Tratamentul Bolii

Parodontale
Terapia iniţială
 Terapia Inițială
•Deoarece atât gingivita cât şi parodontopatiile sunt cauzate de microorganisme şi produşii lor
metabolici, primul pas în prevenţia şi tratamentul lor este crearea unei cavităţi orale cât mai puţin
posibil fără placă bacteriană.
•Astfel, terapia iniţială este acea terapie ce vizeaza etiologia bolii, iar tratamentul chirurgical
corectează modificările morfologice şi prevenţia accesului microorganismelor la suprafaţa radiculară.
•Este obligatoriu pentru a avea succes în tratamentul afecţiunii parodontale ca fiecare pacient să
traverseze această etapă.
 Terapia Inițială
•Primii paşi în terapie sunt informarea şi motivarea pacientului. Acesti paşi sunt foarte
importanţi, deoarece atât stabilizarea cât şi vindecarea bolilor parodontale sunt posibile doar printr-o
bună colaborare medic-pacient. Pacientul trebuie să fie interesat în a-şi menţine starea de sănătate
orală şi trebuie să înţeleagă neceistatea tratamentului.
•Motivaţia pacientului depinde însă de o multitudine de factori, incluzându-i pe cei socio-
economici, nivel intelectual, personalitate, aprecierea personală a corpului şi sănătăţii, dar cea mai
importantă condiţie prealabilă este o relatie bazată pe încredere între pacient şi medic.
 Terapia Inițială- Motivația Pacientului
•Pentru a putea motiva pacientul este necesar să :
- Înregistrăm indicele de sângerare gingivală ;
-Explicăm pacientului simptomele din gingivite şi
parodontopatii prin imagini ;
- Să îi prezentăm pacientului ce am descoperit în
timpul examinării clinice şi paraclinice(radiografii) ;
- Să evidenţiem placa bacteriană cu ajutorul
revelatorului de placă şi să îi arătăm zonele în care
curăţirea este deficitară.
 Terapia Inițială-
Motivația Pacientului
• Sângerarea gingivală este unul dintre
cei mai motivanţi factori. Utilizând
indicele de sângerare gingivală,
severitatea inflamaţiei poate fi
evaluată numeric, iar scăderea sa în
timpul tratamentului motivează şi mai
mult pacientul care realizează că
tratamentul în cabinet precum şi
îngrijirea la domiciliu duc la o scădere
a simptomelor
 Terapia Inițială
• Următorii paşi în terapia iniţială sunt profilaxia şi tratamentul antimicrobian.
  Profilaxia afecţiunii parodontale
Profilaxia poate fi primară, secundară şi terţiară.
Profilaxia primară a inflamaţiilor parodontale cuprinde totalitatea măsurilor de igienizare a cavităţii bucale care
au ca scop împiedicarea instalarii bolii parodontale. În cadrul profilaxiei primare avem chimioprofilaxia plăcii
bacteriene ce se realizează cu substanţe medicamentoase care,pe langă împiedicarea colonizării şi dezvoltării
microbiene a plăcii, au şi efect terapeutic antimicrobian asupra leziunilor gingivale şi parodontale deja iritate.
Profilaxia secundară se adresează formelor incipiente de îmbolnăvire în scopul opririi evoluţiei lor spre forme
avansate.
Profilaxia terţiară, urmăreşte prevenirea recidivelor după tratamentul formelor manifeste ale bolii.
 Terapia Inițială- Profilaxia
• Tratamentul antimicrobian al inflamaţiilor parodonţiului marginal nu se limitează doar la
igienizarea cavităţii bucale, ci utilizează un tratament medicamentos complex ce cuprinde
substanţe antiseptice, antibiotice si chimioterapice ale căror scop este ameliorarea şi vindecarea
formelor clinice variate ale bolii parodontale.
•Igienizarea se efectuează de către pacient şi a fost şi va rămâne o componentă critică a prevenţiei şi
tratamentul bolii parodontale.
• În lipsa unei ingrijiri acasă de către pacient, tot efortul medicului e în zadar obţinându-se un
rezultat de scurtă durată.
 Terapia Inițială- Profilaxia
•Igienizarea se face în primul rând prin periaj gingivo-dentar,  la care se asociază mijloace
secundare de întreţinere a igienei bucale şi de către medic prin :
- Detartraj supra şi subgingival ;

- Lustruirea suprafeţelor dentare detartrate ;

- Netezirea suprafeţelor radiculare accesibile prin chiuretaj radicular;

- Aplicarea atat de către pacient cât si de către medic a unor substanţe medicamentoase cu
actiune antimicrobiană şi antiinflamatorie .
 Terapia Inițială- Profilaxia
•Nu există o singură metodă de igienizare ce este corectă pentru fiecare pacient. Metoda cea mai bună
va fi determinată de tipul şi severitatea bolii, de aspectul morfologic precum şi de dexteritatea pacientului.
Metodele de igienizare vor fi diferite pentru fiecare zonă bucală a pacientului. Metodele pot fi modificate
chiar şi în timpul tratamentului, adaptate unor noi situatii morfologice (spaţii interdentare deschise, dinţi
alungiţi).
•Pacientul trebuie informat asupra necesităţii frecvenţei şi duratei igienizării. În general este necesar să
efectuăm îndepărtarea plăcii bacteriene cel putin o dată pe zi.
•Ca şi o concluzie, nu instrumentele şi tehnicile de igienizare sunt cele mai importante, ci îndepărtarea
plăcii.
 Periajul gingivo-dentar

• Are ca obiective:
- îndepărtarea plăcii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafeţele dentare accesibile şi zonele gingivale adiacente ;

- stimularea circulaţiei, vascularizării şi keratinizării normale a gingiei, creşterea tonusului functional.

• Periajul se realizează cu perii de dinţi manuale sau electrice.Periuţa de dinţi este cea mai importantă unealtă pentru
îndepartarea mecanică a plăcii, dar care nu poate ajunge decât în zonele vestibulare, orale şi ocluzale ale dintilor.
• Deoarece leziunile iniţiale în boala gingivală apar în zonele interdentare, este necesar ca pe lângă periuţa de dinţi să
existe şi mijloace suplimentare de igienă care să asigure curăţirea în acele zone.
• De secole, periuţa de dinţi în multitudinea ei diversitate serveşte la îndepărtarea plăcii şi a resturilor alimentare de
pe suprafetele dintilor.neexistând însă o periuţă de dinţi ideală nici ca forma nici ca dimensiune.
 Periajul gingivo-dentar

•Alegerea periilor de dinţi se face în funcţie de :

- natura/provenienţa lor

- număr

- lungime

- aranjament

- consistentă=tari, moi

- flexibilitate (rigide, suple)

 Periajul gingivo-dentar
•Din multitudinea de perii de dinţi se
remarcă :
- periile cu filamente din plastic, moi, cu vârf rotunjit, aşezate
în tufe pe 4 rânduri

- perii cu filamente din păr natural cu tufe de filamente aşezate

pe 4 rânduri
Periajul gingivo-dentar
• perii cu filamente din păr natural cu tufe de
filamente aşezate pe 4 rânduri

• perii pentru ortodonţie cu 3 rânduri de tufe,

rândul din mijloc fiind mai scurt ;

• perii cu o singură tufă indicate în periajul

incongruenţelor dento-alveolare cu
înghesuiri, şi periajul interdentar;
 dentifrice
• Dentifricele sunt un mijloc secundar de igienă, ce pot fi sub formă de pastă sau de pulbere, care aplicate cu pe dinţi, prin periaj, au
rolul de a curăţa suprafeţele gingivo-dentare şi lustruirii suprafeţelor accesibile.
• Pastele de dinţi conţin substanţe abrazive care contribuie la îmbunătăţirea curăţirii mecanice de către peria de dinti. Unele paste pot
contine medicamente sau aditivi care sunt benefice parodonţiului. Substanţele abrazive conţinute de dentifrice pot fi carbonat de Ca,
bicarbonat de Ca, clorură de Na, oxid de siliciu, aluminiu,etc. Pe lângă aceste substanţe abrazive pastele de dinţi mai conţin şi substanţe
active ca :
– azotat de potasiu cu actiune antihiperestezica eficienta ;

– formaldehida şi floruri, de asemenea cu acţiune împotriva hiperesteziei dentare ;precum şi acţiune remineralizantă ;

– săruri anorganice ca monofluor-fosfat de sodiu, sulfat de sodiu şi de poloniu cu acţiune de stimulare a secreţiei salivare.

• În componenţă pastelor de dinţi mai intră  substanţele care dau consistenţă, substanţe vehicul (glicerina ,apa) , sorbitol, substante
aromatizante, substanţe cu acţiune antimicrobiană, de inhibare a plăcii bacteriene şi a tartrului, clorhexidină, vitamine,etc.
 Tehnici de periaj

•Scopul periajului este îndepărtarea plăcii bacteriene. Orice metodă care atinge acest
scop este acceptabilă atâta timp cât dinţii sau gingiile nu sunt traumatizate. Indiferent de
metoda de periaj, de tipul periilor de dinţi sau compoziţia pastelor de dinţi, trebuie
respectate anumite principii şi anume:

 Frecvenţa periajului;
 Timpul periajului;
 Tehnica de periaj.
 Tehnici de periaj

 Frecvenţa periajului
• De obicei se crede că dacă efectuăm un periaj după fiecare masă,cu perii aspre, apasare puternică şi timp prelungit, atunci executăm
corect periajul şi suntem feriţi de afecţiuni parodontale. Lucru total greşit, deoarece acest periaj intempestiv favorizează retracţia gingivală şi
traumatismul gingival.
• În timpul zilei este suficient să efectuam o clătire energică a gurii urmată de îndepărtarea resturilor alimentare interdentare cu fir de
mătase sau scobitori acţionate blând, tinând cont şi de acţiunea de autocuraţire fiziologică a părţilor moi învecinate.
• Periajul obligatoriu este cel de seară ,după masă, inainte de culcare. Acest periaj este esenţial, deoarece menţinerea în cavitatea bucală a
plăcii microbiene, a resturilor alimentare, in condiţii constante de temperatură şi umiditate, oxigenare redusă şi repaosul părţilor moi
favorizează dezvoltarea florei microbiene care acţionează asupra parodonţiului marginal şi a dintelui. Periajul de dimineaţă, înainte de masă,
actionează ca un masaj asupra gingiei,stimulând tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi vascularizaţia gingivală.

• 
 Tehnici de periaj

 Timpul de periaj
•Diferă de la o persoană la alta, în general durează între 3-5 minute,atunci când tehnica periajului
se face corect.
•Periajul trebuie făcut zilnic, peria se spală abundent după folosire şi se degajează de apa dintre
filamente prin scuturare energică.
 Tehnici de periaj

Tehnica de periaj
•Instruirea pacientului se face de către medic pe un model de studiu, iar pacientul va continua
periajul în faţa oglinzii, cu o perie, fiind corectat în eforturile sale de insuşire a unei tehnici de periaj.
•Se recomandă periajul separat al arcadei maxilare şi mandibulare, prin ample mişcari în plan
vertical, dinspre fundul de sac vestibular spre marginea incizala sau suprafata ocluzală, după care
peria se desprinde de pe dinte şi se reia ciclul de 10-15 ori pentru fiecare zona periata. În zonele
palatinale şi linguale laterale, peria dentară se ţine în plan orizontal şi se deplasează prin mişcări
ample, semicirculare în plan vertical, unidirecţionale dinspre gingie spre dinte.
 Tehnica de periaj

• Periajul ocluzal corect se realizează nu prin frecare, prin

deplasări lungi pe întreaga suprafaţă ocluzală, ci prin deplasari
scurte pe suprafaţa ocluzală a fiecărui dinte.
 Tehnica de periaj=
« Metoda Bass »
•« Metoda Bass » de periaj al şanţului gingival are ca scop îndepărtarea
plăcii bacteriene de pe marginea gingivală liberă şi din şanţul gingival pe o
adâncime de 0,5-1 mm.
•Această tehnică protejează faţa vestibulară a caninului, evitând apariţia
recesiunii gingivale; se realizează secvenţial pe grupe de dinţi; stimulează
circulaţia sanguină la nivel gingival şi curăţă dinţii folosind mişcări vibratorii.
Periajul se realizează prin mişcări de curăţare verticale dinspre gingie spre dinte,
poziţia periuţei fiind orientată la 45 de grade cu perii spre gingie. Se realizează
mai întâi pe feţele anterioare ale dinţilor, pe grupuri de dinţi dintr-o parte în
alta, apoi cele posterioare în aceeaşi manieră ca cele anterioare, iar la sfârşit
suprafeţele ocluzale când periuţa este perpendiculară pe ele realizându-se
miscări de du-te-vino. Mişcările se repetă de 4-5 ori. Se începe mai intâi cu dinţii
de la nivelul arcadei superioare, apoi cu cei de la nivelul arcadei inferioare.
Această tehnică este indicată pentru dinţii definitivi şi pacienţilor cu risc de a
dezvolta boală parodontala.
 Tehnica de periaj= Periuța Elecrica
• Periajul cu periuţe de dinţi electrice este indicat în următoarele situaţii :
copii mici ;
persoane purtătoare de aparate ortodontice ;
persoane cu handicap fizic ;
abilitate manuală redusă ;
persoane leneşe,
bolnavii necooperanţi, oligofreni, cu fenomene nevritice,artrite şi atroze poliarticulare deformante,boala
Parkinson.
 Mijloace secundare de igienizare a cavităţii bucale

•Au ca şi rol îndepărtarea resturilor organice şi de stimulare

gingivală, completând periajul gingivo-dentar.
• Alegerea mijloacelor secundare de igienă se face în funcţie de
gradul de decupare al ambrazurii gingivale de către papila
interdentare.
Mijloace secundare de igienizare a cavităţii
bucale
• Există 3 grade ale acestei ocupării :
 gradul I- ambrazura gingivală este ocupată în întregime de papila interdentară. În acest caz numai
firul de mătase (aţa interdentară) poate asigură igienizarea ,deoarece orice alt mijloc poate leza
papila interdentară ;

 gradul II- ambrazura gingivală este caracterizată printr-o retracţie redusă sau moderată a papilei
,caz in care sunt utile periile interdentare şi scobitorile din lemn ;

 gradul III- ambrazura gingivală este liberă prin retracţia totală a papilei interdentare unde sunt
utile periile cu acţiune interdentară mai voluminoase.
Mijloace secundare de igienizare a cavităţii
bucale
•Mijloacele secundare de igienizare pot fi :
 clătirea gurii ;
 aţa interdentară ;
 scobitorile ;
 perii interdentare ;
 duşuri bucale.
 Mijloace secundare de igienizare a cavităţii
bucale
•Unul dintre cele mai simple mijloace secundare de igienă este clătirea gurii , ce este un act
indispensabil unei bune igienizări prin faptul că îndepărtează din cavitatea bucală resturile de placă şi
detritusurile moi desprinse de pe gingie şi dinţi prin periaj, precum şi resturile epiteliale descuamate.
De asemenea contribuie la eliminarea pulberilor dentifrice şi realizează un masaj gingival .
•Deoarece, gingivita şi parodontita sunt mai severe în zonele interdentare, decât pe cele
vestibulare sau orale ale dinţilor , igiena interdentară este extrem de importantă în tratamentul
afecţiunilor.
•Cea mai adecvată metodă de igienă interdentară este cea bazata pe nevoile fiecărui pacient .