil de lungime finita. Atunci urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
1) f este monomorfism;
2) f este epimorfism;
3) f este automorfism.

CAPITOLUL IV - teoreme clasice de structura a inelelor

Asa cum am vazut in ultimul capital modulele semisimple joaca un rol distinct in teoria
moduleleor. Clasic, cea mai importanta clasa de inele consta din acele inele R a caror
catecorie RM are un generator semisimplu. O proprietate caracteristica a unui astfel de
inel R, numit inel semisimplu, este ca fiecare R-modul stang este semisimplu. Vom
demonstra caracteristica fundamentala Wedderburn-Artin a acestor inele ca sume directe
de inele de matrici peste inele cu diviziune. In particular, un inel semisimplu este o suma
directa de inele fiecare avand un modul stang simplu fidel. Demonstram generalizarea
importanta a lui Jacobson a cazului semisimplu, caracterizand inelele stang primitive ca
inele dense de transformari liniare. Fie R un inel, atunci radicalul modulului regulat RR
este un ideal, radicalul inelului R. Acest ideal, un obiect de importanta considerabila, este
caracterizat ca unicul eel mai mic ideal al lui R in raport cu care R poate fi reprezentat
potrivit ca un subinel al unui produs de inele stang primitive.

4.1.INELE SEMISIMPLE

Asa cum am observat ceva mai devreme, buna comportare a spatiilor vectoriale, este
adesea o consecinta a teoriei sale speciale de descompunere. Mai mult decat atata, spatiile
vectoriale sunt sume directe de module simple, adica ele sunt sume directe a copiilor
aceluiasi modul simplu. Din punct de vedere al teoriei modulelor aceasta proprietate a
inelelor de diviziune D este chiar aceea a categoriei D-modulelor stangi de a avea un
generator simplu. Nu sunt restrictii la inelele cu diviziune - intr-adevar orice inel de
endomorfisme a unui spatiu vectorial finit dimensional are de asemenea aceasta
proprietate. Pornim prin a considera aceasta din punctul de vedere al matricilor.

Exemplu simplu

Fie D un inel cu diviziune si neN. Fie Cn (D) multimea tuturor nx 1 matricilor coloana
peste D si fie Rn(D) multimea tuturor Ixn matricilor linie peste D. Atunci Cn(D) este un
D-spatiu vectorial drept n-dimensional si Rn (D) este un D-spatiu vectorial stang n-
dimensional :
Cn(D)= (DD)(n) si Rn(DD)(n)
Mai mult, multiplicarile uzuale de matrici  si  sunt izomorfisme de inele :

 : M n  D   End  C n  D  D  ,   M   X   MX

 : M n  D   End  D R N  D   ,   M   Y   YM
Astfel Cn (D) si RK(D) sunt Mn(D) module stangi si drepte respectiv. Dar observam ca
Cn(D) este un Mn(D) modul stang simplu si Rn (D) este un Mn(D) modul drept simplu. Fie
E1,E2,...,En idempotentii diagonali primitivi din Mn(D). Atunci ca un Mn(D)-modul stang :
Mn(D)=Mn(D)Ei  Mn(D)E2  ...  Mn(D)En  CB(D)  ....  CB(D) si ca Mn(D)- modul
drept.
Mn(D)=EiMn(D)  E2Mn(D)  ...  EnMn(D)= RB(D)  …  RB(D). In particular, Mn(D)
este general atat ca modul stang cat si ca modul drept peste el insusi de un modul simplu.
Astfel fiecare Mn(D) - modul stang este generat de Mn(D) modulul simplu Cn(D)si fiecare
Mn(D)- modul drept este generat de Rn(D).
Acest exemplu vazut, destul de inteligent, prezinta intreaga poveste. Asa cum vom vedea,
proprietatea de a avea un generator simplu caracterizeaza (pana la un izomorfism) astfel
de inele de matrici.

4.2.Inele simple artiniene

Fie R un inel arbitrar, RM un R-modul stang nenul si n>0 un numar natural. In cele ce
urmeaza vom scrie endomorfismele lui M si ale lui M(n) ca operatori la dreapta, si vom

scrie de asemenea injectiile si proiectiile naturale ii : M  M si i : M  M la

(n ) (n)

dreapta. Acum pentru fiecare    ij   M n  End  M   definim      End  M  pe

(n )

coordonate prin
 n n

 x    i  i ij  x  ij   . Atunci x       x1 , x 2 ,..., x n  ij  unde elementele
x   x   
 i 1 i 1 

x ale lui M(n) sunt considerate ca matrici linie 1  n, x   x1 , x 2 ,..., x n  peste M. Rezulta
astfel din calculul efectuat ca inmultirea ordinara a matricilor M(n) este un bimodul

R M (n) Mn  End M   prin intermediul

morfismului  .Aici


 : M n  End  M    End  M 
 n
 este un izomorfism de inele.
Propozitie.4.2.1. Fie M un R-modul stang nenul si n>0 un numar natural. Atunci
 
 : M n  End  M    End  M 
 n
 este un izomorfism de inele.
Demonstratie. Daca   Ker  , atunci pentru fiecare ij  ij  ii     i  0 , asa ca 

este injectiva. In final, daca   End  M  , atunci

(n)

 x   i        x  i     x  
k 1 j
i 1
i i j j si astfel f este un izomorfism.

Lema Schur.4.2.2. Daca RT este un modul simplu, atunci End( RT) este un inel cu
diviziune.
Demonstratie. Fiecare endomorfism nenul T  T este un izomorfism.
Dam acum caracterizarea fundamentala Wedderburn a inelelor simple artiniene,
exprimata in termeni de generatori simpli.
Teorema Wedderburn.4.2.3. Inelul R are un generator sting simplu  R este izomorf
cu inelul plin de matrici Mn(D) pentru un anumit inel cu diviziune D si un anumit numar
natural n. Maimult, daca RT este un generator stang simplu pentru R, atunci ca inel
R  Mn(D), unde D = End( RT) si n = C( R R).
Demonstratie. (  )Cu notatiile din exemplu Cn(D) este un Mn(D)- modul stang simplu,
care genereaza fiecare Mn(D)-modul stang, asa ca Mn(D) are un generator stang simplu.
(  )Pentru restul teoremei va fi suficient sa demonstram afirmatia finala. Presupunem
astfel ca RT este un generator simplu pentru R. Deoarece RR este finit general si deoarece
T genereaza pe R, exista un intreg m si un epimorfism T(m)  RR  0. Aslfel RR=T(n)
pentru un anumit numar natural n. Rezulta ca RR are o serie de compozitie de lungime n,
asa ca C(RR)=n. Acum, ca inele R  End(RR)  End(RT(n))  Mn(End(T)). In final, din lema
Schur, End(T)=D este inelcu diviziune.
Observam ca acesta teorema implica ca daca R are un generator simplu RT, atunci TD este
un spatiu vectorial finit dimensional pesle inelul cu diviziune D=End(RT) si R  End(T D).
Exista o alta caracterizare importanta a inelelor avand generatori la stanga simpli. De
interes particular este faptul ca ele sunt cu siguranta inelele simple stangi artiniene si ca
ele sunt de asemenea, simetric, inelele avand generatori la dreapla simpli.
Propozitie.4.2.4. Pentru un inel R urmatoarele afirmatii sunl echivalente :
(a) R are un generator stang simplu ;
(a')R are un generator drept simplu;
(b) R este simplu si artinian la slanga;
(b')R esle simplu si artinian la dreapta ;
(c) Penlru un anumit R T simplu RR  T(n), penlru un anumil n numar nalural;
(c') Penlru un anumil RT simplu RR  T(n), pentru un anumit n numar nalural;
(d) R este simplu si RR esle semisimplu ;
(d') R este simplu si RR este semisimplu.
Demonstratie. (a)  (c) este clara.
(a)  (d) Presupunem ca R are un generator T stang simplu.
Fie I un ideal propriu a lui R. Atunci I este continut intr-un ideal stang maximal L al lui R
si avem R/L  T. Dar evident RT este fidel. Asa ca deoarece IR  L avem
I  IR  R / L   I R  T   0 deci R este simplu. Deoarece (a)  (c) R este semisimplu.

(d)  (b) Daca KR este o suma directa de simple, trebuie sa fie o suma directa finita de
simple, asa ca RR este artinian (fiecare simplu este atrinian).
(b)  (a) Daca R este artinian la stanga, atunci R are un ideal T stang nenul minimal.
Acum trasa TrR(T)  0 a lui T in R este un ideal al lui R, asa ca daca R este simplu, atunci
TrR(T)=R. Adica RR este generat de T.
(a)  (a') Deoarece Mn(D) are un generator stang simplu si un generator drept simplu,
rezulta ca echivalentele (a')  (b')  (c')  (d') sunt acum clare.
In particular, din aceasta propozitie am vazut ca pentru inele simple, conditiile sting
artiniene, drept artiniene si artiniene sunt echivalente. Un inel satisfacand conditiile
echivalente din propozitie (  un inel care este izomorf cu un inel de nxn matrici peste
un inel cu diviziune) este de regula prescurtat ca un inel artinian simplu.

4.3.1.Teorema Wedderburn - Artin

Un inel R se numeste semisimplu daca modulul stang regulat R R este semisimplu. Din
propozitia anterioara avem ca fiecare inel artinian simplu este semisimplu. De asemenea,
rezulta ca orice inel suma directa de inele semisimple este de asemenea semisimplu.
Astfel, avem una din implicatiile urmatorului rezultat - una dintre cele mai importante
teoreme din intreaga algbra.
Teorema.4.3.1.(Wedderburn Artin): Un inel R este semisimplu  el este o suma directa
(de inele) a unui numar fmit de inele simple artiniene.
Pentru a demonstra implicatia ramasa a teoremei Wedderburb Artin vom face urmatoarea
analiza pentru :

4.3.2.Structura inelului semisimplu (Wedderburn - Artin)

Fie R un inel semisimplu. Atunci R contine o multime fmita T1,T2,T3,...,Tm de ideale

stangi minimale care cuprinde o multime ireductibila de reprezentanti ai R -modulelor
stangi simple.
Mai mult pentru fiecare astfel de multime componentele omogene : TrR(Ti) = RTiR,

i  1, m , sunt inele simple artiniene si R este o suma directa de inel

R=RT1R+…+RTmR
In final, Ti este un generator simplu pentru RTiR si RTiR= Mn(Di) unde ni = C(RTiR) si Di

=End( RTI), i  1, m .
Deraonstratie. Din propozitiile prezentate anterior observam ca fiecare R - modul stang
simplu este izomorf cu un ideal stang minimal al lui R. In particular, pentru fiecare RT
simplu, trasa TrR(T)  0. RR este o suma directa a acestor trase, asa ca exista o multime
finita T1,T2,…,Tn de ideale stangi minimale in R care este o multime ireductibila de
reprezentanti ai R - modulelor stangi simple. Stim ca fiecare din trasele TrR(Ti) este un
ideal bilateral in R si deci:

R R R  TrR  T1   ...  TrR  Tm 

Astfel fiecare TrR (Tj) este un inel si suma de mai sus este o suma directa de inel
R  TrR  T1   ...  TrR  Tm 

Desigur, Ti  TrR  T1  si astfel rezulta ca Ti este un ideal stang simplu al inelului

TrR  T1  . Deoarece Ti genereaza TrR(Ti) ca un R-modul, el il genereaza ca un TrR (Ti)-

modul.Astfel din 4.2.4. TrR (Ti) este un inel simplu, deci un ideal bilateral minimal al lui
R, asa ca TrR (Ti) = RTiR. Restul demonstratiei iese imediat din teorema Wedderburn.
Corolar.4.3.3. Un inel R este semisimplu  RR este semisimplu.
Demonstrate. Este clara din 4.2.4. si 4.3.1.
Deducem acum usor urmatoarea caracterizare importanta a inelelor semisimple :
Propozitie.4.3.4. Pentru un inel R urmatoarele afirmatii sunt echivalente :
(a) R este semisimplu ;
(b) R are un generator stang semisimplu ;
(c) Fiecare sir exact scurt O  K  M  N  0 de R-module stangi este scindat. Mai
mult , aceste afirmatii sunt echivalente daca termenul stang este inlocuit cu drept.
Demonstratie.Din ultimul corolar este evident - suficient sa demonstram echivalenta
versiunilor stangi ale conditiilor
(a)  (b) Se stie ca RR este un generator stang.
(b)  (d) Fiecare modul este o imagine epimorfica a unei sume directe de copii ale
oricarui generator  ca RM este semisimplu ca modul factor al inui semisimplu.
Acest rezultat implica imediat urmatoarea caracterizare a categoriei RM pentru care R este
un inel semisimplu.
Corolar.4.3.5. Pentru un inel R urmatoarele afirmatii sunt echivalente :
(a) R este semisimplu ;
(b) Fiecare monomorfism in RM este scindat ;
(c) Fiecare epimorfism in R M este scindat.
Proprietati
1) Fir R cu un generator simplu RT sa fie D=End(RT).
a) Pentru RM este simplu, atunci M  T.
b) pentru un anumit n, RR  T(n) si R  Mn(D) ;
Avem dim(Tn) = n si  : R  Bi End  R T  este izomorfism ;
c) Avem CenR  Cen(End(RT)).
2) Fie V un D spatiu vectorial drept n-dimensional peste inelul cu diviziunea D. Fie
v1,v2,...,vn o baza a lui V. Punem R=End(VD).
a) RV este un generator simpu pentru RM.
b) Pentru fiecare i  i, j  n fie lij  v k   ik v j , j  1, n . Atunci lii= ii este un idempotent

inR si R li  R V

c) R R  Re1  Re 2  ...  Re n ;
d) R R  e1 R  e 2 R  ...  e n R , de unde eiR este un generator simplu pentru RR.
3) Fie D un inel cu diviziune, n  N, 1  k  n si notam :


C  k   ij   M N  D  :  ij   jk  ij
R  k       M
ij N  D  :  ij   
ik ij

a) C(k) este in ideal stang simplu in Mn(D) si R(k) este un ideal drept simplu in Mn(D) ;
b) CaMn(D) modul stang C(k) =Cn(D) si CaMn(D) modul drept R(k)  Rn(D) ;
c) Modulul regulat stang (drept) peste Mn(D) este suma directa a lui C(1),C(2),. . .,C(n),
(respectiv R(1),R(2),...,R(n)
4) Fie R un inel semisimplu si fie I un ideal propriu al lui R.
a) Atunci R/I este de asemenea inel semisimplu ;
b) Subinelele unui inel semisimplu nu sunt neaparat semisimple.
5) Fie  : R  S un morfism surjectiv de inele. Atunci S este un inel semisimplu  RS
este semisimplu.

6) Fie  R   A o clasa indexata de inele. Produsul 

A
R  este semisimplu  A este finita

si fiecare R  este semisimplu.

7) a) Daca R este izomorf cu un produs subdirect al unei multimi finite  R k  k  1, n de

inele simple, atunci R este o suma directa de inel de inele simple.

b) Daca R este izomorf cu un produs subdirect al unei multimi finite de inele semisimple,
atunci R este semisimplu.
8) a) Fie I un ideal stang minimal al unui inel R. I este un sumand direct al lui

R R  I2  0 .

b) Pentru un inel artinian stang R urmatoarele afirmatii sunt echivalente :

 ) R este semisimplu ;
 ) R nu contine ideale stangi nilpotente (nil) nenule ;
 ) R nu contine ideale stangi nenule cu patratul nul;
 ) Pentru toti x  R, xRx = 0  x = 0.
9) a) Reciproca lemei Schur este falsa : exista un modul nesimplu a carui inel de
endomorfisme este un inel cu diviziune (inelul mediilor triunghiulare sus).
b) Fie R un inel ce nu are ideale stangi nilpotente nenule. Daca I este un ideal stang in R
astfel incat End( RI) este un inel cu diviziune, atunci RI este simplu.
10) Un inel R este cosemisimplu stang (sau V inel stang) daca RM are un cogenerator
semisimplu.
o Urmatoarele afirmatii sunt adevarate :
a) R este cosemisimplu stang ;
b) Rad(M)=0, pentru toate R - modulele stangi M ;
c) Fiecare R - modul stang este cosemisimplu ;
d) RM are un cogenerator cosemisimplu .
o Orice inel semisimplu este cosemisimplu;
o Daca RM are un cogenerator simplu, atunci R este inel simplu ;
o Pentru un inel R sunt echivalente :
a) R este simplu artinian ;
b) Orice R - modul stang nenul este un generator ;
c) Orice R - modul stang nenul este un cogenerator.
11) Fie G un grup finit de ordin n, sa fie K un corp a carei caracteristica nu divide n.
Astfel n = n•1 este inversabil in K. Avem :
Teorema Maschke.4.3.6. Daca G este un grup de ordin n si daca K este un corp a carei
caracteristica nu divide pe n, atunci inelul grupal KG este semisimplu.
12) Fie R o algebra finit dimensionala peste un corp algebric inchis. Daca R este inel
simplu, atunci R  Mn(K).
13) a) Utilizand faptul ca fiecare inel cu diviziune finit este corp avem :
Teorema.4.3.7. Fie R un inel simplu cu m elemente si fie k centrul sau. Atunci k= GF(pn)

pentru un anumit numar prim p si un anumit n; m   p n  pentru un anumit k si

k2


  R  M n GF  p n  .
b) Exista o bijectie naturala intre inelele semisimple finite (pana la un izomorfism) si
multimea tuturor sumelor finite(p1,n1,ki),...,(pe,ne,ke) de tripled de numere naturale cu
p1,p2,…,pe numere prime.
 4.4.TEOREMA DE DENSITATE

Reamintim ca daca T este R-modul stang fidel, atunci aplicatia naturala

 : R  BiEnd  R T    r   x   rx , este morfism de inele injective. O consecinta a

ultimei sectiuni este ca daca R are un generator simplu T, atunci RT este fidel, aplicatia 
este un izomorfism si BiEnd(RT) este inelul endomorfismelor spatiilor vectoriale finit
dimensional TD peste un inel cu diviziune D=End( RT). Mai general, consideram acele
inele R ce au un modul T simplu fidel. Pentru un astfel de inel, BiEnd(RT) este un inel de
endomorfisme ale unui spatiu vectorial (posibil infinit dimensional). Astfel teorema
clasica de densitate Jacobson Chevalley arata ca imaginea canonica a lui R in BiEnd(RT)
este un subinel dens. Primul pas in demonstrarea acestui fapt este o lema privind inelele
de biendomorfisme.

4.4.1.Inelele de biendomorfisme ale sumelor directe

Presupunem ca modulul M are un sumand direct M'. Atunci M' este stabil sub BiEnd(RM)
Intr-adevar, daca M  M ' M '' si daca e  End( RM) este un idempotent pentru M' in
acesta descompunere, atunci pentru fiecare b  BiEnd(RM).
b(M')=b(Me)=(bM)e  M'.
De asemenea fiecare endomorfism al lui M’ se extinde la unul al lui M, astfel restrictia
lui M’ a unui biendomorfism al lui M este un biendomorfism al lui M' si aplicatia
restrictie
BiEnd  R M  
Res
BiEnd  R M '  este un morfism de inele.

Lema.4.4.1. Fie R - modul stang, M o suma directa M  M ' M '' a submodulelor M’ si

M".
Atunci aplicatia restrictie Res este un morfism de inele ce face diagrama
comutativa. Mai mult,
(1) Daca M’ genereaza sau cogenereaza M’’, atunci Res este injectiva.
(2) Daca M' genereaza si cogenereaza M", atunci Res este un izomorfism.
Demonstratie. Prima afirmatie este o consecinta imediata a observatiilor precedente.
Pentru celelalte fie S=End( RM) si fie e  S idempotentul lui M’ in descompunerea directa

M  M ' M '' . Exista un izomorfism de inele  : eSe  End  R M '  , unde pentru fiecare

s  S si fiecare x  M',   ese  : x  xese . Astfel, rezulta ca M’ este un eSe-modul drept si

BiEnd( RM')=End(M'ese).
(1) Fie acum be BiEnd(RM) si presupunem ca (b/M')=0. Daca M’ genereaza M’’, atunci
evident el genereaza M, de unde M'S=TrM(M')=M, asa ca b(M)=b(M'S)=(bM')S=0.
Pe de alta parte presupunem ca M’ cogenereaza M’’. Atunci M’ cogenereaza M de unde
1M(Se)=RejM(M')=0. Dar (bM)Se = b(MSe)  bM'=0 asa ca bM=0. In ambele cazuri b=0
si (1) este demonstrat.
Acum pentru partea (2) presupunem ca M’ genereaza si cogenereaza pe M’’, atunci
trebuie sa aratam doar ca Res:BiEnd(RM)  BiEnd(RM') este surjectiva. Fie a 
BiEnd(RM') =End(M'eSe). Afirmam ca exista un S - morfism a : M 'S  M astfel incat

pentru toti xi  M' si s  S sa avem a :  x i si    ax i  si .

Intr-adevar presupunem x s i i  0 . Atunci pentru fiecare s  S t

   ax  s  se    ax  es se  a   x es se   0 .
i i i i i i

Dar cum M’ cogenereaza M,1M(se)=0 astfel incat   ax  s

i i  0 si afirmatia noastra este

demontrata. De asemenea deoarece M’ genereaza M, M’S=M, astfel incat a 

BiEnd(RM). In final este clar ca ( a /M’)=a si astfel (2) este demonstratat.

Fie acum M un R - modul stang nenul, si fie A o multime nevida. Deoarece M este un
BiEnd(RM) - modul stang, suma directa M(A) nu este numai un R - modul stang dar este
de asemenea un BiEnd(RM) - modul stang in raport cu multiplicarea scalara pe
coordonate. Adica, pentru fiecare b  BiEnd(RM) si fiecare

x   x   A  M A  , bx   bx   a .

Echivalent, exista un morfism de inele  de la BiEnd(RM) la inelul de Z - endomorfisme

al lui M (A}, adica  : BiEnd  R M   End Z M

 A
 
astfel incat   b   x    bx   A .
Afirmam ca de fapt aceste Z - endomorfisme   b  ale lui M(A} sunt biendomorfismele lui

R M(A) . Pentru a vedea aceasta, notam intai, pentru fiecare a  A, injectia si proiectia pe

coordonata a a lui M(A) cu i  si  respectiv ; si sa privim i  si  ca operatori la

dreapta. Este clar ca i  si  sunt de asemenea injectia si proiectia pe coordonata a a lui

M(A) privit ca un BiEnd( RM)-modul. Fie y  A, atunci i  : M  M i  este un R-izomorfism

asa ca exista un izomorfism de inel  : BiEnd  R M   BiEnd  R Mi   astfel incat :

  b   mi     bm  i   b  mi   . Din lema 4.4.1 . Res:BiEnd(RM(A))  BiEnd( RMi) este

un izomorfism. Pentru fiecare

b  BiEnd(RM) fie b  Res    b    BiEnd

1
 R 
M A .

Atunci b  mi      b   mi     bm  i . Atunci pentru fiecare a  A, deoarece

  i   End  R   
M  A  avem b  mi    b  mi   i    b  mi    i   b  mi     b   mi   .

Astfel deoarece  Im   A genereaza M(A) peste Z, vedem ca   b   b . Astfel

  Res 1   este un izomorfism de inele.

 : BiEnd  R M   BiEnd  R 
M  A  si am demonstrat astfel :

Propozitie.4.4.2. Fie M un R - modul stang nenul si fie A o multime nevida. Atunci

exista un izomorfism de inele  : BiEnd  R M   BiEnd  R 

M  A  defmit pe coordonate

prin   b   x   A   bx   A .

Suntem gata sa demonstram :
Teorema de densitate.4.4.3. Fie M un R - modul stang semisimplu. Daca x1,x2...,xn  M

si b  BiEnd(RM) atunci exista un r  R astfel incat bxi = rxi, i  1, n .

Demonstratie. Deoarece M este semisimplu , M(n) este de asemenea semisimplu. Astfel ,
submodulul ciclic R(x1,x2,...,xn) a lui M(n)este un sumand direct al lui M(n); asa ca
R(x1,x2,...,xn) este de asemenea un BiEnd(RM(n)) submodul al lui M(n). Din propozitia
anterioara R(x1,x2,...,xn) este un BiEnd(RM) - submodul al lui M(n); in particular
(BiEnd(RM)) (x1,x2,...,xn) =R(x1,x2,...,xn).
Astfel pentru be BiEnd(RM) exista un re R astfel incat
(bx1,bx2,...,bxn) = b(x1,x2,...,xn) = r(x1,x2,...,xn)=(rx1,rx2,...,rxn).
Exista o justificare topologica pentru numele acestei teoreme. Intr-adevar, consideram
produsul cartezian MM. Atunci topologia produs pe MM indusa de topologia discreta pe M
se numeste “topologia finite” pe MM. Pentru f  MM o baza de vecinatati pentru f in
aceasta topologie consta din multimile {g  MM:f(xi)=g(xi) pentru toti xi,x2,...,xn}cand
sirurile (x1,x2,...,xn) parcurg submultimile finite ale lui M. Presupunem acum ca M este un
grup abelian si fie R si S subinele ale lui End(M).
In particular R si S mostenesc topologia finita de la MM. Astfel, daca R este subinel al lui
S, spunem ca R este dens in S (peste M) daca in topologia finita R este submultime densa
a lui S. De sigur aceasta inseamna ca pentru fiecare multime finita, x1,x2,.. .,xn  M si

fiecare s  S exista un r  R astfel incat rxi = sxi, i  1, n .

Presupunem acum ca M este un R - modul stang. Atunci imaginea  (R) a lui R prin

aplicatia naturala  : R  End  M Z  este un subinel al lui BiEnd(RM) si teorema de

densitate stabileste ca daca RM este semisimplu, atunci  (R) este dens in BiEnd(RM).
Acum ne intoarcem la generalizarea lui Jacobson despre inelele simple artiniene si
teorema de structura Wedderburn pentru aceste inele.
Definitie.4.4.1. Un inel R este stang primitiv daca el are un modul stang simplu fidel.
Deoarece un inel artinian simplu are un generator stang simplu, si deoarece un generator
este fidel, fiecare inel simplu artinian este stang primitiv. Teorema Wedderburn afirma ca
un inel simplu artinian este izomorf cu un inel de endomorfisme al unui spatiu vectorial
fmit dimensional. Avem urmatoarea generalizare pentru inele primitive.
Teorema de densitate pentru inele primitive.4.4.4. Fie R un inel primitiv la stanga cu
modulul simplu fidel RT si fie D=End(RT). Atunci D este un inel cu diviziune, TD este un
D – spatiu vectorial si prin multiplicarea la stanga /I, R este izomorf cu un subinel dens al
lui End(TD). In particular, pentru fiecare multime finita D - liniar independenta x1,x2,...,xn

 T si fiecare y1,y2,…,yn  T, exista un r  R astfel incat rxi = y1, i  1, n .

Demonstrate. Din lema Schur, D este inel cu diviziune, de unde TD este un D - spatiu
vectorial. Deoarece RT este fidel si simplu, morfismul de inele
 : R  End  TD   BiEnd  R T  este injectiv si teorema de densitate stabileste ca

imaginea este densa in End(TD). Pentru afirmatia finala presupunem ca x1,x2,…,xn  T si

y1,y2,…,yn  T. Atunci exista o transformare liniara b  End(TD) aslfel incat b(xi)=yi ,

i  1, n . Aplicam acum teorema de densitate.

Reciproca este de asemenea adevarata si astfel exista urmatoarea caracterizare importanta
a inelelor primitive la stanga.
Corolar.4.4.5. Un inel este primitiv la stanga  el este izomorf cu un inel dens de
transformari liniare ale unui spatiu vectorial. In alte cuvinte, un inel R este primitiv la
stanga o exista un inel cu diviziune D si un bimodul RTD cu RT fidel astfel incat pentru
fiecare multime finita D-liniar independenta x1,x2,...,xn  T si fiecare y1,y2,...,yn  T, exista

un r  R astfel incat rxi = yi, i  1, n .

Demonstratie. In baza teoremei anterioare este suficient sa demonstram ca daca D este
inel cu diviziune, R T D satisface conditia finala, atunci R este primitiv la stanga. Dar din

ipoteza RT este fidel. Mai mult el este simplu. Daca x  T este nenul, atunci x este
D-liniar independent, asa ca din nou din ipoteza Rx=T. Deci R este primitiv la stanga.
Observatii
1) Pretindem ca ultima teorema este o generalizare a teoremei Wedderburn pentru inele
simple artiniene. Observam ca un inel R simplu artinian este primitiv la stanga, asa ca din
ultima teorema este izomorf cu un subinel dens al lui End (MD) pentru un anumit D spatiu
vectorial MD. Utilizand faptul ca R este artinian la stanga, este usor de vazut ca MD este
finit dimensional. Apoi folosind densitatea avern alta demonstratie a faptului ca R este
izomorf cu End(MD).
2) Fiecare inel simplu este primitiv. Reciproca nu functioneaza adesea. De exemplu, din
ultimul corolar End (MD) este primitiv pentru fiecare spatiu vectorial MD , dar daca MD nu
este finit dimensional, atunci End (MD) nu este simplu. Pe de alta parte exista inele simple
care nu sunt artiniene.
3) O trasatura notabila a teoremelor de structura pentru inele simple artiniene a fost
simetria stang-drept a acestor teoreme. Aceasta simetrie nu se extinde la inele primitive.
Printr-un inel primitiv la dreapta intelegem un inel avand un modul drept simplu fidel.
Atunci poate fi vazut ca inelele primitive la stanga nu trebuie sa fie primitive la dreapta.
In aceasta situatie vom intelege prin inel primitiv un inel primitiv la stanga.

4.4.2.Reprezentarea matriceala

Daca D este un inel cu diviziune si MD este un D-spatiu vectorial drept, atunci MD este
liber asa ca inelul End(MD) de endomorfisme ale lui MD este izomorf cu un inel de

matrici coloana finite peste D. Adica daca  x    este o baza pentru MD, atunci aplicatia

a  a   de la End (MD) la inelul CFM   D  al    . - matricilor coloana finita peste

D defmita prin: a  x     x   


este un izomorfism. Datorita ajutorului pe care aceasta reprezentare matriceala il poate

da, in particular in studiul exemplelor, i se acorda mai multa atentie aici.
Chiar ca in algebra liniara elementara, spatiul vectorial MD poate fi privit ca multimea

tuturor vectorilor  1 coloana finita peste D. Mai mult, MD are atunci o baza  e  

unde vectorul coloana e este 1 pe linia  si 0 in rest. Atunci cu izomorfismul

a  a   de la End(MD) pe CFM   D  determinat de aceasta baza, avem

a  e   a   e pentru fiecare   End  M D  si    . Cu alte cuvinte, putem privi pe

MD ca vectori  -coloana, End(MD) ca un inel CFM   D  al matricilor    coloana

finita peste D, si actiunea lui End(MD) ca fund data de inmultirea matricilor.
Este usor de verificat ca un subinel R al lui End(MD) este dens (peste MD) o pentru fiecare

multime finita 1 , 2 ,..., n   multimea finita y1,y2,...,yn  MD exista un a  R cu

a  ei   yi , i  1, n . Aceasta inseamna ca conditia de densitate este necesar sa fie testata

numai pe submultimile finite ale unei baze date. Pentru inelele de matrici aceasta implica
ca daca D este un inel cu diviziune, daca  este o multime nevida si daca R este un

subinel al lui CFM   D  astfel incat pentru fiecare multime finita    restrictia lui R
la    este CFM   D  atunci R este primitiv. Desigur reciproca este adevarata in

sensul ca fiecare inel primitiv este izomorf cu un astfel de subinel al lui CFM   D  . In
particular, daca D este inel cu diviziune si daca R este un subinel al lui CFMN (D), atunci

R este dens cu CFM N  D  (si deci este primitiv)  pentru fiecare n  N si fiecare U 
Mn(D), exista o matrice in R de forma
U X
O Y
 
Proprietati
1) a) Orice inel simplu este primitiv la stanga si la dreapta;
b)Orice inel primitiv comutativ este corp.
2) Fie Q un corp. Pentru fiecare n  N, fiecare A  M N  Q  si fiecare s  Q fie

 A,S  M N  Q  matricea
 A... ...0 
 ... s ... 
 A,S  

... s ... 
 
 0... s 
Fie S un subinel al lui Q si R={[A, s] | s  S, A  Mn(Q), n  N}.
a) R este subinel primitiv al lui CFMN(Q) cu Cen R  S. Fiecare astfel de subinel al unui
corp este centrul unui inel primitiv.
b) Daca S nu este corp, atunci R are un inel factor neprimitiv.
3) Fie D un inel cu diviziune si fie MD un D - spatiu vectorial drept cu baza  x   A . Fie
R un subinel al lui End (MD). Atunci R este dens in End (MD)  pentru fiecare

submultime finita F  A si fiecare multime  m   F de elemente din M, exista un r  R cu

r  x    m  , pentru toti   F .

4) Fie D un inel cu diviziune, fie MD un D - spatiu vectorial drept si fie R un subinel dens
al lui End (MD). Daca xi,x2,x3, ... sunt D - liniar independenti in M, atunci
l R  x1   l R  x1x 2   l R  x1x 2 x 3   ...
5) Fie MD un spatiu vectorial infinit dimensional peste un inel cu diviziune D si fie R un
subinel al lui End (MD). Daca R este dens in End (MD) atunci pentru fiecare n  N exista

un subinel Sn al lui R si un tnorfism de inele surjectiv  n : Sn  M n  D  .

6) Fie n>1 si fie R un inel primitiv astfel meat xn=x pentru fiecare x  R  R este inel cu
diviziune.
7) Daca R este primitiv si e  R este un idempotent nenul, atunci eRe este primitiv.
b) Fie R un inel si fie n > 1. Atunci R este primitiv la stanga  Mn(R) este primitiv la
stanga.
8) Fie M si N R - module stangi. Atunci:
a) Daca M este balansat si genereaza sau cogenereaza pe R atunci M  N este balansat;
b) Daca M genereaza si cogenereaza N si N genereaza si cogenereaza M, atunci
BiEnd(RM)=BiEnd(RN) si Cen(End(RM))=Cen(End(RN)).
9) Fie M un R - modul stang si fie  morfismul canonic de inele definit pe R 
BiEnd(^M)
a) Sunt echivalente:
(  )  (R) este dens in BiEnd(DM);
(  ) Pentru fiecare n > 0, fiecare R submodul al lui M(N) este un BiEnd(RM) submodul al
lui M(n);
(  ) Pentru fiecare n >0, fiecare R submodul al lui M(n) este un BiEnd(RM(n)) submodul al
lui M(n).
b) Daca RM este un cogenerator, atunci  (R) este dens in BiEnd(RM).
10) Un inel P este prim daca fiecare ideal stang nenul este fidel. Atunci:
a) Un inel comutativ este prim  este domeniu de integritate;
b) Pentru un inel R sunt echivalente:
(  ) R este prim;
(  ) Fiecare ideal drept nenul este fidel (la dreapta);
(  ) Pentru fiecare pereche I1, I2 de ideale nenule, I1, I2  0;
(  ) Pentru fiecare x,y  R, xRy = 0 implica x = 0 sau y = 0.
c) Orice inel primitiv este prim;
d) Orice inel prim artinian stang este simplu.
11) a) Fie R un inel prim. Daca Soc RR  0, atunci R este primitiv, Soc RR este omogen si
Soc R R  R R ;

b) Daca R este prim si Soc RR este nenul si de lungime finita, atunci R este simplu
artinian;
c) Daca R este prim si Soc RR este un ideal stang simplu, atunci R este inel cu diviziune;
d) Exista inele primitive R cu Soc RR = 0.
12) a) Daca R este inel prim si e  R este un idempotent nenul, atunci eRe este un inel
prim;
b) Fie R un inel si n >1 . R este prim  Mn(R) este prim.
13) Fie V un spatiu vectorial infinit dimensional peste un inel cu diviziune D. Pentru
fiecare f  End (VD) definim rangul lui f prin rank f = dim(Imf).
a) Fie c un cardinal infinit. Atunci Ic = {f  End(VD) | rank f < c} este un ideal al lui
End(VD);
b) Fie I un ideal al lui End(VD) si fie f  l. Atunci {g  End(VD) rank g  rank f] este
continuta in I;
c) Ix0 este unicul ideal minimal al lui End(VD) si IdimV este unicul ideal maximal al lui
End(VD);
d) Se poate arata ca familia numerelor cardinale care sunt mai mici sau egale cu un
cardinal determinat este bine ordonata de relatia  . Folosind acest fapt avem: I  0 este
un ideal propriu al lui End(VD)  I = Ic pentru un anumit cardinal c astfel incat
 0  c  dim V . In concluzie laticea idealelor lui End (VD) este bine ordonata.

4.5.Radicalul unui inel. Inele locale si inele artiniene

Fie R un inel. Atunci End (RR) este evident inelul multiplicarilor la dreapta cu elemente
din R. Astfel, radicalul Rad (RR) al lui RR este un ideal (bilateral) al lui R. Acest ideal al
lui R se numeste radicalul (Jacobson) al lui R, si este notat de regula J(R) = Rad (RR). O
consecinta a primei teoreme din aceasta sectiune este ca acest radical este de asemenea
Rad (RR), astfel nu se poate produce nici o ambiguitate stanga-dreapta.

4.5.1.Ideale primitive
Primul scop al acestei sectiuni este sa obtinem cateva caracterizari ale radicalului J(R) al
unui inel. Una dintre cele mai importante dintre acestea este aceea ca J(R) este eel mai
mic ideal in raport cu care este ,,rezidual primitiv". Spunem ca un ideal P al lui R este un
ideal primitiv (stang) daca R/P este un inel primitiv (stang). Deoarece fiecare inel simplu
este primitiv, fiecare ideal maximal este primitiv atat la stanga cat si la dreapta. Astfel,
desi un ideal primitiv la stanga al lui R este un ideal bilateral, nu este necesar sa fie
primitiv la dreapta. Desigur, idealele primitive ale lui R sunt simple nuclee ale
morfismelor de inel ale lui R pe inele dense de transformari liniare ale spatiilor
vectoriale. Alta caracterizare simpla este:
Propozitie.4.5.1. Un ideal P al unui inel R este un ideal primitiv «• exista un ideal stang
maximal M al lui R astfel incat P = 1R (R/M) = Rej R (R/M).
Demonstrate. Inelul factor R/P este primitiv  R/P are un modul simplu fidel  P este
anulatorul unui R-modul stang simplu.

4.5.2.Caracterizari ale radicalului

Deoarece R este finit general ca R-modul stang, radicalul sau J(R) este unicul, cel mai
mare R-submodul superfluu al lui R. De asemenea, deoarece fiecare ideal stang nilpotent
al lui R este superfluu in RR, radicalul J(R) contine toate idealele stangi nilpotente. Mai
mult, daca R este artinian la stanga, atunci J(R) este unicul, eel mai mare ideal stang
nilpotent al lui R. In general, J(R) nu este nilpotent, sau chiar nil. Dar exista o
generalizare folositoare a nilpotentei care duce la o generalizare a caracterizarii anterioare
a lui J(R) pentru inele artiniene stangi. Un element x  R este cvasi-regulat la stanga daca
1 - x are un invers la stanga in R. Similar, x  R este cvasi-regulat la dreapta (cvasi-
regulat) daca 1 - x are un invers (bilateral) la dreapta in R. Desigur, un element din R
poate fi cvasi-regulat la stanga dar nu cvasi-regulat la dreapta. O submultime a lui R este
cvasi-regulata la stanga daca fiecare element al ei este cvasi-regulat la stanga. Aceasta
generalizeaza nilpotenta. Daca x  R cu xn = 0, atunci
(l + x + ...+ xn)(l - x) = l =(1 –x)(l+x+...+xn-1)
asa ca x este cvasi-regulat.
Propozitie.4.5.2. Pentru un ideal stang I al lui R, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) I este cvasi-regulat stang;
(b) I este cvasi-regulat;
(c) I este superfluu in R;
Demonstratie.(a)  (b) presupunem (a) si fie x  I. Atunci x este cvasi-regulat la stanga,

asa ca: x , (1  x) =1
pentru un anumit x'  R.
Astfel deoarece x'x  I este cvasi-regulat la stanga si deoarece:
x' = 1 + x'x = 1-(-x'x)
exista un y  R asa incat yx' = 1.
Dar atunci x' este inversabil si y =1 - x. Astfel (1 - x)x' = 1 si x este cvasi-regulat.
(b)  (c) presupunem (b) si fie K un ideal stang al lui R, cu R = I + K. Atunci exista x  l
si k  K cu 1 = x + k. Astfel k = 1 - x este inversabil, de unde 1  K si K = R.
(c)  (a) Presupunem (c) si fie x  I. Atunci Rx << R.
Dar R = Rx + R(l - x) de unde R(l - x) = R, astfel ca 1 - x are un invers la stanga. Am
ajuns acum la o caracterizare multipla importanta a lui J(R). O consecinta a sa este aceea
ca exista 4 conditii echivalente celor 3 din propozitia 4.5.2., anume ca I este cvasi-regulat
la dreapta.
Teorema.4.5.3. Se da un inel R si fiecare din urmatoarele submultimi ale lui R este egala
cu radicalul J(R) a lui R.
(J1) Intersectia tuturor idealelor stangi (drepte) maximale ale lui R;
(J2) Intersectia tuturor idealelor primitive stangi (drepte) ale lui R.
(J3) {x  R/ rxs este cvasi-regulat pentru toti r,s  R};
(J4) {x  R/ rx este cvasi-regulat pentru toti r  R};
(J5) {x  R/ xs este cvasi-regulat pentru toti s  R};
(J6) Reuniunea tuturor idealelor cvasi-regulate stang (drepte) ale lui R;
(J7) Reuniunea tuturor idealelor cvasi-regulate ale lui R;
(J8) Unicul, eel mai mare ideal stang (drept) superfluu al lui R.
Mai mult (J3), (J4), (J5) si (J7) descriu de asemenea radicalul J(R) daca "cvasi-regulat" este
inlocuit cu "cvasi-regulat la stanga" sau cu "cvasi-regulat la dreapta".
Demonstratie. Pentru a marca versiunea dreapta a lui (J1), (J2), (J6) si (J8) vom folosi un

asterisc. Astfel J1 este intersectia tuturor idealelor drepte maximale ale lui R. Din
propozitiile anterioare avem ca :
Ji = Rad( RR) =  {Rej R(T) / R T este simplu} = J2
De asemenea, deoarece RR este finit general, rezulta ca J1 = J8 si din propozitia
    
4.5.2.rezulta ca J6= J8. Desigur avem J1  J 2  J 6  J 8 . Dar deoarece J2 si J 2 sunt ideale, Je

si J6 sunt ideale. Astfel este evident ca J6 = J 6 = J 6 . Acum rezulta imediat ca

J 6  J 3  J 4  J 6 si J 6  J 3  J 5  J6 asa ca avem egalitatile dorite din prima parte a

teoremei. De asemenea in versiunea sa cvasi-regulata la stanga J 7  J 3  J 4  J 7 . Dar din

ultima propozitie versiunea stang cvasi-regulata si versiunea drept cvasi-regulata a lui J6
sunt egale asa cum sunt cele doua versiuni ale lui J7. Similar, versiunea drept cvasi-

regulata a lui J3, J5, J 6 si J7 sunt egale cu J(R). Avem acum toate egale cu J(R) exceptie -

pentru versiunea stang cvasi-regulata a lui J5 ( = J 6 cu stanga cvasi-regulentate) si
versiunea drept cvasi-regulata a lui J4 ( = J6 cu drept cvasi-regulentate). Vom arata ca
versiunea drept cvasi-regulate a lui J4 este radicalul si le manuim simetric pe celelalte.

Evident, in forma drept cvasi-regulata J 3  J 4 si dupa cum vom vedea J 3  J1 , asa ca



pentru a desavarsi aceasta a mai ramas numai sa aratam ca fiecare ideal stang, drept

cvasi-regulat este continut in J1 = Rad(RR).

Presupunem astfel ca Rx este drept cvasi-regulat si ca x  J1 atunci exista un ideal drept



maximal K al lui R cu x  K.
Astfel pentru un anumit r  R si k  K avem : 1 = xr + k Acum xr este drept cvasi-regulat,
asa ca exista u  R cu :(1 - rx)u = 1
Avem : x = x (1 - rx)u = (x - xrx)u = xu -(1 - k)xu = kxu  K. Acesta contrazice faptul ca

Rx  J1 cum am presupus, si astfel demonstratia este completa.

Corolar.4.5.4. Daca R este un inel, atunci Rad(RR) = J(R) = Rad(RR).

Corolar.4.5.5. Daca R este un inel, atunci J(R) este anulatorul in R a clasei R-modulelor
stangi (drepte) simple.
Un fapt cheie despre radicalul Jacobson J(R) a lui R (sau despre orice radical) este :
Corolar.4.5.6. Daca I este un ideal al unui inel R, si daca J(R/I) = 0, atunci J(R)  I.
Demonstratie. Daca x  I, exista un ideal stang maximal M al lui R cu I  M si x  M.
astfel incat x  J(R).
Corolar.4.5.7. Pentru un ideal I al unui inel R, urmatoarele afirmatii sunt echivalente :
(a) I = J(R);
(b) I este stang cvasi-regulat si J(R/I) = 0;
(c) I este stang cvasi-regulat si J(R)  I;
(d) RI este superfluu in RR si J(R/I) = 0 ;
(e) RI este superfluu in RR si J(R)  I.
Radicalul unui inel factor al lui R este eel putin la fel de mare ca factorul corespunzator al
lui J(R), dar ei pot sa nu fie egali. Intr-adevar, inelul Z are radicalul nul, dar Z4 nu-l are
nul.
Corolar.4.5.8. Daca R si S sunt inele si daca  : R  S este un morfism surjectiv de
inele atunci (J(R))  J(S) .
Mai mult, daca Ker  J(R) ,atunci (J(R))  J(S) .
In particular J(R/J(R)) = 0.
Demonstratie. Evident deoarece  este surjectiv,  (J(R)) este un ideal cvasi-regulat al
lui S, astfel (J(R))  J(S) .
Pe de alta parte presupunem Ker  J(R) .Daca M este un ideal stang maximal al lui R,

atunci Ker  J(R)  M , asa ca (M) este un ideal stang maximal al lui S si
J(S)  (M) .

Dar de asemenea (J(R)) este intersectia tuturor (M) cu M ideal stang maximal al lui

R. Astfel J(S)  (J(R)) .

Corolar.4.5.9. Daca R este o suma directa de inele a idealelor R1, R2,..., Rn atunci:
J(R) = J(R1) + J(R2)+...+ J(Rn).
Demonstratie. Fie l=u1+u2+ ... +un, unde u1,u2, ..., un sunt idempotenti centrali
ortogonali pe perechi. Atunci este usor de vazut ca I este un ideal cvasi-regulat in R 
I = I1+I2 + ... + In unde, pentru fiecare k  1, n , Ik este un ideal cvasi-regulat in inelul
ukRuk = Rk.
Asa cum deja s-a observat, J(R) contine fiecare ideal stang nilpotent al lui R. Reamintim
ca un ideal (stang, drept sau bilateral) este nil daca fiecare din elementele sale este
nilpotent. Astfel, mai general este:
Corolar.4.5.10. Daca R este un inel, atunci fiecare ideal nil stang, drept sau bilateral al
lui R estestang cvasi-regulat, de unde fiecare ideal nil stang, drept sau bilateral al lui R
este continut in J(R).
Demonstratie. Fiecare element nilpotent x  R este stang cvasi-regulat, deoarece daca
xn = 0  (l+x+...+xn)(l - x)= l.
Corolar.4.5.11. Daca R este un inel, atunci J(R) nu contine idempotenti nenuli.
Demonstratie. Daca e  R este idempotent si daca e  J(R) atunci Re este un sumand
direct superfluu al lui RR. Astfel, e = 0.
Corolar.4.5.12. Fie I un ideal al inelului R. Daca I este nil si daca J(R/I) = 0. atunci
I = J(R). Pe de alta parte, daca I  J(R) si daca fiecare ideal stang nenul al lui R/I contine
un idempotent nenul, atunci I = J(R).
Demonstrate. Afirmatiile din acest corolar se ferifica cu ajutorul corolarelor anterioare.
Reamintim ca daca R M este nenul si finit generat, atunci RadM  M. Utilizand acest fapt
avem urmatoarea caracterizare folositoare a lui J(R).
Corolar(LEMA NAKAYAMA).4.5.13. Pentru un ideal I al unui inel R sunt echivalente
urmatoarele :
(a) I  J(R)
(b) Pentru fiecare R-modul stang finit generat M, daca IM = M, atunci M = 0.
(c) Pentru fiecare R-modul stang finit generat M, IM este superfluu in M. Demonstratie.
(a)  (b) presupunem ca M  0 este finit generat. Atunci M are un submodul maximal K.
Din ultima teorema prezentata rezulta ca J(R)M  K.
(b)  (c) Presupunem ca N  M s.i IM + N = M. Atunci:
I(M/N) = (IM + N)/N = M/N ;
Astfel, daca M este finit generat  M/N finit generat, si (b) implica M/N = 0 
N = M  IM << M.
(c)  (a) Presupunem (c). Atunci deoarece RR este finit generat, IR<< R. Astfel
I  IR  J(R).
 4.6.Inele semiprimitive

Un inel R este semiprimitiv daca J(R) = 0. In particular, un inel primitiv este

semiprimitiv. Simetria stanga-dreapta care are loc pentru inele simple artiniene si
semisimple, dar care nu functioaneaza pentru inele primitive, reapare pentru cele
semiprimitive.
Propozitie.4.6.1. Pentru un inel R sunt echivalente :
(a) R este semiprimitiv ;
(b) R R este cogenerat de clasa R-modulelor stangi simple ;
(c) RR este cogenerat de clasa R-modulelor drepte simple ;
(d) R are un modul semisimplu fidel.
Observatie. Termenul "semisimplu" este adesea folosit pentru inele R cu J(R) = 0.
Acesta este confuz deoarece un inel semiprimitiv nu este necesar sa fie semisimplu.
Adesea, inelele semisimple sunt cu siguranta inelele semiprimitive artiniene.

4.7.Inele locale

Reamintim ca un inel R este local daca multimea elementelor neinversabile ale lui R este
inchisa la adunare. Folosind radicalul avem urmatoarea caracterizare a acestei clase
importante de inele :
Propozitie.4.7.1. Pentru un inel R urmatoarele afirmatii sunt echivalente :
(a) R este inel local;
(b) R are un unic ideal stang maximal;
(c) J(R) este un ideal stang maximal;
(d) Multimea elementelor din R fara invers la stanga este inchisa in raport cu adunarea ;
(e) J(R)={x  R/Rx  R} ;
(f) R/J(R) este inel cu diviziune (corp);
(g) J(R) = {x  R/x nu este inversabil}.
(h) Daca x  R atunci sau x sau 1 - x este inversabil.
Demonstratie. (b)  (c) este imediat din definitia lui J(R). (c)  (d) Presupunem (c).
Stim ca J(R) este unicul ideal stang maximal al lui R. Fie x, y  R neinversabile la stanga.
Atunci, deoarece fiecare ideal stang propriu este continut intr-unul maximal, Rx, Ry 
J(R) de unde x + y  J(R). Astfel x + y nu este inversabil la stanga. (d)  (e)
Presupunem (d). Deoarece J(R) este un ideal stang propriu va fi evident suficient sa
demonstram ca daca x  R cu Rx  R, atunci x  J(R). Dar atunci pentru fiecare r  R, rx nu
are un invers la stanga si l=rx + (l- rx), asa ca din (d), 1 - rx are un invers la stanga. Astfel
x  J4 = J(R).
(e)  (f) Presupunand (e) rezulta ca fiecare element nenul al lui R/J(R) are un invers la
stanga. Astfel R/J(R) este un inel cu diviziune.
(f)  (b) Deoarece un inel cu diviziune nu are ideale stangi netriviale, daca R/J(R) este
un inel cu diviziune, atunci J(R) este un ideal stang maximal.
(h)  (g) Presupunem (h). Fie x  R neinversabil, sa zicem ce x nu are invers la stanga.
Atunci nici un rx nu este inversabil, asa ca din (h), 1 - rx este inversabil  fiecare rx este
cvasi-regulat.
Astfel xeJ(R).
(f)  (g) Presupunem (f). Fie x  R cu x  J(R). Atunci din ipoteza x este inversabil
modulo J(R).
Adica
Rx + J(R) = R si xR + J(R) = R
Dar deoarece J(R) = J8  Rx = R si xR = R. Astfel x este inversabil.
Implicatiile (g)  (f) si (g)  (a)  (h) sunt clare.

4.8.Inele semisimple modulo radicalul

Una din cele mai semnificative din aceste caracterizari este ca R este local  este un
inel cu diviziune modulo radicalul sau. In particular, un inel local este semisimplu
modulo radicalul sau.
O alta clasa de inele cu aceasta proprietate este clasa inelelor artiniene.
Propozitie.4.8.1. Fie R un inel artinian la stanga. Atunci R este semisimplu  J(R) = 0.
In particular R/J(R) este semisimplu.
Demonstratie    R finit general si R semisimplu  J(R) = 0 ;

  J(R) = 0 si R artinian  R semisimplu.

In general inelele nu au orice inel factor semisimplu. De exemplu, nici un inel simplu,
nesemisimplu nu poate avea un inel factor semisimplu. Desigur, inelele R pentru care
R/J(R) este semisimplu sunt de interes deosebit.
Propozitie.4.8.2. Pentru un inel R cu radicalul J(R), urmatoarele afirmatii sunt
echivalente :
(a) R/J(R) este semisimplu ;
(b) R/J(R) este artinian stang ;
(c) Fiecare produs de R-module stangi simple este semisimplu ;
(d) Fiecare produs de R-module stangi semisimple este semisimplu ;
(e) Pentru fiecare R-modul stang M , SocM = rm (J(R)).
Pentru orice R-modul stang M, modulul factor M/RadM este cogenerat de R-module
stangi simple. Stim ca J(R) anuleaza toate modulele simple, asa ca desigur el anuleaza
M/RadM. Cu alte cuvinte J(R)M<RadM.
In general, egalitatea nu are loc. Dar daca R este semisimplu modulo radicalul sau, atunci
J(R) nu determina numai soclul fiecarui R M prin Soc M = rM (J(R)), dar de asemenea el
determina radicalul lui M.
Corolar.4.8.3. Fie R un inel cu radicalul J = J(R). Atunci pentru fiecare R-modul stang M
: JM  RadM
Daca R este semisimplu modulo radicalul sau, atunci pentru fiecare R-modul stang
M:JM = RadM si M/JM este semisimplu.
Demonstratie. Prima inegalitate a fost stabilita anterior. Presupunem ca R/J este
semisimplu. Fie M un R-modul stang. Atunci M/JM este un R/J-modul semisimplu si
deci un R-modul semisimplu. Avem Rad(M/JM) = 0 si fiind semisimplu rezulta ca
RadM  JM.

4.9.Radicalul inelelor artiniene

Daca R este artinian stang, atunci radicalul sau J(R) este unicul eel mai mic ideal in
raport cu care R este semisimplu. Putem caracteriza acum J(R) pentru inelele artiniene ca
unicul eel mai mare ideal nilpotent.
Teorema.4.9.1. Daca R este inel artinian stang, atunci radicalul sau J(R) este unicul, cel
mai mare ideal stang , drept sau bilateral, nilpotent in R.
Demonstratie. Avand in vedere corolarul prezentat anterior este suficient sa demonstram
ca pentru un inel artinian stang R, radicalul sau J = J(R) este nilpotent. Dar deoarece
avem J  J 2  J 3  ... daca R este artinian stang, atunci Jn = Jn+1 pentru un anumit n > 0.
Presupunem Jn  0. Atunci colectia de ideale stangi ale lui R care nu sunt anulate de Jn nu
este vida. Astfel rezulta ca exista un ideal stang I al lui R minimal in raport cu

proprietatea JnI  0. Fie x  I cu J x  0 . Atunci Jx  Rx  I si Jn(Jx) = Jn+1x = Jnx  0.

n

Astfel din minimalitaea lui I, avem Jx = Rx, ceea ce reprezinta o contradictie.

Acum este usor de demonstrat urmatorul rezultat remarcabil.
Teorema (HOPKINS).4.9.2. Fie R un inel cu J = J(R). Atunci R este artinian stang  R
este noetherian stang, J este nilpotent si R/J este semisimplu.
Demonstratie. Daca R este artinian stang. Atunci din 4.9.1. J este nilpotent si din 4.8.1.
R/J este semisimplu. Astfel putem sa presupunem ca R/J este semisimplu si ca J este
nilpotent, sa zicem Jn = 0. Facem inductie dupa n.
Daca n = 1 atunci R = R/J este semisimplu.
Fie n >1 si presupunem rezultatul adevarat pentru fiecare inel cu radicalul de indice de
nilpotenta mai mic decat n. Din 4.5.12., J(R /Jn-1) = J/Jn-1, (J(R/Jn-1))n-1 = (J/Jn-1)n-1= 0,
asa ca ipoteza de inductie implica ca R/Jn-1 este artinian stang  el este noetherian stang.
Acum exista un sir exact scurt de R-module stangi : 0  J n 1  R  R / J n 1  0 .
Asa ca R este artinian stang (noetherian)  atat Jn-1 cat si R/Jn-1 sunt la fel. Dar deoarece
Jn = J(Jn-1) = 0 si deoarece R/J este semisimplu, J n-1 este semisimplu. Astfel Jn-1 este
artinian  el este noetherian.
Corolar.4.9.3. Fie R un inel artinian stang. Daca M este un R-modul stang, atunci
SocM = rM (J)  M si RadM = JM<< M.
Mai mult, pentru M urmatoarele afirmatii sunt echivalente :
(a) M este finit general;
(b) M este noetherian ;
(c) M are o serie de compozitie ;
(d) M este artinian ;
(e) M/JM este finit general.
Demonstratie. Fie 0  x  M . Atunci Rx este un factor al lui R, deci Rx este artinian si
SocRx =Rx  (SocM)  0  SocM  M.
Din 4.8.1. R/J este semisimplu, asa ca din 4.8.2. SocM = rM(J).
Din 4.8.1.si 4.8.3. RadM = JM.
Din 4.9.1. J este nilpotent, asa ca JM<<M (din lema Nekayama) ;
(a)  (c) Daca M este finit generat, atunci exista un R-epimorfism R  n   M  0 . Dar
atunci, deoarece RR este atat artinian, cat si noertherian asa este si M  M are o serie de
compozitie.
(c)  (b) si (d) deoarece stim ca orice modul de lungime finita este artinian si
noetherian.
(b)  (a) Se stie ca un modul noetherian este finit generat.
(d)  (e) Daca M este artinian , atunci asa este si M /JM. Deci M/JM este finit generat.
(e)  (a) Deoarece JM<<M, aceasta rezulta din 4.8.3., adica M/JM finit generat si
JM<<M  M finit generat.
Rezulta din 4.5.10. si 4.9.1. ca daca R este artinian stang atunci fiecare ideal nil de o
singura parte a lui R este nilpotent. Acest lucru admite urmatoarea generalizare la inele
stangi noetheriene.
Teorema (Levitzki).4.9.4. Daca R este inel noetherian stang, atunci fiecare ideal nil
unilateral al lui R este nilpotent.
Demonstratie. Fie R noetherian stang. Atunci din conditia maximala R are un ideal
nilpotent maximal, adica N.
Fie S = R/N. Atunci 0 este unicul ideal nilpotent in S. Afirmam ca 0 este unicul ideal
drept nil in S. Pentru a constata aceasta, presupunem ca 0  I  S este nil.
Deoarece S este noetherian stang, multimea (ls(x)/ 0  x  1} are un element maximal, si
anume ls(x).
Fie s  S astfel incat xs  0. Acum xs  I este nilpotent, sa zicem(xs)k+1 = 0 si (xs)k  0.
Evident ls(x)  ls((xs)k), asa ca din maximalitate ls(x) = ls((xs)k)  xsx = 0  (SxS)2 = 0
 x = 0 si afirmatia este stabilita. Astfel daca I este un ideal drept nil in R, atunci
(I + N)/N = 0  R/N si I  N  N contine fiecare ideal drept nil al lui R. Dar daca a  R
si Ra este nil, atunci aR este de asemenea nil (daca (ra)n = 0, atunci (ar)n+1 = 0) asadar se
vede ca N contine de asemenea fiecare ideal stang nil al lui R. Deoarece N este nilpotent,
aceasta completeaza demonstratia.
Combinanad 4.9.2. si 4.9.4. se obtine :
Corolar.4.9.5. Fie R noetherian stang. Daca R/J(R) este semisimplu si daca J(R) este nil,
atunci R este artinian stang.