COD DISCIPLINĂ UOMF MD 0601, 3.

toate materialele comercializate sunt însoţite de un

prospect în care există mai multe date (compoziţie,
SEMESTRUL II, 4 CREDITE
mod de utilizare, de păstrare, etc.) pe care specialistul
TITULAR CURS: ŞEF LUCRĂRI BONTA care le foloseşte trebuie să le cunoască.
DAN
Evaluarea materialelor dentare

Oricărui material dentar elaborat înainte de a fi lansat

MATERIALE DENTARE CURS ANUL III
STOMATOLOGIE pe piaţă i se fac o serie de teste.

Biotestele se realizează în 3 etape obligatorii :

Curs 1 1. Teste biologice de laborator : se realizează în vitro şi
Materialele dentare în vivo strict în laborator ;
2. Teste de laborator pe animale mari;
1. reprezintă un important domeniu al medicinei 3. Teste clinice pe cazuri clinice care se oferă voluntar.
dentare; Atunci când se constată că într-o etapă testul este
2. sunt într-o continuă diversificare astfel încât să pozitiv se opreşte evaluarea şi se comunică observaţia.
corespundă cerinţelor de pe piaţă; I) Teste de toxicitate şi eliminare (teste primare)  ;
orientative dar nu foarte fine.

1. toxicitatea acută sistemică (T.A.S.);

2. testul potenţialul citotoxic şi iritaţional;
1
3. testul potenţialul alergic; 1. Testul citotoxic-iritational:
4. testul de evaluare a potenţialul carcinogenetic
(mutagen); 1. în vitro: se aplică pe culturi celulare:
5. testul prin implantare. fibroblasti –animale de laborator sau limfocite
Se fac preponderent în vitro. umane T după o prealabilă cultivare a lor pe
medii specifice de geloza (24-48 ore). Se aplică
Toxicitatea acută sistemică
agar-agar şi apoi soluţia de material testat. Se
introduce în incubator, se examinează efectul
- se obţine din materialul pentru testat o suspensie care va fi
suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48,
administrată animalelor de laborator /pe medii de cultură;
72 ore.
- suspensia se administrează timp de 2 săptămâni unui tip de Dacă la examenul obiectiv se observă o structură
şoricei de laborator(albi); densă, omogenă, nemodificată a culturilor celulare = efectul

- în acest interval grupul populaţional este zilnic evaluat, netoxic, neiritațional . Se va trece la etapa următoare.

observat pentru a se nota efectul toxic-partial/letal ; Dacă se observă apariția unui halou în structura
celulară = efectul citotoxic asupra culturilor celulare datorat
- dacă supravieţuiesc mai mult de 50% -testul este negativ şi
suspensiei = materialul este retrimis producătorului.
se trece la testul următor ;
2. în vivo- suspensia este injectată animalelor de
- dacă efectul suspensiei este iritant se opreşte fabricarea
laborator, subcutan, intramuscular. Se observă
materialului.
după 30-40 zile. Se sacrifică animalele, se

2
 realizează frotiuri din zona puncționată, se 4. În vitro – (TESTUL AMES ,STILES) Testul
observă microscopic. Se examinează AMES este un test cu acţiune indirectă.
comparativ cu zona de vecinătate Suspensia de material se aplică pe mediu de cultură ce
nepuncționată (macroscopic). conţine salmonella (incubare 24-48 ore) .

Pe acest mediu se va mai aplica un fragment de ficat şi

2. Testul alergic histidina inactivă (incubare 24-72 ore).

Se aplică agar-agar şi suspensia de material dentar ;

Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei,
subcutan sau aplicații locale (epicutan), se va observa Se incubează mixtura şi se evaluează la 24, 48 ore.

apariția la sau nu a semnelor clasice (eritem şi edem local), Dacă suspensia are o acţiune mutagenă, ficatul ce secretă
la 24 ore. histidina va activa histidina inactivă, favorizând

Dacă ele sunt prezente materialul se va retrimite dezvoltarea salmonelelor.

fabricantului pentru modificarea compoziţiei. Efectul mutagen va fi pozitiv. !!!!!!!!

Dacă nu apar semne de alergie se va trece mai departe

la alt test. -In vivo- durează 2 ani şi va fi asemănător cu cel de la
testul citotoxic – iritational.

3. Testul de evaluare a potenţialului carcinogenetic Suspensia administrată subcutanat pentru 6 luni, la 1-

2ani se sacrifică animalul, iar frotiurile se analizează
microscopic.
3
Cel mai concludent examen de evaluare a potenţialului
cancerigen. Testarea este evaluată faţă de scara standard a
biocompatibilităţii.

-Testarea prin implantare : 4. La limita superioară se află cimenturile pe bază de

Pentru testarea unui material cel mai elocvent test = testul zinc oxid eugenol, deşi şcoala daneza afirma că

implant preparat intraosos la animale medii, mari (tibie- eugenolul este un derivat fenolic cu potenţial

iepuri, câini). Se examinează la 3 luni, 6 luni dacă ţesutul chimico-toxic asupra odontoblastelor.

este biointegrat sau respins. 5. La limita inferioară se situează cimenturile silicat

ce prezintă cel mai intens efect pulpotoxic.
NECESITĂ OBTURAŢIE DE BAZĂ !
II. Etapa de laborator

Biomaterialele se aplică în cavităţile coronare pe dinţii III .Testarea clinică

animalelor mari de laborator (câini, iepuri, maimuţe) .
Pe subiecţi voluntari.
Se practica cavităţi reale în care sunt introduse materiale
Se testează : -biotoleranta materialului,
tip cimenturi, lineri.
- reacţia de vitalitate
La 30-40 zile dinţii sunt extraşi împreună cu omologii, sunt (răspunsul organului pulpar) ;
secţionaţi, se obţin lame şi se examinează microscopic
-fenomenele subiective (gust, miros, culoare).
efectul regenerator al pulpei sau efectul pulpotoxic (nociv).
4
Dacă suspensia trece de toate testele, materialul dentar va
fi recomandat pentru a fi produs şi livrat reţelei.
Caracteristicile standard ale unui biomaterial dentar  :
6. să fie neagresiv (netoxic) pentru organul pulpar ;
7. să nu conţină substanţe difuzabile în circulaţia
generală;
8. să nu conţină substanţe ce pot decalansa reacţii
alergice ;
9. să nu conţină substanţe cu efect carcinogenetic.
Atunci când practicianul prepară materialele dentare
acestea suferă transformări fizico-chimice (atât în cabinet
cât şi în laborator) ele venind în contact cu ţesuturile
pacientului, medicului dentist şi tehnicianului dentar, fapt ce
impune tuturor materialelor dentare să fie inerte şi să nu
acţioneze negativ asupra celulelor. Avem mai multe zone de
contact :
5
5. contactul buzelor, mucoasei jugale, gingiei, limbii,
planşeului bucal, boltei palatine a pacientului în
timpul amprentării cu materialul de amprentă;
6. tegumentele medicului de la nivelul degetelor în
timpul unor manopere (inserarea şi îndepărtarea
amprentei de pe câmpul protetic);
7. tehnicianul dentar pe tot parcursul procesului
tehnologic are contacte la nivelul degetelor cu diverse
materiale, poate să inhaleze pulberi formate din
microparticule toxice ce se depun pe pereţii alveolelor
pulmonare;
Asupra materialelor dentare acţionează pe durata cât se
găsesc în cavitatea bucală o serie de factori nefavorabili pt
structura lor fizico-chimică, care vor grăbi deteriorarea
acestor materiale, şi eliminarea acestora din cavitatea
bucală.
Aceşti factori se pot clasifica astfel:
1. Mecanici – reprezentaţi de presiunile ocluzale 3. Microbieni – flora microbiană din cavitatea bucală
determinate de contracţiile muşchilor ridicători ai este polimorfă în mod obişnuit saprofita, sub
mandibulei (materialele protezelor se pot fractura sau influenţa unor factori locali (resturi alimentare
deforma în timpul actului masticator) abundente) şi a factorilor generali (boli febrile,
2. Chimici: avitominoze, boli cronice) se dezvoltă floră
1. reprezentaţi de pH-ul salivar: - dacă între valorile pH- microbiană patogenă care eliberează substanţe toxice
ului sunt diferenţe mari în mediul salivar bazic sau ce acţionează asupra protezelor realizate din material
acid apare o acţiune distructivă asupra lucrărilor organice.
protetice confecţionate din două aliaje prin tendinţa
de a se forma o pilă electrică.
2. Variabilitatea senzitivă a ţesuturilor specifică fiecărui Clasificarea materialelor dentare
subiect sau zonei topografice a organului, de
exemplu: răşinile acrilice sunt bine tolerate de
ţesuturile gingivale la unii pacienţi , iar la alţii apar 1. După caracteristicile structurii fizico-chimice:
leziuni la nivelul paradontiului marginal datorate 1. Anorganice – aliajele metalice;
intoleranţei pt aceste răşini, la unii pacienţi purtători 2. Organice – mase plastice, ceruri;
de proteze după inserţia protezei manifestă simptome 3. Mixte.
subiective (arsuri la nivelul de sprijin) sau obiective 2. După scopul pentru care sunt utilizate:
(eriterm sau edem). 1. Pentru restaurarea integrităţii morfologiei coronare;

6
2. Pentru ampretarea arcadelor dentare şi a câmpurilor 2. Materiale folosite în – paradontologie;
protetice; 3. Materiale folosite în – protetică dentară;
3. Pentru confecţionarea modelelor; 4. Materiale folosite în – ortodonţie;
4. Materiale necesare pentru obţinerea tiparelor; 5. Materiale folosite în – chirurgia BMF.
5. Materiale pentru confecţionat proteze stomatologice 5. După spaţial unde se desfăşoară activitatea
(microproteze, punţi dentare, proteze parţiale stomatologică:
mobilizabile, aparate ortodontice); 1. Materiele folosite în cabinet;
3. După timpul cât sunt în contact cu ţesuturile din 2. materiale folosite în laborator.
cavitatea bucală:
1. Materiale cu timp de contact redus ( - minute – zile, PROPRIETĂŢI FIZICE, CHIMICE ŞI
spre exemplu materiale de obturaţie provizorie, BIOLOGICE ALE MATERIALELOR
materiale folosite pt amprentare);
2. Materiale care au contact îndelungat cu ţesuturile Foruri, asociații şi institute care
(ani) de exemplu materiale de obturaţie de durată, reglementează dezvoltarea şi avizarea materialelor
materiale din care sunt confecţionate protezele,
dentare
aparate ortodontice;
3. Materialele auxiliare – folosite în laborator, de
Din dorința de a folosi în stomatologie materiale cât
exemplu paste abrazive;
mai bune atât din punct de vedere funcțional, cât şi
4. După specialitatea stomatologică în care sunt folosite:
biomecanic, apare absolut necesară cooperarea strânsă între
1. Materiale folosite în – odontologie;
7
diferitele domenii de cercetare, prelucrare, testare şi 10. Nordisk Institutt for Odontologisk Materialprovning
standardizare a materialelor dentare. - NIOM.
Diferite organizaţii internaţionale şi naţionale se Referitor la materiale, aparate sau instrumente,
ocupă cu stabilirea normelor în domeniul stomatologiei. normele cuprind: denumiri, compoziţii, procedee de
Scopul lor este de a defini cerinţe tipizate, în vederea fabricare sau preparare, tehnica de confecţionare şi
obţinerii unei calităţi minime, reproductible. Unele din dimensiunea probelor, aparate şi metode de testare etc.
aceste societăţi sunt:
Asociaţia dentară-americană (ADA)
1. Fédération Dentaire Internationale—FDI
2. International Organization for Standardization—ISO
Asociaţia dentară americană (American Dental
3. Deutsches Institut für Normung—DIN
Association) a fost fondată în 1859, iar în 1990 avea 140
4. American Dental Association—ADA
000 de membri, 380 de angajaţi şi un buget de 42 de
5. American National Standards Institute—ANSI
milioane dolari. Editează un buletin bisăptămânal de noutăţi
6. Academy of Dental Materials—ADM
stomatologice, o revistă lunară, indexează literatura de
specialitate, publică buletine de referinţă pentru materiale,
Institutele de testare cele mai cunoscute sunt:
instrumente şi echipamente de specialitate. Asociația
7. Laboratory of the Government Chemist—LGC dentară americană face programe de certificare pentru
8. Laboratoire National d’Essais—LNE fiecare material, pe baza cărora materialul primeşte un
9. Werkgroup Onderzock van Tandheelkundige număr într-un anumit tabel, iar pe ambalajul materialului se
Materialen—TNO imprimă sigla corespunzătoare. (fig. 1-95)
8
 Academia de Materiale Dentare

Academia de Materiale Dentare (Academy of Dental

Fig. 1-95. Sigla ADA
Materials) a fost fondată în 1940, iar în 1990 avea 300 de
membri. Publică o revistă, “Dental Materials”, care apare
Prima specificaţie este făcută în 1929 pentru amalgam.
de şase ori pe an.
În 1980 existau 37 de specificaţii şi erau în cercetare încă
În Germania, stabilirea normelor în domeniul
26.
stomatologiei este realizată de Comisia de Normare Dentară
Aceste programe de certificare sunt elaborate de ADA şi
(Normenausschuss Dental —NA Dental). Datorită
de Consiliul pentru Materiale Dentare, Instrumente şi
legăturilor strânse cu medicina generală şi cu ramuri
Aparatură stomatologică (Council of Dental Materials,
industriale ca mecanica fină şi optică, răspunderea oficială
Instruments and Equipment), pe baza testelor de laborator şi
în elaborarea normelor în Germania o au mai multe institute
biologice, a standardelor fizice şi/sau pe baza evaluărilor
şi asociaţii, cel mai important fiind Institutul German pentru
clinice.
Normare (Deutsches Institut für Normung, DIN). În cadrul
Dacă materialul este găsit corespunzător, denumirea lui
DIN activează NA Dental.
este introdusă în “Lista materialelor şi dispozitivelor
certificate”, publicată periodic de “Journal of the American
Dental Association”. MATERIALE DENTARE CURS ANUL III
STOMATOLOGIE

9
CURS 2 - MATERIALE DE AMPRENTĂ 3. Elasticitatea şi rezistenţa mecanică – materialele de
Amprenta în stomatologie reprezintă imaginea amprentă trebuie să aibă un grad de elasticitate care
negativă, fidelă a câmpului protetic fiind utilizată pentru să permită dezinserţia amprentei de pe câmpurile
confecţionarea unui model în laboratorul de tehnică dentară. protetice cu grade variabile de retentivitate.
Pt a putea realize o amprentă cât mai corectă materialele de Materialul de amprentă trebuie să fie suficient de
amprentă trebuie să îndeplinească anumite condiţii impuse rezistent din punct de vedere mecanic pt a nu se
de tehnicile de amprentare precum şi de particularităţile fractura în cursul dezinserţiei sau altor operaţii la care
câmpului protetic. este supusă amprenta;
1. Condiţii esenţiale: 4. Stabilitatea dimensională – trebuie să asigure
1. Plasticitatea – este capacitatea materialului de păstrarea fidelă a imaginii negative a câmpului
amprentă de a fi deformat şi modelat sub acţiunea protetic din momentul deziserţiei amprentei din
unei presiuni minime cu înregistrarea tuturor cavitatea bucală până după întărirea materialului de
detaliilor morfologice ale câmpului protetic fără a model. În general toate materialele de amprentă
deforma reliefurile acestuia. Depinde de consistenţa suferă un grad variabil de contracţie.
iniţială a materialului de amprentă. 5. Timpul de priză – trebuie să satisfacă cerinţele clinice
2. Fidelitatea – reprezintă exatitatea cu care materialele fiind preferabil ca el să poată fi modificat de
de amprentă reuşesc să reproducă cele mai fine detalii practician în funcţie de particularităţile fiecărei
ale câmpului protetic. Depinde de mărimea tehnici de amprentare.
particulelor, consistenţa şi proprietățile hidrofile ale 6. Compatibilitatea cu materialele de confecţionat
materialelor de amprentă. modele- materialele de amprentă trebuie să fie
10
 compatibile cu materialul din care se va turna 2. gutaperca;
modelul. 3. cerurile;
4. materiale bucoplastice.
2. Condiţii secundare: 3. Materiale elastice reversibile:
7. Miros şi gust plăcut, absenţa unor componenţi iritanţi 1. hidrocoloizi agar-agar;
sau toxici; 12. 4 materiale elastice ireversibile:
8. Durată cât mai lungă de depozitare; 1. hidrocoloizi ireversibili – alginate;
9. Posibilitatea de utilizare fără aparatură complicată; 2. elastomeri de sinteză:
10. Îndepărtare fără dificultăţi de pe câmpul protetic; 1. polisulfuri;
11. Preţ de cost scăzut. 2. siliconi;
3. polieteri;
Clasificarea materialelor dentare (Munteanu şi 4. poliuretandimetacrilaţi;
Bratu Dorin) în 4 grupe după starea de agregare
în forma finală după priză:
1. Materiale rigide şi semirigide ireversibile: Dezavantaje:
1. Gipsul; 1. Manipulare greoaie, volum mare de material în
2. Răşini acrilice; cavitatea bucală;
3. Pastele ZOE. 2. Îndepărtare dificilă de pe câmpurile protetice
2. Materiale rigide reversibile (termoplastice): retentive;
1. Materiale termoplastice STENT’S;
11
3. Fragmentele fracturate în urma îndepărtării de pe 4. Ftalat de butil 8% cu rol de plastifiant şi de diminuare
câmpul protetic pot fi repoziţionate defectuos; coeziunii intermoleculare;
4. Apariţia în timp a fenomenului de îmbătrânire, 5. Coloranţi organici sau minerali.
dezinfecția amprentelor în aceleaşi soluții ca şi Lichid:
elastomerii de sinteză. 1. Metacrilat de metil (incolor, volatil şi inflamabil), are
efect necrotic asupra terminaţiilor nervoase şi
1. Răşini acrilice – autopolimerizabile – sunt folosite tendinţa de polimerizare spontană la lumină şi
mai rar ca materiale de amprentă datorită efectului căldură;
iritativ asupra ţesuturilor moi şi asuprapulpei dentare, 2. Hidrochinona 0,06% sau 0,003 pirogalol cu rol d
a preţului de cost relativ ridicat şi manevrării lor mai antioxidanţi care inhibă polimerizarea;
greoaie. 3. Amina terţiară (cu rol de activare a polimerizării).
1. Polimetacrilaţi de metil autopolimerizabili – se
prezintă în sistem bicomponent pulbere/lichid. Indicaţii:
Compoziţie: 1. Amprente – machete de încrustații, coroane parţiale,
Pulbere: dispozitive corono-radiculare;
1. Polimetacrilat de metil (sfere); 2. Confecţionarea lingurilor indiviuale
2. Peroxid de benzoil 0,5 – 2% (iniţiator de
polimerizare);
3. Substanţe inerte (talc, gelatina) împiedică coalescenţa Produse comerciale:
particulelor sferice în cursul depozitării;

12
Descriere: Răşină autopolimerizabilă Descriere: Răşină tipurilor de sisteme de ancorare, solidarizări, bonturi pentru
acrilică implante sau machete răşinice pentru tehnica electrolizei.
pentru confecționarea lingurilor autopolimerizabilă Prezentare: set 1-1 (100 g pudră, 105 ml lichid, 2
cu grad înalt recipiente de mixare, 1 pensulă Nr.4 & 1 pipetă).
individuale şi a modelelor –fantomă. de reticulare pentru
baza protezelor. Dezavantaje:
Indicații: 1. Coeficient ridicat de contracţie la polimerizare;
-repararea 2. Monomerul poate provoca apariţia unor leziuni
protezelor, alergice la nivelul ţesuturilor moi.
extensii ale
protezelor, 2. Răşini acrilice cu vâscozitate lent progresivă –
protezări datorită calităţilor lor permit condiţionarea
imediate structurilor câmpului protetic al edentalului total.
PATTERN RESIN LS
Descrier Acrilaţii cu vâscozitate lent progresivă sunt materiale
e: răşină de care pot fi utilizate atât pt amprentarea finală, dinamică în
modelaj, cu edentaţia totală şi condiţionarea câmpului protetic cât şi în
contracție rebazarea temporară a protezelor mobile.
redusă, pentru Prezentare: sistem bicomponent pulbere/lichid şi se
realizarea tuturor prepară cu puțin timp înainte de utilizare;
13
 1. Duritatea este variabilă, creşte progresiv şi atinge
maximul în 24 ore;
Compoziţie: 2. Fluajul – au tendinţa de a se deforma chiar sub
1. Pulbere: un copolimer al metacrilatului de metil cu acţiunea propriei greutăţi.
alţi metacrilaţi de exemplu – etil, cu particule mari şi
greutate molecular mare; Condiții impuse: adeziunea crescută la lingura de
2. Lichidul: amprentă sau baza protezei;absorbtia scazută de apă
1. Ester de acid carboxylic; 1. Să aibă stabilitate chimică;
2. Plastifiant (ftalatul de butil); 2. Să nu fie toxice;
3. Alcool etilic în cantitate foarte mică (inhibitor al 3. Să nu favorizeze dezvoltarea levurilor;
reacţiei de polimerizare). 4. Să fie suficient de fidele;
Proprietăţi: 5. Să nu altereze modelele în momentul demolării
1. Scăderea greutății – variază între 1-5% în timp de 15 amprentelor;
minute şi 5-10% în 24 ore, este proporţională cu 6. În cavitatea bucală ca materiale de condiţionare nu se
consistenţa iniţială a pastei şi corespunde evaporării menţin mai mult de 48-72 ore.
unor constituenți;
2. Variaţiile de volum în cursul polimerizării – sunt Indicaţii:
foarte mici; 1. Amprentarea finală (dinamică) a câmpurilor protetice
3. Proprietăţile mecanice: edentate total şi a despicăturile palatine;

14
2. Condiţionarea câmpurilor protetice şi rebazarea 3. Ulei de măsline 16 % plus ulei de in – augmentează
temporară (maxim 3 luni) a protezelor mobile; plasticitatea, neutralizează acţiunea iritantă a
3. Compresii hemostatice; eugenolului;
4. Amprentări pt remodelarea marginilor protezelor 4. Mase inerte (talc, caolin).
mobile în scopul extinderii acestora şi perfectării
închiderii marginale. Proprietăţi:
5. Reprezentanți comerciali:VISCO-GEL (Dentsply), 1. Duritatea – variază în funcţie de paste (dure sau
FITT (Kerr), COE CON-FORT moi);
2. Nu sunt toxice, caustice sau iritante;
3. Permit o manipulare lejeră şi o înregistrare corectă a
2. Paste zinc oxid eugenol – se prezintă sub formă a detaliilor;
două paste: 4. Consistenţa cremoasă facilitează aplicarea uniformă
1. Pasta de oxid de zinc (baza): în port amprentă;
1. Oxid de zinc 80%; 5. Stabilitate dimensională bună, separarea de model se
2. Răşină sau acetat de zinc 19%; face uşor;
3. Clorură de magneziu 1%. 6. Gust şi aromă plăcută.
2. Pastă pe bază de eugenol:
1. Eugenol 56%; Timp de priză – variază în funcţie de:
2. Răşină sau gumă Arabică (accelerarea prizei, 1. Proporţia oxid de zinc/eugenol;
ameliorarea omogentităţii amestecului)16 %; 2. Timp de spatulare;
15
3. Temperatură, umiditate. 1. Aderenţă la suprafeţele uscate ( linguri din masa
Există două tipuri de pastă ZOE pt amprente: termoplastică sau răşini);
1. Tip I – dure; 2. Permit reinserarea amprentei în cavitatea bucală pt
2. Tip ÎI – moale. corectură fără a se deforma;
Produse comerciale: 3. Timpul de lucru suficient de lung permite realizarea
unei închideri marginale optime;
REPIN 4. Amprentarea facilă a câmpului protetic;
5. Stabilitate dimensională;
6. Realizarea modelului de lucru nu implică izolarea
prealabilă a amprentei.

Indicaţii:
1. Majoritatea cazurilor de amprentare finală a unui
câmp protetic edentat total;
2. În edentaţia terminală;
3. Amprente analitice ale segmentelor edentate în

Prezentare: -1tub x300 g pastă bază; protezarea parţială;

-1 tub x125 g pastă catalizator.

Avantaje:
16
4. În toate tehnicile de amprentare mucostatice sau 1. Materiale termoplastice ( compounduri Stent’s)
analitice, anatomo-funcţionale ale câmpurilor au fost elaborate de Charles Stent în 1857 ca material de
edentate total; amprentă iar Robert Kerr inventeaza alt material din
5. Pentru stabilizarea bazelor şabloanelor de ocluzie; aceaşi clasa dar de altă compoziție şi culoare/
6. Amprentări pt căptuşiri indirecte şi rebazări în Compoziţie:
edentaţia totală sau parțială. Produse comerciale: Colofoniu-30 de parti
Luralite(kerr), Repin(Spofa dental),Cero-plus(3M – Copal-30 de parti
ESPE). Ceara de carnauba-10parti
Acid stearic-5 parti
Talc-25 part
1. Materiale rigide reversibile Coloranti-rosu,verde,maro-in functie de tip

Materialele rigide reversibile (termoplastice) devin
plastice sub influenţa căldurii uscate sau umede. În funcţie
de temperatură de plastificare, materialele termoplastice se
împart în două categorii:
1. Mase termoplastice – se plastifiază între 50 - 57ºC;
2. Mase bucoplastice – se plastifiază între 30 - 40ºC.
În prezent în formula compoudurilor Stent’s se găsesc
următoarele tipuri de material de şters.
Se disting 2 categorii de materiale termoplastice:
-Tipul 1: pentru amprentare
-Tipul 2: pentru linguri de amprentă
Condiţii:

17
1. Să devină rigide la o temperatură uşor superioară 2. Amprentarea supraecuatorială a unei arcade ce va
celei din cavitatea bucală; reprezenta arcada antagonistă;
2. Să devină plastice la o temperatură suficient de joasă 3. Amprente preliminare care servesc drept
pt a nu provoca arsuri ale ţesuturilor moi; portamprentă individuală pt o amprentă cu silicon-
3. Să nu conţină produşi toxici sau iritanţi; trbuie realizate retenții cu tifon;
4. Să se plastifieze uniform şi să nu adere de ţesuturile 4. Pt corecţia unei zone marginale a lingurilor
câmpului protetic; individuale
5. Să fie fidele; 5. kerr batoane roşii 55-56ºC se utilizează pt amprente
6. Să nu prezinte deformări sau alte modificări cu inel de cupru, înregistrarea rapoartelor de ocluzie;
dimensionale ulterioare amprentării; 6. kerr batoane verzi 50-56 ºC – amprentă cu inel,
7. Să fie stabile la temperatură ambiantă a unui cabinet; închideri marginale ale lingurilor individuale;
8. Să se plastifieze la 60-70ºC, să nu fie lipicioase, să se 7. kerr batoane gri 53-54 ºC – suporturi pt elastomerii cu
întărească după 1-2 minute. vâscozitate medie sau fluizi, amprentarea edentaţiilor
Se contraindică reutilizarea compoudurilor datorită parţiale sau totale, adaptarea periferică a
imposibilităţi sterilizări acestor materiale precum şi a portamprentelor individuale.
posibilităţii de alterare termică a amestecului cu efecte Produse comerciale: Kerr(Kerr); Stents(spofa Dental);
negative asupra amprentării. Xantigen(Bayer).

Indicaţii: 2. Gutaperca.
1. În protezarea fixă la amprentările în inel de cupru;
18
 A fost promovată de C.F.Delabarre în 1848 şi a fost 1. Ca material unic – amprentarea canalelor radiculare, a
folosită aproape un secol ca şi material de amprentă însă cavităţilor pt. încrustaţii;
astăzi se foloseşte sub forma unor batoane albe ca şi 2. Ca material complementar – amprentarea unor zone
material de obturație provizorie. în terapia edentaţiei parţiale sau totale.

Compoziţie: Prezentare: sub formă de batoane sau conuri.

1. Gutapercă 60%;
2. Răşini 25%; Compoziţie:
3. Materiale de umplutură şi coloranţi 15%. 1. Parafina:
2. Ceară de albine;
Se utilizează pt amprentarea funcțională a fundului de 3. Ceară albă;
sac vestibular şi paralingual. 4. Colofoniu – pt creşterea consistenţei;
Gutaperca aplicată peste marginile protezei poate fi 5. Ceară de Camauba
modelată funcţional în cavitatea bucală într-un interval de
timp între 10 şi 24 de ore prin executarea de mişcări Cunoscuta ceară de inlay are în compoziţie:
funcţionale. 1. 40% parafină;
2. 35% ceară Camauba:
3. Ceara 3. 25% ceară albă pură;
Ca material de amprentă ceara se utilizează în două 4. un colorant (albastru de metilen).
ipostaze şi anume:
19
 Condiţii: 9. Odată întărită să poată fi prelucrată cu instrumente de
1. La temperatura cavităţii bucale să fie rigidă şi casantă modelat fără să se deformeze chiar în zonele foarte
astfel încât să nu se deformeze în straturi subţiri şi să subţiri;
se fractureze indicând astfel incorectitudinea 10. Să prezinte o contracţie minimă la trecerea de la
preparaţiilor; temperatura cavităţii bucale la temperatura mediului
2. Să ardă fără reziduri – condiţie esenţială pt situaţiile ambiant.
când amprenta este şi machetă;
3. Să poată fi modelată cu instrumente metalice ascuţite Indicaţii:
fără a suferi deformări la distanţă; 1. Amprenta cavităţilor pt încrustaţii în general;
4. În cursul variaţiilor termice impuse de manipulare să 2. Unele amprentări ale unor preparaţii dificile în trepte;
prezinte modificări neglijabile de volum; 3. Amprentarea preparării canalelor radiculare.
5. Culoarea cerii să contrasteze cu dinţii şi ţesuturile Produse comerciale:Blue Inlay
învecinate; CastingWax(kerr);Ruscher”s Inlaywachs (Beladi).
6. În cursul plastifierii la căldură ceară trebuie să-şi MATERIALE ELASTICE DE AMPRENTĂ
păstreze omogenitatea;
7. În tehnicile directe să aibă o plasticitate suficientă pt a Sunt o mare diversitate şi prezintă următoarele
reproduce cele mai mici detalii, iar tempertura ei să caracteristici:
nu provoace durere sau leziuni; 1. În faza finală de priză (ireversibilă) au o consistenţă
8. Să devină suficient de dură la temperatura cavităţii elastică;
bucale pt a putea fi dezinserată fără a se deforma; 2. Faza intermediară de priză este relativ scurtă;
20
3. Fidelitatea variază – scade odată cu creşterea 2. Poate să şi absoarbă o cantitate de apă prin fenomenul
consistenţei materialului. Se clasifică în 2 categorii: de inbibiţie.
4. 1) materiale elastice reversibile; Din aceste motive este preferabilă turnarea imediată a
5. 2)materiale elastice ireversibile modelului.

1. Materiale elastice reversibile. Condiţii impuse:

1. Deformarea remanentă să nu depăşească 3%;
Sunt reprezentate de către hidrocoloizii reversibili. 2. Săprezinte compatibilitate cu gipsurile pt modele;
Hidrocoloizii sunt primele materiale elastice de amprentare 3. Să nu fie iritante şi toxice pt ţesuturi;
apărute. Componentă de bază a lor este un extract din algele 4. Să nu aibă gust şi miros neplăcut;
roşii marine cunoscut sub numele de AGAR-AGAR, căruia 5. Temperatura de gelificare să fie între 37-45ºC.
li se adaugă : sulfat de potasiu, Borax,Benzoat de alchil,
coloranţi, aromatizanţi. Indicaţii:
1. Amprentarea preparaţiilor cavitare inlay-onlay;
Agar-agarul se lichefiază trecând din gel în soluţie 2. Amprentarea preparaţiilor coronare mai ales a
între 71-100ºC şi se gelifică trecând din soluţie în gel între celor cu prag şi a celor cu o pregătire anterioară a
30-50ºC. şanţului gingival;
3. Amprentarea preparaţiilor corono-radiculare (în
Proprietăţi: asociere cu dispozitive radiculare prefabricate);
1. Gelul lăsat în aer liber se dezhidratează şi se retractă;
21
4. Amprentarea preparaţiilor coronare multiple – punţi 3. Stabilitate dimensională foarte redusă după gelificare;
totale; 4. Necesitatea dotării cu instalaţii speciale (instalaţii de
Amprentarea preparatiilor câmpurilor protetice condiţionare, portamprente cu circuite de răcire,
parţial edentate; seringii);
5. Pentru realizarea modelelor duplicat. 5. Modelele se pot realize doar din gipsuri;
6. Imposibilitatea realizării unei dezinfecţii riguroase a
Contraindicaţii: amprentei.
1. Când nu se poate efectua condiţionarea şanţului Produse comerciale:Hydrocolloid(Kent
gingival; Dental);Hydrocolloid(Kerr).
2. La preparaţiile în muchie de cuţit (amprenta va avea
margini foarte subţiri);
3. Preparaţii bilaterale simultane la nivelul premolarilor 2. Materiale elastice ireversibile.
şi molarilor la pacienţi cu macroglosie şi/sau
mobilitate lingual exagerată. 1. ALGINATELE – sunt hidrocoloizi ireversibili cu o mare
aplicabilitate în protetică, substanţa de bază o reprezintă
Dezavantaje: un alginat alcalin de sodiu sau potasiu solubil în apă
1. Necesitatea condiţionării riguroase a şanţurilor extras dintr-o serie de alge marine. Alginatele se prezintă
gingivale care să permită o umplere suficientă a sub formă de pulbere cu un puternic caracter hidrofil
acestora cu un material de amprentă; care se amestecă cu apa rezultând o soluţie ce se aplică
2. Material relativ friabil; într-o port amprentă şi apoi pe câmpul protetic.
22
 Compoziţia: Proprietăţi:
4. Pulberea – are 2 componente de bază: 1. Rezistență la compresiune – mai mare decât a
5. Acidul alginic cu două săruri de sodiu sau potasiu; hidrocoloizilor reversibili, depinde de raportul
6. O sare (sulfat de calciu). apă/pulbere, timp de spatulare, timp scurs de la
Toate acestea în contact cu apa formând alginatul de calciu. gelificare dar mai mică decât a elastomerilor de
Alți constituenți sunt: sinteză.
1. Pământ diatomeic (asigură o bună dispersare a pulberii 2. Solubilitatea – alginatele alkaline sunt solubile în apă;
în apă); 3. Flexibilitatea – la presiune de 0,1 MPa este intre 5-
2. Talc sau carbonat de Mg. 20%
3. Fostat trisodic (inhibitor al gelificării); 4. Timp de gelificare:
4. Florura de sodiu (previne aderenţa amprentei de gipsul 1. 3 minute la 32ºC - tip I-CU PRIZA RAPIDA
din model); 2. 3-5 minute la 32ºC – tip ÎI-CU PRIZA NORMALA
Pulbere de silicati, glicoli, diferiţi coloranţi şi substanţe 1. Timp de manipulare – 75 secunde tip I sau 120
aromatizante. Pulberea de alginate este foarte fină, secunde tip ÎI;
dezvoltând la preparare o mare cantitate de praf, iar
particulele sunt implicate în carcinogeneză, de aceea trebuie Clasificare:
evitată inhalarea prafului de alginate. 1. Tip I – cu gelificare rapidă;
2. Tip II – cu gelificare normală.
7. Lichidul – este apă, eventual distilată. Dupa destinatia pt un anumit camp protetic sunt 3 clase:
23
1. Clasa A – pentru amprente în vederea confecţionării asemenea menținerea amprentei în mediu uscat determină
protezelor unidentare (inlay – coroane); deshidratarea amprentei cu modificarea volumului
2. Clasa B – pentru amprentare de hemiarcade sau acesteia.
arcade în totalitate;
3. Clasa C – pentru realizarea modelelor de studiu sau Contraindicaţii:
portamprente individuale. 1. câmpuri protetice ce impun o amprentare deosebit de
fidelă;
Indicaţii: 2. dacă turnarea nu se poate efectua în primele ore;
1. amprente pentru realizarea modelelor de studiu; Înaintea turnării amprentă trebuie dezinfectantă cu
2. amprente pentru realizarea modelelor de lucru în soluţie de hipoclorit de Na 1% sau glutaraldehida 2% (10
ortodonţie; – 30 minute).
3. amprente preliminare în edentaţiile totale şi parţiale; Produse comerciale: Ypeen (Spofa Dental);Orthoprint si
4. amprentarea arcadelor antangoniste; Hidrogum (Zhermach)
5. amprente pentru realizarea modelelor de lucru pentru ALGINAT ELASTIC CROMO
proteze unidentare;
Modelul trebuie turnat în primele ore după amprentare
chiar dacă amprenta se ţine într-un mediu cu o umiditate
100%.
Atenționări-menținerea amprentei în apă detemină
creşterea în volum a amprentei prin imbibitia cu apă,de
24
 Elastomerii de sinteză sunt:
1. Polisulfurile;
2. Polisiloxanii;
3. Polieterii.

Polisulfurile şi polisiloxanii sunt clasificaţi conform

normelor ISO:
Descriere: Material de amprentă pe bază de alginat cu 1. tip I – chituri (Putty);
indicator de culoare. 2. tip II – cu vâscozitate crescută pentru amprente
Indicații: Amprenta grosiere (Heavybodied);
Prezentare: Pungă 450 grame. 3. tip III – cu vâscozitate medie – gamă largă de
amprentare (regular );
4. tipul IV – cu vâscozitate redusă – tehnici de injectare
cu seringa(fluide sau lightbodied).
2. ELASTOMERI DE SINTEZĂ:
Datorită calităţilor superioare : fidelitate foarte mare, Din punct de vedere clinic la elastomerii de sinteză
uşurinţa preparării, stabilitate volumetrică excepţională şi interesează:
elasticitate aceste materiale au pătruns în toate domeniile 1. consistenţă , stabilitatea dimensional, toxicitatea;
specialităţii atât clinice cât şi de laborator. 2. timpul de amestecare, de lucru şi de priză;
25
3. deformarea remanentă în cursul îndepărtării 4. silice – creşte rezistența materialului, ameliorează
amprentei; elasticitatea;
4. fluajul după priză, flexibilitatea, fidelitatea;
5. compatibilitatea cu materialele din care se Acceleratorul:
confecţionează modelul; 1. peroxid de plumb 60-68%;
6. durata de conservare a proprietăţilor, termenul de 2. sulf (pulbere) 3%;
stocare. 3. dibutil sau dioctil ftalat 30-35 %;
Polimerii de bază din cadrul elastomerilor sunt cauciucuri 4. adaosuri stearat de magneziu.
polisulfurice, cauciucuri siliconice sau cauciucuri polietrice.
Proprietăţi:
B.1. ELASTOMERII POLISULFURICI 1. sunt insolubili în apă şi solvenţi clasici;
(tiocauciucuri) – fac parte din categoria cauciucurilor 2. vâscozitatea creşte în cursul reacţiei de vulcanizare şi
sintetice; diminuă cu creşterea cantităţii de plastifianţi.
1. se prezintă în 2 tuburi: baza şi accelerator; Nu prezintă deformări prin inbibiţie sau sinereză
Bază alcătuită din: (fenomene întâlnite la hidrocoloizi), dar vulcanizarea este
1. polimer polisulfuric 80-85%; însoţită de contraţii (vulcanizare = polimerizare, din formă
2. dioxid de titan – rol de umplutură, determină gradul de pastă se ajunge la cea de cauciuc).
de vâscozitate; 3. Contracţia polisulfurilor în primele 24 ore este mai
3. sulfat de zinc – plastifiant; mare decât a siliconilor cu reacţie de adiţie, şi a

26
 polieterilor şi mult mai mică decât a siliconilor cu
reacţie de condensare;
4. Elastomerii de sinteză suferă o deformare după
indepărtarea amprentei;
5. Nu toți elastomerii revin la forma inițială prezentând
o deformare remanentă specific fiecarui tip;
6. Toxicitatea lor este nulă, miros dezagreabil (sulfuros).
Indicaţii:
7. În edentaţia totală sau parţială;
8. Realizarea protezelor fixe.
Variantele chitoase se utilizează în cursul tehnicilor
de dublu amestec ca material de suport pentru cele fluide.
Consistenţa normală se utilizează în amprenta finală din
edentaţia totală sau parţială. Consistenţa fluidă se utilizează
la înregistrarea detaliilor fine din cursul realizării protezelor
unidentare şi punţilor.
Avantaj – posibilitatea turnării mai multor modele de
lucru pe aceeaşi amprentă cu condiţia ca acestea să fie
realizate cât mai repede de la momentul amprentării.
27
Contraindicaţii – la persoanele care manifestă
intoleranţă la constituenţii chimici din componenţa chimică
a polisulfurilor ( de obicei manifestări alergice).
Dezavantaje – miros neplăcut, spatulare dificilă, timp
lung de priză, deformare remanentă mare, colorarea
materialelor de protecţie.
Reprezentanți comerciali: Permlastic (KERR), Coeflex
(COE), Neo-plex (SURGIDENT).
B.2. ELASTOMERI SILICONICI = SILICONII
Sunt compuşi ce conţin grupări organice din care una
sau mai multe sunt legate covalent de un atom de Siliciu.
Sunt obţinuţi fie prin reacţie de policondensare (silicon de
condensare), fie prin reacţie de poliadiţie (silicon de adiție).
Din punct de vedere al vâscozităţii sunt comercializaţi în 3
variante ce corespund la 3 vâscozități:
1. Vâscozitate mare;
2. Vâscozitate medie;
3. Vâscozitate mică şi o consistență chitoasă.

Fiecare în sistem bicomponent: bază şi catalizator.

Siliconi cu reacţie de condensare.

BAZA – este un polidimetilsiloxan cu greutate

molecular mică şi o grupare terminală hidroxil reactivă la
care se adaugă o încărcătură anorganică inertă: particule de
silice pirolitică, dioxid de titan (plastifiant).
CATALIZATORUL – este o suspensie de octoat de
staniu şi ortosilicat de etil. Reacţia de reticulare asigurată de
ortosilicatul de etil în prezenţa octoatului de staniu
determină formarea unei reţele tridimensională şi este uşor
exotermă realizându-se reacția de priză vulcanică. stomaflex
Reprezentanți comerciali:
SPEEDEX

28
 OPTOSIL catalizator organometalic cum ar fi acidul cloroplatinic
(H3PtCl6).

Reprezentanți comerciali:
TRIDENT TAKE 1

Descriere: Silicon de condensare pentru amprentă.

.

Siliconi cu reacţie de adiţie.

BAZA – un polivinilxiloxan cu greutate moleculară

redusă având o valenţă a siliciului satisfăcută cu un atom de
hidrogen.
ACCELERATORUL – un polixiloxan cu o grupare
vinil terminală. Reacţia de adiţie rezultă în urma fixării
hidrogenului (iniţial legat de atomul de siliciu) la unul din
atomii de carbon ai grupării vinil în prezenţa unui
29
 Prezentare: 1 cartuş x50 ml,
12 aplicatoare

ZETA FLOW EXPRESS

Descriere: silicon de adițiere Descriere: Take 1

vinylpolysiloxane
Cu
sistem automix pastă-pastă

30

Descriere: Vinil polisiloxan
polivinilsiloxan
pentru înrgistrarea amprentei
de amprentare
(silicon de adiție). într-un singur timp sau doi
timpi.
Indicații: înregistrara Indicații:
amprentei. –Amprente pentru coronae
şi punți;
-Amprente pentru inaly-uri
şi onlay-uri;
- Amprente funcționale;
- Amprente de fixare.
ELITE LIGHT & PUTTY
Descriere: Material de amprentă
Descriere: Elite Light : Silicon de adiție fluid
Elite Putty Silicon de adiție cu vâscozitate mare
(silicon de adiție) pentru tehnica
Indicații: Silicon de adiție pentru înregistrarea amprentei
31
 Silicon de adiție cu priză rapidă pentru înregistrarea 6. Siliconii de condensare suferă o contracţie
amprentei volumetrică de 0,4% în special în prima oră după
Prezentare: priză; siliconii de adiţie prezintă o stabilitate
- 2 cartuşe x50ml dimensională mai bună (modificările sunt de 0,05%
- 1flacon x 90 ml pastă bază
în 24 ore – cele mai mici dintre toate materialele
- 1flacon x 90 ml pastă catalizator
elastice de amprentă);
- 1flacon x 250 ml pastă bază
7. Rezistenţa la tracţiune este mai mare decât a
- 1flacon x 250 ml pastă catalizator
polisulfurilor;
8. Siliconii de adiție au o flexibilitate mai redusă –
Proprietăţile elastomerilor siliconici:
îndepărtarea amprentei se realizează mai greu de pe
1. Sunt insolubili în apă şi solvenţi clasici;
câmpurile protetice retentive;
2. Vâscozitatea creşte rapid şi poate fi diminuată
9. Substanţe dezinfectante folosite – glutaraldehidă 2%,
micşorând cantitatea de accelerator;
glutaraldehidă cu fenol sau clorhexidina.
3. Nu prezintă modificari dimensionale prin înbibiţie şi
sinereză;
Indicaţii:
4. Pot prezenta o uşoară contracţie când polimerizarea
1. Toate tipurile de amprentări ale câmpurilor protetice
este lentă;
pt protezări fixe;
5. Variaţiile dimensionale sunt mai mari decât la
2. În amprenta finală a câmpurilor protetice edentate
polisulfuri, sunt cu atât mai accentuate cu cât stratul
parţial sau total;
de material este mai gros (ideal 2-3 mm);

32
3. Pt obţinerea modelelor deosebit de precise (inlay,
punţi). Proprietăţi:
1. Sunt hidrofili;
2. Stabilitate dimensională bună fiind depăşită doar de
Contraindicaţii: siliconii cu reacţie de adiţie;
1. Persoanele cu manifestări alergice la unele 3. Amprenta se păstrează la loc uscat deoarece polietenii
componente chimice; absorb apa;
2. Confecţionarea mai multor modele pe aceaşi 4. Flexibilitate redusă;
amprentă; 5. Rigiditatea lor este mare – este indicată realizarea
3. Când se doreşte realizarea unor modele deosebit de unui strat mai gros între lingură şi câmpul amprentat (
fidele cu mai multe microdetalii nu se recomandă 4-4,5 mm);
utilizarea siliconilor cu reacţii de condensare. 6. Catalizatorul are efect iritant asupra mucoaselor şi
tegumentelor (pasta trebuie omogenizată bine);
B3. Polieteri (cauciucuri polieterice).
Indicaţii: - la fel ca si la tio cauciucurile şi siliconii.
Baza – tetrametilen glicol ce prezintă o grupare Dar indicația de elecție- în amprentarea cu linguri
iminică terminală; un plastifiant nou- flotat (eterglicol) si individuale în terapia implanto- protetică.
siliciu ca umplutură. IMPREGUM
Acceleratorul:
4. Ester al acidului sulfuric (2,5 - diclorbenzen sulfonat)
33
 Din punct de vedere chimic sunt răşini de
poliuretandimetacrilit fotopolimerizabile. Răşina este şarjata
cu umplutură pe bază de SiO2. Materialul monocomponent
se livrează în seringi (consistenţă fluidă) sau în tuburi
(consistenţă chitoasă). Mai conţine: plastifianţi, coloranţi şi
stabilizatori.
Iniţiatorul fotosensibil este activat de lumină, sursa
fiind lămpile de fotopolimerizare.
Materialul se încarcă în portamprente transparente.

Descriere: Materiale de amprentă polieter pentru Proprietăţi:

amprente de precizie. 1. Plasticitate excelentă;
Indicații: - Amprente pentru coroane şi punți 2. Stabilitate dimensională excelentă;
- Amprente pentru inlay –uri şi onlay-uri 3. Materialul este destul de rigid, astfel indicându-se
- Amprente funcționale deretentivizarea zonelor puternic retentive pt a putea
- Amprente de fixare dezinsera amprenta.
Produse comerciale: Impregum F(3MƐSPE), Impregum
Penta (3MƐSPE), Pemadyme (3MƐSPE) Avantaje:
2. Materiale de amprentă fotopolimerizabile. 1. Practicianul are control asupra timpului de lucru;

34
2. Materialul are proprietăţi fizice, mecanice, clinice, 2. Prin radiaţii – contraindicate alginatelor;
excelente. 3. Cu formaldehidă – soluţia produce alergii,
dermatoze, eczemă; gaz – modifică alginatele;
Dezavantaje: 4. Imersie în soluţii dezinfectante – spectru
1. Necesitatea lingurilor speciale transparente; insuficient al substanţei; - poate produce
2. Depozitarea materialului prelevat din tub/seringă într- modificări ireversibile ale materialului din
un loc întunecos dacă se întârzie inserarea lingurii pe amprentă.
câmpul protetic; Acidul peracetic este un bun dezinfectant dar poate
3. Dificultatea polimerizării în zonele greu accesibile produce alergii şi are timp de valabilitate limitat.
spotului luminos. Soluţii apoase preparate:
1. Pe bază de compuşi de amoniu biguanidcuaternări;
Materiale folosite pentru dezinfecţia amprentelor. 2. Pe bază de aldehidalcoolamide (IMPRESEPT);
Se poate face în 2 moduri: 3. Compuşi de amoniu glutaraldehidcuaternar.
1. Prin metode externe – chimice şi/sau fizice; Amprentele cu silicon se dezinfectează cu produşi pe
2. Prin înglobarea în materialul de amprentă a unor bază de glutaraldehidă. Amprentele pe bază de polieteri se
materiale antiseptice. dezinfectează prin imersie (2-3 minute) în soluţii de
Majoritatea metodelor chimice şi/sau fizice prezintă o hipocloriţi. O altă posibilitate de sterilizare este cea a
serie de dezavantaje: introducerii în materialul de amprentă a unor substanţe
1. Sterilizare: antiseptice. Această metodă are dezavantajul că nu
1. Termică – valabilă numai pt gipsuri; acţionează şi asupra portamprentei
35
 Alegerea tipului de ciment se va face de către medic
MATERIALE DENTARE CURS ANUL III ţinând cont de:
STOMATOLOGIE 1. Textura ţesuturilor dure dentare, starea organului
puplodentar, ţesuturilor paradontiului apical şi
Curs 3 - CIMENTURI DENTARE marginal, proprietăţile fizico-chimice ale
cimenturilor;
Ciment = material capabil să îmbine două corpuri sau 2. Structura şi proprietăţile diferitelor tipuri de cimenturi
suprafeţe diferite. Sunt cunoscute din cele mai vechi care adeseori ajung în contact unele cu altele;
timpuri. În sfera cavităţii bucale cimenturile folosesc atât la 3. Compoziţia chimică şi particularităţile texturii
fixarea protezelor conjuncte cât şi pt refacerea morfologiei suprafeţelor de îmbinat şi diferite cimenturi.
dentare. Primele cimenturi dentare au apărut cu peste 100 de
ani în urmă, în 1832 apare cimentul FOZ, în 1880 cimentul
CSF, iar în anul 1890 cimentul ZOE, în 1850 apar primele Condiţii impuse unui ciment.
cimenturi dentare pe bază de oxisulfat de zinc utilizate ca Deoarece nu există niciun material dentr cu
materiale de obturaţie provizorie. proprietăţi care să îi permită utilizarea în domeniile,
Cimenturile se prepară prin amestecarea pulberii cu condiţiile impuse vor fi în funcţie de domeniul de aplicare.
lichidul specific având loc o reacţie acid-bază cu formarea 1. Cimenturi pt protecţia pulpo-dentară – trebuie să
unei paste de consistenţă datorită care ulterior se întăreşte fie: netoxice, neiritante pt pulpă şi alte ţesuturi;
formând o masă dură. capabile să protejeze pulpa de efectul materialelor de
reconstituire; izolarea termică (în cazul unei obturaţii
36
 voluminoase de amalgam); protecţia chimică
împiedică penetrarea în dentină a substanţelor toxice
pulpare din materialul de reconstituire; să prezinte
izolarea electrică; să aibă effect antibacterian;
existenţa adeziunii între ciment şi ţesutul dentar şi
între ciment şi materialul de reconstituit; insolubile în
lichidele bucale şi cele ingerate; atingerea valorilor
maxime ale proprietăţilor mecanice pt a permite la
scurt timp aplicarea materialului de reconstituire; să
aibă fluiditate optimă şi timp de lucru adecvat
(proprietăţi reologice).
2. Cimenturi de fixare – trebuie să fie: netoxice;
neiritante; effect carioprofilactic; să adere chimic la
ţesuturile dure dentare şi la materialul din care a fost
confecţionată proteza fixă (să asigure lipire); să fie
insolubile în lichidele bucale şi cele ingerate;
coefficient de dilatare apropiat de cel a ţesuturilor
dentare; proprietăţi reologice – vâscuozitatea
cimentului rebuie să îi permit filmarea unui film de
37
maxim 25 um între preparaţia dentră şi suprafaţa
interioară a elementului de agregare.
3. Cimenturi de reconstituire – trebuie să fie:
neiritante pulpare şi gingivale, cu toxicitate sistemică
mică cu effect cariostatic; să adere chimic la smalţ şi
să deţină pt a preveni lipsa de adaptare marginală; să
nu se dizolve în lichidele bucale şi cele ingerate, să
absoarbă o cantitate redusă de apă; proprietăţile
mecanice ale cimentului să-I permit preluarea forţelor
masticatorii, dar în acelaşi timp să fie similar celor ale
ţesuturilor dure dentare, rezistente la abrazia
dentifricelor şi constituenţilor alimentari; proprietăţi
optice importante mai ales la dinţii frontali – cimentul
să imite dintele natural ca transluciditate, culoare şi
indice de refracţie; să fie stabili în timp; proprietăţi
termice- coefficient de dilataţie termică să fie similar
cu cel al ţesuturilor; modificări dimensionale minime
în timpul prizei; suprafaţa liberă a cimentului întărit
să permit finisarea optimă; timp de lucru adecvat; să
fie radiopac pt a permite roentgendiagnosticul cariilor
 secundare, a reconstituirilor debordante sau 2. Ciment ionomer de sticlă (CIS).
incomplete. 4. Cimenturi oxisulfat de Zinc.

1. Ciment fosfat de zinc (FOZ).

Clasificarea cimenturilor. 8. Se prezintă în sistem bio component, pulbere/lichid;

9. Există două tipuri:
1. Cimenturi cu componentă lichidă p bază de acid 1. I – pt cimentare;
fosforic H3PO4: 2. ÎI – pt alte utilizări.
1. Ciment fosfat de zinc (FOZ); 10. Există două variante :
2. Ciment fosfat antiseptic; 1. granule:
3. Ciment silicat (CS); 1. Fine (ciment cu precizie);
4. Ciment silico-fosfat (CSF). 2. Medii (celelalte utilizări).
2. Cimenturi chelate organo-metalice: 11. Fiecare variant are două clase:
1. Ciment zinc-ixid-eugenol (ZOE); 1. Clasa I – priză rapidă;
2. Ciment ZOE modificat cu polimeri şi modificat cu 2. Clasa ÎI – priza normală.
EBA;
3. Ciment cu esteri vanilaţi. 12. Compoziţie:
3. Cimenturi polielectrolitice: 1. Pulbere:
1. Ciment policarboxilat de zinc (PCZ); 1. ZnO (oxid de zinc) – 88%;
38
2. MgO (oxid de magneziu) – 9,4%; Proprietăţi.
3. SiO2 (oxid de siliciu) – 0,8%; 1. Fizice:
4. BiO3 (oxid de bismuth) – 1,8%. 1. Structura poroasă în ochiurile reţelei particulare de
2. Lichid: ZnO nerecţionate;
1. H3PO4 (acid ortofosforic) – 54,7%; 2. Optice-opace;
2. Apa – 30,5%; 3. Solubilitate – scăzută în apa distilată; crescută în
3. Oxid de aluminiu – 14,8%. mediu acid;
13. Priza: 4. pH-ul:
1. Amestec pulbere (2,5 g – 3,5 g) / 1 ml lichid; 1. 1,5 – 1,6 la amestec recent;
2. Formarea de cristale insolubile de hidraţi de oxifosfat 2. 3,5 la 3 minute;
de Zn primari, secundari şi terţiari; 3. 4 – 6 – la 1 oră;
14. Timp de priză: 4. 6 – 7 – în 24 ore;
1. Rapid – 2 minute şi 30 secunde; 5. 6,9 prin stabilizarea ulterioară;
2. Normal – tip I – 4 minute şi 30 secunde (cimentări); - 1. Variaţii dimensionale:
tip ÎI – 8 minute şi 30 secunde (alte utilizări). 1. Contracţie la priza 5-7 um/cm;
15. Este influenţat de temperatură, dimensiunea 2. După priză: 0,3% în aer şi 0,05 în apă;
particulelor, raport pulbere/lichid, viteză şi timpul de 2. Conductivitate termică:
spatulare. 1. Slabă – isolator bun;
2. Electrică – scăzută în mediu uscat şi crescută în
mediu umed.
39
 3. În cavitatea profundă se aplică doar peste CaOH2,
2. Mecanice: pH-ul iniţial de 1,6 este foarte irritant;
1. Duritate – CSF>FOZ>ZOE; la 7 zile 60 knoop; 4. Arsenal conţinut să fie în cantitate minimă.
2. Rezistenţă la compresiune – creşte în timp şi cu
cantitatea de pulbere;
3. Grosimea peliculei: Preparare:
1. 25 um pt cimentări cu granulaţie fină; 16. Sisteme capsulate, utilizarea malaxoarelor;
2. 40 um pt cele cu granulaţie normală. 17. Spatulă inox + plăcuţă de sticlă = metoda saturaţiei
1. Adeziune – nu aderă chimic la ţesuturile dure dentare progressive.
şi la materialele protetice.
Indicaţii:
3. Chimice: 13. Obturaţie de bază în cavităţi medii şi profunde peste
3. Coroziune: CaOH2;
1. Slabă în soluţii standard; 14. Căptuşirea pereţilor nesusţinuţi;
2. Agenţii de sulfare din aer şi salivă produc înnegrirea 15. Nivelarea fundului cavităţii la dinţii depulpaţi pt
cimenturilor; reducerea volumului obturaţie definitivă;
4. Acţiunea CO2 – degajare de gaz cu dezagregarea 16. Fixarea protezei unidentare, punţilor, aparatelor
cimentului: ZnO + CO2 > ZnCO3; ortodontice;
17. Fixarea fragmentelor fracturate ale modelelor din
4. Biologice: gipsuri dure;
40
18. Obturaţie de durată la dinţii temporar (mai ales FOZ
antiseptic); Eugenolul (un derivat fenolic 2 metoxi 4
19. Obturaţie de canal cu adaos de iodoform, timol. alilfenol) ca atare sau împreună cu alte ingredient sau
compuşi chimici reprezentâd component lichidă a
2. Cimenturi fosfat de zinc antiseptice. majorităţii cimenturilor din această clasă.
Eugenolul este un bacteriostatic mai activ decât
20. Sunt cimenturi FOZ cu adaos de: fenolul, în amestec cu pulbere de oxid de zinc formează
1. Oxid de cupru (CuO); pasta de ciment zinc oxid – eugenol (ZOE).
2. Săruri de Ag; Totodată eugenolul precipită proteinele
3. Săruri de Hg; plasmatice şi difuzează uşor prin dentina (aplicat în
4. Fluor. soluţie pe o plagă dentinară sau bont vital are effect
21. Sunt bactericide – recomandare – obturaţia dinţilor pulpo-toxic).
temporari; Efectele nefaste ale eugenolului sunt mult
22. Pe lângă pulberile metalice mai pot conţine substanţe diminuate datorită formării chelatului în contact cu
medicamentoase ca iodoform, timol. oxidul de zinc.
MATERIALE DENTARE CURS ANUL III Cimenturile ZOE au pătruns în stomatologie în
STOMATOLOGIE 1890. Aceste cimenturi au efecte sedative asupra pulpei
(pH = 6-8) şi acţiune bacteriostatică în comparaţie cu
Curs 4- CIMENTURI CHELATE ORGANO- cimenturile FOZ, dar o rezistenţă la compresiune mult
METALICE inferioară acestora ceea ce le-a limitat utilizarea n fixarea
41
 protezelor ele fiind utilizate în odontologie (coafaje 25. Clasa I – pulbere/lichid;
indirect, pansamente provizorii), parodontologie 26. Clasa ÎI – pastă/pastă (se întăreşte);
(pansamente chirurgicale) şi endodonţie (materiale de 27. Clasa III- pastă/pastă (nu se întăreşte);
obturat canalele radiculare în asociaţie cu alte substanţe. 2. Fixări permanete – clasă unică pulbere/lichid;
Produsele comerciale se pot încadra în mai 3. Baze şi obturaţie provizorie – clasă unică
multe categorii: pulbere/lichid;
1. Cimenturi ZOE obişnuite (clasice); 4. Căptuşirea pereţilor: clasa I – pulbere/lichid;
2. ZOE modificate cu polimeri; clasaII – pastă/pastă;
3. EBA (cimenturi ZOE modificate cu alumină şi acid
orto-etoxi-benzoic); Compoziţie:
4. Cimenturi HV-EBA; 28. Pulbere – oxid de zinc purificat, colofoniu, oxid de
5. Cimenturi Zoe cu alte destinaţii (protecţie magneziu, alumină;
pulpodentinară şi obturaţie de canal). 29. Acceleratori 1% acetat, clorura sau sulfat de zinc;
30. Plastifianţi: stearat de zinc;
1. Cimenturi ZOE. 31. Lichid: eugenolul sau ulei de cuişoare, 85% eugenol,
15% acetileugenol, cariofilen;
Prezentare : Priza – chelare între oxid de zinc şi eugenolul, formarea
23. pulbere/ lichid sau pasta/ pasta eugenolatului;
24. patru tipuri cu timp normal sau rapid de prize
1. Fixări provizorii:
42
 Timp priză: 7-9 minute influenţat de raportul 36. Cimentări provizorii pe bonturi recent preparate;
pulbere/lichid, mărimea particulelor, temperatură şi 37. Inhibă polimerizarea compozitelor.
umiditate.
3.Cimenturi EBA şi HV-EBA.
Proprietăţi:
1. Fizice: - optice – opace, pH= 7 – 8; 1. EBA
2. Mecanice: - cele mai slabe cu excepţia cimenturilor Prezentare: pulbere/lichid sau pastă/pastă
pe bază de CaOH2; Compoziţie:
3. Chimice: - foarte solubile în apă, aderenţă şi 38. Pulbere: 70 – 80% ZnO şi 20 – 30% umplutură
etanşeizare bună; anorganică sub formă de Al2O3 şi uneori polimeri
4. Biologice: - sedative, bacteriostatic asupra pulpei, PMMA 6%.;
izolatoare electrice, conductivitate termică redusă; 39. Lichid: amestec eugenol 40 – 50% şi acid
ortoetoxibenzoic 50 – 60%.
Preparare:
32. Pulbere (4-6), lichid (1), spatulare 90 s; Timp de priză: 7 – 13 minute;

Indicaţii: Proprietăţi:
33. Obturaţii de bază associate cu FOZ; 1. Mecanice: - situate între FOZ şi PCZ, cea mai mare
34. Coafaje indirect; rezistentă la compresiune, rezistenţa mică la tracţiune;
35. Acoperirea pansamentelor calmante;
43
2. Chimice: - descompunere electrolitică în mediu bucal,
mai puţin solubil în mediu acid decât FOZ; Se obţin pe baza unei reacţii acid –bază, printr-o
3. Biologice: bine tolerate. reacţie acid – bază plus una de polimerizare – cimenturile
fotopolimerizabile, component lichidă a acestor cimenturi
Preparare: spatularea amestecului pulbere/lichid 60 – este reprezentată de acizi policarboxilici.
90s.

Indicaţii: 1. Cimenturi policarboxilat de zinc (PCZ)

40. Obturaţii de bază şi baze intermediare;
41. Cimentări de durată; Prezentare: pulbere/lichid tip I fixare, tip ÎI obturaţii;
42. Reconstituiri de bonturi coronare ( de mică
amploare ) pe feţele ocluzate sau 1/3 ocluzală a Compoziţie:
feţelor axiale. 43. Pulberea – ZnO+ aditivi = MgO 10%, SiO, Al2O3,
săruri de bismut, SnF2, NaF;
1. HV-EBA: eugenolul este înlocuit cu un 44. Lichidul: - soluţie apoasă de acid poliacrilic sau
amestec de hexil-vanilat şi un acid copolimeri ai acidului acrilic cu alţi acizi nesaturaţi.
ortoetoxibenzoic. Aceste cimenturi sunt mai
rezistente şi mai puţin solubile. Priza: - formarea unei sări de PCZ.

III. Cimenturi polielectrolitice. Timp de priză:

44
45. Tipul I (pentru fixări) aproximativ 9 minute; 52. Este mică la metale nobile, este bună la aliajele
46. Tipul ÎI (pentru obturaţii) aproximativ 5 minute. nenobile ce formează ioni polivalenţi;
53. Este absent la ceramic;
Proprietăţi: 54. Aderă la suprafeţe netede (smalţ, metale).
1. Reologice: tixotrop;
2. Mecanice – rezistenţă la comresiune mai mică decât 6. Bilogice:
FOZ, rezistenţă la tracţiune mai mare ca FOZ,
rezistenţă la încovoiere ca FOZ; 55. Biocompatibilitate optică – toxicitate intrinsecă unică,
3. Rezistent în mediu bucal – scade cu creşterea creşterea rapidă a pH-ului;
cantităţii de ZnO rezidual şi a MgO din pulbere; 56. Dimensiunile mari ale catenelor nu permit penetrarea
4. Solubilitate – sub 0,05%/25 ore şi 0,04% - 0,08% prin canaliculele dentinare;
după 9 zile; 57. Efect anticariogen prin eliberarea ionului de flor din
5. Adeziune – sunt primele cimeturi care aderă clinic SnF2;
prin: 58. Effect bactericid datorat Zn2+.
47. Ionizarea grupelor cooH;
48. Realizarea legătrilor de H; Preparare: - amestecarea pulberii cu lichidul în
49. Umectarea şi formarea legăturilor chimice; proporţie indicată de producător pe o plăcuţa de sticlă răcită
50. Scade la penetrarea cu agenţi de curăţire sau gravaj sau folie de hârtie cerată.
acid;
51. Creşte prin mineralizarea dentine; Timp de lucru – 2,5 – 3,5 minute.
45
 2. Cuaternar: SiO2-Al2O3-CaF2-AlPO4;
Indicaţii: 3. Multicomponent: SiO2-Al2O3-CaF2-AlPO4-
59. Tip I – lipirea de durată a protezelor, încrustaţii, NaAlF6-AlF3;
coroana de înveliş, punţi; 4. Mai poate conţine cantităţi mici de zinc şi apă,
60. Tip ÎI – obturaţii de bază, de canal mai ales precum şi particule metalice în cazul CIS metalice.
retrograde, obturaţiile dinţilor temporari. 67. Lichidul: iniţial se folosea acidul poilacrilic iar în
present se utilizează soluţii apoase de copolimeri ai
2. Cimenturi ionomere de sticlă ( CIS ) acidului acrilic cu acid itaconic, maleic, fumaric sau
alţi acizi carboxilici nesaturaţi stabilizaţi cu acidul
Prezentare: tartric.
61. System bicomponent pulbere/lichid;
62. Tip I – chituri adezive; Reacţii de priză.
63. Tip ÎI – CIS de restaurare – CIS pt restaurări 68. Tip de acizi – priză în mediu apos;
fizionomice, CIS armate; 69. Descompunerea sticlei – ionii hidroniu H3O+
64. Tip III – CIS pt obturaţii de bază. rezultaţi din dizolvarea şi ionizarea poliacidului, atacă
pulberea de sticlă la exterior eliberând cationic din
Compoziţie: sticla H3+, Ca2+;
65. Poliacrilaţi complecşi sau polialchenolaţi de sticlă; 70. Precipitarea – formarea mătricii cationii migrează şi
66. Pulberea se prezintă în diferite sisteme: se combină cu poliacidul determinând întărirea în
1. Ternar: SiO2-Al2O3-CaO; două etape: iniţială (datorită Ca2+) şi finală ( Al3+);
46
71. Hidratarea – apa este mediu de reacţie, hidratează 78. Suprfaţa cimentului prezintă pori de 10-14 um
speciile ionice din mediul de reacţie; diametru.
72. Gelificarea – formarea matricei prin precipitare; 3. Optice:
73. Rolul floururilor – ionii de flour complexează ionii 79. Sunt translucide;
Al3+ întârziind priza şi au effect cariostatic; 80. În timp stratul superficial îşi modifică culoarea;
74. Rolul acidului tartric – creşte timpul de manipulare şi 81. Cele care conţin sticle de metale grele sunt
scade timpul de priză. radioopace.
4. Eroziunea şi stabilitatea dimensională:
Reacţii de polimerizare: chimică sau foto, structura 82. Eroziunea de scurtă durată datorită mecanismului de
stratificată, miezul din sticla neatacată învelită de hidrogel priză;
de silice, unit printr-o matrice de polimerionic. 83. Eroziunea de lungă durată este nesemnificativă;
84. Rezistenţa la atacul factorilor agresivi din mediul
Proprietăţi: bucal;
1. Reologice: pentru tipul I – să curgă uşor, să formeze 85. Stbilitate dimensională bună.
o peliculă de maxim 25um. 5. Adeziunea:
2. Mecanice: 86. Aderă chimic de suprafeţele polare active: - smalţ,
75. Rezistenţă la compresiune mai mare ca FOZ şi PCZ; dentină, metale acoperite de un strat superficial de
76. Fragilitate oxizi, gips.
77. Duritatea creşte cu proporţia pulberii după 24 ore este 87. Este mai puternic la smalţ decât dentina sau cimentul.
permisă finisarea finală; 6. Cariostatice: - daorită eliberări ionilor de F.
47
 96. Proprietăţile mecanice sunt inferioare amalgamelor
Preparare: - amestec pulbere/lichid de consistenţă sau compozitelor pt zona posterioară.
cremoasă pentru lipire şi fermă pentru reconstituiri.

Indicaţii: IV.Cimenturi Oxisulfat de Zinc.

88. Lipirea protezelor unidentare şi punţilor;
89. Obturaţii de bază; 97. Sunt considerate materiale de obsturaţie provizorie.
90. Obturaţii de bază subcompozite;
91. Obturaţii de durată în cavităţi de clasa V şi eroziune Prezentare: se prezintă în sistem bicomponent
cervical; pulbere/lichid sau sub formă de pastă ce se întăreşte după
92. Obturaţii retrograde în chirurgie paradonţiului apical; inserarea în cavitatea bucală.
93. Foarte rar sigilarea şanţurilor şi fosetelor.
Compoziţie:
Cimenturi ionomere metalice CERMET. 98. Pulbere – oxid de zinc, sulfat de zinc, mastix;
99. Lichid – apă distilată, guma Arabică, alcool, soluţie
94. Se obţin prin amestecul pulberii de sticlă cu particule concentrată de acid fenic.
de aliaje metalice (Ag, Au, Pd) prin sinterizare;
95. Rezistenţa la abrazie mult mai mare apropiată de cea Proprietăţi:
a compozitelor cu microumpluturi şi a amalgamelor; 100. Bune izolatoare termice şi electrice;

48
101. Rezistenţă scăzută la compresiune şi la factori După aspectul fizionomic aceste materiale de
agresivi din mediul bucal; obturaţie se împart în:
102. Au culori diferite care atrag atenţia asupra faptului că 1. Nefizionomice: amalganele, aurul;
sunt provizorii. 2. Semifizionomice: cimenturile silicat
3. Fizionomice: materiale composite
Indicaţii: obturaţii provizorii. Cele mai folosite materiale de obturaţie coronară au
Atenţie: nu se utilizează pt etanşeizarea fost amalgamele cu argint, staniu, cupru şi zinc.
pansamentelor arsenicale datorită posibilităţii de difuzare a Aceste amalgame au o istorie foarte veche, existând
componenţei toxice din aceste pansamente. relatări ale lui Chau His’T’ang cu 600 de ani înainte de
Christos că în China se utilize pentru obturaţia dinţilor o
MATERIALE DENTARE CURS ANUL III pastă de Ag-Si-Hg, material ce poate fi considerat
STOMATOLOGIE precursorul amalganelor moderne (BRATU).
În 1895 – Black normalizează proporţiile aliajelor
Curs 5 - AMALGAMELE DENTARE folosite în amalgam fiind considerat părintele amalgamelor
de azi.
După criteriul aderenţei la pereţii cavităţii materialele În anul 1900 apare şi amalgamul de cupru care
de obturaţie se împart în: datorită proprietăţilor sale nesatisfăcătoare iese din practica
1. Aderente – aici menţionăm materialele composite, curentă.
CIS,
2. Neaderente – amalganul dentar şi aurul.
49
 Peste ani amalagnul de Ag rămâne un material viabil foarte uşor cu diverse particule în timpul amestecării
cu un traseu ascendant al fabricării sale până la apariţia piliturii cu mercurul daorită unei manipulări
răşinilor composite. necorespunzătoare. Această contaminare este uşor
Amalgamul se formează în urma reacţiei dintre vizibilă. Contaminarea aceasta determină pierderea
mercur şi aliaj care se realizează prin amestecarea manuală calităţilor ale fizice viitoarei obturaţii.
sau printr-o malaxare mecanică şi se numeşte amalgamare. 2. Amalgamele non-gama 2 (bogate în cupru) – se
Rezultă un produs care are o fază plastic în care se poate folosesc în momentul actual aproape în exclusivitate
introduce în cavitate, iar după priză materialul capătă o datorită faptuui că eliminarea fazei gama 2 din
duritate mare şi are un aspect cenuşiu argintiu. Amalgamele compoziţia amalgamelor determină o viitoare
au evoluat şi ele de la apariţia pe piaţă exisând 2 mari obturaţie cu performanţe clinice superioare
categorii: amalgamelor din prima categorie.
1. Amalgamele convenţionale (sărace în cupru) - sunt Amalgamele bogate în cupru se împart şi ele în
fabricate prin amestecul mercurului cu pilitură de două categorii:
aliaj care conţine Ag, Staniu, Cu şi mici cantităţi de 1. Cu compoziţie uniformă – care au particule de
Zinc sau Mercur. Aceste amalgane au pulbere format pulbere asemănătoare atât ca şi compoziţie cât şi ca
din particule neregulate fine sau grosiere cu formă.
dimensiuni până la 200 μm sau sferice (regulate) de 2. Cu modificarea dispersiei – care conţin pulbere
până la 100 μm. Argintul şi Staniul alcătuiesc un mixtă, în care 2/3 din greutate este reprezentată de
compus nongama, care se combină uşor cu mercurul. pilitură de Ag convenţional şi a 1/3 particule sferice
Aceste amalgame convenţionale se pot contamina din amestec de Ag şi Cu.
50
 Obturaţiile de amalgam îşi datorează proprietăţile
fizico-chimice compoziţiei aliajului de Ag în timp ce
modalitatea de manipulare în timpul realizării obturaţiei este
determinată de forma particulelor.
Reacţiile de priză decurg diferit la cele două tipuri de
amalgam (convenţionale, non gama 2) în cele din urmă
amalgamele non gama 2 având proprietăţi clinice superioare
şi le-au înlocuit treptat pe cele convenţionale.
Avantajele amalgamelor – sunt numeroase, aceste
obturaţii având rezistenţă crescută la abraziune, au rezistenţă
la compunere (circa 350 MPa) care este superioară atât
smalţului cât şi dentinei.
De asemenea modulul de elasticitate intermediar între
dentină şi smalţ îl face un înlociutor de success al ţesuturilor
dentare. După amestecarea piliturii de Ag cu mercurul
trebuie inserat în cavitate într-un interval de maxim 15
minute, se introduce în cantităţi mici şi se condensează
manual sau mecanic. Condensarea permite ca materialul să
se aşeze foarte bine pe pereţii cavităţii realizând o închidere
bună dacă amalgamul a fost bine preparat.
51
Dezavantajele amalgamelor:
1. Variaţiile volumetrice de priză: contracţie, dilataţie;
2. Rezistenţă mecanică care depinde foarte mult de
modul de preparare a cavităţii, proporţiile corecte
dintre constituenţi, timpul de malaxare;
3. Deformarea plastică a amalgamelor se produce
progresiv cu temp la marginea obturaţiei – astfel în
jurul obturaţiei ia naştere un şanţ, fenomen numit
“linie de demarcaţie”;
4. Aspectul nefizionomic – este unul din marile
dezavantaje ale amalgamelor şi îi restricţionează aria
de utilizare doar la zona laterală;
5. Modificarea superficială de culoare – în timp
suprafaţa amalgamului se oxidează şi se închide la
culoare datorită depunerii pe suprafaţa obturaţiei a
unei pelicule de sulfuri sau cloruri;
6. Coroziunea – este un fenomen chimic care poate
modifica structura obturaţiei de Ag. Principalii
 produşi de coroziune sunt oxizii de cupru la amalgam
non-gama 2 şi oxizi de staniu la amalgamele
convenţionale;
7. Difuzibilitatea termică – este de 39 de ori mai mare
ca a dentinei şi este obligatorie izolarea plăgii dentare
printr-o obturaţie de bază;
8. Coeficientul de expasiune termică – de 3 ori mai mare
ca la dentină;
9. Nu este adeziv – necesită un sacrificiu mai mare de
substanţă dentară;
10. Potenţial allergen – poate determina dermatita de
contact ;
11. Toxicitate - mercurul este principalul constituent
toxic.
Acumularea Hg în organism se poate realize în
cabinet prin inhalarea vaporilor de Hg, absorbţia prin piele
dacă este manipulat fără mănuşi sau ingestia de amalgam.
Este o controversă în momentul de faţă privind
efectele toxice deoarece lipseşte consensul în lumea
52
medicală privind idea expunerii zilnice, iar simptomele
intoxicaţiei cu Hg până la doze de 100 μg/litru sunt
nespecifice iar semne de disfuncţie renală apar la
concentraţii în urină la doze de peste 100μg/litru care nu au
fost semnalate la pacienţii purtători de obturaţie de Ag şi
nici la personalul medical.
Obturaţiile de amalgam moderne non-gama-2
prezintă caracteristici clinice superioare celor convenţionale
dar şi anumite inconveniente care au condus în secolul XX
pentru dezvoltarea altor materiale de obturaţie care să
reprezinte o alternativă pt stomatologie. Astfel în 1960
chimistul Bawn a sintetizat o răşină numită răşină deacrilică
care a reprezentat baza materialelor composite moderne.
Din 1960 până astăzi aceste composite au fost modificate şi
diversificate din dorinţa de a avea un material cu
caracteristici cât mai apropiate de materialul de obturaţie
ideal.
Răşinile composite sunt materiale restaurative
complexe, trifazice, constituite din:
1. Faza organică polimorfă care constituie matricea; obţinere sau de reconstrucţie coronare definitive şi care sunt
2. Faza anorganică minerală dispersată reprezentată de şi fizionomice.
particule de umplutură;
3. Agentul de cuplare care realizează unirea primelor Compozitele sunt alcătuite din trei componente:
două componente. 1. Faza dispersată sau umplutura sau faza anorganică;
Toate compozitele mai conţin şi alţi constituenţi 2. Matricea sau faza continuă sau componenta organică;
precum sistemul de iniţiere al prizei, stabilizatori, pigmenţi 3. Agenţii de cuplare – sunt soluţii care fac legătura
şi coloranţi şi impurităţi. între faza organică şi cea anorganică, asigurând
dispersarea umpluturii anorganice în faza organică.
Pe lângă aceste trei componente principale, în
MATERIALE DENTARE CURS ANUL III materialele compozite se mai găsesc următoarele elemente:
STOMATOLOGIE factori de iniţiere ai reacţiei chimice; substanţe care
stabilizează amestecul şi diferite materiale de umplutură.
Curs 6 – MATERIALE DE RESTAURARE ESTETICE
(Răşinile composite) În factorii de reacţie chimică, compozitele se împart
în trei categorii:
Răşina compozită este un amestec fizic de mai multe 1. Compozite autopolimerizabile – a căror reacţie
materiale … pt a însuma prop elem componente. Răşinile chimică se produce prin amestecul a două
compozite se mai numesc – compozite – materiale de componente – compozite chimic polimerizabile;

53
2. Compozite fotopolimerizabile care se prez în sistem Aceste umpluturi anorganice sunt supuse unor
…-component şi care fac priză în momentul aplicării tratamente speciale înainte de legarea de faza organică.
unei urme de lumină pe suprafaţa compozitului. Sunt Proprietăţile mecanice sunt influenţate în principiu de conc
cele mai răspândite compozite dar au un defect în mărimea şi distribuţia particulelor anorganice. Compozitele
timpul reacţiei de priză prezintă o contraindicaţie cu se clasifică în funcţie de mărimea acestor particule
volum cuprins între 0,5-5% care contribuie la anorganice.
instabilitatea obturaţiei; Una dintre clasificări (realizate în 1995) este a lui
3. Compozite duale a căror reacţie de priză combină Bayne şi Taylor şi clasifică compozitele în trei clase:
cele două tipuri anterioare, fac priză atât printr-o 1. Comp fine, unde particulele au dimensiunea între 0,5-
reacţie chimică obişnuită cât şi prin acţiunea unei 3 um;
surse externe de lumină. 2. Comp microfine, particulele au dimensiunea între
0,04-0,2 um;
1. Faza anorganică (umplutură) – reprezentată de mai 3. Hibride cu particule între 0,1-1 um.
multe tipuri de molecule care au apărut de-a lungul
vremii. 1. Compozite cu paricule fine – conţin particule
Primele materiale comp au apărut la începutul anilor neregulate de sticlă/cuarţ destul de neuniforme ca
’50 şi au fost sub forme autopolimerizabile. diametru şi care conţin 60-70% umplutură
Faza anorganică este reprezentată de cuarţ cristalin, anorganică. Sunt estetice dar prezintă proprietăţi
silice …, alumino-silicaţi, fluorură de bariu şi anumiţi oxizi. mecanice reduse şi se recomandă doar în zona
frontală.
54
2. Compozite microfine – conţin particule foarte mici
în diametru, dar care într-un volum dat sunt foarte
multe. Se recomandă tot pt zona anterioară.
3. Compozite hibride – sunt amestecuri de 2-3 sau mai
multe tipuri de particule ceea ce face ca într-un volum
dat să fie o cantitate foarte mare de umplutură
anorganică ceea ce conferă compozitelor hibride
proprietăţi mecanice superioare celorlalte tipuri de
compozite. Aceste compozite hibride se pot utilize şi
în zona laterală cu succes, fiind astăzi cele mai
răspândite materiale de obt coronare.
2. Faza oragnică – e reprezentată de monomerii de
bază sau răşinile precum şi de monomerii de diluţie.
Tot în faza organică se găsesc sisteme de iniţiere care
determină tp de reacţie de priză (fotopolimerizări,
autopolimerizări sau duale).
Cei mai uzuali monomeri utilizaţi în răşinile
compozite sunt:
1. Bisfenol AlGlicidil Metacrilat ( BIS-GMA);
55
2. Ureton Dimetacrilat (UDMA).
Aceşti monomeri sunt monomeri bifuncţionali şi care
intră în reacţie, realizează o reacţie de polimerizare prin
adiţie de radicali liberi care dă naştere după priză unei răşini
intens ramificată sau interconectată.
Agentul de cuplare
Pt ca materialele compozite să posede proprietăţi
mecanice optime este necesar realizarea unei legături
puternice între umplutura anorganică şi monomerii din faza
organică. Acest lucru se întâmplă prin tratarea suprafeţei
particulelor anorganice în cursul procesului de fabricare cu
agentul de cuplare.
Cel mai utilizat agent de cuplare este un compus
organic numit silon. În cursul depunerii stratului de silon,
umplutura anorganică prin intermdiul acestui silon
determină hidralizarea grupelor metoxi în grupe hidroxi care
reacţionează cu umezeala sau grupele OH absorbite pe Datorită acestui fotoiniţiator, materialele trebuie ţinute în
particule anorganice. recipiente opace şi închise la care să nu ajungă lumina
Prin această legătură care se formează între monomeri naturală.
(organici) şi particulele anorganice se transferă … mecanic Sub acţiunea luminii natural compozitele
de la o particulă anorganică la alta. fotopolimerizabile prezintă o reacţie lentă de
fotopolimerizare care îi alterează proprietăţile mecanice.
Iniţiatorii şi acceleratorii de priză
Proprietăţile compozitelor:
Compozitele în funcţie de tipul de iniţiator prezintă o
reacţie chimică prin amestecarea a 2 componente – 1. Timpul de priză şi de lucru.
compozite activate chimic. Reacţia de iniţiere chimică se În cazul compozitelor autopolimerizabile avem un
produce în general între un peroxide iniţiator (utilize timp de lucru de 30 -60 de secunde în care se
frecvent peroxidul de benzoil) şi o amină terţiară (NN amestecă cele două componente după care aceasta se
dimetil, P Taluidină). inseră în cavitate. Timpul de priză este de 3-5 min şi
este influenţat de tipul de compozit.
Materialele activate fotopolimerizabil Compozitele fotopolimerice îşi iniţiază reacţia prin
aplicarea conului de lumină pe material într-o perioadă dată
În cazul compozitelor fotopolimerizabile se produce care variază de la 10-40 secunde. Timpul de aplicare al
prin acţiunea unei lumini albastre a cărei acţiune se produce sursei de lumină este specificat de producător şi e strâns
asupra unui fotoiniţiator numit CAMFORCHINONĂ.
56
legat de stratul de material care trebuie polimerizat şi de
tipul compozitului care este aplicat.
După aplicarea lămpii de fotopolimerizare reacţia de
priză se produce în proporţie de 75%. Aproximativ 25% din
reacţie se produce în următoarele 24 de ore. Dacă suprafaţa
obturaţiei nu e protejată de aer, în timpul fotopolimerizării
prin aplicarea unei mătrici de celluloid, la suprafaţa
obturaţiei poate rămâne un strat superficial de compozit
nereacţionat.
Adâncimea de polimerizare
Eficienţa polimerizării e legată puternic de
intensitatea luminii şi de capacitatea acesteia de a penetra în
profunzimea obturaţiei grosimea maximă de material care se
poate polimeriza este de 2-2,5 mm iar vârful sursei de
lumină trebuie să fie ţinut la circa 1-2mm de suprafaţa
obturaţiei.
Contracţia de priză
57
Contracţia volumetrică a obturaţiei este dependentă
de tipul de compozit. Astfel la compozitele cu particule
fine avem o contracţie de 1,5-1,7%, la cele cu particule
microfine avem o ontracţie de 2-3%, iar la cele hibride
sunt sub 1,5%. Această contracţie de priză creează un
stress de circa 130kg/cm² între compozit şi pereţii
cavităţii. Acest stress acţionează la nivelul legăturii
dintre compozit şi dinte şi poate produce ruperea
legăturii adezive şi creearea unei zone de microinfiltraţie.
Dacă stresul este foarte mare se poate produce şi
fractura pereţilor de smalţ.
Pentru a contracara contracţia de priză trebuie
polimerizate cantităţi cât mai mici şi în straturi de materiale
composite pt a obţine o contracţie cât mai mică asupra
pereţilor de smalţ.
Proprietăţi termice
 Coeficientul de expansiune termică al compozitelor
este mai mic decât media valorilor dintre umplutura
anorganică şi răşina anorganică luate separat. Diferenţa
dintre coeficientul de expansiune termică al materialului şi
al dintelui diferiţi şi dacă se adaugă şi soluţie de continuitate
obt ca urmare a contracţiei de priză se produce o zonă de
micro-infiltraţie şi de liberă circulaţie pt lichidele bucale
între pereţii dentari şi pereţii obturaţiei. Prin fenomenul de
răcire şi încălzire al structurii dentare, acest spaţiu poate să
se micşoreze sau să se mărească. Prin încălzirea obturaţiei,
lichidele ies din acea soluţie de continuitate micşorând
spaţiul format. Acest fenomen poartă numele de percalaţie.
Absorbţia de apă – de către materialele compozite
nu au un efect total negativ asupra restaurărilor prin
expansiunea volumetrică care se produce în urma absorbţiei
de H2 O compensează parţial contracţia de priză.
Expansiunea hidroscopică începe după 15 minute de la
polimerizare şi durează între 4 şi 7 zile. Absorbţia apei
deţine creşterea de volum a polimerilor şi promovează
difuziunea manomerilor nelegaţi.
58
Solubilitatea compozitelor – variază de la 0,01 la
0,06 miligrame pe cm². Solubilitatea inadecvată se produce
în general în str profunde dacă lumina e insuficientă iar
răşinile incomplet polimerizabile au o absorbţie de H2O şi a
solubilităţii mai mare, ceea ce poate determina o
instabilitate precoce colaristică a obturaţiei, precum şi
soluţii de continuitate extreme de profunde în jurul
obturaţiei care pot duce la eşecul acestor obturaţii.
Proprietăţi mecanice:
Există mai multe tipuri de rezistenţe care sunt testate
la materialele de obturaţie definitivă. Rezistenţa la
compresie, rezistenţa la tensiune, rezistenţa la torsiune,
rezistenţa la uzură sunt caracteristici care sunt urmărite şi la
composite şi se realizează prin teste în vitro pe dinţi extraşi.
Fiecare tip de composite au nişte valori standard ale acestor
rezistenţe sub care valori materiale puse pe piaţă nu trebuie
să coboare.
 forme subclinice care la interval extrem de scurt det
Radio-opacitatea fenomene de parodontite spicale acute sau cronice, difuze
sau extrem de concentrate.
Primele compozite erau radio-transparente iar
umpluturile de cuarţ, şi oxizii de bariu au adus compozitelor
modern radio-opacitate. MATERIALE DENTARE CURS ANUL III
STOMATOLOGIE
Biocompatibilitatea
Curs 7 -SISTEMELE ADEZIVE
Răşinile acrilice prezente în materialele composite
sunt citatoxice, puţin solubile în apă şi sunt polimerizate la Plagă obţinută în urma tratamentului ... este format
un nivel extrem de stabil înainte de a difuza prin perdeaua dintr-o suprafaţă de smalţ şi una de dentină.
stratului hibrid. Avem două suprafeţe cu structură fizică diferită şi cu
Monomerii nepolimerizaţi pot difuza lent în afara un comportament diferit la acţiunea tratamentului realizat de
restauraţiei, iar concentraţia acestora este mică dacă medicul stomatolog, vorbim despre adeziunea la smalţ şi
obturaţia a fost polimerizată correct. adeziunea la dentină.
În cazul unor greşeli de aplicare, monomerii reziduali Cele două entităţi, smalţul şi dentina trebuie tratate
difuzează prin pereţii obturaţiei şi pot produce afecţiuni ale diferit pt a obţine rezultate optime … al adeziunii.
pulpei dentinare, afecţiuni care pot începe cu fenomenul de
hiperemie, să continue cu pulpit chimice sau să prezinte Tratamentul plăgii dentinare
59

Obturaţia se putea face doar prin examinarea directă
sau transiluminare. Azi compozitele au un .. optim de
radioopac ceea ce permite ex foarte bună prin radiografii
retro-alveolare.
Aspectul fizionomic
Potrivirea culorii se face prin alegerea culorii cu
ajutorul anumitor chei de culori care sunt prevăzute în
trusele de composite. De asemenea, alegerea culorii se poate
face şi cu instrumente electronice. Compozitele sunt
prevăzute cu culori multiple din cheile de culori, precum şi
cu nuanţe diferite pt smalţ şi pt dentină.
Culoarea unui dinte este dată de reflexia luminii în
două straturi diferite: stratul de smalţ – la suprafaţa dintelui,
extrem de subţire precum şi stratul de dentină din
profunzime care dă culoarea de bază a dintelui.
Din punct de vedere coloristic, dinţii din zona frontal
prezintă mai multe zone topografice de culoare. În cazul rest
60
composite, repunerea materialelor composite trebuie să
respecte alternanţa de smalţ şi dentină.
Sensibilitatea post-operatorie
Apare în cazul restaurărilor composite şi are următorii
factori:
1. Absenţa lichidului din tubulii dentinali;
2. Tratamentul incorrect al plăgii dentinare;
3. Modificări dimensionale ale obturaţiei datorită
contracţiei de priză.
Sensibilitatea post-operatorie apare în primele 6-12
luni şi ar trebui să înceteze în primul an de existenţă al
obturaţiei.
Prima etapă constă în aplicarea unei soluţii de acid
fosforic pe pereţii dentinali şi pe suprafaţa de smalţ a acelui
demineralizat. La nivelul dentinei există stratul de detritus
dentinal remanent sau smear layer. Acesta trebuie îndeplinit
prin demineralizare. Ulterior se plică primerul care va
infiltra reţeaua de fibre de collagen rămasă deschisă după
pierderea conţinutului mineral. După aplicarea primerului se
aplică adezivul propriu-zis, având rolul de a penetra tubi
dentinali deschişi şi a forma la nivelul stratului de dentină şi
smalţ un strat adeziv care face legătura între compozit şi
dentină şi smalţ. Această interfaţă în strat hibrid care
etanşează structura dentară de acţiunea nocivă
compozitului şi de factorii agresori termici şi chimici care
acţionează asupra structurii dentare.
Există mai multe generaţii de adeziv care au apărut
din 1965 până în prezent, fiecare generaţie fiind rezultatul
eliminării dezavantajelor de la generaţia precedentă.
Adezivi de generaţie I – SEPRITON – brevetat în
1951 şi nu folosea principiul demineralizării acide. În 1956
Buono care recomandă principiul demineralizării acide pt
… nivelului de adeziune. Forţa de adeziune era bună la
nivelul smalţului dar foarte slabă la nivelul dentinei. Are val
2 megapascali la nivelul dentinei.
Adezivi de generaţie II – cu real … adeziunii: 9
megapascali la nivelul dentinei. În 1982 apare SCOTCH
BOND de la firma 3M care e reprezentantul cel mai de
seamă a generaţiei a II-a de adezivi.
a Adezivi de generaţie III – corespunde de fapt
introducerii prin asocierea mai multor compuşi care
realizează concomitent demineralizării smalţului şi dentinei.
Adezivi de generaţie IV - … demineralizării
simultane atât a smalţului cât şi a dentinei. Scopul acestei
demineralizări e obţinerea unei adeziuni micromecanice la
nivelul dentinei şi de penetrare a structurii dentare de către
răşina adezivă.
La generaţia a IV-a se obţine o adeziune foarte
puternică la dentină de 17-25 megapascali iar adeziunea
dentinară se bazează pe formarea stratului hibrid prin care
moleculele de adeziv intră între fibrele de collagen şi în
zonele interprismatice.
61
 Reprezentanţi: OptiBond şi OptiBond Fl al firmei
KERR. ALL BOND- firma Rişco. SCOTCH BOND
Multine – firma SM, CLEARFILL- firma Cavex.
Cele mai bune nivele de adeziune se obţin cu ac
adeziuni de generaţia a IV-a, dar care are un inconvenient
reprezentat de necesitatea a 3 etape în pregătirea pragului
hibrid.
La aceşti adezivi de generaţia a IV-a trebuie făcuţi
următorii paşi:
1. Demineralizarea – atât la nivelul smalţului cât şi
dentinei, o perioadă cuprinsă între 20-120 secunde;
2. Spălarea acestui amestec, uscarea plăgii dentinare şi
aplicarea primerului. După aplicarea primerului se
usucă uşor cavitatea şi se face pasul trei;
3. Aplicarea adezivului propriu-zis care se polimerizeză
cu lampa de UV. Adezivii de generaţia a IV-a
prezintă ac inconvenient al etapelor multiple de
tratament al plăgii dentinare.
62
Au apărut adezivi de generaţia V – care combină
într-un flacon primerul şi cu adezivul. Astfel avem la
adezivii de generaţie V etape de lucru mult simplificate:
1. Aplicarea acidului, spălarea acestuia;
2. Aplicarea adezivului care se găseşte într-o sticluţă.
Este un procedeu mai simplu care nu implică şi
aplicarea primerului deoarece acesta este combinat cu
adezivul propriu-zis.
Adezivi de generaţie VI – sisteme care eleimină
demineralizarea acidă şi care conţin un lichid care realizează
atât demineralizarea cât şi adeziunea prin aplicarea unui
singur strat de lichid.
Aceşti adezivi conţin un lichid care condiţionează
dentina (monomeri cu character acid) iar produşii de
demineralizare sunt incorporaţi în mod permanent în
interfaţa restauraţiei ceea ce implică că plaga dentinală şi …
nu mai trebuie spălate şi uscate ci doar se aplică stratul de
răşine, adeziv care este polimerizat. Se elimină astfel o
etapă importantă: cea a spălării şi uscării cavităţii care
reprezintă o etapă în care se pot produce accidente în
tratarea plăgii dentinare.
Adeziunea la dentină obţinută prin utilizarea
adezivilor autodemineralizaţi este puternică şi stabilă, dar
problema o ridică adeziunea insuficientă la smalţ. O bună
adeziune la smalţ protejează şi legătura adezivă cu dentina,
ceea ce impune folosirea cu atenţie a acestor sisteme
adezive autodemineralizante.
Avantajele sistemului antiadezive sunt:
1. Simplicitate în aplicare (2 … dar fără clătire);
2. Absenţa … post-operatorii;
3. Aplicarea în acelaşi timp a primerului şi acidului şi
formarea unui strat hybrid de 0,5-1 um, care e un strat
sufficient pt formarea unei legături adezive puternice.
Tehnică cu … … e mai puţin susceptibilă la …
practicianului.
Prod de referinţă – CLEAR FILL LIVER BOND –
firma …; PROMPT – L - POB – firma 3 MESPE.
Deşi necesită 2 … operatorii, aceste sisteme nu
necesită clătire iar problema … dentinale nu mai e o sursă
de eroare.
Sistemele autoadezive de generaţia a VII-a. Primul
adeziv autodemineralizat într-un singur flacon. Asigură atât
demineralizarea smalţului şi a dentine cât şi adeziunea la
smalţ şi dentină prin utilizarea unei singure soluţii.
Adeziunea la dentină este mare, între 18-25 megapascali şi e
identică cu adeziunea de la nivelul smalţului. Performanţele
adeziunii nu sunt influenţate de umiditatea resimțită la
nivelul restauraţiei.
MATERIALE DENTARE CURS ANUL III
STOMATOLOGIE
CURS 8-MATERIALE PENTRU TRATAMENTUL
PLĂGII DENTINARE

63
 Se va completa în urma studiului interactiv cu
studenţii şi consultarea bibliografiei naţionale şi
internaţionale.

64