AFECŢIUNI INFECŢIOASE ALE DUREI MATER

Patogenia. În majoritatea cazurilor afectarea învelişului dur cerebral are loc

din cauza ascensionării infecţiei din sinusurile paranazale, oaselor craniului,
sistemului mandibulodentar.
În cazul când infecţia pătrunde între dura mater şi periost are loc dezvoltarea
abcesului epidural, de regulă de dimensiuni mici. În cazul când infecţia pătrunde în
spaţiul subdural diseminarea procesului purulent poate fi mult mai vastă, răspândindu-
se pe toată suparafaţa convexului cerebral ceia ce se numeşte empiem subdural.
Manifestările clinice. Maladia se dezvoltă treptat. Pe fondalul îmbunătăţirii
stării pacientului care a suportat o infecţie recentă a sinusurilor paranazale, urechii,
sau o operaţie în sistemul mandibulodentar, sau după traumatism craniocerebral are
loc un nou puseu de hipertermie, se instalează cefaleea, voma, manifestările de iritare
meningiană (meningismul), pot să intervină tulburări de conştienţă. În cazul
diseminării în continuare a procesului în spaţiul subdural în procesul patologic pot fi
implicate tunicile cerebrale moi, corespondenţa clinică fiind tulburările de focar sub
formă de pareze, afazii, accese epileptice.
Diagnosticul. În afara examenului clinic pentru stabilirea diagnosicului de
suferinţă infecţioasă a durei mater la etapa contemporană este nevoie de efectuat
examenul de CT sau RMN cerebrală, care vizualizează localizarea şi dimensiunile
focarului patologic. În componenţa lichidului cefalorahidian poate fi depistată o citoză
moderat exprimată (căteva sute de leucocite segmentate), o creştere uşoară a
conţinutului de proteine. Încercarea de a identifica agentul patogen în licvor de regulă
suferă eşec.
Tratamentul afecţiunilor purulente a durei mater este chirurgical (drenare) în
asociere cu terapie antibacteriană. Alegerea remediului antibacterian se face luânduse
în consideaţie rezultatul însămânşării puroiului evacuat din spaţiul subdural. Se indică
penicilină G i/v în doza de 24 000 000 UA/24 ore. În cazul infecţiilor mixte preparatul
se alege lunându-se în consideraţie specificul fiecărui germene patologic.
Mortalitatea în empiemul subdural atinge 40%, din cauza dificultăţilor de
diagnostic şi respectiv tratamentului întârziat.

ARAHNOIDITA CEREBRALĂ
Arahnoidita cerebrală reprezintă o varinată de inflamaţie seroasă a tunicilor
cerebrale moi (leptomeningită seroasă) cu suferinţă predominantă a arahnoideei.
Etiopatogenie. Arahoidita poate fi cauzată de traumatism cerebral, procese
inflamatoare locale (sinuzite, otite) şi generalizate (gripă, reumatism, pneumonie).
Arahnoidita de obicei nu este difuză, limitându-se la anumite zone. Astfel se distinge
forma convexitală, optico-chiasmală, interpedunculară, de unghi pontocerebelos şi
bazală.
Morfopatologie. Arahnoiditele pot fi chistoase (arachnoiditis cystica) şi
adghezive (arachnoiditis adhaesiva) şi de tip mixt.