MORFISME DE INELE SI CORPURI

Ca si in cazul grupurilor, notiunea de izomorfism de inele (corpuri) constituie un criteriu de clasificare a inelelor (respectiv corpurilor), un criteriu de identificare a inelelor (respectiv corpurilor) cu aceleasi proprietati algebrice. Definitie: Fie A si A doua inele. O aplicatie bijectiva f: AA se numeste izomorfism de inele daca 1) f(x+y)=f(x)+f(y); 2) f(xy)=f(x)f(y); oricare ar fi x,y A. Vom spune ca inelul A este izomorf cu inelul A si scriem AA, daca exista cel putin un izomorfism f: AA. Sa observam ca daca f: AA este un izomorfism de inele, atunci f(A)= A. In adevar acest lucru decurge din surjectivitatea lui f caci daca x A atunci x=f(x) cu xA, deci: f(1)x=f(1)f(x)=f(1-x)=f(x)=x=xf(1); de unde f(1)=1. Renuntand la conditia de bijectivitate asupra lui f in conditia de mai sus si adaugand cerinta: 3) f(1)=1; se obtine notiunea de morfism de inele. Daca f: AA este morfism de inele, atunci din 1 rezulta ca f este morfism de la grupul (A,+). Conform rezultatelor obtinute pentru morfism de grupuri, rezulta ca: f(0)=0 f(-x)=-f(x) oricare ar fi xA Cu un argument asemanator celui folosit la grupuri se arata ca daca zA este inversabil, atunci f(x) este element inversabil al lui A si f( = . Vom spune ca o aplicatie f:KK de la un corp K la un corp K este izomorfism de corpuri daca f este izomorfism (respectiv morfism) de inele de la K la K. Orice morfism de corpuri f:KK este injectiv. In adevar, fie si sa notam x= - . Avem f(x)=f( + )= f( )+f( )= f( )+(-f( ))= f( )+(-f( ))=0. , K astfel incat f( )=f( )

Daca x 0 atunci putem scrie 1=f(1)=f(x )=f(x)f( )=0 f( )=0. = , de unde rezulta ca f este

Contradictie caci 1 0. Ramane adevarat ca x=0 deci injectiv.

Daca A este un inel, atunci ca si in cazul grupurilor, un izomorfism f:A A se numeste automorfism al inelului A. Aceeasi terminologie se foloseste si pentru corpuri. Exemple: 1. Aplicatia f:Z (Z), f(a)= ( ), aZ.