Prezintă inflamaţia labirintului, fiind numită de unii specialişti ca otită internă.
Infecţia ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă. Modificările morfologice. Se evidenţiază 4 faze în evoluţia labirintitei: I - inflamaţia congestivă, reacţia labirintică, labirintită inductivă; II - exsudativă - secreţie abundentă şi formarea exsudatului - edem şi hidrops al labirintului; III - supurativă - microbii pătrund în labirint, se distrug celulele urechii interne; VI - labirintită necrozantă - tromboza labirintică. Clasificarea labirintitelor - După etiologie: specifice şi nespecifice. - După criteriul patogenic: timpanogene, meningogene, limfogene, traumatogene, mixte. - După tabloul clinic: acută şi cronică (evidentă, latentă). - După caracterul răspândirii procesului patologic: labirintită circumscriptă şi difuză. - După caracterul patomorfologic: labirintită seroasă şi necrozantă. Tabloul clinic şi evoluţia bolii în funcţie de aspectul clinic deosebim: - labirintite acute precoce care apar în primele 2-3 zile de boală; - piolabirintită - labirintită precoce gravă supurată; - labirintită tardivă - apare între 7 şi 30 zile de la debutul otitei acute; - labirintitele acute survenite în cursul omes. Simptomatologia specifică de bază a labirintitei este următoarea: - vertij însoţit de greaţă, vărsături; - nistagmus periferic; - hipoacuzie de tip percepţie; - acufene; - dereglări neurovegetative (transpiraţii, paloare etc). Starea bolnavului este alterată. Diagnosticul în caz de tablou clinic tipic nu este dificil. Tratamentul va fi conservator şi chirurgical, în primele două forme - congestivă şi exsudativă-excepţional, conservator: antibiotice, antiinflamatoare, antiedemice, antihistaminice, regim la pat, în caz de indicaţii -paracenteză. în formele supurativă şi necrotică - chirurgical - mastoidotomie sau evidarea petromastoidiană în funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat labirintită. Se asociază şi tratamentul medicamentos.