UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică și pedodonție ,,Ion Lupan" 

Tema: “Periostitele acute și

cronice la copii”

Elaborat de: Perjovschi Natalia

Grupa: S1809
Profesor: Granciuc Gheorghe
 Generalități
• Deşi există un număr impunător de mare de studii ştiinţifice dedicate problemelor
patogenezei, diagnosticului şi tratamentului afecţiunilor inflamatorii a regiunii oro-maxilo-
faciale, problema infecţiei odontogene rămâne a fi actuală atât pentru medicii practicieni cât
şi pentru cercetătorii ştiinţifici.
• Infecţia odontogenă nu trebuie privită doar ca o problemă chirurgicală, deoarece rata
afecţiunilor inflamatorii a regiunii oro-maxilo-faciale depinde de eficienţa tratamentului
cariei dentare, a afecţiunilor paradonţiului şi a complicaţiilor acestora [I.Lupan, P.Godoroja,
1999 p.151].
• După datele lui Е.V.Borovski (1999) la 80 % din bolnavii cu periodontită cronică nu li se
obturează corect canalele radiculare, în urma cărora flora patogenă periapicală
condiţionează apariţia afecţiunilor inflamatorii acute în regiunea dento-maxilară.
• După Timofeev A.A(2002), peristita odontogenă se întîlneşte la 20–25% din bolnavii din
staţionar, dintre care 95% forma acută a periostitei.
• N.N.Bajanov, A.G.Şargorodski (2002) descriu în studiile sale că 10–15% din pacienţii din
policlinica chirurgicală şi 70–80% din pacienţii cu afecţiuni inflamatorii din staţionar sunt cu
periostite.
• Dupa L.V. Haricov (2005) 3,3% din copiii care se adresează la chirurg pentru asistenţă
stomatologică au fost diagnosticaţi cu periostită
Definiție:
Periostita odontogena (abcesul vestibular) este o afectiune inflamatorie a periostului, cauzată de infectiile tesuturilor
dentare si parodontale.

La copii, periostitele acute odontogene pot evolua ca forma nozologica sau ca simptom în unele forme clinice: pulpita
acută purulentă, chisturile purulente odontogene, osteomielitele acute odontogene. Abcesul vestibular este forma cea mai
frecventă a infectiilor de origine dentarã sau parodontală la copii (50%).
Etiologie
Etiologia periostitelor, de regulã, este de origine
dentarã, cu flora microbianã caracteristică
gangrenei pulpare. Examenul microbiologic a
depistat asocierea microorganismelor: stafilococi
(alb si auriu, 66%) și B-streptococi (32%),
enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi
(Clostridium perfringens, oedematiens); în unele
cazuri, asocierea microorganismelor grampozitive
si gramnegative (2%).
 Сlasificare

În raport cu debutul clinic și aspectul patomorfologic,

periostitele se clasifica în:

Acute seroase Purulente

(stadiul intraosos al (stadiul Cronice
abcesului vestibular) subperiostal)
 Periostita acută seroasă (abcesul vestibular; stadiul intraosos)

 debutează prin fenomene de pulpită acută,

parodontită acută sau cronică exacerbată, cu
dureri spontane sau provocate la atingerea
dintelui cauză.
 durerile provocate de distensia periostului de către
lichidul seros care a traversat osul devin continue,
violente
 clinic, în stadiul intraosos mucoasa este
congestionată, edemațiată, cu tumefacție discretă
în șanțul vestibular, în dreptul dintelui cauză sau în
limitele a doi dinti.
 la palpare este extrem de dureroasã și evidențiază
o împăstare fară delimitări precise.
 se manifestã asimetrii faciale, localizate în funcție
de dintele cauză.
 nodulii limfatici regionali sunt mariti in volum,
durerosi la palpare.
 starea generală se alterează: subfebrilitate,
insomnie, anorexie, jena la masticatie, stări de
agitație etc.
 Patogenia periostitelor seroase
Vascularizarea abundentă a pulpei dentare, oaselor maxilare și părților moi în perioada de erupere, schimb
fiziologic și creșterea maxilarelor favorizează răspîndirea rapidă a infecție din camera pulpară în periost.
Periostul maxilarelor în perioada de creștere se consideră o zonă de alertă (zonă de creștere) ușor vulnerbilă la
agenții microbieni.
În inflamațiile acute pulpare hiperemia vasculară trece repede prin spațiile medulare în periost, vasele
sangvine ale mucoasei gingivale și părților moi formînd un focar întins de inflamație. Morfologic perioada
infiltrație seroasă se caracterizează prin hiperemia vasculară, edem și infiltrația leucocitară a periostului care se
îngroașă și devine lax iar fibrele lui sunt separate de exudat.
Diagnosticul diferențial
 pulpitele acute difuze
 periodontitele acute
 periostitele acute supurative

Tratamentul
 se indică în funcție de cauza periostitei
 dintii pluriradiculari care au cauzat periostita acută se
înlătură, iar cei monoradiculari și cu rădăcinile formate se
tratează
 periostitele în pulpitele acute difuze trebuie tratate. Se
indica antibiotice în formă de pastile sau siropuri,
sulfanilamide în doze corespunzătoare vârstei, gluconat de
calciu, regim de pat, o cantitate mare de lichid, fizioterapie
Periostitele acute purulente odontogene
Tabloul patomorfologic:
lichidul purulent trece prin spațiile medulare din camera pulpară și parodonțiu în sub
periost detașîndul de os formînd abcesul subperiostal. În periost în acest moment se
petrec două fenomene: destructiv (corticala osoasă și a periostului cu trecerea
lichidului spre părțile moi) și osteoplastic.
Tabloul clinic local:
 tumefierea se întinde în limitele 2-4 dinți, de obicei pe partea
vestibulară a versantului, umple șanțul vestibular, bombind plica de
tranziție, formînd edme accentuate
 dintele cauză poate fi mobil
 copilul va limita funcția maxilarelor reflector și va ține capul în
poziție antalgică.
 periostitele supurative sunt însoțite de limfadenite sau periadenite
regionale
 exteriorizarea procesului se manifestă prin tumefacții cu asimetrii
accentuate, edeme ale părților moi palpebrale, plicei nazo-labiale,
buzei superioare, regiunii submandibulare
 abcesul vestibular cu originea in incisivii centrali superiori este
însoțit de tumefacția și edemul accentuat al întregii buze
superioare, numită buza de tapir.
 cel din regiunea canină se manifestă prin tumefacția pleoapei
inferioare si a regiunii geniene
 din regiunea molarilor - prin tumefacție geniană marcată, care
deformează mult obrazul.
 procesul situat în regiunea unghiului mandibulei provoaca trismus.
 starea generală este alterată: insomnie, neliniște, febrã (38- 38,5°C).
 parametrii sangvini manifestă intoxicație, cu creșterea VSH (30-40
mm), leucocitoză (20,0-25,0.10 9/1), limfopenie, iar în urină
deseori se depisteazã urme de proteinã
Diagnosticul diferențial

• furunculul feței
• Adenoflegmonul
• osteomielita acută odontogenă
• pulpita acută difuză

Periostita acutã se va diagnostica in baza dintelui cauză,

reacțiilor periostale cu localizarea inflamației pe o singură parte
a apofizei alveolare (de obicei, vestibular), la nivelul a 2-3 dinti
adiacenți dintelui cauză, mobilității dintelui cauză.
Osteomielitele acute odontogene se vor diagnostica in
dinamica (ex juvantus). În cazul unei periostite acute purulente,
ameliorarea starii generale a copilului se va observa in primele
24 ore dupa tratamentul chirurgical.
Tratamentul:
1. Chirurgical
2. Medicamentos
• Se va efectua în staționare specializate, numai sub protecție
de anestezie generala.
• Dinții primari infectați se înlătură, fără a lua în considerație
grupul de dinți (monoradiculari sau pluriradiculari) și valorile
lor anatomică si functională.
• Cei permanenti se vor înlătura doar atunci când coroana
dentară va fi rămolită și nu va mai avea rol functional.
• Inciziile de pe plica de tranzitie trebuie să fie mari, cu
decolari periostale la nivelul a 2-3 dinti.
• Abcesul subperiostal la maxilar se va deschide cu multă
atenție, deoarece corticala subtire poate fi lezată, dezgolind
mugurii dentari sau afectând sinusul maxilar.
• Abcesul palatin se va trata prin excizia unei fâșii
mucoperiostale.
Prognosticul.
Dupa un tratament general si local, deplin și prompt, maladia va
diminua în 3-4 zile. Neglijarea tratamentului dentar, adresarea
în perioada de dezvoltare avansată a leziunilor infecțioase,
inciziile și decolările mici ale periostului vor favoriza trecerea
periostitei în osteomielita acută odontogenă.
Caz clinic
Pacientul A cu vârsta de 1an şi 8 luni; spitalizat în mod urgent
pe data de 24.03.2011.
Acuzele bolnavului (relatate de mamă)
— lipsa poftei de mâncare
— slabiciune generală
— dureri şi tumefierea în regiunea buzei superioare
Istoricul actualei maladii : din spusele mamei, cu două zile
înainte de internare, copilul a devenit neliniştit, avea somn
neliniştit, febră de 37,30 C. Cu 1 zi înainte de internare buza
superioară de partea dreaptă s-a mărit în dimensiuni, iar copilul
continua să fie neliniştit. S-a adresat la medic în ziua internării,
fiind spitalizat în mod urgent.
Starea generală a pacientului era de gravitate medie.
Status Localis
Exobucal.
La inspecţie se determină o asimetrie facială ca
urmare a edemului ţesuturilor moi a buzei
superioare pe dreapta. Tegumentele în regiunea
buzei superioare uşor hiperemiate. La palparea
buzei superioare se determină o tumefacţie doloră.
Ganglionii limfatici submandibulari pe dreapta măriţi
moderat, slab dureroşi la palpare, mobili,
neaderenţi. Tegumentele feţei în alte regiuni pale,
uscate. La mişcările mandibulei dureri în articulaţia
temporo-mandibulară nu prezintă. La palpare
maxilarele nu prezintă deformaţii.
Endobucal.
Tumefierea ţesuturilor moi în şanţul vestibular în
regiunea dinţilor 52 şi 51, mucoasa e hiperemiată şi
edemaţiată. Dinţii 52 şi 51 sunt cariaţi, coroana
dinţilor lezată subtotal, dolori la percuţie.
Plan de tratament:
Chirurgical [sub protecţia anesteziei generale]
— extracţia dinţilor 52 şi 51
— periostotomia
— drenarea

Medicamentos
- antibioticoterapie sirop Amoxacilin 0,125 * 3 ori/zi 53
- Probiotice Subtyl ½ caps * 2 ori/zi
- Hiposensibilizante Dimedrol 0,0025 * 2 ori/zi Antiinflamatoare, antipiretice sirop Paracetamol 0,150 * 2 ori/zi

Operaţia:
S-a prelucrat câmpul operator cu soluţii antiseptice (Furacilină 1:5000). S-a efectuat extracţia dinţilor 52 şi 51, după
care s-a făcut periostotomia, în urma căreia s-a eliminat puroi. S-a prelucrat cu sol. H202 -3% şi sol. Clorhexidină 0,01%.
S-a aplicat un dren (panglică de cauciuc) şi s-a efectuat hemostaza.
Periostita cronică
este un proces de inflamatie a maxilarelor cu dinamică lentă, caracterizat prin tumefierea treptată, indoloră a osului.

Cauza
• poate fi tratamentul nerațional endodontic, in scopul păstrării neîntemeiate a dintelui primar afectat.
• Inițial, boala poate evolua cronic, însoțind periodontita cronică.
• Apare după un tratament neadecvat al periostitelor acute și formelor cronice de osteomielită sau după un
traumatism.
• La copii se întâlnește sub formele cronice simplă și productivă.
• Periostita cronică simplă cedează după un tratament endodontic, iar periostita cronică productivă - prin formarea
hiperostozelor.
 Periostita cronică

simplă osificantă

În periostita simplă, osul nou format după un tratament

adecvat regresează, iar cea osificantă, de regulă, se soldează cu
hiperostoză.
Tabloul clinic
• De obicei, sunt depistate în timpul controlului profilactic
• Se manifestă printr-o ingrosare cortico-periostală periferică
localizată, asemãnãtoare unui chist radicular
• se determină la palpare
• părțile moi limitrofe pot fi ușor tumefiate,iar tegumentele
nu-și modificã culoarea
• necrozele periapicale sunt cauzele dezvoltării periostitei
cronice primare.
• procesul este localizat la nivelul molarilor primari sau al
primului molar permanent, pe suprafața laterală a
mandibulei, cu întindere spre marginea bazilară sau spre
ramul mandibulei.
Diagnostic

Pe radiografiile maxilarului inferior, țesutul osos tânăr este clar definit

sub forma unei benzi stratificate delicate care se extinde dincolo de
stratul cortical al osului.

În etapele ulterioare ale bolii, stratificarea osului nou construit este

exprimată clar. Examenul radiologic al maxilarului superior în periostita
cronică oferă rareori o imagine clară care să ajute la stabilirea
diagnosticului. Acesta se stabilește pe baza anamnezei, tabloului clinic și
radiologic, metodelor tradiționale și CT. În unele cazuri, se recurge la o
biopsie incizională deschisă.
Tratamentul periostitelor cronice
• Lichidarea focarelor cronice periapicale contribuie la
regresarea tumefactiei.
• Dinții cauză primari se înlătură, iar cei permanenți se
tratează.
• În perioadele cronice, antibiotice nu se administrazã - ele nu
influențează hotărâtor tratamentul procesului infectios.
• Tratamentul complex include fizioterapia, în primul rind
ionoforeză cu tinctură de iodură de potasiu, comprese cu
solutii de dimexid, sulfanilamide, vitamine.

Rezultatul.
• Tratamentul prompt al focarelor infectioase odontogene va
opri dezvoltarea procesului.
• Periostitele cronice cu o durată îndelungată vor evolua in
sclerozarea osului in exces, cu formarea hiperostozelor.
Caz clinic
• Un adolescent de 16 ani a fost
îndrumat la departamentul de
chirurgie OMF cu o formațiune în
regiunea mandibulei care persistă
timp de două luni. Pacientul a primit
antibioterapie timp de 7 zile
(Augmentin®). Istoricul medical al
pacientului nu este relevant.
• Inspecția extraorală a arătat asimetrie
facială din cauza unei formațiuni,
indolore de 1,0 × 1,5 cm lateral, pe
stânga, în regiunea corpului
mandibulei . Pielea de deasupra este
fermă și nu a fost observată nicio
fluctuație sau scurgere.
• Febra și limfadenopatia lipsesc
Examenul intraoral a evidențiat două tracturi sinusale în relație cu dintele 3.6, care a fost dolor la percuțiile axiale și
transversale, fără mobilitate (Figurile 2(a) și 2(b)).
Radiografia periapicală a arătat o leziune periapicală în raport cu cele două canale radiculare ale primului molar mandibular
stâng (Figura 3(a)).
Tractul sinusal a fost urmărit cu o gutapercă, conducând la primul molar mandibular stâng, așa cum se arată în radiografie
periapicală (Figura 3(a)).Radiografiile ocluzale au evidențiat un aspect de formare osoasă „coajă de ceapă” (Figura 3(b)).
CBCT nu a fost posibilă din cauza problemelor financiare ale pacientului.
• Diagnosticul de periostita osificantă
a fost confirmat de caracteristicile
clinice și radiografice, precum și de
relația cauzală cu infecția
endodontică.
• Un tratament endodontic complet a
fost efectuat într-o singură ședință
fără antibioterapie suplimentară.
• Tractul sinusal a dispărut în doar o
săptămână (Figura 4).
 Urmărirea regulată, timp de 8 luni, a evidențiat vindecarea clinică după 4 luni cu dispariția tumefacției
mandibulare (Figura 5(a)), regresia leziunii periapicale după 8 luni (Figura 5(b)) și dispariția reacției periostale
după 4 luni (Figura 5(c)).
 Bibliografie:
• Стоматология детского возраста - Персин9 / 
Раздел 06. Воспалительные заболевания челюстно-лицевой области /
6.04. Одонтогенный периостит челюстных костей
• https://doka-dent.ru/xronicheskij-periostit/
• PERIOSTITELE MAXILARELOR LA COPII, Mînzat Ivan, rezident anul I Lupan Roman,
student anul V Silvia Railean Conducător ştiinţific, doctor în ştiinţe medicale,
conferenţiar universitar
• Periostitis Ossificans: Report of Two Cases Resolved with Endodontic Treatment
Hana Bougatef,        Eya Moussaoui,  Ines Kallel, Mahmoud Smaoui, Lamia Oualha
, and Nabiha Douki 
• Railean Silvia, Ion Lupan, Poştaru Cristina, Buşmachiu Ion — „Curs practice de
chirurgie orală şi maxilo-facială pediatrică“ CEP Medicina 2009
• https://www.youtube.com/watch?v=OO9EkAHmxXA&ab_channel=32top-%D0%B2
%D1%81%D0%B5%D0%BE%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D1%82%D
0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B3%D0%B8%D0%B8
• https://studfile.net/preview/5344505/
• https://probolezny.ru/periostit-chelyusti/
• Неотложная Хирургическая стоматология «Периостит челюстей»
• Персии Л.С, Елизарова В.М., Дьякова С.В. — Стоматология детского возраста.
— Изд. 5-е, перераб. и доп. — М.: Медицина, 2003
Vă mulțumesc pentru
atenție