Complicaţiile rinosinusitelor Complicaţiile orbitare. Simptomatologie.

Diagnostic. Tratament.
Complicaţiile pot fi provocate atât de sinuzitele acute, cât şi de cele cronice,
în unele cazuri complicaţiile sunt provocate de:
1. Răspândirea infecţiei din sinusul respectiv în organele din vecinătate
prin continuitate.
2. Răspândirea infecţiei pe cale hematogenă.
3. Caracterul infecţios şi alergic al sinuzitelor, care generează infectarea
şi alergizarea organismului.
4. Factorul infecţios schimbă metabolismul celular, tisular, reactivitatea
organismului şi a sistemului nervos central şi vegetativ, inducând
schimbări în toate organele şi sistemele organismului.
Complicaţiile orbitale constituie de la 0,5 până la 10% din toate afecţiunile
inflamatorii ale sinusurilor paranazale. în ultimul timp se observă o creştere a
incidenţei acestor complicaţii, precum şi a cazurilor grave de boală ca urmare a
scăderii sensibilităţii agenţilor patogeni faţă de antibiotice şi a sporirii numărului
de sinuzite generate de infecţie virală. Şi totuşi, cauza principală a complicaţiilor
sinuzitelor este starea materială precară a populaţiei care nu permite persoanelor
ce suferă de rinite, sinuzite să se adreseze la medic şi să urmeze un tratament
calificat şi complex.
Complicaţiile sinuzitelor prezintă afecţiuni de gravitate diferită. Se manifestă
prin simptomatologia complicaţiei ca atare, precum şi prin simptomele din partea
organelor şi sistemelor a căror stare funcţională este afectată.
Etiologic Multiplele cauze ale complicaţiilor sinuzitelor pot fi grupate în:
I. Factori de ordin anatomo-topografw şi funcţional:
• vecinătatea sinusurilor cu orbita, cutia craniană etc, legăturile dintre
sinusuri şi organele respective;
• sinuzitele acute şi cele cronice reîncălzite;
• traumatismul.
II. Factori favorizanţi:
• reactivitatea scăzută a organismul ui;
• răceala;
• diagnosticul şi tratamentul tardiv şi neadecvat al sinuzitei;
• boli infecţioase, boli cronice decompensate;
• dereglări ale sistemului nervos central.
III. Căile de pătrundere a infecţiei:
• percontinuietatem;
• hematogenă;
• limfogenă;
• dehiscentă;
• perinevrală; traumatică;
• mixtă.
Patogenie. Sinuzita acută sau cronică duc la schimbarea reactivităţii locale
şi generale, iar tratamentul lor incomplet sau incorect aprofundează aceste
schimbări. Intervenţia unui factor predispozant (răceala, oboseala, avitaminoza,
acutizarea bolilor cronice ale sistemului cardiovascular, renal, endocrin etc.)
facilitează dezvoltarea complicaţiei respective.
Schimbările patomorfologice. Dintre acestea se înregistrează congestia
simplă, dilatarea vaselor sanguine, edemul, tromboza vaselor sanguine, staza
venoasă şi limfatică, infiltraţia celulară, formarea puroiului. Trebuie remarcat
faptul că nu există paralelism între schimbările morfologice din sinusul respectiv
şi cele ce au loc în complicaţia respectivă. De asemenea nu există corelaţie directă
între forma anatomică şi clinică a sinuzitei şi complicaţiile patomorfologice.
Astfel, unele forme uşoare de sinuzita pot provoca complicaţii grave şi
multiple.
Clasificarea complicaţiilor, sinuzitelor
Se disting următoarele grupe de complicaţii ale sinuzitelor:
a) endocraniene;
b) orbitooculare;
c) laringotraheobronhopulmonare;
d) mixte.
Tabloul clinic şi evoluţia complicaţiilor depind de forma acesteia, de sinuzita
generatoare, de vârsta şi reactivitatea organismului, de precocitatea
diagnosticului.
C o m p l i c a ţ i i l e o r b i t o o c u l a re
Se deosebesc următoarele forme de complicaţii orbitooculare ale sinuzitelor:
periostita simplă, periostita supurată, abcesul subperiostal, edemul pleoapelor,
edemul ţesuturilor moi şi al orbitei, inflamaţia supurată a ţesuturilor orbitei (flegmonul
şi abcesul pleoapelor, flegmonul retrobulbar şi al orbitei, etc), formele mixte.
Simptomele acestor complicaţii depind de forma patomorfologică şi clinică
a acesteia. Astfel deosebim simptome generale şi speciale.
Simptome generale: subiective, obiective şi paraclinice.
a. Simptome subiective generale: indispoziţie generală, cefalee localizată
sau difuză, anorexie, insomnie, pierderea capacităţii de muncă.
b. Simptome generale obiective: starea generală a bolnavului este gravă
sau medie, culoarea tegumentelor şi a mucoaselor schimbată, tahicardie,
bradicardie, respiraţia dereglată, uneori pierderea cunoştinţei (comă).
c. Paraclinice generale: leucocitoză, VSH accelerat.
Simptome speciale: subiective, obiective, paraclinice.
a. Simptome subiective speciale: DOREHOT - durere, obstrucţie nazală,
rinoree, rinoragie, rinolalie, epistaxis, hiposmie, hipoacuzie, tensiune în sinusul
afectat.
b. Simptome obiective speciale. Rinoscopic: hiperemia mucoasei, edem,
hipertrofie, cruste, rinoree, polipi nazali, rezultatele puncţiei sinusului respectiv.
c. Paraclinice speciale. Radiografia sinusurilor paranazale pune în
evidenţă opacitate, nivel de lichid.
Periostita. Simptomatologia periostitei este mai puţin zgomotoasă în
comparaţie cu alte forme de complicaţii rinosinusogene orbitale. Dacă procesul
patologic în caz de periostita progresează, atunci şi starea bolnavului devine
gravă, se dezvoltă abcesul subperiostal şi abcesul retrobulbar, abcesul orbitei
sau flegmonul orbitei.
Pentru periostita orbitei este caracteristic edemul pleoapelor sau numai a
unei pleoape, congestia vaselor sanguine ale conjunctivei. în inflamaţia ţesuturilor
orbitei se stabileşte un edem foarte pronunţat al ţesuturilor. Se observă exoftalmul,
hiperemia, infiltraţia pielii. Aceste simptome sunt şi mai pronunţate în caz de un
edem retrobulbar.
Flegmonul orbitei constituie una din cele mai grave şi periculoase
complicaţii rinosinusogene. Simptomele acesteia sunt mai grave: exoftalm cu
abolirea sau diminuarea deplasării globului ocular, febră (39°-40°), cefalee foarte
pronunţată, vărsături. Durerea cu localizare în orbită se intensifică, se măreşte
edemul şi hiperemia pleoapelor.
în unele cazuri se dezvoltă oftalmoplegie din cauza dereglărilor de circulaţie
sanguină a retinei. Formarea flegmonului orbitei poate fi precedat de tromboflebita acesteia. La 60-
85% din bolnavi cu patologia orbitei (flegmon) infecţia pătrunde
din sinusurile paranazale, fapt ce impune efectuarea radiografiei sinusurilor
paranazale ori de câte ori vor fi depistate dereglări din partea orbitei.
Determinarea caracterului complicaţiilor orbitale prezintă unele dificultăţi,
deoarece simptomatologia lor de cele mai multe ori este asemănătoare. De
pildă, simptomatologia periostitei orbitei şi a abcesului subperiostal este aceiaşi,
numai că în caz de abces acestea sunt mai evidente. De tratamentul acestor
bolnavi, de altfel şi de examinarea lor, trebuie să se ocupe otorinolaringologul şi
oftalmologul. /
Afectarea nervului optic este o complicaţie rară, întâlnită de obicei în
caz de sfenoidită. Infecţia se propagă direct din sinusul sfenoidal. Uneori primul
şi unicul simptom al sfenoiditei poate fi afectarea nervului optic. Complicaţia se
manifestă prin scăderea evidentă a vederii şi a capacităţii de percepere a
culorilor, diminuarea reflexului pupilar.
Schimbări asemănătoare din partea nervului optic pot avea loc şi în caz de
sinuzite maxilare, frontale şi etmoidale. Uneori puncţia sinusului maxilar recuperează
vederea.
Tratamentul bolnavilor cu complicaţii orbitooculare trebuie efectuat în
spital sub controlul otorinolaringologului şi oftalmologului. Tactica şi metoda de
tratament se vor selecta în funcţie de caracterul complicaţiei orbitale şi a sinuzitei
cauzale.
în edemul ţesuturilor moi ale pleoapelor, feţei, infiltraţia şi hiperemia
ţesuturilor, osteoperiostită generată de o sinuzită acută se va face un tratament
conservator:
• asanarea sinusului afectat (puncţia şi drenarea lui, introducerea de
antibiotice, fermenţi proteolitici, hormoni în sinus);
• antibioterapie;
• antiinflamatoare;
• dezintoxicante;
• antihistaminice;
• vitamine.
în caz de sinuzite exsudative în acutizare care au generat o complicaţie
orbitală simplă de asemenea se va aplica un tratament conservator, bolnavul
fiind supravegheat în staţionar de otorinolaringolog şi oftalmolog. Dacă
simptomatologia nu cedează timp de 2—4 zile, atunci se va opera sinusul respectiv.
Toate complicaţiile orbitale supurate generate de o sinuzită supurată se vor
trata chirurgical: intervenţie pe sinusul afectat şi eliminarea procesului supurativ
al orbitei. Tratamentul chirurgical se va asocia cu:
• antibioterapie - penicilină 10000000-20000000 UI timp de 24 ore
intravenos sau intramuscular. De asemenea se introduce intravenos
Lincomicină (0,6 g în 20 ml de soluţie Natrii cloridi de 0,9%); Ristomicină
(1000000-1500000 UI timp de 24 de ore); Polimicină 25-50 mg în 300
ml de soluţie Glucosae de 5%; Nistatină 500000 UI de 4 ori pe zi.
• în tromboflebita venelor orbitei se administrează Heparină.
• se vor administra preparate dexintoxicante, deshidratante şi
antihistaminice: Manitol, 500 ml de 15% intravenos; Hemodez 200 ml,
intravenos; sol. Glucosae de 5% - 200 ml; Dimedrol, Suprastină,
Diazolină etc.
Se vor administra şi alte preparate în funcţie de tabloul clinic al bolii,
eficacitatea medicamentelor prescrise şi prezenţa altor simptome din partea
altor organe şi sisteme.