MORFISME SI IZOMORFISME DE INELE SI CORPURI

Definiţie. Fie (A,+,⋅) si (A' ,⊕,⊗ ) două inele. O aplicaţie f : A → A ' se numeşte
morfism (sau omomorfism) de inele dacă satisface următoarele două condiţii:
1) f (x + y ) = f (x ) ⊕ f (y ), pentru orice x, y ∈ A;
2) f (xy ) = f (x ) ⊗ f (y ), pentru orice x, y ∈ A.

Obs.:
1)Din definţie rezultă că orice morfism de inele este şi un morfism de grupuri, de la
grupul aditiv al lui A la grupul aditiv al lui A’. Atunci, dacă f : A → A ' este morfism de inele,
din proprietăţile morfismelor de grupuri, rezultă:
1°) f (0 ) = 0' (unde 0 este elemental nul al lui A, iar 0’ este elementul nul al lui A’)
(spunem simplu că morfism de inele „duce“ elementul nul în elementul nul)
2°) f (− x ) = − f (x ), (∀)x ∈ A (imaginea opusului prin morfism este opusul imaginii).
Condiţia 2) spune că f : (A,⋅) → (A ' ,⊗ ) este morfism de semigrupuri.
2) Dacă inelele A şi A’ sunt unitare, atunci din condiţia 2) nu se poate deduce că
f (1) = 1' (1 este elemental unitate pentru A, iar 1’este elemental unitate al lui A’).
Dacă în plus A’ este domeniu de integritate, atunci f(1)=1’.

Definiţie. Fie (A,+,⋅) şi (A’,⊕,⊗) două inele unitare.

Un morfism de inele f : A →A′ cu proprietatea
f(1)=1’
se numeşte morfism unitar de inele (1, respective 1’ sunt elementele unitate din A şi
respective A’).

Un morfism de inele de la un inel la el însuşi se numeşte endomorfism al inelului

respective.
Compunerea a două morfisme de inele este încă morfism de inele (Verificaţi!)

1
Exemple.
1) Fie A şi A’ două inele. Aplicaţia f : A → A’ definită prin f (x) = 0’, (∀ )x ∈ A este un
morfism de inele, numit morfismul nul.
Se verifică uşor cele două condiţii din definiţie:
1) f (x + y ) = 0' = 0'⊕0' = f (x ) ⊕ f (y ), (∀ )x, y ∈ A
şi
2) f (xy ) = 0' = 0'⊗0' = f (x ) ⊗ f (y ), (∀)x, y ∈ A.

2) Fie A un inel. Aplicaţie identică 1A : A → A, 1A (x ) = x este un morfism de inele,

aparţinând endomorfismelor lui A. Dacă A este inel unitar, atunci 1A este endomorfism unitar.

[ ] [ ]
3) Fie inelul Z 2 . Atunci aplicaţia f : Z 2 → Z 2 definită prin f a + b 2 = a − b 2 ( )
este un morfism de inele pentru că avem:
( ) ( )
1) f a1 + b1 2 + a 2 + b 2 2 = f a1 + a 2 + (b1 + b 2 ) 2 = a1 + a 2 − (b1 + b 2 ) 2 =
( ) (
= a1 − b1 2 + a 2 − b 2 1 2 ) = f (a + b 2 ) + f (a
1 2 + b2 2 )
şi
(( )) ( )
2) f a1 + b1 2 )(a 2 + b 2 2 = f a1a 2 + 2b1b 2 + (a1b 2 + a 2 b1 ) 2 = a1a 2 + 2b1b 2 −
(
− (a1b 2 + a 2 b1 ) 2 = a 2 a1 − b1 2 + 2b 2 ) ( ) ( )(
2b1 − a1 = a1 − 2b1 a 2 − 2b 2 =)
( )(
= f a1 + b1 2 f a 2 + b 2 2 )
4) Aplicaţia f:(Z,+,⋅)→ (Zn,+,⋅), n≥2, n∈N, f(x)= x̂ , este un morfism de inele, numit
morfismul canonic.
Într-adevăr avem:
∧
1) f (x + y ) = x + y = x̂ + ŷ = f (x ) + f (y ), (∀)x, y ∈ Z
şi
∧
2) f (xy ) = xy = x̂ŷ = f (x )f (y ), (∀)x, y ∈ Z.

Definiţie. Un morfism de inele f: A→ A’ se numeşte morfism injectiv, dacă f este

injectivă.
Un morfism de inele f: A→ A’ se numeşte morfism surjectiv, dacă f este surjectivă.
Un morfism de inele f: A→ A’ se numeşte izomorfism, dacă f este bijectivă.
Dacă între două inele A, A’ există cel puţin un izomorfism de inele spunem că
inelele sunt izomorfe şi scriem A≅A’ (citim: inelul A este izomorf cu inelul A’).

Să reţinem conceptul important de izomorfism de inele. Aplicaţia f: A →A’ este izomorfism

de inele dacă:
1) f este morfism de inele;
2) f este bijectivă.
Dacă două inele sunt izomorfe, atunci grupurile aditive (A,+), (A’, ⊕) sunt izomorfe, iar
semigrupurile (A,⋅), (A’,⊗) sunt de asemenea izomorfe,
Se verifică faptul că morfismul de inele f: A→ A’ este injectiv dacă Ker f = {0}, (Ker f =
{x∈A| f(x) =0’} se numelte nucleul morfismului f).

2
Un izomorfism de la inelul A la el însuşi se numeşte automorfism.
Compunerea a două izomorfisme de inele este încă izomorfism de inele (Verificaţi!).

Exemple.

1) Fie A un inel. Aplicaţia identică 1A:A→A, 1A(x)=x este un automorfism al inelului A. Am

arătat mai sus (exemplul 3)) că 1A este endomorfism al inelului A. Cum 1A este o aplicaţie
bijectivă, se deduce că 1A este automorfism al inelului A.

[ ] [ ] ( )
2) Morfismul f : Z 2 → Z 2 , f a + b 2 = a − b 2 este bijectivă deoarece f este
injectivă, adică dacă f (a + b 2 ) = f (a + b 2 ) ⇒ a
1 1 2 2 1 − b1 2 = a 2 − b 2 2 ⇒ a1 = a 2
si b1 = b 2 ceea ce dă a1 + b1 2 = a 2 + b 2 2.
(Se ştie că dacă a + b 2 = a'+b' 2, a, a' , b, b'∈ Z atunci a = a' , b = b' , deoarece scriind
a'−a
relaţia sub forma (b − b') 2 = a'−a, atunci dacă b ≠ b’ , s-ar obţine 2 = , fals
b − b'
a'−a
deoarece 2 ∉ Q în timp ce ∈ Q. Deci b = b’ şi atunci evident a = a’ . Reciproca
b − b'
este imediată).
Aplicaţia f este surjectivă deoarece pentru z = a + b 2, atunci există
[ ]
z = a − b 2 ∈ Z 2 pentru care f (z ) = z.

Definiţie. Fie (K,+,⋅) şi (K’, ⊕, ⊗) două corpuri. O aplicaţie f: K →K’ se numeşte

a) morfism de corpuri dacă:
1) f (x + y ) = f (x ) ⊕ f (y ), (∀)x, y ∈ K,
2) f (xy ) = f (x ) ⊗ f (y ), (∀)x, y ∈ K;
b) izomorfism de corpuri, dacă
1) f este morfism de corpuri,
2) f este bijectiv

Observăm din definiţia de la a) că morfimul de corpuri fiind un morfism între domenii de

integritate avem f(1) = 1’.
Un morfism de corpuri de la un corp la el însuşi se numeşte endomorfism al acelui corp.
Un izomorfism de corpuri de la un corp la el însuşi se numeşte automorfism al acelui corp.

Exemple.
1) Aplicaţia f : Q→C, f(x) = x este un morfism de corpuri numit morfismul-incluziune.

2) Aplicaţia f: C→C, f (z ) = z este automorfism al lui C (Verificaţi!).

Teoremă. Orice morfism de corpuri este injective.

3
 Dem. Fie f : K → K’ un morfism de corpuri. Fie x,y ∈ K pentru care f(x) = f (y). Notăm z
= x-y. Avem
f (z ) = f (x + (− y )) = f (x ) + f (− y ) = f (x ) + (− f (y )) = f (x ) + (− f (x )) = 0'.
( ) ( ) ( )
Dacă z ≠ 0, atunci 1' = f (1) = f zz −1 = f (z )f z −1 = 0' f z −1 = 0' , contradicţie deoarece
1' ≠ 0. Deci z = 0, adică x = y, ceea ce înseamnă că f este injectiv.
Comportarea subinelelor (subcorpurilor) la morfisme de inele (corpuri) este dată de
următoarea

Teoremă Fie f : A → A’ un morfism de inele (respectiv de corpuri). Atunci:

1) Pentru orice subinel (respectiv subcorp) B al lui A, mulţimea B’ = f(B) este
subinel (respectiv subcorp) al lui A’ ; în particular Imf = f(A) este subinel (respectiv
subcorp) al lui A’.
2) Dacă f este morfism injective, atunci A este izomorf cu un subinel (respectiv
subcorp) al lui B.

Obs.:
1) Prima afirmaţie din teoremă se poate formula astfel: imaginea unui subinel (subcorp)
printr-un morfism de inele (corpuri) este de asemenea un subinel (subcorp).
Partea a doua a teoremei afirmă că inelul (corpul) A se poate scufunda izomorf într-un
subinel (subcorp) al lui B printr-un morfism injectiv.
Dem.
1) Dacă se traduce morfismul de inele (corpuri) în limbaj de morfism de grupuri aditive
(f :(A, +) →( A’, ⊕)) şi morfism de semigrupuri (f :(A, +) → (A’, ⊗)), iar subinelul B al lui
A ca subgrup al lui (A, +) şi respectiv semigrup al lui (A, ⋅) şi se ţine seama de propoziţia de
la morfisme de grupuri şi semigrupuri conform căreia imaginea unui subgroup al lui (A, +)
prin f este subgrup al lui ( A’, ⊕) şi imaginea unui subsemigrup al lui (A, ⋅) este tot semigrup
al lui (A’, ⊗) demonstraţia lui 1) este imediată.

2) Dacă A este morfism injectiv de inele, atunci A ≅ Imf (Imf este subinel (subcorp) al
lui A’.
În consecinţă la 2), dacă f : K → K’ este morfism de corpuri, corpul K este izomorf cu un
subcorp al lui K’ (evident f este injectiv).

4
 Probleme rezolvate
⎧⎪0̂, daca x este par
1. Să se arate că aplicaţia f : Z → Z 2 , f (z ) = ⎨ este morfism de inel.
⎪⎩1̂, daca x este impar,
R. Trebuie să verificăm cele două condiţii ale morfismului de inele.
1) f (x + y ) = f (x ) + f (y ), (∀)x, y ∈ Z,
2) f (xy ) = f (x )f (y ), (∀)x, y ∈ Z.
Pentru verifcarea condiţiei 1) analizăm cazurile:
a) x,y numere întregi pare (x,y ∈2Z). Atunci: f (x + y ) = 0̂ (deoarece x+y este par) şi
f (x ) + f (y ) = 0̂ + 0̂ = 0̂ .
Deci în acest caz, 1) are loc.
b) x,y ∈ Z de parităţi diferite. Să spunem x ∈2Z, y∈2Z + 1. Atunci f (x + y ) = 1̂ (x+y
este impar) şi f (x ) + f (y ) = 0̂ + 1̂ = 1̂ .
Şi în acest caz, 1) se verifică. Analog se tratează cazul x ∈2Z + 1, y ∈2Z.
c) x,y numere întregi impare (x,y ∈2Z + 1). Avem: f (x + y ) = 0̂(x + y este par ),
si f (x ) + f (y ) = 1̂ + 1̂ = 0̂ ceea ce arată că 1) are loc.
Pentru verificarea condiţiei 2) se analizează aceleaşi cazuri.
Avem: a) x,y ∈2Z, f (xy ) = 0̂ si f (x )f (y ) = 0̂ ⋅ 0̂ = 0̂, adică 2) are loc.
b) x ∈2Z şi y∈2Z+1 când f (xy ) = 0̂ si f (x )f (y ) = 0̂ ⋅ 1̂ = 0̂, adică 2) se verifică.
c) x,y∈2Z+1, când f (xy ) = 1̂ si f (x )f (y ) = 1̂⋅ 1̂ = 1̂, şi din nou 2) are loc.

2. Pe mulţimea R se consideră operaţiile: x T y = x+ y- 1, x ⊥ y= x+ y –xy.

Să se arate că (R, T , ⊥) este inel izomorf cu (R, +, ⋅) prin f : R → R, f(x) = 1 – x.
R. Lăsăm în seama cititorului să verifice că tripletul (R, T , ⊥) este un domeniu de
integritate.
Probăm că f : R → R, f(x) = 1 – x este izomorfism de inele. Trebuie să verificăm că:
1) f este morfism de inele,
2) f este bijectivă.
1) Funcţia f este morfism de inele dacă:
a) f (xTy ) = f (x ) + f (y ), (∀)x, y ∈ R,
b) f (x ⊥ y ) = f (x )f (y ), (∀)x, y ∈ R.
Verificăm a). Avem
f (xTy ) = f (x + y − 1) = 1 − (x + y − 1) = 2 − x − y = 1 − x + 1 − y = f (x ) + f (y ).
Verificăm b). Avem
f (x ⊥ y ) = f (x + y − xy ) = 1 − (x + y − xy ) = 1 − x − y + xy = (1 − x )(1 − y ) = f (x )f (y ).
Cum a) şi b) au fost verificate deducem că f este morfism de inele.
2) Funcţia liniară f : R → R, f(x) = ax + b se ştie că este bijectivă dacă a ≠ 0 . Deci în
cazul nostru a = -1, b = 1, funcţia f este şi bijectivă.
Deoarece condiîiile 1) şi 2) au fost verificate rezultă că f realizează izomorfimul între cele
două inele.

3. Pe mulţimea numerelor întregi Z se definesc aplicaţiile:

x ∗ y = x + y − 2, x D y = xy - 2(x + y ) + 6
împreună cu care devine domeniu de integritate. Să se arate că avem izomorfismul de
inele (Z,∗,D ) ≅ (Z,+,⋅) dat de f (x ) =∝ x + β.

5
 R. Se arată uşor că tripelrul (Z,∗,D ) este un domeniu de integritate. Atunci ştim că
morfismul de inele are proprietăţile
f (e ∗ ) = 0 si f (u 0 ) = 1,
unde e ∗ este elementul neutru în raport cu legea *, iar u 0 este elemental unitae al inelului
(în raport cu a doua lege °).
⎧f (2) = 0
Găsim uşor e ∗ = 2, u 0 = 3. Deci avem sistemul: ⎨ cu soluţia ∝= 1, β = −2 .
⎩f (3 ) = 1
Prin urmare f: Z → Z, f(x) =x-2.
Probăm că f este izomorfism de inele, adică:
1) f este morfism de inele,
2) f este bijectivă.
Afirmaţia 1) se verifică dacă avem:
a) f (x ∗ y ) = f (x ) + f (y ), (∀)x, y ∈ Z
şi
b) f (x D y ) = f (x ) ⋅ f (y ), (∀)x, y ∈ Z
Într-adevăr pentru a) avem:
f (x ∗ y ) = f (x + y − 2) = (x + y − 2) − 2 = x + y − 4 = (x − 2) + (y − 2) = f (x ) + f (y ).
Analog pentru b) se obţine:
f (x D y ) = f (xy − 2x − 2y + 6 ) = (xy − 2x − 2y + 6 ) − 2 = (x − 2)(y − 2) = f (x )f (y ). Demonstr
ăm 2). Aplicaţi f este bijectivă dacă:
a’) f este injectivă,
şi b’) f este surjectivă.
Verificăm a’). Funcţia f este injectivă dacă din f(x) = f(y), x,y ∈ Z ⇒ x = y. Avem
f (x ) = f (y ) ⇔ x − 2 = y − 2. De aici x = y.
Pentru b’), funcţia f este surjectivă dacă pentru orice y ∈ Z (codomeniu) există x ∈Z
(domeniu) astfel încât f(x) = y.
Din f(x) = y rezultă x-2 = y, adică x = y +2, aceasta fiind elementul căutat. Evident
x = y + 2 ∈Z.
Din cele de mai sus rezultă că inelele sunt izomorfe.

⎛ ⎫ ⎞
( { } )
4. Arătaţi că inelele A = x + y 3 | x, y ∈ Z ,+,⋅ , ⎜ A' = ⎨⎜⎜
⎜
⎧⎛ x y ⎞
⎟⎟ | x, y ∈ Z ⎬,+,⋅ ⎟
⎟
⎝ ⎩⎝ 3y x ⎠ ⎭ ⎠
(+, ⋅ sunt adunarea şi înmulţirea uzuală pe mulţimile respective) sunt izomorfe.
R. Se arată uşor că tripeletele respective sunt domenii de integritate. Aplicaţia care
(
realizează izomorfismul de inele este f : A → A ' , f x + y 3 = ⎜⎜ ) ⎛ x y⎞
⎟⎟.
⎝ 3y x ⎠
Avem de verificat că:
1) f este morfism de inele
şi 2) f este bijectivă.
Afirmaţia 1) se traduce prin:
a) f (z 1 + z 2 ) = f (z 1 ) + f (z 2 ), (∀ )z 1 , z 2 ∈ A,
b) f (z 1z 2 ) = f (z 1 ) ⋅ f (z 2 ), (∀)z 1, z 2 ∈ A,
Verificăm a). Fie z 1 = x 1 + y 1 3, z 2 = x 2 + y 2 3, z 1z 2 ∈ A . Avem:

6
 ( )⎛ x + x2
f (z 1 + z 2 ) = f x 1 + x 2 + (y 1 + y 2 ) 3 = ⎜⎜ 1
y 2 + y 2 ⎞ ⎛ x1
⎟⎟ = ⎜⎜
y1 ⎞ ⎛ x 2
⎟+⎜
x 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 3 y 2
y2 ⎞
⎟=
x 2 ⎟⎠
⎝ 3(y 1 + y 2 ) x 1 + x 2 ⎠ ⎝ 3 y 1
= f (z 1 ) + f (z 2 ).

Verifică b). Avem:

(( )( )) (
f (z 1z 2 ) = f x 1 + y 1 3 x 2 + y 2 3 = f x 1x 2 + 3 y 1y 2 + (x 1y 2 + x 2 y 1 ) 3 = )
⎛ x x + 3 y 1y 2 x 1y 2 + x 2 y 1 ⎞ ⎛ x 1 y 1 ⎞⎛ x 2 y 2 ⎞
= ⎜⎜ 1 2 ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟⎜⎜ ⎟⎟ = f (z 1 )f (z 2 )
⎝ 3(x 1y 2 + x 2 y 1 ) x 1x 2 + 3 y 1y 2 ⎠ ⎝ 3 y 1 x 1 ⎠⎝ 3 y 2 x 2 ⎠
Afirmaţia 2) înseamnă să arătăm că:
a’) f este injectivă,
b’) f este surjectivă.
Probăm a’). Fie z 1 = x 1 + y 1 3, z 2 = x 2 + y 2 3, z 1z 2 ∈ A pentru care f (z 1 ) = f (z 2 ).
⎛x y1 ⎞ ⎛ x 2 y 2 ⎞
Să arătăm că z1=z2. Din f (z 1 ) = f (z 2 ) rezulta ⎜⎜ 1 ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟, iar de aici x1 = x2
⎝ 3y 1 x 1 ⎠ ⎝ 3 y 2 x 2 ⎠
şi y1 = y2. Deci z1 = z2.
⎛ x y⎞
Verificăm b’). Fie A = ⎜⎜ ⎟⎟ ∈ A '. Atunci există z = x + y 3 ∈ A pentru care f(z)= A.
⎝ 3y x ⎠
Deci f este surjectivă.
În concluzie f este izomorfism de inele.

5. Fie C ([0,1]) mulţimea funcţiilor reale continue pe [0,1] şiD([0,1]) mulţimea funcţiilor
reale derivabile pe [0,1]. Arătaţi că între inelele (C([0,1]),+, ⋅) şi (C([0,1]),+, ⋅), unde + şi ⋅
sunt adunarea şi înmulţirea uzuală, nu există nici un izomorfism.
R. Se verifică cu destulă uşurinţă că tripletele din enunţ sunt inele comutative. Vom
demonstra că nu există un izomorfism între cele două inele, prin metoda reducerii la
absurd. Presupunem deci că ar exist F : C ([0,1]) → D([0,1]) un astfel de izomorfism.
Considerăm f ∈D([0,1]), f(x)=x. Din F surjectivă se deduce că există g ∈C([0,1]) astfel
încât F(g) = f. Din g ∈C ([0,1]) rezultă că şi 3 g ∈ C([0,1]). Utilizând faptul că f este
morfism avem:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ( ))
f = F(g) = F 3 g 3 g 3 g = F 3 g F 3 g F 3 g = F 3 g . De aici F 3 g = 3 f = 3 x .
3
( )
Aici am ajuns la o contradicţie deoarece x → 3 x nu este derivabilă la dreapta în x = 0.
Deci presupunerea făcută este falsă, adică nu există nici un izomorfism între cele două
inele.
Obs.
Ca şi în cazul grupului izomorfe şi pentru inele izomorfe, o proprietate adevărată pe o
structură algebrică se conservă şi pe structura algebrică izomorfă. Aici se ştie că există funcţii
continue pe o mulţime fără a fi derivabilă pe acea mulţime (aici într-un punct, x = 0).

6. Pe mulţimea A = R x R se definesc legile de compoziţie

(x, y ) + (x' , y') = (x + x' , y + y'), (x, y ) ⋅ (x' , y') = (xx' , xy'+ x' y ),
împreună cu care formează un inel comutativ.

7
 ⎧⎛ x y ⎞ ⎫
Arătaţi că acest inel este izomorf cu inelul matricilor A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ R ⎬ (împreună
⎩⎝ 0 x ⎠ ⎭
cu operaţiile de adunare şi înmulţire uzuale).
R. Se verifică uşor că tripletele (A,+,⋅), (A’,+,⋅)sunt inele.
⎛x y⎞
Verificăm să aplicaţia f : A → A ' , f ((x, y )) = ⎜⎜ ⎟⎟ este izomorfism.
⎝0 x⎠
Trebuie să arătăm că:
1) f este morfism de inele,
2) f este bijectivă.
Pentru 1) se verifică egalităţile
a) f (z 1 + z 2 ) = f (z 1 ) + f (z 2 ), (∀)z1, z 2 ∈ A,
b) f (z 1 ⋅ z 2 ) = f (z 1 ) ⋅ f (z 2 ), (∀)z 1, z 2 ∈ A.
Avem pentru a) (luăm z 1 = (x 1, y 1 ),z 2 = (x 2 , y 2 ) ):

⎛ x + x2 y1 + y 2 ⎞
f (z 1 + z 2 ) = f ((x 1, y 1 ) + (x 2 , y 2 )) = f ((x 1 + x 2 , y 1 + y 2 )) = ⎜⎜ 1 ⎟=
⎝ 0 x 1 + x 2 ⎟⎠
⎛ x y1 ⎞ ⎛ x 2 y 2 ⎞
= ⎜⎜ 1 ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ = f (z 1 ) + f (z 2 ).
⎝ 0 x1 ⎠ ⎝ 0 x 2 ⎠
Analog pentru b) obţinem:
⎛x x x 1y 2 + x 2 y 1 ⎞
f (z 1z 2 ) = f ((x 1, x 2 , x 1, y 2 + x 2 y 1 )) = ⎜⎜ 1 2 ⎟⎟ =
⎝ 0 x 1x 2 ⎠
⎛ x y 1 ⎞⎛ x 2 y 2 ⎞
= ⎜⎜ 1 ⎟⎟⎜⎜ ⎟⎟ = f (z 1 ) + f (z 2 ).
⎝ 0 x 1 ⎠⎝ 0 x 2 ⎠
Faptul că f este bijectivă se verifică imediat.

7. Fie M o mulţime nevidă. Arătaţi că inelele (P(M), Δ,∩ ), (F(M, Z 2 ),+,⋅) sunt izomorfe
(Δ este diferenta simetrica de multimi - vezi exercitiul 5,6 ) de la inele, F(M,Z2) = {f :
M→Z2 }).
R. Aplicaţia care defineşte izomorfismul este F : P(M) → F (M, Z2), F (P) = Ψp,
(∀)P ∈ P(M) , unde Ψp (se citeşte: psi indice P) este funcţia caracterisitică a mulţimii P
⎧1, x ∈ P
definită prin ψ p : M → Z 2 , ψ p (x ) = ⎨
⎩0, x ∈ M − P.
Aplicaţia F este izomorfism de inele dacă:
1) F este morfism de inele,
2) F este bijectivă.
Verificăm 1). Aplicaţia F este morfism de inele dacă:
a) F(AΔB ) = F(A ) + F(B ), (∀)A,B ∈ P(M),
b) F(A ∩ B ) = F(A )F(B ), (∀)A,B ∈ P(M),
Pentru a proba a) să observăm că F(AΔB ) = ψ AΔB = ψ A + ψ B = F(A ) + F(B ) .
Într-adevăr

8
 ψ AΔB = ψ (A −B )∪(B − A ) = ψ A −B + ψ B − A + ψ A −B ⋅ ψ B − A =
= ψ A (1 − ψ B ) + ψ B (1 − ψ A ) + ψ A (1 − ψ B ) ⋅ ψ B (1 − ψ A ) =
= ψ A − ψ A ψ B + ψ B − ψ B ψ A + ψ A ψ B (1 − ψ A − ψ B + ψ A ψ B ) =
= ψ A + ψ B − 2ψ A ψ B + ψ A ψ B − ψ 2A ψ B − ψ A ψ B2 + ψ 2A ψ B2 =
= ψ A + ψB − ψ A ψB − ψ A ψB + ψ A ψB =
(
= ψ A + ψ B Am folosit ψ 2A = ψ A , ψ A ∪B = ψ A + ψ B − ψ A ⋅ ψ B )
Pentru b) avem: F(A ∩ B ) = ψ A ∩B = ψ A ⋅ ψ B = F(A )F(B ).
Verificăm 2). Aplicaţia F este bijectivă dacă:
a’) F este injectivă,
b’) F este surjectivă.
Pentru a demonstra a’) presupunem că F(A ) = F(B ), (∀)A,B ∈ P(M).
Să arătăm că A = B. Din F(A ) = F(B ) ⇒ ψ A = ψ B ⇒ A = B (prin dubla incluziune).
⎧1, x ∈ A
Pentru a demonstra b’) să luăm f ∈ F(M, Z 2 ), arbitrar. Atunci f (x ) = ⎨
⎩0, x ∈ M - A.
Ori această funcţie este chiar ΨA, pentru care A∈P(M) şi evident F(A) = f, ceea ce arată că
F este surjectivă.
Prin urmare F este izomorfism de inele.

( [ ] )( [ ] )
8. Fie d,e ∈Z, întregi liberi de pătrate, d ≠ e, Să se arate că inelele Z d ,+,⋅ , Z e ,+,⋅ nu
sunt izomorfe.
[ ] [ ]
R. Vom proceda prin reducere la absurd. Presupunem că ar exista f : Z 2 → Z e un
izomorfism de inele (sunt chiar domenii de integritate). Deci f(0) = 0, f(1) = 1.
Se arată (vezi construcţia endomorfismelor grupului (Z,+ )) ca f (n) = n, (∀)n ∈ Z. Rămâne
să extindem construcţia lui f şi în puncte de forma x = a + b d, cu b ≠ 0. Avem:
( ( d )) = a + bf ( d ), ceea ce arată că f este perfect determinat
f (x ) = f a + b d = f (a ) + f (b )f
dacă ştim cine este f ( d ). Notăm f ( d ) = m + n e ∈ Z[ e ]. Atunci d = f (d) = f ( d d ) =
= f ( d )f ( d ) = (m + n e ) = m + n e + 2mn e.
2
2 2

De aici d = m2+n2e şi 2mn = 0. Dacă m = 0, arunci din d = m2+n2e rezultă d = en2 şi cum
d este liber de pătrate rezultă n = 1, adică d = e, fals. Dacă n = 0, atunci d = m2 şi cum d
este liber de pătrate rezultă m = ±1, când d = 1, fals.
Obs.
([ ] )
Se arată că inelul Z d ,+,⋅ , d ∈ Z, d întreg liber de pătrate este izomorf cu inelul de
⎧⎛ a b ⎞ ⎫
matrici A d ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | a, b ∈ Z ⎬.
⎩⎝ db a ⎠ ⎭
Deci dacă d ≠ e, d,e ∈ Z, întregi liberi de pătrate, atunci inelele de matrici, Ad, Ae nu sunt
izomorfe.

9. Să se determine endomorfimele inelului (Z, +, ⋅).

R. Fie f : Z → Z un endomorfism al inelului Z. În particular f este endomorfism al
grupului aditiv (Z, + ). Am văzut morfime de grupuri (problema 2) rezolvată) că forma lui
f ∈ End(Z) este f(n) = na, unde f(1) = a ∈Z. Vom preciza pe a ∈ Z din condiţia
f (x ⋅ y ) = f (x )f (y ), (∀)x, y ∈ Z. Avem a = f(1) = f(1⋅ 1) = f(1)f(1) = (f(1))2 = a2. Din a = a2

9
 rezultă a1 = 0, a2 = 1, când avem f1(x) = 0 (morfism nul şi f2(x) = x (morfismul identic –
care este chiar automorfism al lui Z).

− (x + y ) + 3, împreună cu care
xy 1
10. Pe R definim legile x ⊥ y = x + y − 2, xTy =
4 2
tripelrul (R, ⊥, T ) este corp comutativ.
Arătaţi că (R, +, ⋅) ≅ (R, ⊥, T ).
R. Se verifică uşor că (R, ⊥, T ) este corp comutativ.
Deoarece legea ⊥ conţine pe x, y la puterea întâi, vom căuta forma izomorfismului
f : (R,+,⋅) → (R, ⊥, T ), f (x ) =∝ x + β .
Coeficienţii ∝, β se determină din cerinţele: f (0 ) = 0 ⊥ , f (1) = 1T , unde 0 ⊥ este elementul
neutru în raport cu legea ⊥, iar 1T este elementul unitate în raport cu legea T . Se găseşte
uşor că 0⊥ = 2 şi 1T = 6. Deci f (0 ) = 2 ⇒ β = 2, iar f (1) = 6 da ∝= 4. Prin urmare f(x) = 4x
+ 2.
Evident f: R →R, f(x) = 4x + 2 este bijectivă. Rămâne să probăm că f este morfism de
corpuri, adică
a) f (x + y ) = f (x ) ⊥ f (y ), (∀)x, y ∈ R,
b) f (xy ) = f (x )Tf (y ), (∀)x, y ∈ R.
Avem
f (x + y ) = 4(x + y ) + 2 si f (x ) ⊥ f (y ) = f (x ) + f (y ) − 2 = 4 x + 2 + 4 y + 2 − 2 = 4(x + y ) + 2.
Adică a) se verifică.
Pentru b) avem:
f (x )f (y ) 1 (4x + 2)(4y + 2) −
f (xy ) = 4 xy + 2 si f (x )Tf (y ) = − (f (x ) + f (y )) + 3 =
4 2 4
− (4 x + 2 + 4 y + 2) + 3 = (2x + 1)(2y + 1) − 2(x + y + 1) + 3 = 4 xy + 2, ceea ce arată că b)
1
2
are loc.
Deci cele două structuri algebrice sunt izomorfe.

([ ] )
11*. Să se determine automorfismele corpului Q d ,+,⋅ , unde d ∈ Z, d întreg liber de
pătrate.
[ ] [ ]
R. Fie f : Q d → Q d un astfel de izomorfism. Atunci f(0) = 0, f(1) =1. Evident că
f : (Z,+,⋅) → (Z,+,⋅) este morfism de inele, adică endomorfism al lui Z. Deci f(n) = n,
(∀) n∈Z.
Vom extinde construcţia lui f la Q+, Q- şi apoi la extinderea Q d . [ ]
Mai întâi să observăm că din f (x + y ) = f (x ) + f (y ), (∀)x, y ∈ Q[ d ] rezultă 0 = f(0) =
=f(x+(-x))= f(x) + f(-x), adică f (− x ) = −f (x ), (∀)x ∈ Q[ d ], ceea ce arată că f este impară.
Construcţia lui f pe Q+. Avem:
⎛1 1 1⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
1 = f (1) = f ⎜ + + ... + ⎟ = f ⎜ ⎟ + ... + f ⎜ ⎟ = nf ⎜ ⎟
⎝ 
⎠ 
n n n ⎝ n⎠  ⎝n
⎠ ⎝n⎠
n ori n ori

⎛ 1⎞ 1
Deci f ⎜ ⎟ = . Acum avem uşor:
⎝n⎠ n

10
 ⎛m⎞ ⎛1 1⎞ ⎛ 1⎞
f ⎜ ⎟ = f ⎜ + ... + ⎟ = mf ⎜ ⎟ = m = , (∀)m, n ∈ N, n ≠ 0.
1 m
⎝ n ⎠ ⎝ n
 
⎠
n ⎝n⎠ n n
m ori

m ⎛ m⎞ ⎛m⎞ m
Construcţia lui f pe Q-. Fie ∈ Q + . Atunci (f este impară) f ⎜ − ⎟ = −f ⎜ ⎟ = − .
n ⎝ n⎠ ⎝m⎠ n
Aşadar am arătat că f (x ) = x, (∀)x ∈ Q.
[ ] [ ]
Construcţia lui f pe Q d . Pentru x = a + b d ∈ Q d trebuie să precizăm cine este
f (x ) = f (a + b d ) = f (a ) + f (b d ) = f (a ) + f (b )f ( d ) = a + bf ( d ).
Deci f(x) este bine determinat dacă ştim cine este f ( d ) =∝ +β d ∈ Q[ d ].
Avem: d = f (d) = f ( d d ) = f ( d )f ( d ) = (∝ +β d ) .
2

⎧a 2 + β 2 d = d
Din această egalitate rezultă sistemul ⎨
⎩∝ β = 0.
Dacă β = 0 (în a doua ecuaţie), atunci din prima d = ∝2, fals; dacă ∝ = 0, atunci β2= 1,
( )
adică β = ±1. Deci pentru f d avem două posibilităţi, f d = d , când ( )
( )
f a + b d = a + b d (automorfismul identic) şi f ( d) = − d , când
f (a + b d ) = a − b d (automorfismul conjugat).

12. Fie A = {0, 1,a,b} un inel cu patru elemente. Arătaţi că:

1) Funcţia f : A → A, f (x ) = 1 + x, (∀)x ∈ A este bijectivă,
2) ∑ f (x ) = 1 + a + b si 1 + 1 + 1 + 1 = 0.
x∈A
3) Dacă A este corp, artunci 1+1 = 0.
4) A este corp ⇔ există x ∈ A astfel încât 1 + x = x2.
R. 1) Se ştie că pentru A finită şi f : A →A, afirmaţiile:
10) f injectivă; 20) f surjectivă; 30) f bijectivă sunt echivalente. Deci este de ajuns să
probăm că f este, de exemplu, injectivă. Într-adevăr din f (x 1 ) = f (x 2 ), x 1x 2 ∈ A rezultă
1 + x 1 = 1 + x 2 , iar de aici x 1 = x 2 .
2) Dacă f este bijectivă, atunci elemente f (0 ), f (1), f (a ), f (b ) ∈ A şi sunt distincte, adică sunt
0, 1, a, b, eventual în altă ordine. Deci:
∑ f (x ) = 0 + 1 + a + b = 1 + a + b .
x∈A
Ţinând seama de f(x) = 1+x, relaţia de mai sus se scrie (1+0)+(1+1)+(1+a)+ (1+b) =
1+a+b, în care simplificând prin 1+a+b se obţine 1+1+1+1=0.
3) Presupunem, prin absurd, că 1+1 ≠ 0. atunci (1+1)(1+1) ≠ 0, deoarece un corp este fără
divizori ai lui zero. Dar (1+1)(1+1)=1+1+1+1=0 (conforma cu 2)), absurd.
4) Presupunem că A este corp. Conforma cu 3) rezultă 1+1 = 0.
Tablele legilor sunt:

+ 0 1 a b ⋅ 0 1 a b
0 0 1 a b 0 0 0 0 0
1 1 0 b a 1 0 1 a b
a a b 0 1 a 0 a b 1
b b a 1 0 b 0 b 1 a

11
 Se observă că 1+a=a2, 1+b=b2.
Reciproc, dacă există x ∈ A pentru care 1+x=x2, atunci A este corp.
A demonstra că A este corp revine la a arăta că elementele a,b sunt inversabile. Să
presupunem că 1+a=a2. În aceste condiţii să arătăm că ab=ba=1. Presupunem prin absurd,
că ab=0.
De aici a2b = 0 sau (1+a)b =0 sau b + ab = 0, adică b = 0, fals.
Analog se arată că ab ≠ a, ab ≠ b. Rămâne ab = 1. Analog ba=1.

13*. Să se determine endomorfismele corpului (R, +, ⋅).

R. Din f(0) = 0, f (1) =1 şi faptul că f : R → R este endomorfism de corp (este şi de inel al
lui Q) rezultă f(x) = x, (∀) x ∈ Q (vezi problema 9 rezolvată mai sus).
Arătăm că f este strict crescătoare, observând mai întâi că dacă x ∈ R, x>0, există y∈R
astfel încât y2 = x şi de aici f(x) = f(y2) =f(y)f(y) = (f(y)2 >0, ceea ce arată că dacă x >0,
atunci
f(x) > 0.
Acum fie x1 < x2, adică x2-x1 >0. Conform observaţiei de mai sus 0< f(x2-x1)= f(x2) – f(x1)
sau f(x2) – f(x1) sau f(x2) > f(x1), adică f este strict crescătoare pe R. Arătăm acum că
f = 1R (aplicaţia identică a lui R).
Presupunem, prin absurd, că f ≠ 1R, adică există x0 ∈ R astfel încât f(x0) ≠ x0.
Dacă f(x0) < x0, atunci există a ∈ Q astfel încât f(x0) < a < x0 (Q este densă în R). De aici
a = f(a) < f(x0), flas.
Analog se tratează cazul f(x0) > x0.
Prin urmare singurul endomorfism al corpului (R, + , ⋅) este cel identic, f(x) = x, (∀) x ∈
R.

14*. Să se determine automorfismele corpului numerelor complexe (C, +, ⋅) care invariază

numerele reale (f(x) = x, (∀) x ∈ R).
R. Fie f: C → C un astfel de automorfim pentru care f(x) = x, x ∈ R.
Aplicaţia f este bine determinată dacă ătim cum definim f(i).
Într-adevăr fie z = x +iy, x,z ∈ R. Atunci f(x) = f(x+iy) = f(x) + f(iy) = f(x) + f(i)f(y) =
=x + f(i)y
Pentru aceasta să observăm că -1 = f(-1) = f(i2) = f(i⋅i) = f(i)f(i) = (f(i))2.
De aici f(i) = ± i.
Aşadar avem doar două astfel de automorfisme
f(x + iy) = x + iy (cel identic) şi f(x + iy) = x – iy (cel conjuga).

15. Fie (A, +, ⋅) un inel cu element unitate 1 ≠ 0 cu proprietatea x2 = 1 pentru orice

x ∈ A - {0}.
Să se arate că (A, +, ⋅) este corp izomorf cu Z2 sau Z3.
R. Relaţia x2 = 1 arată x ≠ 0 este inversabil şi x-1 = x. Deci (A, +, ⋅) este corp. Pe de altă
parte să observăm că (x+1)(x-1) = x2 – x + x – 1 = x2 – 1 = 0.
Cum A este corp (nu are divizori ai lui zero) rezultă x + 1 = 0 sau x – 1 = 0, adică
x ∈ {-1, 1}, (∀)x ≠ 0. Prin urmare A = {0, 1, -1}.
Avem două posibilităţi:
1) 1 = -1, adică A = {0, 1} şi atunci aplicaţia 0 → 0̂, 1 → 1̂ este izomorfismul de la A
la Z2.
2) 1 ≠ -1, adică A = {0, 1, -1} şi aplicaţia 0 → 0̂, 1 → 1̂, - 1 → 2̂ este izomorfismul de
la A la Z3.

12
 Probleme propuse

⎧⎛ a b ⎞ ⎫
1.Fie A = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | a, b ∈ Z⎬ cu operaţiile uzuale de adunarea şi înmulţire.
⎩⎝ b a ⎠ ⎭

⎛⎛a b⎞⎞
Aplicaţia f : A → Z, f ⎜⎜ ⎜⎜ ⎟⎟ ⎟⎟ = a − b este un morfism de inele.
⎝⎝b a⎠⎠
Determinaţi nucleul morfismului.

2. Se consideră C([-1, 1]) inelul funcţiilor continue pe [-1, 1] cu valori reale determinat de
operaţiile de adunare şi înmulţire a funcţiilor.
⎛ 1⎞
Să se arate că aplicaţia F : C([− 1,1]) → R, F(f ) = f ⎜ ⎟ este morfism.
⎝2⎠
Determinaţi nucleul morfismului.

3. Fie A = R × R. Definim pe A două aplicaţii

(a1,b1 ) ∗ (a 2 ,b 2 ) = (a1 + a 2b1 + b 2 ),
(a1,b1 ) D (a 2 ,b 2 ) = (a1a 2 ,b1b 2 + a 2b1 ),
împreună cu care devine inel.
Arătaţi că aplicaţia f : A → R, f ((a,b)) = a este morfism surjectiv de inele, dar nu este
injectiv.

4. Pe mulţimea A = Z × Z se definesc aplicaţiile:

(a,b) + (c,d) = (a + c,b + d),
(a,b) ⋅ (c,d) = (ac – bd, ad + bc),
împreună cu care devine inele. Arătaţi că A≅ Z [i]

5. Pe mulţimea Z definim aplicaţiile: x ∗ y = x + y – 2, x ο y = xy -2(x + y) +6, împreună cu

care devine domeniu de integritate.
Arătaţi că (Z, ∗, ο) ≅ (Z, +, ⋅), unde izomorfimul este dat de f: Z → Z, f(x) = ∝ + β.

6. Pe Z se definesc perechile de aplicaţii:

⎧x ⊕ y = x + y + 1, ⎧x ∗ y = x + y − 1
⎨ ⎨
⎩x ⊗ y = xy + x + y. ⎩x D y = xy − x − y + 2.
Arătaţi că inelele (Z, ⊕, ⊗), (Z, ∗, ο), sunt izomorfe, printr-un izomorfism de forma
f: Z → Z, f(x) = ∝ + β.

7. Arătaţi că inelele A şi A’ cu operaţiile de adunare şi înmulţire uzuale sunt izomorfe, în

cazurile:

{ } ⎧⎛ x y ⎞
1) A = x + y 7 | x, y ∈ Z , A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ Z⎬;
⎫
⎩⎝ 7 y x ⎠ ⎭

{ } ⎧⎛ x − 5 y ⎞
2) A = x + y 5 | x, y ∈ Z , A ' = ⎨⎜⎜
⎫
⎟⎟ | x, y ∈ Z⎬;
⎩⎝ − y x ⎠ ⎭

13
 { } ⎧⎛ x + 2y
3) A = x + y 2 | x, y ∈ Z , A ' = ⎨⎜⎜
2y ⎞ ⎫
⎟⎟ | x, y ∈ Z⎬;
⎩⎝ − 2y x − 2y ⎠ ⎭

{ } ⎧⎛ x 3 y ⎞
4) A = x + y 3 | x, y ∈ 2Z , A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ 2Z⎬;
⎫
⎩⎝ y x ⎠ ⎭
⎧⎛ x − y ⎞ ⎫
5) A = {x + iy | x, y ∈ Z}, A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ Z⎬;
⎩⎝ y x ⎠ ⎭
⎧⎛ x − y ⎞ ⎫
6) A = {x + iy | x, y ∈ 3Z}, A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ 3Z⎬;
⎩⎝ y x ⎠ ⎭

{ }
7) A = x + y 3i | x, y ∈ 3Z , A ' = ⎨⎜⎜
⎧⎛ x − 3 y ⎞ ⎫
⎟⎟ | x, y ∈ Z⎬;
⎩⎝ y x ⎠ ⎭
⎧ x + y 3i ⎫
8) A = ⎨ | x, y ∈ Z, x, y de aceeasi paritate ⎬,
⎩ 2 ⎭
⎧⎛ x − 3 y ⎞ ⎫
⎪⎪⎜ 2 ⎟
2 ⎟ | x, y ∈ Z, x, y de aceeasi paritate ⎪⎪⎬;
A ' = ⎨⎜
⎪⎜⎜
y x ⎟
⎟ ⎪
⎩⎪⎝ 2 2 ⎠ ⎭⎪

{ }
9) A = x + y 3i | x, y ∈ Q , A ' = ⎨⎜⎜
⎧⎛ x − 3 y ⎞ ⎫
⎟⎟ | x, y ∈ Q⎬;
⎩⎝ y x ⎠ ⎭

{ } ⎧⎛ x y ⎞
10) A = x + y d | x, y ∈ Z, d ∈ Z, d liber de patrate , A ' = ⎨⎜⎜
⎫
⎟⎟ | x, y ∈ Z⎬.
⎩⎝ dy x ⎠ ⎭

8. Pe mulţimea A = Z × Z se definesc operaţiile „+“ şi „⋅“, împreună cu care formează inele în

cazurile:
1) (a1, b1 ) + (a 2 , b 2 ) = (a1 + a 2b1 + b 2 )
(a1,b1 ) ⋅ (a 2 ,b 2 ) = (a1a 2 ,b1b 2 );
2) (a1, b1 ) + (a 2 , b 2 ) = (a1 + a 2b1 + b 2 )
(a1,b1 ) ⋅ (a 2 ,b 2 ) = (a1a 2 + b1b 2 , a1b 2 + a 2b1 );
3) (a1, b1 ) + (a 2 , b 2 ) = (a1 + a 2b1 + b 2 )
(a1,b1 ) ⋅ (a 2 ,b 2 ) = (a1a 2 , a1b 2 + a 2b1 ).
Arătaţi izomorfismele de inele:
⎛ ⎧⎛ a 0 ⎞ ⎫ ⎞
a) A (de la 1)) ≅ ⎜ A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | a, b ∈ Z⎬,+,⋅ ⎟;
⎜ ⎟
⎝ ⎩⎝ 0 b ⎠ ⎭ ⎠
⎛ ⎧⎛ a b ⎞ ⎫ ⎞
b) A (de la 2)) ≅ ⎜ A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | a, b ∈ Z⎬,+,⋅ ⎟;
⎜ ⎟
⎝ ⎩⎝ b a ⎠ ⎭ ⎠
⎛ ⎧⎛ a b ⎞ ⎫ ⎞
c) A (de la 3 )) ≅ ⎜ A ' = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | a, b ∈ Z⎬,+,⋅ ⎟.
⎜ ⎟
⎝ ⎩⎝ 0 a ⎠ ⎭ ⎠

14
9. a) Arătaţi că inelul H al cuaternionilor este izomorf cu inelul de matrici
⎧⎛ z u ⎞ ⎫
H = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | u, z ∈ C⎬ (cu adunarea şi înmulţirea obişnuită a matricilor).
⎩⎝ − u z ⎠ ⎭
b) Să se arate că mulţimea C cu operaţiile
z 1Tz 2 = z 1 + z 2 , z 1 ⊥ z 2 = z1z 2 + Im(z 1 )Im(z 2 ), este inel unitar izomorf cu inelul
⎧⎛ x y ⎞ ⎫
matricilor M = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ R⎬ cu adunarea şi înmulţirea uzuală a matricilor prin
⎩⎝ 0 x ⎠ ⎭
⎛x y⎞
izomorfismul f : C → M, f (x + iy ) = ⎜⎜ ⎟⎟.
⎝0 x⎠
⎛ a b c d ⎞
⎜ ⎟
⎜− b a − d c ⎟
10*. Arătaţi că inelul H al matricilor de forma ⎜ , a, b, c, d ∈ R, este
−c d a − b⎟
⎜ ⎟
⎜− d − c a b ⎟⎠
⎝
izomorf cu inelul H al cuaternionilor.

11*. Fie A un inel comutativ M mulţimea de matruici cu elemente din A

⎧ ⎛a 0 b 0⎞ ⎫
⎪ ⎜ ⎟ ⎪
⎪ ⎜0 a 0 b⎟ ⎪
M = ⎨M(a, b, c, d) = ⎜ ⎟ | a, b, c, d ∈ A ⎬.
⎪ c 0 d 0 ⎪
⎜ ⎟
⎪⎩ ⎜ ⎟ ⎪⎭
⎝ 0 c 0 d ⎠
arătaţi că M este un inel (în raport cu operaţiile de adunare şi înmuţire a matricilor)
izomorf cu inelul M2(A).

12*. Să se determine morfismele de inele de la (Z, +, ⋅) la (Zn, +, ⋅).

Determinaţi aceste morfisme pentru n = 6.

13*. Să se determine morfismele de inele de la (Zn, +, ⋅) la (Z, +, ⋅).

14*. Să se determine endomorfimele inelului (Zn, +, ⋅).

Determinaţi aceste endomorfisme pentru n = 6.

15*. Să se determine morfimele de inele de la (Zn, +, ⋅) la (Zm, +, ⋅).

Determinaţi aceste morfisme pentru n = 4, m = 6.

16. Pe A = (0,∞) se defines aplicaţiile x ⊕ y = xy, x ⊗ y = x ln y .

Arătaţi că tripletul (A, ⊕, ⊗) este corp comutativ izomorf cu corpul numerelor reale R,
printr-un izomorfism dat f : R → (0, ∞ ), f (x ) =∝ e βx .
17. Să se arate că aplicaţiile x ∗ y = 3 x 3 + y 3 , x D y = xy , determină pe R o structură de corp
comutativ, izomorf cu corpul numerelor reale, printr-un izomorfism
f : (R,+,⋅) → (R,∗,D ), f(x) = 3 αx + β .
18. Definim pe R aplicaţiile: xTy = x + y − 2, x ∗ y = 2xy - 4(x + y ) + 10 .
Arătaţi că tripletul (R, T,∗) este un corp izomorf cu (R,+,⋅) .

15
19. Să se demonstreze că aplicaţiile x ⊕ y = x + y − 7, x ⊗ y = xy - 7(x + y ) + 56 , determină
pe Q o structură de corp comutativ, izomorf cu corpul numerelor raţionale (Q,+,⋅) .
20. Arătaţi că pe mulţimea (0, ∞ ) aplicaţiile: x ∗ y = xy, x D y = x ln y determinnă o structură
3

de corp comutativ, izomorf cu corpul numerelor reale (R,+,⋅) printr-un izomorfism de forma
f : R → (0, ∞ ), f(x) = e mx + n .
21. Pe R se definesc legile de compoziţie: xTy = x + y − 1, x ∗ y = 2(xy - x - y ) + 3 .
Arătaţi că (R, T,∗) este corp izomorf cu (R,+,⋅) printr-un izomorfism f : (R,+,∗) → (R,∗,⋅) ,
f(x) = mx + n .
22. Arătaţi izomorfismele de corpuri K şi K’ cu operaţiile de adunare şi înmulţire uzuale, în
cazurile:
[ ]
1) K = Q 3 , K’ = {⎜⎜
⎛ a b⎞
⎟⎟ | a, b ∈ Q} ;
⎝ 3b a ⎠
⎛ x y⎞
2) K = C, K’ = {⎜⎜ ⎟⎟ | x, y ∈ R} ;
⎝- y x⎠
[ ]
3) K = Q 5 , K’ = {⎜⎜
⎛ a 5b ⎞
⎟⎟ | a, b ∈ Q} ;
⎝b a ⎠
⎧ax, x ∈ Q
4) K = Q, K’ = {fa : R → R | fa (x ) = ⎨ , a ∈ Q}, (K' ,+,D ) ;
⎩ 0, x ∉ Q
⎛a b ⎞
5) K = C, K’ = {⎜⎜ ⎟⎟ | a, b ∈ R} ;
⎝- b a + b⎠
⎛0 0 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜0 x x 0⎟
6) K = R, K’ = {A x = ⎜ | x ∈ R} .
0 x x 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0⎟
⎝ ⎠
⎛0 0 0 0⎞
⎜ ⎟
⎜0 x x 0⎟
23. Fie K = {A x ∈ M 4 (R) | A x = ⎜ | x ∈ R} .
0 x x 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0⎟
⎝ ⎠
a) Să se arate că tripletul (K,+,⋅) este corp comutativ;
b) Funcţia f : (K.+,⋅) → (R,+,⋅), f(A x ) = 2x este izomorfism de corpuri;
c) Să se calculeze A nx , n ∈ N * .

Indicaţii şi răspunsuri

⎛a a⎞ ⎧ ⎛ 1⎞ ⎫
1. ⎜⎜ ⎟⎟, a ∈ Z . 2. Ker F = ⎨f ∈ C([- 1,1]) | f ⎜ ⎟ = 0⎬ . 3. (∀)a ∈ R, (∃)(a, b ) ∈ A,
⎝a a⎠ ⎩ ⎝2⎠ ⎭
f ((a, b )) = a; (a,0 ) ≠ 0(a,1), dar f (a,0 ) = f (a,1) ; 4. f : Z[]
i → A, f (a + bi) = (a, b ) ; 5.
Condiţiile pentru determinarea lui ∝ şi β sunt f(2)=0 şi f(3)=1 (această ultimă condiţie are
loc deoarece cele două inele sunt domenii d integritate!). De aici ∝=1, β= -2 şi f(x)=x-2;

16
6. Inelele sunt domenii de integritate. Din f(-1)=1, f(0)=2 rezultă ∝=1, β= 2 şi f(x)=x+2;
(
7. f : A → A ' ; 1) f x + y 7 = ⎜⎜ )
⎛ x y⎞
⎟⎟ ; 2) f x + y 5 = ⎜⎜ (
⎛ x − 5y ⎞
x ⎟⎠
)
⎟ ; Construcţii
⎝ 7y x ⎠ ⎝− y
⎛a 0⎞ ⎛a b⎞
analoge pentru morfismele de la 3)-10). 8. a) f ((a, b )) = ⎜⎜ ⎟⎟ ; b) f ((a, b )) = ⎜⎜ ⎟⎟ ;
⎝0 b⎠ ⎝b a⎠
⎛ z u⎞
9. F:H→H, F⎜⎜ ⎟⎟ = a + bi + cj + dk, z = a + bi, u = c + di ; 10.* Matricea din enunţ
⎝− u z⎠
se poate scrie sub forma aU+bI+cJ+dK, unde U=I4,
⎛0 1 0 0⎞ ⎛ 0 0 1 0⎞ ⎛ 0 0 0 1⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜−1 0 0 0 ⎟ ⎜ 0 0 0 1⎟ ⎜ 0 0 − 1 0⎟
I=⎜ , J=⎜ , K =⎜ .
0 0 0 − 1⎟ −1 0 0 0⎟ 0 1 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 1 0⎟ ⎜ 0 −1 0 0⎟ ⎜ −1 0 0 0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Se verifică egalitiţăle I2 = J 2 = K 2 = I 4 , IJ = -JI = K, JK = -KJ = I, KI = -IK = J , relaţii
analoge celor satisfăcute de cuaternionii i, j şi k. Funcţia f:H→H, f(aU+bI+cJ+dK)=a+bi+
+cj+dk este izomorfismul căutat; 11.* Se defineşte f:M→M2(A) prin
⎛a b⎞
f (M(a, b, c, d)) = ⎜⎜ ⎟⎟ ; 12.* Fie f:Z→Zn morfism de inele. Deci f morfism de grupuri
⎝ c d⎠
∧
aditive de la (Z,+) la (Zn,+). Notăm f (1) = â ∈ Z n şi se obţine f ( x ) = xa . Pe de altă parte
(folosind a doua condiţie din morfism de inele), avem: â = f (1) = f (1⋅ 1) = f (1) ⋅ f (1) =
∧
= ( f (1))2 = â 2 . Deci f:Z→Zn, f ( x ) = xa , â 2 = â sunt morfisme de inele. Pentru n=6,
{ }
∧ ∧
â ∈ 0̂,1̂,3̂,4̂ , deci se obţin patru morfisme: f0̂ (x ) = 0̂, f1̂ (x ) = x̂, f3̂ (x ) = 3 x, f 4̂ (x ) = 4 x .
13.* Fie f:Zn→Z morfisme de inele. În particular f este morfism de grupuri aditive. Punem
f (1̂) = a ∈ Z . Din 0 = f (0̂) = f (n̂) = na rezultă a=0, când f este morfism nul (f≡0);
14. Fie f:Zn→Zn un endomorfism de inele al grupului (Zn,+,⋅).
În particular este endomorfism al grupului (Zn,+).
Punând f (1̂) = â şi ţinând cont d condiţia de morfism multiplicative avem:
â = f (1̂) = f (1̂⋅ 1̂) = f (1̂) ⋅ f (1̂) = â 2 .
∧
Deci f:Zn→Zn , f (1̂) = â şi f (k̂ ) = ka, â = â 2 este forma endomorfismelor inelului Zn.
∧
Reciproc fâ : Z n → Z n , fâ (k̂ ) = ka, â = â 2 reprezintă morfism de inele.
{ }
În particular pentru n=6 avem â ∈ 0̂,1̂,3̂,4̂ şi deci endomorfismele:
f0̂ (k̂ ) = 0̂, (∀)k̂ ∈ Z 6 (morfism nul)
f1̂ (k̂ ) = k̂, (∀)k̂ ∈ Z 6 (morfismul identic)

∧
f3̂ (k̂ ) = 3k, (∀)k̂ ∈ Z 6 sau 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
f3̂ 0̂ 3̂ 0̂ 3̂ 0̂ 3̂

17
 ∧
f 4̂ (k̂ ) = 4k, (∀)k̂ ∈ Z 6 sau 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
f3̂ 0̂ 3̂ 0̂ 3̂ 0̂ 3̂
15.* Fie f:Zn→Zm. Notăm f (1̂) = a ∈ Z m (am notat elementele lui Zn cu â , iar elementele
2
lui Zm cu b ). Atunci f ( x̂ ) = ax . În plus a = f (1̂) = f (1̂⋅ 1̂) = f (1̂)f (1̂) = a şi
0 = f (0̂) = f (n̂) = na . Deci f:Zn→Zm, este morfism de inele dacă f (1̂) = a , f ( x̂ ) = ax ,
2
a = a şi na = 0 . Reciproca imediată.
2
În cazul particular, elementele a din Z6 pentru care a = a sunt 0, 1, 3, 4 . Condiţia
4a = 0 este satisfăcută doar de 0, 3 . Deci avem doar două morfisme de inele de la Z4 la
Z6 :

0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
f0 0 0 0 0 f0 0 3 0 3
16. e=1, u=e. Din f(0)=1, f(1)=e ⇒ α=β=1; 17. e=0, u=1. Din f(0)=0, f(1)=1⇒ α=1, β=0
şi deci f ( x ) = 3 x ; 18. Se caută un izomorfism f : (R,+,⋅) → (R, T,∗), f(x) = αx + β . Din

f(0)=2, f(1)= rezultă α= , β=2; 19. Se caută izomorfism f : (Q,+,⋅) → (Q,⊕,⊗),

5 1
2 2
⎛3⎞
f(x) = αx + β ; 21. f(1)=0, f ⎜ ⎟ =1 ⇒ f(x)=2x-2; 22. 1) f a + b 3 = ⎜⎜ (
⎛ a b⎞
)
⎟⎟ ; 2)
⎝2⎠ ⎝ 3b a ⎠
⎛ a b⎞
f (a + ib ) = ⎜⎜ ( ) ⎛ a 5b ⎞
⎟⎟ ; 3) f a + b 5 = ⎜⎜ ⎟⎟ ; 4) g:K’→Q, g(fa)=a; 5)
⎝ − b a⎠ ⎝b a ⎠
⎛ a b ⎞ 1− i 3
f ⎜⎜ ⎟⎟ = a + b ; 6) f(Ax)=2x; 23. a) A x + A y = A x + y , A x A y = A 2 xy , E = A 0 ,
⎝ − b a + b⎠ 2
A ' x = − A x = A − x , U = A 1 , A' ' x = A 1 ; b) f (A x + A y ) = 2x + 2y = f (A x ) + f (A y ),
2 4x

( )
f (A x A y ) = f (A 2 xy ) = 4xy = 2x ⋅ 2y = f (A x )f (A y ) ; c) f A nx = (f (A x )) = 2 n x n = f (A y ) =
n

= 2y ⇒ y = 2 n−1 x n şi A y = A nx .

18