Complicaţia otogenă Abcesul cerebral. Tabloul clinic. Anatomia patologică.

Tratament.
Abcesul cerebral este o colecţie de puroi în substanţa creierului, de cele
mai multe ori în lobul temporo-sfenoidal de partea urechii bolnave ca rezultat al
răspândirii procesului inflamator-distructiv din urechea medie în cavitatea
creierului.
Se întâlneşte mai des la persoane între 20-40 ani. Abcesul cerebral de
origine otică constituie 50-60% din totalitatea abceselor cerebrale de diverse
origini. La 80% din aceşti bolnavi abcesul este cauzat de o otită medie cronică
colesteatomatoasă. Abcesele cerebrale alcătuiesc 10,5-24% din complicaţiile
intracraniene, otomastoidiană fiind mai frecvent decât abcesul cerebelos de
două ori după Collet ş.a. şi de cinci ori după Portmann.
Etiologia şi patogenia, precum şi căile de pătrundere a injecţiei în
creier au fost descrise anterior. Aici se poate numai de subliniat că abcesul
cerebral de cele mai multe ori este unic şi numai în 10% din cazuri el poate fi
asociat cu un abces al cerebelului. Se dezvoltă, de regulă, de partea urechii
afectate. ^^
Din punct de vedere al patogeniei, indicaţiei terapeutice şi localizării,
abcesele cerebrale de origine otică se clasifică în:
- abcese adiacente;
- abcese la distanţă.
Forma abcesului este rotundă.
Anatomia patologică. Procesul de formare a abcesului parcurge trei stadii:
I - Stadiul de encefalită nesupurată sau encefalită presupurativă, când
predomină fenomenele de edem, care se vindecă prin metode
conservatoare;
II - Stadiul de abces iară capsulă, fiind prezentă o barieră fibroasă;
III - Stadiul de abces incapsulat.
Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Schematic evoluţia abcesului are 4 perioade:
/ Debutul bolii care corespunde de obicei cu reîncălzirea otitei medii
cronice. Se traduce prin cefalee, febră, frison, vărsături, ameţeli, bradicardie,
oprirea otoreei.
// Perioada de acalmie. Dacă până la această perioadă n-a survenit
moartea bolnavului prin edem cerebral, toate simptomele descrise mai
sus retrocedează. Bolnavul pare vindecat şi îşi poate continua ocupaţia.
Această perioadă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva
luni sau chiar ani şi este periculoasă prin faptul că leziunile progresează
asimptomatic. Sunt descrise cazuri când abcesul cerebral n-a fost
diagnosticat timp de 30 de ani.
/// Perioada manifestă. Simptomele caracteristice ale acestei perioade
au fost grupate de Bergman în trei grupe de sindroame:
A. Sindromul de supuraţie: febră, senzaţie de oboseală, slăbire, tulburări
gastro-intestinale, VSH şi leucocitoza sunt crescute, reacţie
meningială.
B. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee, vărsături,
bradicardie, somnolenţă, tulburări psihice, tulburări respiratorii,
convulsii, tulburări oculare, ameţeli, acufene, iritaţie meningială.
C. Sindromul de localizare. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat
fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului, fie de o compresiune
la distanţă. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii.
Afazia este simptomul principal. Ea poate fi anamnestică, motorie,
senzitivă, parafazică (nu numeşte corect obiectele), alexică, agrafică.
Se constată dereglări psihice - psihoza acută.
IV Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat.
Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat, moartea
poate surveni fie prin encefalită difuză, fie prin deschiderea abcesului
în ventriculul lateral.
Simptomatic această perioadă se manifestă prin cefalee atroce, greţuri,
pierderea cunoştinţei, tahicardie, semne meningiale, tulburări motorii (pareze).
Cazurile operate la timp şi corect tratate duc la vindecarea bolnavilor.
Formele clinice ale abcesului cerebral:
1. După simptome: tipice, fruste, monosimptomatice, asimptomatice.
2. După evoluţie: abcese acute şi cronice.
3. După vârstă: forma latentă, frustă şi torpidă a bătrânului şi forma
meningitică a copilului.
4. După localizare: metastatice.
Prognosticul este nefavorabil.
Diagnostcul. Se stabileşte în baza anamnezei, examenului clinic, puncţiei
lombare, analizei sângelui, consultaţiei neurologului, oculistului, tomografiei
computerizate, rezonanţei magnetice nucleare (R.M.N.).
Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal,
descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului, combaterea infecţiei şi
redresarea stării generale.