Angina din cursul mononucleozei infecţioase.Cauza si simpt. Bolii.Diagn.Trat.

Angina monocitară sau febra ganglionară a fost descrisă mai întâi de Filatov (1885) şi Pfeiffer (1889). Cauza bolii
până astăzi se crede a fi un virus încă necunoscut. Virusul pătrunde prin nas şi faringe, apoi se localizează în
ganglionii limfatici şi splină. Această boală se întâlneşte mai frecvent Ia copii şi adolescenţi. . Simptomatologie.
Perioada de incubare este de 10—20 de zile. *n această perioadă bolnavii acuză cefalee, oboseală, dureri în extremi şti
şi febră, dureri în muşchi şi ostemie. Angina monocitară este o boală acută, infecţioasă, care se caracterizează prin
febră (39—41°), tumefierea de cele mai multe ori a ganglionilor cervicali, cuprinzând succesiv Sanglionii axilari,
inghinali etc. Mărimea acestor ganglioni este diferită: de la cea a unui bob de linte, până la cea a unei nuci. Ei sunt duri,
mobili * nu supurează. Se înregistrează leucocitoză (10 000—30 000 U/mm 3), cu predominarea mononuclearelor (până
la 80%). Alt simptom caracteristic al bolii este angina, care are aspectul unei angine difterice ori a unei angine
eritematopultacee. Angina monocitară poate avea următoarele forme:
— ganglionară, în care predomină adenopafia ;
— forma astenică, ce poate fi confundată cu agranulocitoza, când examenul sângelui denotă o leucocitoză normală,
cu o reducere considerabilă a polinuclearelor care produc astenia.
— forma pseudoleucemică.
Tratament. Se recomandă repaus la pat; gargarisme sau spălaturi faringiene cu soluţii alcaline, apoi pensulaţii cu
soluţie de penicilină 30 000 U/cm3 sau pastile de penicilină 200 000 U/i 6—8 pastile pe zi. Se administrează ACTH,
cortizon, hidrocortizon, vitamine C, D, 8 şi altele.
Profilaxia prevede izolarea bolnavului, păstrarea cuvenită a produselor alimentare.
Complicaţiile pot fi: extinderea procesului anginos la amig-dala linguală (cu apariţia dispneei accentuate), otite,
conjunctivite, paro-tidite, exanteme, ictere, nefrite, albuminurie, encefalite etc.